CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Loviturile de stat din istoria României moderne

 

 

 

Lovitură de stat, sau puci, se numeste o răsturnare bruscă si neconstitutionala a puterii legitime a unui stat, impusă de o minoritate, de obicei militară, folosind forta.

O formă de lovitură de stat este și „lovitura de palat”, care se realizează de obicei departe de ochii și urechile mulțimii, aparține de regulă unei facțiuni aflate la putere, un partid dominant sau o „tabără” politică, apropiată grupului conducător, uneori chiar din cadrul grupului, și se bazează pe relații hegemonice și influență a unor comandanți ai armatei sau serviciilor secrete câștigați de grupul complotist activ.Istoria modernă a României consemnează  circa 14 (în funcție de diverse interpretări) asemenea lovituri de stat…

 

Lovitura de stat de la 2 mai 1864 din Principatele Unite ale Țării Românești și Moldovei, a dus la schimbarea puterii în stat prin dizolvarea Adunării Legiuitoare.

Este prima lovitură de stat dintr-o serie de circa 14 (în funcție de diverse interpretări) din istoria României moderne.

Imediat dupa venirea sa pe tron, Alexandru Ioan Cuza a actionat  să îmbunătățească situația din țară .

El a încercat secularizarea terenurilor monahale și, de două ori, să anuleze iobăgia și să reducă terenurile marilor proprietari, insa majoritatea parlamentară era formată din boieri care se opuneau, reformele din agricultura tarii fiind respinse de Adunarea Legiuitoare (Națională).

În această situație, Alexandru Cuza a dizolvat cu forta Adunarea electivă in data de  2 mai 1864  şi ordona armatei evacuarea forţată a membrilor acesteia.

A urmat apoi promulgarea de  către Cuza a Statutului Dezvoltător al Convenţiei de la Paris din 1858, în fapt o Constituţie românească în limitele statutului internaţional al ţării, dar care întărea puterea domnului în detrimentul legislativului și o nouă lege electorală care sporea considerabil numărul alegătorilor, fiind acordat dreptul de a vota unei părți considerabile a țărănimii, muncitorilor și întreprinzătorilor, clase sociale care deveneau parte a jocului politic.

La alegerile pentru a 2-a convocare a Adunării Naționale au învins sprijinitorii domnitorului.

Astfel, cu sprijinul noului Parlament au fost posibile reformele preconizate de Cuza.

 

 

 

 
  11 februarie 1866: detronarea domnitorului Alexandru Ioan  Cuza

 

   Un grup de complotisti din de armată, sprijiniti de o coaliţie  formată din conservatori şi liberali radicali, a pătruns noaptea  în dormitorul lui Cuza, pe care l-au găsit în pat cu amanta sa Maria Obrenovici. 

Ofiţerii complotisti au prezentat domnului actul de abdicare şi pentru ca lucrurile să meargă mai repede, căpitanul Pilat, unul dintre complotisti, a întors spatele pe care s-a pus hârtia şi Cuza a semnat-o.Imediat domnul si familia sa, inclusiv sotia, copii si amanta, au fost evacuati din palat si putin mai tarziu au luat calea exilului prin Transilvania.Pe data de 10 februarie, în jurul orelor 19, un individ se prezentase  la Palat, încercând să vorbească cu domnitorul.

Când l-a întâlnit pe Cuza, acesta i-a comunicat că revoluţia va izbucni în acea seară. Fără a-l lăsa să termine Cuza, obişnuit cu asemenea denunţuri, s-a  oferit să-i dăruiască străinul o liră. Răspunsul acestui personaj  a fost prompt: nu doreşte pomană, iar vizita sa a avut ca unic scop să anunţe că la miezul nopţii, 4.000 de oameni sunt pregătiţi să sune clopotele de la toate bisericile, să se năpustească asupra cazarmei Malmaison pentru a se înarma, ca ulterior să vină la Palat şi să-l silească pe Cuza să abdice.

 Domnul fusese avertizat si din alte surse, dar n-a luat măsuri. După unii, complotiştii îşi mascaseră intenţia, organizând acasă la unul din ei un chef de proporţii, cu muzică şi dans. Logica spune că nu faci zaiafet, când te pregăteşti să dai lovitura.

8 august 1870: Lovitura nereuşită a lui Candiano Popescu. Republica de la Ploiesti

 

 

La cativa ani dupa venirea la tron a principelui Carol I, in tara  se închegase o mişcare conspirativă îndreptată împotriva Coroanei.

În fruntea agitatorilor se aflau liberalii radicali care, după ce contribuiseră la înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza, nu se împăcau cu gândul de a avea un domnitor pe viaţă, care ar putea abuza de situaţia sa, drept care îl acuzau pe Carol I de tendinţe autocratice.

Scopul principal al miscarii era detronarea Principelui Carol şi numirea unei regenţe, care ar fi trebuit să pregătească chemarea în ţară a unui văr al lui Napoleon al III-lea.

Momentul ales a fost determinat de informaţiile (eronate şi pripite) parvenite de la omul de legătură de la Paris, liderul liberal C.A. Rosetti, care indica o victorie totală a forţelor militare franceze în faţa prusacilor, la Gravelotte.

Izbucnirea războiului franco-prusac, la 7/19 iulie 1870, a generat un val de simpatie pentru Franţa, fapt ce a amplificat curentul ostil lui Carol, care nu ezita să-şi manifeste încrederea în victoria ţării sale de origine.

Liberalii radicali au pus la cale o acţiune de înlăturare a domnitorului, organizând mai multe centre din care să pornească simultan mişcarea, care fusese gândită la Bucureşti de un Comitet ce-l includea şi pe Ion C. Bratianu, alături de deja pomenitul Eugeniu Carada.

Centrele revoltei erau Bucureşti, Ploieşti, Craiova, Piteşti, Buzău, precum şi din tabăra militară de la Furceni.

Principalii conspiratori erau C. A. Rosetti, Ion C. Brătianu, Eugeniu Carada- colaborator apropiat al lui Ion C. Brătianu, prim redactor al ziarului „Românul” condus de C. A. Rosetti, Constantin Ciocârlan – fost prefect al Poliţiei Capitalei, maiorul C. Pilat (ginerele lui C. A. Rosetti), Alexandru Candiano-Popescu şi dr. D. Sergiu.

„Eminenţa cenuşie”, omul din umbră, sforarul din culise este însă Eugeniu Carada, care îşi va proba aceste calităţi 30 de ani mai târziu cu mai mult succes, în cadrul Ocultei liberale

Alexandru Candiano-Popescu îl consideră pe primul capul complotiştilor, în timp ce Carada îl creditează pe cel din urmă cu această „onoare”.

 

 

 

 

 

 

De acţiunea propriu-zisă din stradă urma să se ocupe căpitanul Alexandru Candiano-Popescu, un personaj nestatornic şi exuberant, publicist ce nutrea simpatii republicane şi care, din această cauză, intrase în dese rânduri în conflict cu autorităţile, fiind arestat de câteva ori.

Faptele sunt cunoscute: în acea zi, colonelul Candiano Popescu, întocmind documente false, a declarat detronarea domnitorului Carol I şi demararea, la Ploieşti, a unui proces revoluţionar, care să instaureze republica.
Iniţiativa nu numai că nu a reuşit, dar regele s-a dovedit de o nobleţe  extrema, abţinându-se de la eventualele represalii. Colonelul Popescu a rămas în armată, unde şi-a continuat o carieră strălucită, primind printre altele si functia de aghiotant al regelui.

 

 

 

CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/republica-de-la-ploiesti/

 

 

 

8 iunie 1930: regele Carol al II-lea

 

 

 

Este una dintre cele mai bizare lovituri de stat din istorie. Prinţul Carol, tatăl regelui minor Mihai I, aterizează în ţară la 6 iunie 1930 ca simplă persoană particulară, iar după două zile, îşi detronează fiul şi se proclamă rege.

 

 

 

Foto: Carol al II- lea

 

A fost sprijinit o vreme de Partidul Naţional Ţărănesc, care ulterior regretă gestul.

 

 

10 februarie 1938: tot Carol al II- lea

După modelul Italiei şi al Germaniei, regele Carol II a încercat instituirea unei dictaturi proprii.

La 10 februarie 1938, a desfiinţat partidele politice, asigurându-şi puterea supremă în stat.

N-a găsit sprijin, iar reformele sale nu s-au bucurat de popularitate.

 

6 septembrie 1940: Generalul Ion Antonescu

Opinia publică îl făcea responsabil pe rege pentru cedarea unor importante teritorii: Basarabia, Nordul Bucovinei si Tinutul Herţa, Nordul Ardealului, Cadrilaterul.

 

 

 

 

 

Carol al II- lea  a fost nevoit să abdice în favoarea fiului său Mihai I, care prelua pentru a doua oară tronul, strict formal, fără prerogative, pe care Ion Antonescu i le-a pretins regelui Carol, odată cu rangul de „conducător”.

23 august 1944: Regele Mihai I

 

 

 

 

 

 

În momente grele pentru ţară, regele Mihai I reintră în drepturile legitime, deposedându-l pe Ion Antonescu de prerogativele ce nu i se cuveneau.

El ordona reţinerea maresalului Antonescu(care ceva mai tarziu va fi predat sovieticilor) si înlocuieşte întreg guvernul, conducerea Armatei, a serviciilor de siguranţa a statului şi hotărăşte întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste si a aliatilor ei.

Presa internaţională comenta, la timpul său, că gestul regelui a scurtat durata războiului cu 6 luni.

 

6 martie 1945: I.A. Visinschi

Poate parea  ciudat, dar in 6 martie 1945 a fost dictată o lovitura de stat in România de trimisul lui Stalin, A.I. Visinschi, care l-a obligat pe rege să schimbe guvernul, în pofida Constituţiei, înscăunând un guvern prosovietic, condus de dr. Petru Groza.

 

 

 

 

 

Consecinţa: aservirea integrală a României către URSS.

 

 

 

30 decembrie 1947: Petru Groza şi Gheorghiu Dej

 

 

 

 

Foto: Gh.Gheorghiu – Dej si Petru Groza

Acţionând în afara Constituţiei şi în afara oricăror legi, cei doi  îl silesc pe regele Mihai să semneze un act de abdicare, după care proclamă Republica.

 

  La  22 decembrie 1989, ora 10.07, in Romania inca ceausista, noul ministru al Apărării, generalul Victor  Atanase Stănculescu, declanşează un proces de îndepărtare a lui Nicolae Ceauşescu de la putere, proces care se încadrează în categoria istorică „lovitură de stat militară“ (puci).

 

 

 

Incepând cu ora 10.00, prin ordine succesive date în întreg sistemul Ministerului de Interne, generalul Iulian Vlad, seful Securitatii statului, isi retrage si el sprijinul acordat lui Nicolae Ceauşescu.

 

 

 

Foto:Victor Stanculescu               Ion Iliescu

 

Transferul de putere a avut loc in ziua de 22 decembrie 1989, în intervalul orar 12.00–17.30.
Partidul Comunist Român, pana atunci declarat „forta conducatoare”a societatii, s-a destrămat rapid, singura putere în stat, ramanand  Armata; generalul Stănculescu dă un ordin de preluare a pazei şi controlului asupra sediilor Consiliilor Judeţene de Partid şi asupra Televiziunii.

Aproximativ la ora 13.40, generalul Stănculescu este contactat de Ion Iliescu,un fost activist de frunte al PCR, care se pusese in fruntea unui asa zis „Front al Salvarii Nationale”, iar acesta îi oferă puterea in Stat si sprijin neconditionat.

24/03/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ION ILIESCU LA TVR (L) IN TIMPUL REVOLUTIEI DIN 1989, VORBIND DESPRE TERORISTI, SOCIALISM, DICTATURA CEAUSISTADE MAINE…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

img_0005

 

 

Dragi cetăţeni,

Am avut o zi plină şi grea. Venim chiar de la comandamentul militar al Frontului Salvării Naţionale. Datorită acţiunilor criminale ale unor bande de terorişti instruiţi special pentru lupta împotriva maselor populare şi apărarea dictatorului, activitatea noastră normală nu s-a putut desfăşura normal în cursul acestei zile. Am fost nevoiţi să dăm prioritate acţiunilor coordonate de luptă împotriva teroriştilor.

Existenţa acestor grupe de terorişti, a unor indivizi fanatizaţi, care acţionează cu o cruzime fără precedent, trăgînd în locuinţe, în cetăţeni, provocînd victime în rîndul militarilor, este încă o expresie elocventă a caracterului antipopular al dictaturii Ceauşescu, care a făcut enorm de mult rău poporului şi care nu a economisit mijloace enorme şi acţiuni gîndite, ordonate pentru constituirea unor asemenea unităţi de represiune.
Vrem să vă spunem că toate unităţile militare şi marea majoritate a unităţilor de miliţie şi de interne acţionează unitar împotriva teroriştilor. De fapt există un consens naţional împotriva dictaturii.
Acţiunile diversioniste, teroriste, criminale ale grupelor de terorişti, care vor să împiedice funcţionarea noii puteri şi să destabilizeze societatea noastră este o ultimă zvîrcolire a acestei creaţii monstruoase a dictaturii antipopulare.

De fapt, trebuie să vă spunem că [nu] este vorba de un număr mare de elemente teroriste, dar acestea sînt special instruite şi dotate pentru acţiuni de acest gen.

În cele mai multe cazuri ei reuşesc să îngreuneze activitatea unităţilor militare pentru că, aşa cum aţi văzut, foarte mulţi terorişti acţionează din clădiri locuite, chiar din apartamente, ceea ce face dificilă folosirea tehnicii militare, intervenţia armatei, care trebuie să evite cît mai mult pierderile în rîndul cetăţenilor. Este o perfidie fără seamăn, o cruzime pentru care nu se găsesc calificative potrivite. De aici dificultăţile pentru lichidarea acestor acte de cruzime. De aceea, facem apel la cetăţeni să înţeleagă situaţia în care ne aflăm şi să înlesnească pe toate căile activitatea militarilor.
Cetăţenii din blocurile în care teroriştii acţionează – este vorba de zonele fierbinţi, în jurul televiziunii, radiodifuziunii, în jurul sediului Comitetului Central, al Ministerului Apărării Naţionale, alte cîteva puncte – îi sfătuim să evacueze pe cît posibil clădirile şi să se cazeze la cunoscuţi, în alte locuri, pentru a înlesni activitatea unităţilor noastre militare.
Ne aflăm, stimaţi cetăţeni, într-un moment revoluţionar, din păcate marcat de sacrificii.

Noi am circulat mult pe străzile capitalei în cursul acestei zile şi am văzut scene emoţionante de conştiinţă cetăţenească, de iniţiativă şi autoorganizare, de pază obştească, de control al circulaţiei pe drumuri.

Am vrea însă, în legătură cu aceste lucruri, să informăm că numai armata dispune de tancuri şi unităţi blindate.

Teroriştii sînt organizaţi ca puşcaşi, dotaţi însă bine cu armament şi instruiţi în mod deosebit. De aceea, pe drumurile publice unde s-au organizat baraje şi puncte de control este bine să nu fie împiedicate unităţile militare, respectiv blindatele, camioanele cu militari, tancurile să poată circula cît mai liber spre punctele în care trebuie să acţioneze.

Venind aici de la Ministerul Apărării Naţionale a trebuit să ne oprim, să parlamentăm şi să discutăm; oamenii sînt de bună credinţă pentru că nu vor să lase pe oricine să treacă. De aceea, vrem să ştiţi: tancurile sînt numai ale lor. Maşinile blindate de asemenea.
De asemenea, am ruga să se gîndească şi alte forme de lărgire a conlucrării şi participării maselor populare în sprijinul acţiunii unităţilor militare, inclusiv în constituirea de cît mai multe gărzi patriotice pentru apărarea unităţilor proprii, unităţilor economice, a unor puncte de activitate generală pentru nevoile cetăţenilor, ca şi în sprijinul unităţilor care acţionează în jurul punctelor fierbinţi.

Aici trebuie să se acţioneze neapărat în strînsă coordonare cu armata şi numai în subordinea armatei, pentru că sînt reguli militare de activitate. De asemenea, trebuie să vă spunem că teroriştii nu sînt în uniforme.

Ei sînt civili. De multe ori încearcă să creeze confuzie, şi-au pus şi banderole ca să fie confundaţi cu oamenii din formaţiunile de apărare organizate de cetăţeni şi creează astfel confuzie. Împuşcă din orice poziţie. De aceea este important ca cetăţenii din formaţiunile noastre – individual înarmaţi – să nu acţioneze pentru că pot să fie confundaţi cu teroriştii şi să cadă victime confruntărilor cu unităţile militare, ci să se constituie în unităţi ordonate, organizate, subordonate unităţilor militare. Să fie o unitate de acţiune, dar să nu creăm panică, confuzie şi victime în plus.
La comandamentul militar pe care l-am avut am stabilit cîteva măsuri imediate în vederea acţiunii din această noapte, de mîine dimineaţă, precum şi în orele imediat următoare pentru o mai mare eficienţă în lichidarea bandelor teroriste.
În funcţia de ministru al apărării naţionale a fost numit domnul general colonel Nicolae Militaru, care este ajutat de cei doi prim-adjuncţi – generalii Ştefan Guşe, şeful Marelui Stat Major, şi Victor Stănculescu.
În fine, stimaţi cetăţeni, vrem să vă informăm că Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost arestaţi şi se află sub pază militară. Sînt, de asemenea, arestaţi Ilie şi Nicu Ceauşescu şi cîteva slugi ale clanului Ceauşescu – Dincă, Postelnicu, Bobu şi alţi cîţiva. Va veni momentul judecăţii drepte, severe a poporului, a celor care s-au făcut vinovaţi de această tragedie naţională.
Sperăm însă că prin acţiunea conjugată a unităţilor forţelor populare să lichidăm şi această ultimă zvîrcolire a hidrei înveninate a clanului Ceauşescu. Este nevoie de unitate, este nevoie de colaborare strînsă. Ei vor provoca încă multe necazuri, dar procesul este ireversibil. Nimic nu mai poate întoarce roata procesului de înnoire a României!

Să ne urăm succes!

 

 

20/12/2010 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 9 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: