CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

25 dintre cele mai bizare fobii

 

 

Frica a reprezentat un element indispensabil pentru supravietuirea speciei, nu insa si fobiile, fricile patologice.

Acestea se manifesta sub forma unei frici intense, iraţionale, persistente în faţa unor anumite situaţii, obiecte, activităţi sau persoane.

Simptomul principal al acestei dereglări este dorinţa excesivă, iraţională, inexplicabilă de a evita subiectul ce o provoacă.

In creier, frica activeaza o serie de circuite neurologice, care  permit sa reactionam la evenimente neasteptate si sa ne ferim de pericole; in cazul fobiilor, aceleasi mecanisme se activeaza in lipsa vreunui pericol real, ca o alarma declansata din greseala.

„Familia” fobiilor este extrem de numeroasa. De fapt, orice obiect, fiinta sau situatie pe care ne-o putem imagina ne poate provoca o fobie.

Asta insa numai daca – spun specialistii – suntem „predestinati” genetic.

În rândul femeilor, ele sunt cele mai frecvente boli mentale, pentru toate grupele de vârste. 

 

Sa discutam mai jos despre cateva dintre cele mai ciudate fobii.

1) Alodaxofobia  –  frică în fata opiniilor altor persoane.

2) Agorafobia (teama excesiva de locurile publice, prea mari, prea mici sau prea aglomerate), este de obicei insotita de atacuri de panica – stari de frica intensa, care  ar putea lovi brusc in lift, pe scara rulanta, in avion, la supermarket sau chiar  in sala de cinematograf.

3) Arahnofobia sau frica de paianjeni , reprezinta un  comportament  al oamenilor care  s-a transmis din generatie in generatie inca din timpurile in care primele epidemii au lovit omenirea, afirma cercetatorii germani de la Universitatea din Wurzburg.

In acele timpuri se impamantenise ideea ca arhnidele sunt purtatoarele bolilor si ca  aceste insecte ar fi  reprezentante ale spiritelor malefice.

„Una din trei femei si unul din cinci barbati recunosc faptul ca se tem de paianjeni. Fobia se regaseste in credinta impamantenita conform careia astfel de insecte sunt otravitoare.

4) Acrofobia, sau “vertigo”, este o afectiune care se mai poate descrie drept frica extrema de inaltimi, iar persoanele care sufera de aceasta fobie, au o  perceptie alterata a dimensiunilor verticale.

Cu cat este mai puternica acesta frica, cu atat persoanele afectate au probleme mai mari in estimarea dimensiunilor verticale, fapt care duce la erori de perceptie resimtite de creier. 

5) Barofobia –  frica de gravitatie. Această teamă are două feluri principale de manifestare : fie că subiectul se  teme că dintr-o dată va începe să pluteasca  în stare de imporabilitate, fie  rămâne ţintuit de pământ, incapabil să mai ridice piciorul pentru a face un pas.

6) Logizomecanofobia –  frica de computere.

7) Eufobia –  frica de a auzi veşti bune.

8) Efebofobia – teama de tinereţe Este frica psihologică şi socială de tinereţe, teama de efemeritate a vieţii.

 

9) Ergasiofobia – teama de muncă.

Este o boală persistentă care cauzează importante disfuncţii şi dizabilităţi psihologice.

 

10) Ideofobia – frică de idei

11) Itifalofobia – teama de… erecţie!

Este definită drept teama anormală şi nejustificată la vederea unui penis în erecţie.

 

12) Neofobia – teama de nou sau experienţe noi. În forma mai puţin accentuată, neofobia se manifestă prin refuzul de a încerca noi lucruri sau ruperea unei rutine.

11) Selenofobia – frica de lună.

12) Turofobia – frica de brânză, manifestata  prin teama si dezgustul  de a atinge sau de a mânca brânză.

 

 

13)Tafofobia – teama de a fi îngropat de viu

Este frica de a fi pus într-un mormânt inca  viu din cauza unei constatări incorecte a decesului. Cu secole în urmă, înainte de apariţia medicinei moderne, această teamă nu era iraţională în totalitate.

De-alungul istoriei se cunosc numeroase cazuri de oameni îngopaţi accidental de vii.

14) Uranofobia – frică de rai

 

 

15) Paraskavedekatriafobia – teama de ziua de vineri 13

Vineri, 13, indiferent de lună este considerată o zi ghinionistă în ţările vorbitoare de engleză, germană, poloneză, bulgară şi portugheză. Paraskavedekatriafobia este un cuvânt provenit din greacă si inseamna chiar…vineri 13.

 

16) Gamofobia –  frica de căsătorie

17) Genofobia –  frica de sex

18) Hipopotomonstrosecvipedaliofobia –  frica de cuvinte lungi.

19) Leukophobia – este teama de culoarea albă. Melanophobia este teama de culoarea neagră.

De fapt, există temeri faţă de fiecare culoare, notate ca atare de specialişti.

 

20) Panfobia – este teama de orice. Potrivit specialiştilor este o condiţie medicală cunoscută ca frică nonspecifică sau frica de tot si de toate, descrisă drept o teamă vagă şi persistentă fata de un rău necunoscut.

21) Pteronofobia – este frica de a fi gâdilat cu pene.

22) Triskaidekafobia –  frica de numărul 13.

 

23) Venustrafobia – frica de femei frumoase.

 

24) Xantofobia –  frica de culoarea galben sau cuvântul “galben”.

25) Xenoglosofobia –  frica irationala fata de limbile străine.

 

 

 

Dv.ce fobii aveti ?

05/09/2015 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O INTERESANTA ISTORIE A POSTEI

Fişier:Hospental-Postkutsche.jpg

Cât de normal ni se pare să mergem la poştă să trimitem un pachet… Scrisorile au devenit demodate, in lupta noastră permanentă cu marele nostru duşman – TIMPUL, iar telegramele au fost desfiinţate oficial din 2006, de când mailurile şi SMS-urile le-au surclasat definitiv.

Interesant de ştiut felul în care a luat naştere această instituţie. Evident, datorită unei idei – aşa cum s-au născut toate marile şi micile descoperiri. Pur şi simplu o idee…

Aşadar, prin 1489, lui Franz von Taxis (1459-1517) – un curier improvizat  de la curtea împăratului Maximilian I al Austriei (1459-1519) poreclit şi „Ultimul Cavaler”, căruia i s-a „făcut onoarea” să transporte depeşele familiei de Habsburg, fără nici o remuneraţie însă, i-a venit ideea genială care l-a îmbogăţit, întemeind una dintre cele mai bogate familii nobiliare din lume – Thurn und Taxis.

Văzând că gloria de a servi împăratul nu foloseşte la nimic, într-o bună zi, acest Franz, fără nici un respect faţă de obligaţiile sale de supus, a atacat poştalionul care transporta aurul imperial, ţinându-l sechestrat pe curier, până când împăratul Maximilian I şi-a dat consimţământul ca în viitor, transportul tuturor scrisorilor şi pachetelor să fie apanajul lui exclusiv. Uite aşa a luat naştere primul monopol…

Afacerea s-a dovedit uluitor de înfloritoare. În foarte scurtă vreme, în jur de 18.000 de poştalioane ale poştei private – aparţinând lui Franz von Taxis, cutreierau Europa, în toate ţările unde Habsburgii aveau membrii ai familiei – Italia, Spania, Olanda, Germania. Poşta privată a început să fie folosită şi de casele nobiliare, apoi de către negustori, populaţia nebeneficiind de serviciile ei, fiind analfabetă şi în principiu netrimiţând nimic, nimănui, doarece nu aveau nici pentru ei cele necesare.

În acele vremuri – sec. XVI, o scrisoare din Innsbruck până la Bruxelles făcea o săptămână…iar poştalionul, la care erau înhămaţi cel puţin patru cai, gonea atât de repede încât Goethe (1749 – 1832) care a călătorit mai târziu în acest fel, era uluit de faptul că datorită vitezei nu se putea vedea nimic din peisaj.

Evident, nu era lipsit de riscuri „de a apăra poştalioanele de vagabonzi, tâlhari şi rebeli”, aşa că poşta privată a obţinut privilegiul de a purta arme.

Ei, dar drumurile erau foarte nesigure şi nu de puţine ori cu toate că erau înarmate, poştalioanele erau totuşi atacate şi jefuite de bandiţi… aşa că, în scurtă vreme averea  lui Franz von Taxis, s-a rotunjit substanţial, mai mult chiar, a fost investit cu titlul de nobleţe, care, în toate timpurile, au cântărit greu…în aur, fireşte.

Afacerea mergea strălucit, dar în timp, s-a ajuns la concluzia că nu este înţelept ca treburile să continuie aşa şi uriaşul beneficiu financiar să rămână în mânile celor două familii Taxis – din Germania şi Austria, astfel, în timpul lui Napoleon, Bismark şi Meternich, poşta a intrat sub tutelajul statului. După 350 de ani de monopol absolut asupra ei, în 1867 nobilii Thurn und Taxis au pierdut privilegiul.

Pentru ramura germană a familiei, cu domiciliul în Regensburg, pierderea nu a fost chiar atât de spectaculoasă întrucât a investit foarte rentabil uriaşele beneficii, cumpărând domenii intinse, palate şi obiecte nepreţuite de artă.

Astăzi contesa Gloria Thurn und Taxis este cea mai bogată femeie din Germania.

Ramura austriacă a familiei, nu se poate lăuda cu bogăţia, din contră…

Mi s-a părut deosebit de interesant de observat cum s-a născut această instituţie, de fapt un pretext de a releva obiectiv, la subiect, cum „s-a colorat în albastru intens” sângele unor oameni obişnuiţi, care ulterior, au fost „nobili de spiţă veche”…Şi dacă cercetăm istoria, ni se va părea de-a dreptul uluitoare ascendenţa regilor, împăraţilor, monarhilor, care, în timp, au devenit reprezentanţii Divinităţii pe pământ…

E fascinant de urmărit din cele mai vechi timpuri, din copilăria omenirii, când, primii care au căpătat un ascendent asupra semenilor, au fost vrăjitorii triburilor, învocând puterea divinităţilor, cu care erau în strânsă legătură…se înţelege…

Şi din aproape în aproape, scara ascensiunii sociale a fost urcată, mai treaptă cu treaptă, mai sărit peste…după cum au fost mai expeditivi şi îndrăzneţi, mai războinici şi fără de scrupule. Aş aminti familia de Monaco, descendenta unui corsar sângeros. Un singur exemplu…

Restul este…istorie…

 

 

REVISTA AGERO -STUTTGART

Din volumul în lucru Viena, drumuri popasuri, poveşti

Julia Maria Cristea – Viena

04/06/2013 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: