Cum era privita tara noastra altadata? O idee ne-o putem face din ilustratele pe care le reproducem mai jos, desenate acum doua secole de o firma germana.
Ilustratiile erau insotite de scurte texte care explicau subiectul ales si care ofereau informatii interesante despre tara noastra.
Piata de vin
România este binecuvântata cu vii, care cresc mai ales pe dealurile din Carpati. Viţa de vie nu necesită doar îngrijire foarte puţina dar nici nu e necesara foarte multa forţa de muncă, motiv pentru care vinul, într-adevăr, este băutura cea mai intalnita în Principatele Dunarene. Imaginea noastră ilustrează o piaţa vitivinicola toamna. În cazul în care recolta este bună, se organizeaza o sărbătoare.
Sfintirea apelor
La data de 6 ianuarie are loc una dintre cele mai mari festivitati in Bucuresti: ceremonia de sfinţire a apei. Mitropolitul binecuvântează Râul Dimbovita, care trece prin capitala. Acest lucru este realizat dintr-un pavilion magnific pe malul raului. Clericul aruncă o cruce în apă in sunetul loviturilor a 21 de tunuri. (Dacă apa este îngheţata, se face o deschidere în gheaţă). Unii tineri aşteapta în apă pentru a recupera crucea, iar norocosul care reuseste primeşte o recompensă financiară. Oamenii vin apoi la râu şi isi iau sticle şi căni cu apă sfinţită.
Vizita la Manastire
Mănăstirile româneşti sunt renumite pentru modul in care-si intampina oaspetii. Calugarii ofera cazare gratuită şi produse alimentare pentru pelerini şi accepta bani numai de la cei bogaţi. Mancarea este pregătită în curte în zilele de sărbătoare specifice, intre care cele pentru onorarea sfintilor si a Fecioarei Maria. Una dintre manastirile vechi ale ţării este Sinaia, care are un renume mondial.
Intoarcerea de la piata
Există doar câteva ţări în care conducerea calestilor este la fel de frecventa ca în România. Nu veţi vedea niciodată oameni din clasele superioare care sa mearga pe jos pe străzi, lucru pe care femeile din clasa de mijloc il fac doar rareori. Numai in Bucureşti exista 14.000 de calesti si 50.000 de cai. Dupa inchiderea pietei, oamenii se amuza organizand curse, lucru ilustrat în imaginea noastră. Caracteristică este caleasca de trei cai, asemanatoare troicii ruse.
Dansul national
Românii au dansuri vesele dar si triste, dintre care multe provin din epoca romană. Dansul cel mai renumit este Hora – în care poţi forma un cerc şi se cânte o melodie trista linistita. Este un dans de oameni oprimaţi. Simbolic, de asemenea, este Biru Greu, tradus literal, “impozit greu”. De tipul celor vesele sunt Ratza (”Raţă”), Kindia (”Apus de soare”), şi Mocancutz (”Dans de păstor”). Ele ne amintesc de dansuri copiilor noştri. Ţiganii ofera muzica si intre instrumente exista “Cobza”, o mandolină de formă ciudata.
Satra de tigani
Aproximativ 200.000 de ţigani trăiesc în România. “Tzigani” sunt locuitorii cei mai nefericiti. Din 1856 au devenit egali in drepturi cu agricultorii. Există cinci caste: “lingurari”, “ursari”, “Aurari”, “Lăutari” , “Netosi” (acrobaţi şi ghicitori). Primele patru dintre aceste caste locuiesc mai mult în oraşe, unde au incropit afaceri. Imaginea noastră ilustrează o tabără a tiganilor, cu constructii noi. Atunci când au terminat lucrul, ei canta, danseaza, fumeaza si sporovaiesc.
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova