Vaccinul care a salvat Revoluția Americană

 

 

  Foto: George Washington (n. 22 februarie 1732, Westmoreland⁠, Virginia   — d. 14 decembrie 1799, Mount Vernon⁠, Virginia).

A  fost un general și om de stat american, factor activ în lupta pentru  independența față de Regatul Unit a coloniilor din America de Nord, primul președinte al Statelor Unite ale Americii.

În 1775 a fost numit comandant suprem al tuturor forțelor militare ale coloniilor răsculate împotriva Angliei. A avut un rol decisiv în organizarea armatei americane care a repurtat victoriile de la Saratoga (1777) și Yorktown⁠(d) (1781), hotărâtoare pentru obținerea independenței Statelor Unite ale Americii.

În 1787, Washington a fost președintele Convenției constituționale care a adoptat Constituția Statelor Unite ale Americii, în vigoare și astăzi. Ca președinte între 1789 și 1797, Washington a dus o politică internă conservatoare, iar pe plan extern a fost un adept al izolaționismului.

În calitatea lui de comandant al „Armatei Continentale”, aflată în luptă pentru câștigarea independenței Statelor Unite  George Washington, s-a confruntat nu doar cu trupele Imperiului Britanic, ci si cu un inamic nevăzut, dar letal: variola.

 Extrem de instruit si la curent cu cele mai noi evoluții ale științei medicale, Washington cunostea efectele pe care o epidemie ar fi putut avea asupra armatei sale și de aceea a luat decizia de a fi vaccinați toti soldații.

 Era o hotărâre îndrazneață si riscantă la acea vreme, când inocularea unui vaccin oamenilor se făcea cu metode primitive.

A fost prima inoculare în masă din istoria militară și a fost vitală în asigurarea unei victorii americane în Războiul de Independență, scrie https://www.realclearscience.com/how_vaccination_helped.

Washington a decis sa riște totul pentru ca știa „la prima mâna” efectele bolii. 

Primul său contact cu variola a venit cu mult înainte de a fi comandant militar.

În 1751, la vârsta de nouăsprezece ani, el s-a îmbolnăvit de variolă în timp ce călătorea în Barbados alături de fratele său, scrie GABRIEL TUDOR în revista http://www.magazin.ro.

Timp de douăzeci și șase de zile, Washington a suferit de dureri de cap, frisoane, dureri de spate, febră mare, vărsături și i-au apărut  pustulele care sunt semnul distinctiv al variolei.

Pe atunci, rata mortalității cauzate de această boală  putea atinge și  50 la sută din totalul celor infectați.

Washington a învins variola, dar a rămas marcat pe viață de cicatricile provocate de cumplita boală.  

După ce a preluat comanda armatei continentale în vara anului 1775 variola începuse  să facă din nou ravagii în rândurile populației.

 În 1775, odata cu primele semne de nemulțumire a colonistilor față de metropola britanica a izbucnit în coloniile americane si o epidemie de variola.

 Exista surse care afirmă ca britanicii, la fel de constienti de importanta variolei, ar fi recurs la un „război biologic” primitiv, trimițând în mod deliberat oameni infectați cu variolă în taberele revoluționarilor, pentru a răspândi boala.

Ideea nu era noua, întrucât britanicii o mai folosiseră și  în timpul rascoalei căpeteniei indiene Pontiac, din 1763, provocând un dezastru în rândul nativilor americani.

Washington stia ca soldatii săi, născuti pe pământ american, erau mai susceptibili la îmbolnăvire decât cei britanici, întrucât variola era endemica în Anglia, majoritatea trupelor Regelui făcuseră boala când erau copii si acum aveau imunitate pe viata.

UN FAPT UITAT : în timpul Războiului Revoluționar, forțele americane au invadat Canada, cu scopul să alunge trupele britanice din Quebec și chiar să-i convingă pe locuitorii provinciei să se unească cu  coloniile americane. 

Totuși, efortul revoluționarilor americani s-a confruntat cu un dezastru datorat în principal pierderilor provocate de  variolă.

Din cei  zece mii de militari americani care i-au atacat pe britanici în Canada în toamna anului 1775, aproape trei mii s-au îmbolnăvit.  

 

 

 

 Până în primăvara anului 1776, starea soldaților americani din Canada s-a deteriorat …  Majoritatea noilor recruți nu erau imuni la boală și trupele de întărire trimise în Canada s-au îmbolnăvit repede.

Relatările contemporanilor erau copleșitoare: variola a distrus armata de Nord și odată cu ea și speranța de a-i convinge pe canadieni să se alăture Revoluției. 

„Nenorocirile noastre din Canada sunt suficiente pentru a topi o inimă de piatră”, scria John Adams în iunie 1776. „Variola este de zece ori mai groaznică decât britanicii, canadienii și indienii împreună”.

Conștient  de dezastrul din nord, George Washington și-a dat seama că simpla izolare a bolnavilor de variolă nu e  suficientă, fiind nevoie de măsuri hotărâte de prevenire a acestei boli.

 Confruntat cu dificultati uriase, Washington a cerut Congresului sa dispună alocarea de fonduri pentru vaccinarea nu doar a soldatilor aflati sub arme, ci si a recruților voluntari, care se adunau în număr mare în Philadelphia.

Vaccinarea era deja disponibilă, deși procedura – numită ”variolare” – nu era lipsită de riscuri. Vaccinurile cu care suntem obișnuiți astăzi nu fuseseră încă inventate. Medicii făceau pur și simplu o mică incizie în brațul pacientului, în care introduceau lichidul scos din pustulele  bolnavilor deja infectați

Procedeul provoca o infecție minoră , o recuperare rapidă, dar și rate de fatalitate care se cifrau  în jur de maximum două procente.

Supraviețuitorii dobândeau la această boală imunitate pe viață .

La început, Washington a cerut  să fie inoculati cu vaccin  noii recruți, apoi, în februarie 1777, a luat măsuri mult mai radicale.

„Aflând că variola se răspândește mult și temându-mă că nicio precauție nu o poate împiedica să se răspândească în  întreaga noastră armată , am stabilit că trupele să inoculate. Această măsură  poate avea unele inconveniente și   dezavantaje, dar totuși am încredere, că urmările aplicării sale  vor avea cele mai fericite efecte. „

   Washington n-a ezitat sa apeleze la o metoda primitiva de vaccinare– variolarea, adica practicarea unei incizii în carnea pacientului si introducerea în ea a unui fir contaminat cu puroi si virusul variolei.

Aceasta a fost o soluție îndrăzneață, care a fost legalizată de  Congresul continental, astfel încât Washington  a putut ordona ca întreaga armată să fie  vaccinată și pusă în carantină, un  proces care a continuat luni întregi, fapt care a dat rezultatele scontate.

S-a menținut un secret strict, pentru a împiedica britanicii să descopere programul, ca nu cumva aceștia să lanseze un atac asupra trupelor care se aflau în curs de recuperare. Până la sfârșitul anului, fuseseră imunizați 40.000 de soldați.

Rezultatele au fost uimitoare. Rata de infecție a variolei în armata continentală a scăzut rapid de la 17% , la unu la sută, ceea ce a determinat Congresul continental să legalizeze variolarea populației în toate statele confederației.

Boala rezultata astfel era mult mai blânda decât cea contractata în mod natural, deși mortalitatea atingea 10% si în acest caz. 

A fost prima campanie de vaccinare finanțată de un stat din istoria omenirii, si ea s-a desfșurat în cel mai mare secret.

În primavara anului 1778, întreaga armata continentală americană  fusese imunizată împotriva variolei.

Masura a stavilit epidemia de variolă (care ar fi paralizat armata revolutionară) în anii de conflict cu britanicii, permițând americanilor să câătige lunga batalie cu acestia.

După ce  amenințarea de variolă a fost înlăturată, George Washington și armata revoluționară americană  au  putut să se concentreze în totalitate asupra adevăratului inamic – britanicii, iar acest fapt, a constituit unul dintre factorii decisivi pentru câstigarea Războiului de independență

Epidemia de coronavirus și inexplicabila repetare a pandemiilor la fiecare 100 de ani

 

 

 

 

 

 

 

 

Panica pune încet-încet stăpânire pe întreaga lume pe măsură ce bilanțul epidemiei de coronavirus din China se agravează. La ora actuală sunt mii de cazuri la nivel mondial răspâ ndite nu doar în China și Asia, dar  și pe alte continente.

Ceea ce pare și mai ciudat, este că practic la fiecare 100 de ani omenirea este confruntată cu pandemii catastrofale, iar numărul victimelor din ce în ce mai mare.

Astfel, în timp ce organizațiile internaționale se codesc să declare o pandemie, oamenii și-au adus aminte că acum 100 de ani, în 1920, lumea se confrunta cu apogeul unei epidemii de gripă spaniolă,  care debutase în 1918.

A fost un dezastru greu de imaginat – 500 milioane infectați la nivel mondial, iar stimările privind numărul morților merg de la 50 la 100 de milioane de oameni.

La 1820 lumea se lupta cu o epidemie de holeră, care a decimat Asia  și a ajuns până în Europa și al cărei bilanț catastrofal nu a putut fi niciodată stabilit. Ne putem face doar o idee despre mortalitatea ridicată a epidemiei dacă ținem cont că numai în Bangkok, în Tailanda,  au murit 30.000 de oameni.

La 1720, epidemia de ciumă bubonică din Europa a distrus populația orașului francez Marseille, provocând moartea a 50.000 deoameni  în oraș și încă 50.000 în ținuturile învecinate.

 La începutul anilor 1600, epidemia de tuberculoza, cunoscuta sub denumirea de Marea Ciuma Alba, a devastat populația europeana timp de aproximativ 200 de ani, ucigând fiecare al saptelea purtator. Mai tarziu, tuberculoza a devenit o problema constanta in cadrul coloniilor din America. Chiar si spre sfarsitul secolului XIX, 10% din totalul deceselor erau cauzate de tuberculoză.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este prea devreme să spunem ce ne așteaptă de la actuala epidemie, dar perspectivele sunt înspăimântătoare. Potrivit specialiștilor, rata mortalității în cazul infecției cu coronavirus este de 15%, mult mai mult decât alte infecții similare, în care mortalitatea este de doar 3%.
La fel de grav este faptul că specialiștii chinezi au anunțat că boala se poate transmite încă din perioada de incubație, cu mult înainte ca purtătorul să dea semne de boală.

Această posibilitate face ca toate măsurile de control luate pe glob să fie inutile. Controalele de pe aeroporturi nu servesc la nimic dacă un pasager purtător de coronavirus se prezeintă perfect sănătos, fără febră, fără măcar să strănute. Este foarte posibil ca oamenii aceștia să umble o săptămână sau două printr-un oraș european, împrăștiind coronavirusul în stânga și-n dreapta.

Am putea crede că este un mod prin care planeta mai reduce din populație, dar la fel de bine ne putem întreba dacă nu este vorba de forțe obscure care încearcă același lucru.

Tot mai multă lume vorbește de o armă biologică, de un virus scăpat din laborator sau pur și simplu un virus plantat discret – nu întâmplător în China, o țară care deranjează prin puterea economică.

Iar efectele se văd, coronavirusul nu a lovit puternic doar populația, ci și economia Chinei, scrie https://bpnews.ro/ /epidemia-care-loveste-la-100-de-ani-coincidenta-sau-mana-criminala/

„Specia umana nu va mai supravietui nici macar 100 de ani,procesul fiind deja ireversibil”avertizeaza un reputat savant

Professor Frank Fenner has warned that the human race can not survive

„Specia umana va urma acelasi drum fara intoarcere precum alte specii care astazi sunt disparute”, a  declarat reputatul cercetator si academician australian Frank Fenner, profesor in cadrul Australian National University, astazi in varsta de 95 ani si autor a 22 de volume si tratate stiintifice,savantul a anuntat eradicarea variolei in anul 1980.

In conceptia sa avizata, omenirea va fi incapabila sa supravietuiasca suprapopularii si flagelului consumismului fara oprelisti.

 „Din nefericire omenirea nu va mai supravietui nici macar 100 de ani. Odata cu specia umana, vor disparea multe alte specii de animale, majoritatea aflate in plin proces de extinctie, cauzat tot de actiunile nesabuite ale omului.Este o situatie ireversibila, deoarece este mult prea tarziu pentru orice masuri. Nu spun asta pentru ca vreau sa demoralizez eforturile celor putini care lupta si se straduiesc sa salveze ce mai este de salvat, dar cine ar vrea sa fie mintit la nesfarsit ?”,

Frank Fenner crede ca lovitura finala data speciei noastre va veni sub forma schimbarilor climatice de proportii.

„Cred ca specia umana in totalitatea sa, va avea aceeasi soarta precum locuitorii Insulei Pastelui. Ce nu inteleg oamenii este ca schimbarile climatice sunt de-abia la inceput, nu si-au atins inca apogeul. Cu toate acestea, de la an la an, observam deja diferente evidente in cursul anotimpurilor. Este posibil ca unele comunitati mici sa supravietuiasca. Vedeti, aborigenii au supravietuit 40-50.000 de ani fara sa devina o civilizatie ahtiata de stiinta, care sa ajunga intr-un final sa produca dioxid de carbon in exces si sa polueze apele. Daca aborigenii nu vor supravietui, omenirea in ansamblul ei, nu va reusi”.

A map of the world from an atlas which concentrates on population . The Earth’s population is due to hit 7bn by next year

Anul trecut, O.N.U. estima ca populatia umana la nivel mondial a depasit deja cifra de 6,8 miliarde locuitori, iar la sfarsitul anului 2011, vom fi circa 7 miliarde de oameni.

Intreaga comunitate stiintifica trebuie sa avertizeze factorii politici si economici care conduc lumea, ca, in mai putin de 100 de ani, omenirea va disparea, procesul fiind deja ireversibil.
Predictiile sale nelinistitoare au atras atentia a numerosi oficiali printre care si Printul Charles al Marii Britanii, care a avertizat ca: „Daca omenirea continua sa creasca in acelasi ritm accelerat, atunci vom avea de infruntat o problema monumentala”.

Sursa: DailyMail

Read more: http://www.dailymail.co.uk/sciencetech/article-1287643/Human-race-extinct-100-years-population-explosion.html#ixzz0rUgOnZue