CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

MAREA UNIRE – 100 de ani de la împlinirea unui vis. VIDEO

02/02/2019 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , | Lasă un comentariu

28 noiembrie 2017- Se împlinesc 99 de ani de la Unirea Bucovinei cu Țara! VIDEO

bucovina

 
După momentul istoric consemnat la 27 martie/9 aprilie 1918, când Sfatul Țării, întrunit în ședință festivă, a votat unirea Basarabiei cu România, al doilea mare moment din procesul de reîntregire națională a statului unitar român  a fost săvârșit la 15/28 noiembrie 1918, de Congresul General al Bucovinei  care a adoptat, la Cernăuți, moțiunea privind ”Unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei, în vechiile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru cu Regatul României”.

 Ducatul Bucovinei a fost parte a Imperiului Austriac între anii 1774/5 – 1918.

După aproape un secol şi jumătate de ocupaţie străină, Bucovina redevenea, la 28 noiembrie 1918, parte integrantă a ţării din care fusese ruptă.

 

„Congresul General al Bucovinei întrunit azi, Joi în 15/28 Noemvrie 1918 în Sala Sinodală din Cernăuţi,

„…Drept aceea, noi, Congresul General al Bucovinei, întrupând suprema putere a ţării şi fiind singurii învestiţi cu puterea legiuitoare, în numele suveranităţii naţionale:Hotărâm Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei, în vechile sale hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”

Considerând că de la fondarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechiile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor, a făcut parte din Moldova, care în jurul ei s’a închegat ca Stat;Considerând că în cuprinsul hotarelor acestei ţări se găseşte vechiul scaun de domnie dela Suceava, se găsesc gropniţele domneşti dela Rădăuţi, Putna şi Suceviţa, precum şi multe alte urme şi amintiri scumpe din trecutul Moldovei;

Considerând că fiii acestei ţări, umăr la umăr cu fraţii lor din Moldova şi sub conducerea aceloraşi domnitori au apărat de-a-lungul veacurilor fiinţa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară şi a cotropirii păgâne;Considerând că în 1774 prin vicleşug Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu deasila alipită Coroanei Habsburgilor;

Considerând că poporul bucovinean a îndurat suferinţele unei cârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naţionale, şi care prin strâmbăţi şi persecuţii căuta să-i înstrăineze firea şi să-l învrăjbească cu celelalte neamuri conlocuitoare cu care el doreşte să trăească ca frate;

Considerând că, în scurgerea de 144 de ani Bucovinenii au luptat ca nişte mucenici pe toate câmpiile de bătălie din Europa sub steag străin, pentru menţinerea, slava şi mărirea asupritorilor lor, şi că ei drept răsplată aveau să îndure micşorarea drepturilor moştenite şi izgonirea limbii lor din viaţa publică şi chiar din biserică;

Considerând că, în acelaşi timp, poporul băştinaş a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogăţiile izvoarelor de producţie ale acestei ţări şi despoiat în parte de vechea sa moştenire;

Considerând că, cu toate acestea, Bucovinenii n’au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, aşteptat cu atâta dor şi suferinţă, va sosi şi că moştenirea lor străbună, tăiată prin graniţe nelegiuite, se va reîntregi prin alipirea Bucovinei la Moldova lui Ştefan, şi că au nutrit veşnic credinţa, că marele vis al neamului se va înfăptui când toate ţările române dintre Nistru şi Tisa se vor uni într’un stat naţional unitar;

Constată că ceasul acesta mare a sunat. Astăzi când după sforţări şi jertfe uriaşe din partea României şi a puternicilor şi nobililor săi Aliaţi, s’a întronat în lume principiul de dreptate şi umanitate pentru toate neamurile, şi când în urma loviturilor sdrobitoare Monarhia Austro-Ungară s’a zguduit în temeliile ei şi s’a prăbuşit iar neamurile încătuşate în lanţurile ei şi-au câştigat dreptul de liberă hotărâre de sine, primul gând al Bucovinei desrobite se îndreaptă către Regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdea dezrobirii noastre;

Drept aceea, noi, Congresul General al Bucovinei, întrupând suprema putere a ţării şi fiind singurii învestiţi cu puterea legiuitoare, în numele suveranităţii naţionale:Hotărâm Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei, în vechile sale hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”.

 

Iancu Flondor

Preşedinte al Congresului General al Bucovinei

 

Prin decretul din 18/31 decembrie 1918, regele Ferdinand I sancționa actul unirii Bucovinei cu România.

Parlamentul român, întrunit în ședință solemnă la 29 decembrie 1919, a confirmat actul Unirii.

 

 

112807271640565485

 

 

Președintele României, Klaus Iohannis, a promulgat Legea 250/2015 prin care la 28 noiembrie este sărbătorită Ziua Bucovinei.

 

 

 

Publicitate

29/11/2017 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Dragoste, intrigi şi acuzaţii de spionaj – Cântăreaţa de operă Veturia Goga, marea iubire a poetului Octvian Goga, a fost una dintre marile spioane ale lui Hitler, Carol al II-lea şi Antonescu

 

 

 

 

 Imagini pentru Veturia Goga photos

 

Foto: Cântăreaţa de operă Veturia Goga şi soţul său, marele poet român Octavian Goga  

 

 

 

Fiica preotului Zevedei Mureşan, Veturia Goga, (n. 30 mai 1883, Sebeş, judeţul Alba – d. 19 iulie 1979, Ciucea, judeţul Cluj), a beneficiat de o educaţie aleasă, în particular sau la pensionul săsesc din Sibiu, reuşind să acumuleze la numai 14 ani, cunoaşterea mai multor limbi străine, germana, franceza, maghiara, şi a istoriei.

A cântat în mai multe limbi, germană, franceză, română şi maghiară şi a călătorit în diverse capitale europene ca Paris, Berlin, Viena, Budapesta sau Roma şi a participat la manifestările cultural-artistice ale A.S.T.R.A. din Sibiu şi la cele de la Bucureşti, organizate în cinstea împlinirii a 40 de ani de domnie a lui Carol I, în 1906, prilej cu care este invitată de familia regală la Sinaia.

La 14 noiembrie 1909, regele Carol I  i-a acordat Medalia „Bene Merenti”, pentru realizările în cultura muzicală românească. În 1910 cântă la Oradea în opereta Şeherezada, de Tiberiu Brediceanu, care a fost un succes (ziarul de limbă maghiară „Nagyvaradi Naplo” îi comenta prestaţia astfel: „Farmecul dulce, frumuseţea cuceritoare i-au fost răsplătite de public cu aplauze puternice. Fiecare arie a fost bisată”),

iar în 1912, ea susţinea mai multe concerte la Ateneul Român, acompaniată fiind de George Enescu, sau de pianista Cella Delavrancea, fiica marelui scriitor român Barbu Ştefănescu Delavrancea,  care o considera „o distinsă interpretă a muzicii lui Wagner şi … o artistă scânteietoare de temperament”.

Peste doi ani, era chemată pentru a fi distribuită în Persifal, la Festivalul „Richard Wagner”, de la Bayreuth, dar izbucnirea Primului Război Mondial nu i-a permis acest lucru.

În timpul războiului participă la mai multe evenimente organizate în scopul atragerii de fonduri pentru Crucea Roşie.

Presa interbelică e plină de caricaturi, pamflete, ştiri de scandal cu Veturia Goga. Şi nici nu avea cum să fie altfel.Pentru că, în acele vremuri, povestea de dragoste tumultoasă dintre Octavian Goga (ministru, în acea perioadă, şi căsătorit cu Hortensia Cosma) şi “Julieta lui fanată” (măritată şi ea cu Lazăr Triteanu) a fost ştirea modenă numărul 1.

Iar de atunci, întâmplările extraordinare şi scandalurile s-au ţinut lanţ de viaţa frumoasei şi talentatei Veturia Goga.

 

Imagini pentru Veturia Goga photos

 

 

Veturia Goga – actriţă, poliglotă, soprană şi amantă de ministru…

 

În timpul Primului război mondial, relaţia dintre ea şi Octavian Goga  a devenit mai apropiată şi, imediat după război, cei doi au hotărât să-şi unească destinele, în ciuda faptului că amândoi erau căsătoriţi.

  Octavian Goga şi Veturia Mureşan s-au întâlnit pentru prima dată la vârsta adolescenţei. S-au cunoscut în la Sibiu, 1896, pe când ea era  elevă de pension în vârstă de 13 ani, iar Goga un licean care avea 15 ani.

Întâlnirea care a trezit primii fiori ai unei iubiri de adolescenţi a lăsat urme, pe care timpul nu le-a mai şters.

“Tu eşti zilele astea la Sibiu – în sfârşit totuşi mă gândesc cu bunătate la acest petec de pământ. Acolo ne-am văzut, acolo m-ai cunoscut, acolo am început a te iubi. Acolo… acolo… Îţi mulţumesc că te-ai gândit să-mi aduci puţin pământ sfânt”, îi scria Goga Veturiei în 1920, la două decenii de la prima întâlnire.

  Dragostea la prima vedere de la Sibiu nu s-a concretizat într-o relaţie. Au plecat pe drumuri diferite în viaţă.

La 19 ani, Veturia s-a căsătorit cu Lazăr Triteanu, un preot ortodox. În 1906, Goga s-a căsătorit şi el cu Hortensia Cosma, fiica unui bogătaş din Ardeal.

Despre primele căsătorii ale celor doi s-a spus că ar fi avut o singură motivaţie: interesul.

Iubirea dintre poetul Octavian Goga şi soprana Veturia Mureşan a fost una tumultoasă şi controversată. A depăşit prejudecăţile societăţii, şi canoanele morale şi timpul.

S-au iubit ca doi adolescenţi. S-au căsătorit când aveau 40 de ani,

Nici familiile, nici clevetirile societăţii nu i-au interesat şi au rămas împreună chiar şi în moarte, fiind aşezati, pe rând, în „mausoleul iubirii” de la Ciucea, Goga în 1938, Veturia 41 de ani mai târziu.

În ianuarie 1921 avea loc căsătoria sa civilă cu Octavian Goga (politicianul „negociind” cu protopopul Lazăr Triteanu, soţul artistei, divorţul în schimbul unui scaun episcopal).

În timp ce Goga se ocupa tot mai mult de politică, Veturia se dedica atât amenajării domeniului de la Ciucea, cumpărat în octombrie 1920 de la văduva poetului maghiar Ady Endre, cât şi călătoriilor în străinătate, la Karlsbad, Marienbad, Franzensbad etc., pentru tratarea sterilităţii.

Pe 7 mai 1938, Goga murea, în urma unui atac cerebral,iar  „gălăgioasa ilustră”, cum o numea Constantin Argetoianu, s-a  schimbat, devenind mult mai retrasă.

Controversele cele mai mari au început sa apară după moartea lui Octavian Goga şi speculaţiile conform cărora se spunea că Goga ar fi fost otraăit cu băutura, la fostul hotel Continental, pe atunci numit New York.

Mircea Goga, profesor la Sorbona si stranepot din prima casatorie al poetului, la aproape 30 de ani dupa moartea Veturiei a publicat „Veturia Goga, Privighetoarea lui Hitler“, o biografie a sotiei fostului prim-ministru al Romaniei.

Cele 700 de pagini despre viaţa matuşii prin alianţă a lui Mircea Goga au readus în prim-plan carisma, dar şi ipotezele despre tradari şi spionaj ale controversatei cantăreţe de opera, Veturia Goga.

Mircea Goga spune că povestea de dragoste dintre Veturia şi Octavian, plină de speculaţii, uneltiri şi ipoteze despre trădari de ţară, s-a înfiripat pe când cei doi aveau în jur de 40 de ani…

„«Privighetoare a Romaniei» pe scena Bayreuth-ului wagnerian de la inceputul secolului trecut, recrutata in 1914 ca agent secret al Berlinului, Veturia Goga a urcat cu vremea toate treptele ierarhiei de umbra a nazismului. Metamorfozata in «Privighetoarea lui Carol II», Eminenţa cenusie şi Marea Doamnă a dictaturii antonesciene, l-a slujit pe Hitler, catre care «şi-a ciripit» propriul soţ, pe Octavian Goga, dar şi pe Carol II, pe Mareşal, ca, de altfel, chiar pe toţi cei din staff-ul celui de-al III-lea Reich şi i-a condus la pierzanie“, scrie Mircea Goga.

„Căsătoria Veturiei cu Octavian Goga n-a fost pentru ea altceva decât îndeplinirea unei misiuni încredinţate ei de către Serviciile Secrete germane, a căror agentă recrutată înca din 1914 a fost, la Bayreuth “, comentează stranepotul.

Pe 8 mai 1936, redactându-și testamentul, Octavian Goga rememora propia-i activitate, dându-și lucid seama de limitele ei, ca și ale epocii în care a trăit:

”Îmi pare rău că n-am putut sluji Țara cum aș fi vrut și cred că aș fi putut – cu credință și cu hotărâre. Am trăit în vremea proștilor- a stăpânit mediocrația sub un Rege tranzacționist în chestiuni de morală, timid și fără orizont în probleme de Stat. Ce va fi de țară în vâltoarea care vine, nu știu- dar cred în puterile sufletești ale neamului”.

 

După moartea poetului, artista s-a apropiat de familia Antonescu, oscilând între Ciucea şi politică, a făcut parte din grupul de interese care-l înconjura pe Mareşal, devenind „Muza lui Antonescu” (Mircea Goga), sau „un Rasputin à tout faire” (C. Argetoianu).

A participat şi la adunarea legionarilor din septembrie 1940, alături de Maria Antonescu, fiind arestată împreună cu aceasta, în 1944, într-un oraş din jud. Gorj.

După instaurarea comunismului, acuzată de legături cu Occidentul, i se impune domiciliu forţat pe domeniul Ciucea.

În 1938, îl rugase pe Constantin Brâncuşi să realizeze „Mausoleul Iubirii”, locul unde urmau a fi înmormântaţi  ea şi soţulsău, dar cum acesta întârzia, apelează la George Matei Cantacuzino pentru conceperea planului şi la Nora Steriade pentru realizarea decorurilor.

Construcţia a fost ridicată de meşterul maramureşan Iosif Kuczka, în marmură şi mozaic de Murano, placarea fiind efectuată de însăşi Veturia Goga.

În 1966 donează întregul complex statului român care, din anul următor, îl transformă în Muzeul Memorial „Octavian Goga”.

Despre ea se spune că ar fi fost recrutată, încă din 1914, ca agent secret german, că l-ar fi slujit pe Hitler pe care îl informa despre politica dusă în ţară, despre Carol II, Antonescu şi chiar despre iubitul ei soţ.

„Privighetoarea lui Hitler” a fost „o femeie de o sălbatică vitalitate, care şi-a conspirat destinul anume pentru a culege laurii puterii” (Mircea Goga).

A fost înmormântată la Ciucea, în „Mausoleul Iubirii”, alături de Octavian Goga.

Povestea de dragoste dintre Veturia si Octavian Goga a fost blamata de unii, admirata de alţii şi în epocă multă lume spunea ca e una plina de curaj, împotriva curentului şi foarte puternică.  

Mulţi specialişti în muzică şi publicişti pasionaţi de istorie au considerat că Veturia a fost mereu acuzată pe nedrept şi că prin căsătoria cu Octavian Goga ea şi-a asumat un destin trist.

Dupa ce ar fi abandonat, ca soprană, o cariera artistică de exceptie, prin căsătoria cu Octavian Goga, aceasta ar fi acceptat şi exilul voluntar la Ciucea, pentru a administra domeniul şi castelul cumparate de prima soţie a poetului ardelean.

Strănepotul Mircea Goga, însă, nu este de acord. El spune că Veturia avea o personalitate “neguroasă” şi că tot comportamemtul ei şi renunţările au fost de fapt, instrumente ale trădarii şi intrigilor.

„«Privighetoare a Romaâiei» pe scena Bayreuth-ului wagnerian de la începutul secolului trecut, recrutată în 1914 ca agent secret al Berlinului, Veturia Goga a urcat cu vremea toate treptele ierarhiei de umbra a nazismului.

Metamorfozată în «Privighetoarea lui Carol II», Eminenta cenuşie, egeria si Marea Doamna a dictaturii antonesciene, l-ar fi  slujit de fapt pe Hitler, către care «şi-a ciripit» propriul soţ, pe Octavian Goga, dar si pe Carol II, pe Mareşal, ca, de altfel, pe toti cei din însusăşi staff-ul celui de-al III-lea Reich şi i-a condus la pierzanie“, scrie Mircea Goga. 

„Căsătoria Veturiei cu Octavian Goga n-a fost pentru ea altceva decât îndeplinirea unei misiuni încredinţate ei de către Serviciile Secrete germane, a căror agentă recrutată încă din 1914 a fost, la Bayreuth“, comentează stranepotul său.

Tot subiectul e încă neclar, iar controveresele rămân deschise.

Dar povestea Veturiei este făra pic de îndoială exceptională.

 

 

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Veturia_Goga

http://profesoara47.blogspot.ro/2017/03/femei-spion-din-romania.html

 

 

25/09/2017 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ, LUMEA ROMANEASCA | , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: