CINE VISEAZĂ LA reapariția dupa 500 de ani a Ungariei mari?

Foto: Momentul dispariției Regatul Ungariei: catastrofa armatei regale la Mohacs în 1526 !!

Se știe momentul de dispariție al Regatul Ungariei care a fost desființat după lupta cu turcii pierduta la Mohacs 1526, scrie dr.M.Man în https://www.infobrasov.net.
Au cazut în luptă atunci 2o.ooo de ostași unguri, inclusiv regele lor, Ludovic al II-lea.
Partea occidentala a Ungariei a revenit dinastiei Habsburg, Partea centrala a devenit pașalîc turcesc cu centru la Buda. Separat, Transilvania a devenit principat autonom vasal politic – ca și Moldova si Muntenia Imperiului Otoman.
De atunci incepând,  “Ungaria”a devenit un mit național, centrul de gravitație al hungarismului.  Iar iredentismul a devenit și este expresia lui modernă, cu atat mai mult cu cât Ungaria a pierdut 70 % din teritoriile coroanei, devenind ce este acum, un stat normal, organizat pe criteriu etnic.

Dealungul istoriei, cu un scurt episod austro-ungar din 1867 in 1918, Principatul Transilvania a fost totdeauna un “regn” distinct al Ungariei, ”regnum nostrum”, nu.
Regatul Ungariei a fost multietnic, ungurii fiind covârșitor minoritari… Incepând cu regele Andrei al II-lea(1222), în Ungaria a fost instituit “regimul nobiliar”, prin care puterea efectivă trecea asupra marilor nobili în detrimentul puterii centrale.

Regele Mathias Corvin …care avea rădăcini românești , a reusit o recentralizare a puterii pe durata domniei sale și o maximă extensie a regatului.

 Regimul nobiliar a fost cauza ramânerii in urmă a Ungariei sub raport economic si civilizațional. E greu de imaginat cum una din cele 4o de familii de magnați ai coroanei, puteau stăpâni personal 3.ooo de km pătrați de teritoriu.

Locuitorii Ungariei moderne au fost îndoctrinați să creadă că fac parte din istorica “Natio Hungarica”, care însă cuprindea EXCLUSIV nobilii si clerul inalt. Oamenii de rând nu faceau parte din Natio Hungarica.

Razboiul țărănesc condus de Gheorghe Doja în 1514, a fost reacția oamenilor de rând, unguri, secui, sași, români, țărani și orășeni, la regimul nobiliar.

 Rezultatul a fost „Unirea”  celor trei “Națiuni” privilegiate, a nobililor unguri, sașilor și secuilor din Transilvania, împotriva “plebei rebele” de români si decretarea veșnicei dependențe feudale a țăranilor, desființată de împăratul austriac Iosif al II-lea, după Răscoala lui Horia. 

Țaranii unguri și secuii nu faceau parte nici ei din nobila națiune ungară, mitologic descendentă a triburilor cuceritoare originare, restul fiind diverși, (germani, slavi, români) ungarizați. 

Secuii, o federație cabară*, lingvistic asimilați, au avut statut de… foederați ai ungurilor și s-au conservat ca entitate aparte.

Secuii au fost teritorializați unde se află acum, dupa infrângerea ungurilor  la Lechfeld de catre regele german OTTO cel Mare.

Nobilii români cei mari au fost asimilați nobilimii ungare, începând cu vremea lui Ludovic Anjou. Nobilii de rând, ca nobili, nu faceau parte din Natio Hungarica, fiind români.

 Aroganța nobiliară anacronică a ungurilor de azi, este un produs al naționalismului maghiar modern, cultivat după secolul al XIX-lea, când s-a schimbat paradigma privind legitimitatea politică în stat și au fost promovate statele-națiune, începând să conteze numărul etnicilor concentrați într-un anume areal. 

Pentru a legitima statul ungar, guvernele moderne au procedat la maghiarizarea forțată a nemaghiarilor, care continuă și în prezent în Ungaria.

În Transilvania, ungurilor le-a fost insuflată “etica” fostei “Natio Hungarica”, mentalitatea de stăpânitori a unor învinși în razboi, culeși de pe drumuri pentru a-i servi pe ei, ”rasa superioară”.

Ajungând la tema  visului utopic al refacerii Ungariei Mari, (cosubstanțial conceptului de sine al oricarui ungur) și la politicile iredentiste care asociază faptul ca ungurii sunt o rasă superioară care în minoritate fiind în visata Ungarie, ar trebui sa-și asigure cumva statutul politic de “clasă dominantă”, asupra celor care ar redeveni împreuna cu teritoriile revendicate, cetațeni ai Ungariei. 

O minoritate etnică poate domina un conglomerat de etnici alogeni NUMAI IN CONDIȚII NEDEMOCRATICE. 

Ungaria visată este o utopie, imposibila de facto si de iure, dar urmarita cu tenacitate.Visul poate fi apropiat de realitate (?) pas cu pas, spun sefii UDMR, pe cale politica, adaptat conditziilor politice din UE, incepind cu autonomiile ungurești dorite in toate statele limitrofe Ungariei.

Evident toate statele în cauză refuzăpretențiile minoritarilor unguri. In termenii dreptului international si principiilor ONU, exista un drept la autodeterminare al POPOARELOR, nu al minorităților naționale. 
Secuii sunt “popor”, drept pentru care au fost reinventatzi ca secui, si au o istorie de autonomie in Transilvania, fatza de statul nobiliar. Secuii, ca popor, urmand sa devina stat autonom. Rezultatul ar fi un stat neviabil in mijlocul altui stat, cu perspectiva fuzionarii cu acest stat a diferitelor autonomii fanteziste cerute in zona in care minoritari unguri exista dispersatzi (Partium, Maramures si Banat) dupa care s-ar invoca unitatea istorica a Transilvaniei… ceruta a redeveni stat “sub protectoratul Ungariei” etc.

Autonomia în cauză este clamată pe coridoarele de la Bruxelles și in SUA, sub pretextul ca ungurii in România sunt discriminați si asupriți, (a fost inventat și conceptul de “genocid cultural”). 

Statul român, slab în momentul de față, nu raspunde provocarilor pentru a nu da apă la moară, dar exagereaza cu prudența.

Pentru a face credibila revendicarea poporului secuiesc ca popor, de a avea un stat, asemenea Bascilor din Spania sau Scotzienilor din UK, acest grup populatzional este deliberat izolat, enclavizat, făcut incompatibil cu restul tzarii, tzinut in izolare si saracie pentru a avea de ce sa se plângă. Deci nu este consult sa ne inflamam foarte ca raspuns la provocari, facute cit mai obraznic si fantezist, dar continuu, ca doar doar ne sare țandăra, la nivel de stat sau de populație civilă.

 Realmente, statul a cam pierdut controlul in Secuime. Grav este ca se doreste extins medievalismul și în Mureș, unde majoritatea locuitorilor sunt români.Paramilitarii din Ungaria există, urmau să pătrundă în România in 1989, au și pătruns. Acestea sunt “forțe” bune pentru diversiuni și acte teroriste. Nu este posibil un atac armat asupra României. Suntem in UE si NATO.

O posibila REORGANIZARE A ADMINISTRATIV TERITORIALA  A ROMANIEI NU TREBUIE SA FRAGMENTEZE TRANSILVANIA. Proiectul in discuției este periculos. O EROARE de neiertat este aceea că BOR a fragmentat Mitropolia Transilvaniei, exact pe linia de fractura din 1940. Implicit “recunoaștem” ca avem două părți diferite în Transilvania. 

Organizarea bisericească, existența marilor unități bisericești, este argument istoric ăi politic atunci când se gândesc reconfigurări.
Sa nu uitam, daca se realizeaza federalizarea UE, atunci aceste regiuni devin Landuri, daca sunt mai mari, cu alta pondere, demografica, economica si politica. Exista perspectiva ca Guvernul de la Bucuresti nu va mai fi un guvern suveran, si nu vom mai avea presedinte, ca rege am facut tot posibilul sa nu avem. Suveran va fi guvernul de la Bruxelles…(Dr.M.Man)

INTODEAUNA UNGURII ȘI-AU PLĂTIT BINE LĂUDATORII …

Câțiva dintre vechii cronicari maghiari, bine platiți la Curte, au avansat ipoteza unei descendenţe a ungurilor din triburile hunice. Cei „arondați” la curtea RegeluiArpad şi războinicii săi, au fost văzuţi drept urmaşi ai luptătorilor lui Attila. Confuzia a fost perpetuată de-a lungul secolelor.

De fapt , Hunii au dispărut până în secolul al VI lea d Hr. de pe harta Europei. 
La aproximativ 5 veacuri apar alte hoarde nomade  era vorba despre unguri.  grupaţi în triburi şi urmaţi de căruţele încărcate cu familii s-au stabilit, asemeni lui Attila, în Pannonia, loc în care ş-au stabilit pe tot parcursul evului mediu
S-a propagat ideea că de fapt ungurii, erau urmaşii hunilor ,ca invazia lor a fost o a doua venire a
războinicilor din hăurile Asiei conduşi de căpetenia tribală Arpad, un nou Attila…Aiurea!
  Modul de acţiune militară era asemănător, atacuri rapide din goana calului, săgeţi aruncate din şa şi retrageri supriză, nomadism şi aceeaşi sălbăticie . Ideea că ungurii erau urmaşii hunilor a fost perpetuată timp de secole, chiar şi în perioada interbelică, aproape de mijlocul secolului XX.
Cercetările ştiinţifice au demonstrat însă că de fapt este o uriaşă confuzie şi un mit perpetuat de cronicarii „atsati”, tocmai pentru a oferi ungurilor o descendenţă strălucită şi totodată terifiantă: ARPAD urmaşul lui Attila…  Acest mit începe odată cu vestita cronică a lui Anonymus, secretarul regelui  Bella al III lea din secolul al XII lea.

Acest secretar anonim, altfel un cărturar deosebit, cu vaste cunoştinţe şi legături inclusiv în Franţa şi Roma, este autorul lucrării ”Faptele ungurilor„ în care vorbeşte despre originea maghiarilor şi venirea acestora în Pannonia, inclusiv cuceriea Transilvaniei.

De fapt un cronicar de Curte, platit ca atare !!

INTODEAUNA UNGURII SI-AU PLATIT BINE LĂUDĂTORII …

Cativa dintre vechii cronicari maghiari, bine platiti la Curte, au avansat ipoteza unei descendenţe a ungurilor din triburile hunice. Cei „arondați” la curtea regeluiArpad, şi războinicii săi au fost văzuţi drept urmaşi ai luptătorilor lui Attila . Confuzia a fost perpetuată de-a lungul secolelor.

De fapt, Hunii au dispărut până în secolul al VI lea d Hr de pe harta Europei. 
La aproximativ 5 veacuri apar alte hoarde nomade  era vorba despre unguri.  Grupaţi în triburi şi urmaţi de căruţele încărcate cu familii s-au stabilit, asemeni lui Attila, în Pannonia, loc în care s-au stabilit pe tot parcursul evului mediu
S-a propagat ideea că de fapt ungurii, erau urmaşii hunilor și că invazia lor a fost o a doua venire a războinicilor din hăurile Asiei conduşi de căpetenia tribală Arpad, un nou Attila…Aiurea!
  Modul de acţiune militară era asemănător, atacuri rapide din goana calului, săgeţi aruncate din şa şi retrageri supriză, nomadism şi aceeaşi sălbăticie.

Ideea că ungurii erau urmaşii hunilor a fost perpetuată timp de secole, chiar şi în perioada interbelică, aproape de mijlocul secolului XX.
Cercetările ştiinţifice au demonstrat însă că de fapt este o uriaşă confuzie şi un mit perpetuat de cronicarii „atșați”, tocmai pentru a oferi ungurilor o ascendenţă strălucită şi totodată terifiantă: ARPAD urmaşul lui Attila… 

Acest mit începe odată cu vestita cronică a lui Anonymus, secretarul regelui  Bella al III lea din secolul al XII lea, de fapt un cronicar de Curte, platit ca atare !!.

Acest secretar anonim, altfel un cărturar deosebit, cu vaste cunoştinţe şi legături inclusiv în Franţa şi Roma, este autorul lucrării ”Faptele ungurilor” (Gesta Hungarorum), în care vorbeşte despre originea maghiarilor şi venirea acestora în Pannonia, inclusiv despre cuceriea Transilvaniei.

*Kabarii sau Khavarii (maghiară: Kabar) sunt un grup etnic al Khazarilor, un popor turcic a cărui origine e legată de istoria maghiarilor. Aceștia provin din trei triburi care s-au revoltat împotriva kaganatului Khazar din secolul al IX- lea de la Marea caspică și care s-au alăturat Confederației celor șapte triburi maghiare cu puțin timp înainte de cucerirea maghiară a bazinului carpatic și de întemeierea regatului Ungariei. Kabarii s-au asimilat pe deplin maghiarilor, contribuind la geneza națiunii maghiare. Unii istorici fac din Kabari strămoșii secuii . Alții îi transformă în strămoșii askenaziilor din Ungaria, religia evreiască fiind deosebit de răspândită în rândul khazarilor.

Publicitate

Despre care ”țară a secuilor”vorbește propaganda maghiară, atâta vreme cât secuii nu sînt înregistrați ca minoritate și nici nu au reprezentanți proprii în Parlament ?!!

Procesul de asimilare și maghiarizare în forță a secuilor prin destructurarea lor etnico-lingvistică.

Ungurii refuză sa accepte Tratatele internaționale de Pace încheiate după cele două Războaie mondiale. Atunci cum să pretinzi acum sa  fie atribuit (cui?) un „ pamânt natal”, cu o intindere proporțională cu… numărul secuilor ?!  
Care proportie? La ultimele recensăminte s-au mai declarat secui, pe bune, doar vreo 300-400 de persoane !!

Se pune problema: de când „natalitatea” a redevenit… la Budapesta un criteriu de proprietate si nationalitate administrativă?
Ciudat este ca in „nomenclatorul minoritatilor” din România, secuii nu au fost lasati să se inregistreze ca minoritate si nici sa aibă reprezentanti proprii in Parlament, alături de celelalte minorități !!
In plus, nici măcar una singura dintre aceste minorități parlamentare nu revendică in România un … teritoriu propriu. Ba chiar liderii maghiarimii, la aceasta intrebare recunosc ca secuii au fost asimilati si ca de fapt acum …statistic , sunt socotiti maghiari !! Deci, teoretic,… secuii nu prea ar mai exista , desi expresiile lor specifice si traditiile  frumoase  sunt ,lingvistic chiar importante !! 
Culmea este ca tocmai cei care pretind să se recunoasca  in Parlament existenta unui „Tinut secuiesc” sunt si cei care, cu jumatate de gura, nu confirma existenta reala a secuilor, ca etnie distinctă, adica liderii UDMR!! 

Numai ca aceste adevaruri stiute de toata lumea , in timp au fost falsificate într-atat de liderii unguri de la Budapesta, cât si de UDMR.ca nimeni nu mai stie ce se vrea… 

Principalul interes sa-i declare pe secui traditionali, la gramadă cu cei circa 90 -100.000 de tigani maghiari din Transilvania, drept unguri, a pornit de la necesitatea obsesiva de a creste la peste 5% numarul maghiarilor din România, pentru a putea participa la alegeri ca organizatie/partid repezentând monobloc o …etnie !! 
Daca secuii sunt socotiti tot unguri, „la fel de unguri cum sunt oltenii fata de români” ( ca să-l cităm pe raposatul Verestoy), atunci șansa de a sustine  infiintarea unui „Tinut secuiesc in Romania„, n-ar mai fi chiar un non-sens!

Ori toata lumea, politica si istorico-stiintifica stie si recunoaste …in particular: că evolutie istorica, folclorica si lingvistică, secuii si ungurii sunt evident doua neamuri diferite!!  
Acesti secui – ce se considera asa de sute de ani! – secui, iar nu maghiari (!) – sunt situati de secole in curbura Carpaților.

Există și un excepțional studiu intitulat „Gesta Siculorum”, publicat in urma cu trei decenii de către scriitorul Adrian Hamzea în Revista Astra în care se detalia, cu multe documente originale, tocmai acest adevar istoric indubitabil!

De asemenea, secuii, ca grup etnic chiar si religios distinct, de ordinul sutelor de mii,  au fost menționați în toate statisticile austro-ungare până la 1919, inclusiv la Trianon, când despre acest Grup etnic, brusc, nu a mai vorbit nimeni. Au fost declarati, pur si simplu unguri, din interese politice, fara sa-i intrebe nimeni ce sunt. 

Dacă s-ar ține, chiar si azi, un … referendum adevărat în „secuime”, in care sa fie intrebati, pe bune, ce sunt: „ secui sau maghiari?,” rezultatele ar fi neasteptate, chiar in randul unei populatii asimilate „intensiv” prin toate mijloacele  de catre unguri, in ultimele 8-9 decenii! 
Oare, știu secuii din Harghita si Covasna ce au de pierdut ca etnie distinca in E.U. atunci cand au renuntat sa se mai considere secui?  

O cercetate sociologica finantata de UE a constat tocmai ca li se ascunde acestor etnici ce au avut de pierdut atunci cand s-au declarat maghiari!
Legislatia romaneasca alaturi de cea comunitara din UE, sprijina in mod justificat si generos acele entitati etnice minoritare care nu au sprijinul unei tari mama. 
Asa sunt, de pilda, bascii din Spania si din Franta ce se bucura de importante drepturi, nerecunoscute, bunăoară germanicilor din Alsacia sau italienilor din Corsica. Ca si tiganii… care au luat aceeasi țeapa! 

Motivul este acela ca etnicii care au o țara „mama”, nu sunt amenintati cu pierderea in timp, a identitatii etnice, implicit cu disparitia etniei respective, ori a limbii proprii. 
De aceea ei sunt sustinuti de comunitatea internationala, deoarece pentru ei nu exista tari mama, de „sprijin/ bastina”. 

Altfel spus, când au fost asimilați, cu forța cei peste 280.000 de români din Ungaria, asta n-a însemnat disparitia etniei române. 

Dar dacă dispar secuii din România, teoretic dispare însuși neamul secuiesc, cu tradițiile, obiceiurile și folclorul său. 
Cu „sprijin” de la Budapesta, prin maghiarizare intensivă, în pericol de dispariție sunt, ca etnie distinctă, chiar secuii din Romania, (Ca și românii din acele zone !!). Dar asta nu din pricina unei politici de” genocid” a statului român.

Dimpotriva, secuii si puținii români rămași, sunt pe cale de disparitie din pricina politicii de maghiarizare forțată din secolul trecut și de dupa 1990, a fățărniciei liderilor politici și religioși, care și-au trădat neamul și au intrat in jocul meschin al UDMR. 

Cata vreme secuii se declara maghiari, ei recunosc ca au o țară de baștină – Ungaria -, care, atât cât este permis de legile internaționale, teoretic le va susține interesele culturale.
Uniunea Europeana asumându-si obligația de a fi tocmai protectorul acestor etnii specifice.

 Li s-a prezentat secuilor aceasta alternativa? Tare ne-am indoi…!

 Adevarul este ca secuilor li s-au ascuns dezavantajele faptului ca au tot acceptat sa se declare maghiari, inca de pe vremea raposatei Regiuni Autonome Maghiare, când chiar liderii maghiari, membrii de frunte ai PCR, promovând „sloganul oficial ca in Romania traiesc ;„români, maghiari, germani si alte naționalități…”.

Practic, suntem in fata unei tragedii:

Prof. DEAK ANDREI, D.D.Rujan, scrie publicația https://www.infobrasov.net

In foto :  Placa memorială de la Siculeni).

 Masacrul de la Siculeni (latină: Siculicidium „uciderea de secui”, în maghiară: Madéfalvi veszedelem.). 

A fost o execuție în masă organizată în anul 1764 de catre trupe austro-ungare împotriva secuilor rebeli, care s-au împotrivit interzicerii privilegiilor acordate soldaților regimentelor secuiești pentru paza graniței militare. 
Acțiunea a fost ordonată de Curtea imperială de la Viena si grofii de la Budapesta.
Cu executarea ordinului a fost însărcinat generalul  Nikolaus Buccow, guvernatorul imperial al Transilvaniei, care, după refuzul secuilor de a se supune, și-a dat demisia. 
Locul lui a fost luat de generalul conte Joseph  Siskovicscare, în seara înzăpezită de 7 nuarie 1764 (ajunul 
Crăciunului Ortodox), a atacat localitatea Mádéfalva (azi Siculeni).
În timpul masacrului, peste 400 de bărbați, femei și copii au fost uciși de salvele de artilerie ale unor batalioane austriece si maghiare  (surse : wikipedia).

UN PROIECT MALEFIC care urmărea exterminarea ungurilor din Transilvania și înlocuirea lor cu germani (șvabi catolici), dejucat de HOREA

Răscoala din 1784: un proiect nemțesc îngrozitor, dejucat de Horea

Motto:
Doamne, doamne, cresc nămeţii şi pierim
Fără ţară, fără nume, Velerim
(poezia deținuților din pusta siberiană …)

Este mai bun vecinul decât fratele” este un proverb ieșit din uzul românilor, deși toate popoarele au în uz proverbe cu un astfel de înțeles.

Pierderea proverbelor diminuează înțelepciunea și îngreunează viața.

Cine sau ce ne-a stricat cu vecinul nostru ungur și ne-a îngreunat viața?

– Răscoala lui Horea din 1784,
– Supplex Libellus Valachorum, care a constat în două memorii aparent curajoase, create de intelectualii „Școlii Ardelene”, înaintate către împăratul Leopold II (1790-1792), prin care cereau și recunoașterea românilor ca națiune egală în drepturi cu celelalte din imperiu.
– Revoluția lui Avram Iancu, 1848-1849!

Există documente istorice care ne spun că Răscoala lui Horea a fost pregătită într-un sinod greco-catolic din Blaj – 1782, în care s-a stabilit exterminarea tuturor ungurilor din Transilvania:

1. Avem titlul unui raport întocmit de Nicolae Densușianu despre sinodul de la Blaj, de la 01.05.1782, organizat de episcolul greco-catolic Grigore Maior.
2. Un raport scris în maghiară detaliază cele de mai sus.
3. David Prodan a inventariat în Răscoala lui Horea informațiile referitoare la acel sinod,
4. Ștefan Pascu a preluat informațiile de la pct 2 și le-a publicat, în sinteză, în cartea Revoluția lui Horea și, în detaliu, în Izvoarele Revoluției lui Horea.
5. Cartea Episcopul gr-cat Grigore Maior, la 300 de ani de la naștere, scrisă în 2015 de un colectiv cu mulți intelectuali de factură greco-catolică.

Eu pun informații de genul celor de mai sus în confruntarea cu faptele consemnate și cu nedumeririle și spun „valid” dacă informațiile explică nedumeririle existente și dacă aduc și alte informații.

Sinodul de la Blaj explică câteva mari nedumeriri:

– rețeaua prelaților greco-catolici avea cea mai mare autoritate asupra valahilor și cea mai bună răspândire în teritoriu; așa se explică autoritatea celor trei corifei în general și a lui Horea în special.
– în sinod s-a vorbit și despre ziua înarmării valahilor, pentru exterminarea tuturor ungurilor în ziua de 01.05.1785. Înarmarea a fost precedată în 1784 de o simulare: Conscripție din vara 1784. Istoricii răscoalei nu și-au putut explica rostul acelei conscripții.

Sinodul de la Blaj pune în evidență și înțelegerea la care trebuie să fi ajuns trei capete încoronate pentru exterminarea ungurilor din Transilvania și înlocuirea lor cu germanii (șvabii catolici), pe care protestantul Frederic II nu-i mai putea susține, pentru că nemții înghesuiseră natura în corsetele unor teorii nemțești cu care au omorât diversitatea, diminuând sațietatea. Nemții șvabi, catolici, ai lui Frederic II, urma să fie colonizați flămânzi în Transilvania.

Exista un precedent: împărăteasa Maria Tereza scăpase de sârbii din regimentele de grănicieri din Arad-Seghed, trimițându-i spre Rusia împărătesei Elisabeta II.

Frederic II și Iosif II au creat tot timpul „spațiu vital” pentru nemții lor, pregătind noi valuri de colonizare cu șvabi catolici; în 1782-1784, ei aveau încă un aliat, o nemțoaică: Ecaterina II, țarina Rusiei, dispusă să-i preia pe ortodocșii alungați din Transilvania.
Cele trei capete de nemți încoronate aveau o singură problemă: maghiarii din Transilvania. Ce să facă cu ei?

Încă nu se născuse maghiarul dispus să accepte progresul și emanciparea. Progresul tehnologic, nemțesc și european, nu-și puteau face loc nici pe terenurile agricole și nici pe terenurile cu resurse minerale deosebite, proprietate a nobilimii maghiare.

Din măsurile luate de Iosif II putem să aflăm acordul celor trei împărați: exterminarea maghiarilor, deportarea valahilor și omogenizarea etnică și confesională pe spații mari.
Iosif II trebuia să creeze în prealabil o nemulțumire valahă greu de suportat, urmată de înarmarea valahilor, sprijinirea lor cu ajutoare valahe din principatele dunărene și oferirea de motive spirituale, suficiente, ca să-i omoare cu o „sfântă” mânie pe toți ungurii.

Ca să realizăm că asta a fost înțelegerea celor trei, trebuie să avem în vedere că:
– nu se știe de nici o intenție a vreuneia din puterile lumii de a deschide un război contra celeilalte în perioada răscoalei,
– Iosif II a întârzit doi ani implementarea în Transilvania a reformelor urbariale menite a proteja iobagul valah de excesele nobilimii maghiare feudale, tocmai pentru a crește furia valahilor,
– În 1751 mai avusese loc o astfel de culisare de națiuni; între Prusia, Austria, Rusia și Turcia (care executa tot ce-i cerea Frederic II). Sârbilor din Arad-Seghed le-au fost anulate în 1751 privilegiile ilirice.

În același an Elisabeta II a Rusiei i-a primit pe acei sârbi, conduși de Arhimandritul Sofronie de la Cioara, pe un teritoriu care aparținea tătarilor și turcilor, dar pe care l-a trecut sub autoritatea Rusiei și l-a și numit Noua Serbie (deasupra M. Negre), aproape de Poltava, de unde a sosit călugărul Paisie Velicicovschi; marele istoric Florian Dudaș (Cărți rare, Transsilvanica, Oradea, 2017, pg. 249-252) a găsit una din scrisorile trimise de Paisie Velicicovschi lui Sofronie (vezi imaginea).

Ar fi fost de așteptat ca Maria Terezia să nu-i lase pe acei sârbi să plece, iar Sultanul să nu-i primească, dar nu s-a întâmplat așa ceva și nimeni nu s-a întrebat până acum de ce?! Pentru că a existat și atunci tot o înțelegere și o sincronizare: în locul sârbilor ortodocși au fost aduși șvabi, adică nemți catolici, de-ai lui Frederic II (colonizarea II: 1744-1772).

La solicitarea lui Frederic II, turcii au trimis în Transilvania, în perioada de început a Răscoalei lui Horea, corpuri de valahi profesioniști, diversioniști, bine înarmați, camuflați în haine țărănești: Petru Muntean a fost căpitanul acelor valahi care au făcut cele mai mari atrocități, începând cu localitatea Cioara, a lui Sofronie, continuând în Vinț, Vurpăr și apoi în toate localitățile de-o parte și de alta a Mureșului – spre Alba Iulia și mai încolo, spre Aiud. La atrocitățile de aici și-au adus aportul și nemții (sașii).

Înțelegerea de a provoca răscoala valahilor a fost betonată în întâlnirile lui Iosif II cu Ecaterina II și ale cancelarului lui Iosif II cu Frederic II. Încă nu se născuse neamțul care înainte de a se despărți de alt neamț să nu facă un proiect comun.

Cunoscându-și sângele nemțesc, cei trei și-au imaginat că răscoala va fi de o eficacitate maximă din moment ce valahii urma să fie aduși la exasperare mult mai mult de măsurile nemțești decât de feudalismul maghiar.

Iosif II s-a văzut obligat să nu permită armatei nicio intervenție; binenînțeles că o astfel de măsură poate fi luată numai pe o perioadă foarte scurtă, dar cine să se mai și gândească la eventualitatea prelungirii răscoalei! Cei trei nemți creștini și cu Sultanul au bătut palma și au dezlegat furiile.

Răscoala lui Horea a fost gândită de cei trei nemți ca un „război fulger” (un blitzkrieg), ce trebuia să se soldeze cu exterminarea maghiarimii din Transilvania. Așa a început. Începutul părea promițător. Răscoala a avut trei conducători:

– Salis (adică acel Karl/Charles de Saxonia, numit și „Neamțul”) a acționat de la Deva înspre Arad, omorând nobilii din toate satele,
– Petru Muntean a acționat dinspre Deva spre Alba Iulia și Aiud,
– Horea, Cloșca și Crișan au acționat – după începutul din preajma Bradului – în Domeniul Zlatnei (fără Zlatna) și peste Abrud – Buceș – Mogoș – spre Alba Iulia, unde trebuia să facă confluența cu trupele lui Petru Muntean.

Țăranii din Răscoala lui Horea au acționat sub deviza: UCIDEM toți UNGURII. Concomitent trebuiau căutate și distruse toate documentele, pentru a distruge orice urmă a existenței ungurilor în Transilvania.

Ce nu a mers?
– Planul celor trei împărați creștini + Sultanul s-a năruit deoarece la Deva țăranii conduși de Salis au dat înapoi, au fugit, au fost prinși și judecați prin tăierea capului, dar și pentru că țăranii au încetat să ucidă așa cum ucid nemții: sistematic.

Imediat ce și-au descărcat năduful, țăranii valahi nu i-au mai ucis pe maghiari, ci i-au botezat. Mila i-a biruit. Încă nu se născuse valahul consecvent.

Nemții și kominterniștii uită și ignoră că valahul nu poate fi rău tot timpul, că intră în căințe, că se înduioșează, că îl prinde frica de pedepsele de după moarte, etc! Așa se face că s-a ajuns la întârzieri și deci, la imposibilitatea menținerii armatei în stare de expectativă.

Armata trebuia să apere statul de drept, care prioritiza nobilimea atunci, cum prioritizează acum oamenii de afaceri. Mai mult, deși sub interdicție strictă, nobilimea maghiară a început a se înarma și a acționa temerar și cu succese de neanticipat. Țăranii au început a da înapoi și a se dizolva în marea masă a țărănimii, că și așa se cam depărtaseră cu cel mult zece km de … „acasă”, deprimant de mult. Succesele nobilimii creșteau odată cu curajul, multiplicând succesul.

Nobilimea devenea o armată din milițiile de la început. Foarte motivată. Dacă lucrurile continuau astfel, Iosif II risca să se trezească cu o armată civilă și – odată ce a fost interceptată și scrisoarea pacifistă a lui Horea către nobilii din Huedin, – și după ce și amenințările țăranilor asupra Împăratului au început a se înteți -, era de așteptat o alianță a nobililor cu țăranii. Ar fi fost un dezastru.

Ca urmare, Iosif II s-a trezit într-o mare încurcătură. Așa se face că el a dezlegat armata asupra țărănimii și a urmat ceea ce știm.

Pe de altă parte, serviciile lui Iosif II i-au lichidat pe toți pe câți i-a putut prinde din cei implicați; inclusiv pe Grigore Maior (sinucis, prin grație împărătească) și pe Petru Muntean (hăituit până prin Câmpeni unde a fost împușcat ca un câine de gornicii care-l prinseseră pe Horea).

Este de remarcat că:

– În 1784, au fost auziți țărani neștiutori de carte spunând că Transilvania e dată românilor încă de regele cel vechi roman al Daciei cu cuvintele „Dau-io-ție”, adică țară dăruită …, vezi cartea Revoluțiunea …, de Nicolae Densușianu, pg. 353.
– În 1951, înaintea Revoltei anticomuniste de la Beliș din iunie 1951, moții din Arada/Horea – aproape la fel de inculți ca și cei din 1784 – susțineau în fața securiștilor că noi suntem urmașii lui Horea, Cloșca și Crișan.

Eu am aflat de la Petrușel Silvia – sora lui Vancu, fost primar în Arada/Horea și victimă a kominterniștilor evrei – cum și unde au fost îndoctrinați moții din Arada/Horea în termene scurte și concentrate de partizanul greco-catolic Leon Șușman.
Cine i-a incitat prin îndoctrinare pe țăranii valahi în 1784?
– Intelectualii greco-catolici asociați în demers și-n scop cu Iosif II.

Noi nu știm cine și cum a creat prefecturile și cine a pus prefecții la revoluția din 1848, cine le-a dat arme celor strânși la Blaj. Cine?
– Habsburgii, prin intermediul intelectualilor greco-catolici. De la Blaj. Marea Adunare din 1848 a avut loc la Blaj, în fieful greco-catolicilor.

Făcut-au bine acești intelectuali greco-catolici? Categoric NU!

Nu au făcut bine și pentru că incitarea la ură poate fi confundată cu o emancipare, cu o pretenție de creare a conștiinței naționale, dar este clar că nu este așa!

Habsburgii ne-au reproșat că ei au încercat să facă oameni din noi, din valahi, dar că n-au reușit pentru că noi, valahii, nu am fi avut calitățile necesare ca să beneficiem de „marea lor bunăvoină nemțească”.

Deci, de fiecare dată când mai auziți astfel de reproșuri „habsburgice” să fiți pregătiți, pentru că de fiecare dată a existat o înțelegere a nemților cu intelectualii noștri greco-catolici.

În august 1784, Salis (în imagine) a propus ambasadorului rus Golițîn, la Viena, să ducă în Crimeea 300.000 de valahi; propunerea lui este confirmată de ambasadorului austriac la Petersburg, vezi Carol Göllner, Revoluția lui Horea, din Revista istorică, îngrijită de N. Iorga, 1936, apr-iun.

Tot Iorga prezintă, în Acte și Fragmente (1896), pg. 69, intenția rușilor de a schimba, în 1772, valahii din Muntenia și Moldova cu tătarii din Crimeia.
(Salis a fost văzut la Curechiu, apoi a fost raportat de mai mult de opt ori de răsculați ca „îmbrăcat nemțește, cu o stea mare în piept”).
Sinodul de la Blaj divulgă că emigrările au fost de fapt niște deportări și/sau colonizări planificate, aflate în consecința răscoalelor.

Tot planificate. Intenția exterminării ungurilor este în măsură să explice de ce cele trei capete încoronate, Salis și oamenii lor pregăteau emigrările sub forma unor colonizări încă dinaintea răscoalei. Salis știa ce va urma pentru că făcea parte din „conclav”. Deci, după Răscoala lui Horea, pe unguri îi aștepta exterminarea, iar pe români deportarea.

Istoricul David Prodan a constat ceva ce trebuia să-l fi obligat să ajungă la concluziile mele din acest material: Horea, Cloșca și Crișan nu au fost interogați deloc în legătură cu Salis și nici despre acel celebru Ultimatum al lui Horea, trimis nobililor maghiari de la Deva.

De ce? Pentru că Salis a fost omul împăraților, iar ultimatumul a fost creația lui Salis, scris sub numele lui Horea, așa că de ce să-l mai interogheze!

Deci, intelectualii greco-catolici au „dezvoltat conștiința națională” a valahilor chiar numai atunci când nemții au avut nevoie de valahi ca să-i contracareze pe unguri:

– în perioada Răscoalei lui Horea,
– în 1790-1792, adică în perioada în care ungurii sporeau pretențiile față de habsburgii speriați de revoluția franceză și,
– în 1848-1849.

Cert este că mulți intelectuali ortodocși au învățat de la greco-catolici să se pună bine cu puterea, prin emiterea de naționalisme în preajma campaniilor electorale.

Răscoala lui Horea și Supplex Libellus Valachorum au fost opera papistașilor conduși de nemernicia sa, episcopul greco-catolic Ioan Bob (episcop de la 1782, până la1830), față de care Nicolae Iorga a avut o admirație mai mult decât suspectă.

Sunt cuvinte foarte grele, știu, dar din fericire am, pe lângă dovezile și argumentele de mai de sus, și o dovadă oferită chiar de N. Iorga:

Când a murit el (Iosif II, n. mea),( …) fratele lui din Florența, Leopold (1790-1792), înlocuindu-l (…) la sfârșitul domniei acestui Leopold, un Italian, Greppi din Milan, care era bine privit la Viena (Antonio Greppi 1722-1799, bancher, n. mea), având legăturile cele mai strânse cu miniștrii de acolo, mărturisește că Împăratul acesta (Leopold II, n. mea) îndemnase pe țăranii din Ungaria să se ridice împotriva nobililor, deci să se reia revoluția lui Horea.

Nu numai atâta, ci și proclamațiile lui erau tipărite, într-o tipografie secretă. Dar el s-a îmbolnăvit subit; a murit (…)

Să ne mai gândim încă la un lucru pentru a înțelege politica Habsburgilor; ceva mai departe decât jumătatea secolului al XIX-lea, prin anii 1860, a fost în Galiția o formidabilă revoluție țerănescă: țăranii ruteni s-au ridicat împotriva nobililor poloni.

Și nu este cea mai mică îndoială că această mișcare a fost pusă la cale, pentru a lovi în Poloni, de guvernul imperial.

Așa încât Iosif al II-lea, la 1784, apoi fratele său (Leopold II, n. mea) după câțiva ani, iar, după trecere de un veac, guvernul imperial, care voia să scape de oposiția marilor proprietari poloni, – aceasta înseamnă aceeași politică.

Din punct de vedere moral, este liber oricine să judece cum vrea, dar, din punctul de vedere al eficacității politice, nu se poate spune că ea nu oferia anumite avantagii esențiale Împăratului care voia să ieie focul cu mâna altuia, Nicolae Iorga, Horia, Cloșca și Crișan, O simplă conferință, „Datina Românească”, Vălenii de Munte, 1937, pg. 14-15.

Din cele transmise de Greppi, înțelegem că:
– răscoala lui Horea a fost creată de habsburgi împotriva ungurilor,
– inițiatorii celor două memorii ale Supplexului (1791 și 1792) au fost împinși din spate de împărat, care intenționa să contracareze ungurii printr-o răscoală a valahilor, ca pe vremea lui Horea.

Greppi ne obligă să înțelegem că atât în spatele Răscoalei lui Horea cât și în spatele Revoluției lui Avram Iancu au stat colaboraționiștii greco-catolici, de genul celor din 1790-1792.

Ca să ne obișnuim cu exterminările nemțești, în masă, trebuie să pomenesc și că austriecii au exterminat, în 1738-1739, sate întregi de valahi din Caraș, în special, dar și din Timiș și Arad. De ce? Austriecii voiau să demonstreze că șvabii au fost aduși într-un Banat pustiit după plecarea turcilor și din cauza turcilor.

Argumentele lui Gheorghe Ciuhandu (1875-1947) – autorul cărții Românii din Câmpia Aradului de acum două veacuri cu un excurs istoric până la 1752 …, publicată în 1940 – nu ne-au putut convinge că Banatul n-a fost pustiu niciodată!

Pentru a realiza planul austriecilor de a extermina ungurii cu mâna valahilor pentru a face loc nemților-șvabi, trebuie parcursă și lucrarea Răscoala țăranilor bănățeni de la 1737-39, în viziunea lui Vicențiu Grozescu, scrisă de Radu Ardelean.

Este adevărat, pe de altă parte, că hoardele nemțești – (cari vesteau pacea și cultura apuseană. Sărmană cultură în mîinile … șvabului), au intervenit – așa cum ne spune mai sus, cu ironie, Vicențiu Grozescu (1838-1897), ca să stingă o revoltă a valahilor bănățeni, provocată de turci în preajma campaniei de instalare ca principe al Transilvaniei pe Iosif Rakoczy, fiul marelui principe al curuților, Francisc Rakoczy II.

Poate că exterminarea valahilor bănățeni ar fi fost totală dacă turcii nu i-ar fi învins pe austrieci.

Astfel de măsuri luate de nemți în evul mediu, divulgă dimensiunea unui naționalism nemțesc excesiv, violent și permanent.
N-a știut N. Iorga de aceste atrocități nemțești?
– Eee, n-a știut!

Horea a știut proiectul nemților; prin convertirea ungurilor le-a dejucat proiectul cu intenția de a realiza proiectul călugărului Sofronie: INTERMARIUM, adică unirea românilor, polonezilor (rutenilor), balticilor, sârbilor, bulgarilor și grecilor într-o Mare Împărăție; Horea le-a făcut și ungurilor loc în INTERMARIUM.

De aia și-a spus Horea ÎMPĂRAT și de aia simțim noi că este el ÎMPĂRAT și-n ziua de azi, pentru că acel proiect este viabil!

Educarea prin naționalism se poate face numai după ce proverbele sunt învățate, altfel ne stricăm cu vecinii și ne obișnuim să trăim cu ei ca fără de ei ori cu ei … între omoplați. De aia ne-am învățat să murim părăsiți, lângă vecini, dar cu fii și cu frații plecați în Occident.

Proverbul ”Nu-i da omului cât poate duce” mă face să susțin că nici o răscoală nu a fost spontană, toate au izbucnit prin manipulări.

Oamenii preferă să emigreze decât să se răscoale. De la Exodul biblic, din Egipt, tot așa am rămas.

Ca urmare, dacă tot am de ales, eu prefer să fie defăimate toate răscoalele, revoluțiile și supplexurile neamului meu, decât să știu că fac parte dintr-un neam care a omorât cu precizie nemțească. Așa cum mă rog pentru toți oamenii care mi-au făcut rău, m-aș ruga și pentru nemți.

Ioan Costea – (un articol publicat în ziarul UNIREA de Alba Iulia, din 25.02.2019)