CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Pictorul Corneliu Baba, alături de Platon, Napoleon şi Michelangelo, într-unul dintre cele mai vizualizate tablouri din istoria… internetului! VIDEO

 

 

 

 

Pictorul Corneliu Baba, alături de Platon, Napoleon şi Michelangelo!

 

 O pictură în ulei, cu dimensiunea de 6m x 2,6 m,  intitulată „Dezbătând Divina Comedie cu Dante”,  care înfățișează laolaltă 100 de personalități din diferite domenii de activitate și timpuri istorice, a devenit de ceva timp foarte populară pe Internet.Foto: Pictorii chinezi Dai Dudu, Li Tiezi şi Zhang An

Foto: Pictorii chinezi Dai Dudu, Li Tiezi şi Zhang An

 

 

Trei chipuri suplimentare, cele ale artiștilor chinezi contemporani care au realizat tabloul, Dai Dudu, Li Tiezi şi Zhang An, ridică la 103 numărul personajelor pictate.

În această adunare  a celebrităților sunt și câteva figuri mai puțin cunoscute în afara Chinei, greu de ghicit dacă nu ești chinez sau pasionat de istoria și cultura acestei țări ori a Asiei.  

 Printre figurile reprezentate, se evidenţiază Platon, la Albert Einstein, de la Fidel Castro, la Bill Gates, de la Mozart, la Elvis Presley, de la Gingis Han, la Mihail Gorbaciov .

 Pictorul contemporan Dai Dudu  coordonatorul echipei, care a realizat lucrarea în anul 2006, într-o perioadă de 10 luni a declarat:

„€žAm vrut să reprezentăm istoria lumii într-un singur tablou. Ne-am dorit să prezentăm în imagini povestea lumii, iar privitorii să simtă ca şi cum ar întoarce paginile unei cărţi de istorie”.

După ce pictura a devenit virală pe internet, pe forumuri s-au lansat concursuri pentru identificarea tuturor personajelor caresunt reprezentate, și care variază de la figuri foarte cunoscute, cum ar fi Gandhi, la figuri mai obscure, cum ar fi cea a lui Liu Xiang, un săritor chinez care a ieşit şchiopătând din competiţie la Olimpiada de la Beijing.

Lucrarea este, evident, inspirată din opera pictorului renascentist Rafael, intitulată Şcoala din Atena€. Printre cele 100 de personaje istorice reprezentate în pictură apare și  chipul pictorului român Corneliu Baba, reprezentat undeva, aproape de colţul din dreapta-jos al tabloului, în apropierea lui Confucius, Gandhi, Michelangelo, Vincent van Gogh şi Eisenhower.

 Cu siguranţă nu vom afla niciodată cum au ajuns artiştii chinezi să-l aleagă dintre atâtea personalităţi de excepţie pe care le-a dat lumii ţara noastră, pe Corneliu Baba.

 

 

 

 Discussing the Divine Comedy with Dante by Dai Dudu, Li Tiezi, Zhang An, 2006
 

24/08/2017 Posted by | ARTA | , , , , , , , | Un comentariu

Gândul zilei

„Cei mai mulţi îşi închipuie că politica e un fel de distracţie, cu foloase şi onoruri. Politica e ceva grav, grav de tot.

Ai în mâna ta viaţa şi viitorul ţării tale.”

 

 

–  Ion I. C. Brătianu  –

Ionel Bratianu

Ion I. C. Brătianu (n.20 august 1864 – d. 24 noiembrie 1927), a fost un om politic,prim-ministru al României, preşedinte al Partidului Naţional Liberal, membru de onoare al Academiei Române, care a dominat cu autoritate viaţa politică României timp de două decenii.

Ionel Brătianu, aşa cum obişnuiau să-l numească apropiaţii, era fiul cel mare al fostului prim-ministru şi fondator al Partidului Naţional Liberal, Ion C.Bratianu şi al oltencei Pia Pleşoianu.

In aceeaşi măsură adulat şi contestat, Ion I. C. Brătianu a fost una dintre cele mai complexe şi controversate personalităţi politice din istoria României.

Nu avea nici 13 ani când tatăl i-a încredinţat o sarcină de mare răspundere. În timpul Războiului de Independenţă, Ionel îl însoţeşte pe tatăl său pe front, deşi era doar un copil.

El şi fraţii săi erau singurii care se aflau în posesia dicţionarului cifrat al primului-ministru.

Când regele Carol I a  aflat acest lucru, a rămas încremenit de uimire.

La exclamaţia suveranului: „nu sunt decât nişte copii!”,tatal sau, Ion C. Bratianu a raspuns  : „de nimeni nu sunt mai sigur ca de ei.”

Viaţa sa aproape s-a confundat cu aceea a Partidului Naţional Liberal, pe care l-a condus şi prin care s-a realizat ca om politic.

Contele de Saint-Aulaire, ministrul Franţei la Bucureşti, îşi exprima aprecierea faţă de liderul liberal scriind ca :

„Excela în a câştiga fără să-şi facă duşmani. Viitorul apropiat mi-a descoperit în el cele mai înalte calităţi, care îl fac unul din marii oameni de stat ai generaţiei sale, mult mai mare decât cei „trei mari”: Wilson, Lloyd George, Clemenceau. Nimic mai natural: la ţări mici, oameni mari.”

Pe fondul unei instabilităţi a vieţii politice româneşti din perioada interbelică, guvernările liberale, în fruntea cărora s-a aflat Ion I.C. Brătianu, s-au evidenţiat în mod deosebit prin durata lor,  în total, PNL guvernând ţara timp de şase ani.

De asemenea, s-au adăugat şi reformele indrăzneţe susţinute de liderul liberal: reforma agrară, proiectul unei noi constituţii, legea electorală, modernizarea economiei (doctrina liberală “prin noi înşine”),dezvoltarea politicii externe şi alinierea ţării la noile realităţi impuse prin deznodământul războiului mondial.

Un factor important al dominaţiei politice a lui Ion I.C. Brătianu a fost influenţa pe care o exercita asupra regelui Ferdinand, mai ales prin Barbu Ştirbei şi regina Maria.

Regele Ferdinand I a fost puternic influenţat în deciziile sale de fruntaşul liberal, pe care îl considera „zodia bună a României”, iar pentru acest lucru şi-a atras de la opozanţi renumele de „rege neîncoronat”.

Brătianu era un foarte bun tactician politic, “stăpân pe mijloacele sale, îşi urmărea cu precizie nedeterminată jocul politic, nu-l interesa modelul oratoric şi nici polemica scrisă”.

  Era conştient de valoarea sa politică şi era convins că scrie o pagină în istoria naţională, concepţia şi acţiunile sale politice având un caracter democratic si aprecia că nu există pentru oamenii politici îndatorire mai mare decât apărarea intereselor permanente şi a demnităţii poporului român.

Spre sfârşitul guvernării, Ion I. C. Brătianu s-a confruntat cu declanşarea crizei dinastice generate de o nouă renunţare a principelui Carol al II-lea la prerogativele sale de moştenitor al Coroanei.

După ce a fost primită renunţarea principelui, s-a format regenţa (principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea şi Gheorghe Buzdugan – preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Ion I.C. Brătianu a fost acuzat ca doreşte să înlăture de la succesiunea domniei un principe energic, Nicolae Iorga comentând evenimentele astfel:

Acum nu mai erau doi stăpâni în România, ci unul singur: Ion Brătianu. Dinastia de Argeş biruise cu totul pe cea de Sigmaringen. Ion I. C. Brătianu rămânea stăpânul, singurul şi absolutul stăpân al unei ţări, care avea nesfârşită răbdare”

Tensiunile care au secondat criza dinastică au coincis cu încheierea celor patru ani legitimi de guvernare liberală.

La 27 martie 1926 Ionel Brătianu îşi depune mandatul, precizând că PNL părăseşte guvernul“cu conştiinţa senină a datoriei împlinite”.

Referitor la acest fapt, acelaşi Nicolae Iorga nota: „Astfel Ion Brătianu se retrase, după ce mersese unde vroise şi întărise astfel declaraţia sa mândră că Partidul Liberal, adică el, stăpânul absolut al acestui partid, vine la putere şi pleacă de la putere când îi place”.

Intrarea în funcţiune a Regenţei marca apogeul puterii lui Ionel Brătianu, deoarece membrii acestei instituţii se aflau în mod evident sub influenţa dominatoare a preşedintelui PNL.

Într-o relatare a jurnalului englez „Daily Express” despre situaţia din ţara noastră, îl cita pe Brătianu într-o replică adresată reginei, care dorea să-l viziteze pe Carol al II-lea pentru treburi familiale: „Dacă mă mai obosiţi cu afacerile dumneavoastre familiale, voi proclama republica!”

Această replică subliniază controlul politic total pe care fruntaşul liberal îl avea asupra statului.

În data de 24 noiembrie 1927,intr-o  joi, la ora 06:45, Ion I. C. Brătianu, preşedintele Partidului Naţional Liberal a încetat din viaţă, la vârsta de 63 de ani.

Opinia publică era şocată, nimeni îşi putuse închipui acest deces subit al celui mai puternic om din stat la acea vreme.

A fost înmormântat la Florica, judeţul Argeş, alături de tatăl său.

La moartea sa, ziarul  de opoziţie ţaranist „Dreptatea”scria:

„S-a stins încă unul dintre cei care au ţinut pe umerii lor greaua sarcină a realizării celui mai mare ideal românesc: întregirea neamului.”(Historia.ro)

24/04/2015 Posted by | MARI ROMANI | , , , , , , | Un comentariu

Radu Gyr, poetul din temnițele comuniste

 

 

 

  Metanie

 

 

Doamne, fa din suferinta,
Pod de aur, pod înalt,
Fa din lacrima velinta
Ca intr-un pat adânc si cald.

Din lovirile nedrepte
Faguri faca-se si vin.
Din infrângeri, scari si trepte,
Din caderi, urcus alpin.

Din veninul pus in cana
Fa miresme ce nu pier.
Fa din fiecare rana
o cadelnita spre cer;

Si din fiece dezastru
si crepuscul stins în piept,
Doamne, fa lastun alb

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Radu Gyr ( pseudonimul literar al lui Radu Demetrescu), s-a nascut la  2 martie 1905   la poalele Gruiului din Câmpulung Muscel, de unde și pseudonimul literar Gyr,  prin derivație.

A fost fiul actorului  craiovean Coco Demetrescu si  membru de seamă al Miscarii Legionare, comandant legionar și șef al regiunii Oltenia,  si conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie din București.

Radu Gyr a fost autorul textului Sfânta tinerețe legionară, imnul neoficial al Miscarii Legionare, al Imnului  lui Moța și Marin ( legionari căzuți în luptă  în 1937  în timpul  razboiului anticomunist din Spania), al Imnului muncitorilor legionari și al altor lucrări dedicate mișcării.

 

A debutat absolut la vârsta de 14 ani, cu poemul dramatic În munți, publicat în revista liceului „Carol I” din Craiova, al cărui elev a fost. Devenit student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, a debutat editorial în 1924 cu volumul Liniști de schituri.

A fost de mai multe ori laureat ( in  1926, 1927,1928 și 1939) – al Societatii Scriitorilor Romani, Institutului pentru Literatură și al Academiei Romane.

A fost un colaborator în perioada de după debut la revista Universul literar și apoi la alte reviste literare: GândireaGândul românescSfarmă-Piatră;DecembrieVremeaRevista meaRevistă dobrogeană,RamuriAdevărul literar și artistic , Axa , Iconar etc. precum și la ziarele Cuvântul; Buna Vestire; Cuvântul studențesc.

Laureat al Premiului Adamachi al Academiei Române (vezi ziarul Observatorul). A scris povești pentru copii semnând cu pseudonimul Nenea Răducu (Vezi biografia completă a poetului din cartea Poezia orală, Timișoara, Editura Vremea, 1994).

 

În timpul scurtei coguvernări legionare , septembrie 1940-ianuarie 1941, Radu Gyr a fost comandant legionar și director general al teatrelor.

În aceasta perioadă, o trupă de actori evrei a înființat în Bucuresti,  teatrul evreiesc Barașeum, singurul teatru evreiesc din țările Europeii din acea perioada tulbure  în care puterea o dețineau regimuri autoritare și fasciste . Existența unui teatru evreiesc în capitala unui stat fascizat a fost scoasă în evidență, pe plan internațional.

Tadu Gyr a fost detinut  în timpul  a trei dictaturi: regală, antonesciană și comunistă

După detenția din timpul dictaturii regale a lui  Carol al II-lea, unde a stat închis în lagărul de la Miercurea ciuc  alături de Mircea Eliade, Nae Ionescu, Mihail Polihroniade,și alți intelectuali din perioada interbelică, Radu Gyr a fost închis și în timpul regimului lui  Ion Antonescu. După eliberarea din detenție a fost trimis, pentru „reabilitare” în batalioanele de la Sarata.

Întors din război rănit și cu poemele în raniță, Radu Gyr a publicat în 1942 (la editura Gorjan) volumul inedit Poeme de războiu (carte cenzurată).
În  1945, regimul comunist l-a încadrat în „lotul ziariștilor”, iar justiția aservită regimului comunist l-a condamnat la 12 ani de detenție politică.

Condamnat la moarte pentru o poezie

A revenit acasă în  1956, dar, după doi ani, a fost arestat din nou și condamnat la moarte pentru poezia-manifest Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane, considerată de autorități drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului comunist.

Pedeapsa cu moartea i se comuta la 25 de ani de muncă silnică (dar nu află aceasta decât cu 11 luni după modificarea sentinței), poetul executând 6 ani de detenție, până la amnistia generală din 1964.

În închisoarea din Aiud, Radu Gyr a fost supus unui regim de detenție deosebit de aspru. Doi ani din pedeapsă i-a executat purtând lanțuri grele la picioare.

Când s-a îmbolnăvit grav, autoritățile i-au refuzat acordarea de asistență medicală. O mare parte din detenția de la Aiud și-a petrecut-o în celula nr. 281.

Ultimul cuvânt al poetului în fața Tribunalului Poporului (procesul din 1945)

„Domnule Președinte, domnilor judecători ai poporului,Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz.

Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte”.

  A trecut in vesnice la 29 aprilie 1975,la Bucuresti.

 

 

 

 

16/01/2015 Posted by | MARI ROMANI | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: