CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Mancurtizarea prin școală și politica perseverentă de diluare a identității naționale a elevilor români

De la poezia ”Sergentul” de Vasile Alecsandri la ora de educație sexuală în programa școlară!

În ultimii ani, învățământul din România s-a schimbat foarte mult în direcția desprinderii de un model clasic de educație.

Programele școlare s-au schimbat gradual într-un mod radical, iar teme de istorie națională sau ale literaturii române pur și simplu au dispărut, scrie istoricul clujean Ionuț Țene, pe blogul http://www.napocanews.ro/ 

În general educația patriotică, textele literaturii române clasice au fost eliminate, introducându-se noi materii, ca educația civică europeană ideologizată și cea sexuală.

În general se preferă, ca în perioada URSS, eliminarea materiilor care se bazează pe rădăcinile, ierarhiile și tradițiile educaționale pentru a fi înlocuite cu direcții noi, care nu au nicio legătură cu identitatea și educația clasică.

Se repetă mancurtizarea, ceea ce critica Cinghiz Aitmatov în romanul ”Vaporul alb”. E o politică intenționată de diluare a identității pentru ca elevul să devină un cetățean european fără o legătură originară cu comunitatea locală și națională.

Zilele trecute m-am întâlnit cu niște tineri care nu cunoșteau texte literare clasice românești pentru că de mulți ani nu se mai fac acestea la școală. Erau mai informați despre un scriitor post-modernist din Germania decât despre Vasile Alecsandri.

Un singur tânăr știa de poezia ”Sergentul” învățată de la tatăl său care o recită în anumite momente emoționale.

S-a ajuns în România europeană ca în perioada fanariotă, în care tinerii află de texte literare și cronici de istorie națională de la părinți, într-un mediu privat, pentru că la școală se învăța în grecește despre istoria imperiului otoman, atunci, azi despre federația europeană.

Credeți-mă și azi îmi dau lacrimile când citesc poezia ”Sergentul” de Vasile Alecsandri, pe care am învățat-o pe de rost în clasa a cincea, când profesorul ne-a predat-o din manualul de litaratura română cu căldură și empatie.

”Pe drumul de costişe ce duce la Vaslui
Venea un om, cu jale zicând în gândul lui:
„Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă…
Aş vrea să zbor, şi rana din pulpă nu mă lasă!”
Şi bietul om, slab, palid, având sumanul rupt
Şi o cămaşă ruptă bucăţi pe dedesupt,
Păşea trăgând piciorul încet, dar pe-a lui faţă
Zbura ca o lumină de glorie mareaţă,
Şi-n ochii lui de vultur adânci, vioi şi mari
Treceau lucioase umbre de eroi legendari.
Opinca-i era spartă, căciula desfundată,
Dar fruntea lui de raze părea încoronată.
Calică-i era haina, dar străluceau pe ea
Şi crucea „Sfântul Gheorghe” ş-a „României Stea”.

Se promova eroismul și patriotismul țăranului român ca bază funciară a educației civice de construcție a unui stat modern care și-a câștigat independența cu arma în mână.

Așa s-a făcut România mare, nu cu texte ideologice și propagandistice. Eroismul acestui țăran român a fost salutat de un colonel ce conducea un regiment de cavalerie, când a văzut pe pieptul soldatului valah strălucind ”Crucea Sfântul Gheorghe”.

Ofițerii ruși salutau cu respect eroismul țăranului român.

”Când crucea „Sfântul Gheorghe” pe sânul lui o vede
Ş-opreşte regimentul, iar bravul colonel
Se-nchină la drumeţul, s-apropie de el
Şi-i zice cu blândeţe: „De unde vii, străine?”
„Vin tocmai de la Plevna.” „Cum e acolo?” „Bine.”
„Dar aste decoraţii cum, cine ţi le-a dat?”
„Chiar domnitorul nostru ş-al vostru împărat.”
„Dar pentru care fapte?” „Ştiu eu?… Cică drept plată
Că am luat eu steagul reduţei… şi pe dată
Cu el, străpunşi de glonţuri, ne-am prăbuşit în şant…”
„Dar ce rang ai, voinice?” „Am rang… de dorobanţ!”
Atunce colonelul, dând mâna cu sergentul,
Se-ntoarce, dă un ordin… Pe loc, tot regimentul
Se-nşiră, poartă arma, salută cu onor
Românul care pleacă trăgând al lui picior.”

Poezia a fost compusă de Vasile Alecsandri la Mircești în decembrie 1877, înainte să cadă Plevna.

După noua programă pregătită de Ministerul Educației istoria, româna, latina , muzica și educația religioasă vor fi eliminate treptat, fapt ce a indignat Academia Română. Acest for important al națiunii consideră că diminuarea numărului de ore de ştiinţe, inclusă în cele patru variante ale planului cadru pentru învăţământul gimnazial redactate de specialişti din Ministerul Educaţiei, compromite „competitivitatea înaltă”, într-un context global în care domeniile ştiinţelor de vârf constituie motorul economiei mondiale.”

Academia Română a luat act de recenta publicare a celor patru variante ale planului cadru pentru învăţământul gimnazial din România redactate de grupurile de lucru ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

Constatăm cu surprindere şi cu îngrijorare că toate cele patru variante prevăd înjumătăţirea numărului de ore (de la două la una pe săptămână) pentru limbile moderne, pentru istorie, fizică, chimie şi biologie, precum şi eliminarea completă a limbii latine şi a orelor de dirigenţie („dezvoltare personală”).

Orele de educaţie muzicală, educaţie plastică şi religie rămân şi ele cu un statut incert, mai degrabă tolerate în noile programe decât aşezate la locul care li se cuvine”, se arată într-un punct de vedere al Academiei pe această temă.

În document, semnat de Biroul Prezidiului acestui for, se reaminteşte că în februarie 2016, Academia Română şi 500 de membri ai comunităţii academice au făcut apel la Ministerul Educaţiei să nu elimine limba latină şi să nu reducă numărul de ore de istorie şi limba română din planurile cadru ale învăţământului gimnazial.

„Venim, aşadar, şi acum să reamintim că reducerea numărului de ore de istorie şi geografie şi eliminarea limbii latine vor atenta grav la consolidarea în rândul elevilor a sentimentului identitar şi a stimei de sine ca români şi europeni.

Fără conştiinţa rădăcinilor, a istoriei şi a trunchiului lingvistic şi civilizaţional latin comun împărtăşite de români cu celelalte naţiuni europene, poporul nostru va fi lipsit nu doar de reperele care îi asigură stabilitatea naţională, ci şi de elementele care îi facilitează aderarea la Uniunea Europeană ca spaţiu cultural şi de civilizaţie.

Cultura generală, aceea pe care şcoala are menirea să o formeze, nu este altceva decât cultura comună, împărtăşită de toţi membrii unei anumite societăţi, iar societatea românească are în comun cu multe alte societăţi europene tocmai această întemeiere latină – istorică, civilizaţională – a identităţii noastre”, arată Academia.

Viitorul care se pregătește, din păcate, elevului român este educația sexuală și cea civică, o pastișă propagandistă ideologică marxizantă.

Dacă nu se învață poezia ”Sergentul” de către tinerii României, atunci vor ști doar despre culisele sexului de la Bruxelles, devenind cetățeni perfecți ai unei brave noi lumi, de consumatori perfecți pentru marile corporații în care vor ști mai mult de Robert Schumann decât despre Vasile Alecsandri sau Mihai Eminescu.

Educația clasică oferă conținut și oferă inteligență unui bun cetățean român și european.

ADDENDA:

Constantin Ţurcanu (Peneş Curcanul) – Neamul Românesc

                         

                              Peneș Curcanul 

Peneş Curcanul, pe numele său adevărat Constantin Ţurcanu, s-a  nascut  în Principatul  de atunci al Moldovei, la 1 martie 1854, în ţinutul Vasluiului și a decedat la 15    noiembrie 1932.

Este mai puţin cunoscut faptul că acesta a fost  veteranul a patru campanii  purtate de armata româna : războiul de independenţă 1877 – 1878, al doilea război balcanic, 1913, primul război mondial 1916 – 1918 şi campania din Ungaria, 1919.

 La 15 mai 1875 a intrat  în rândurile Regimentului 13 Dorobanţi, iar la inceputul razboiului avea gradul de caporal, pentru ca in august 1877 sa ajunga sergent.

Fiind rănit la 4 octombrie 1877,  este evacuat în ţară unde se presupune că ar fi avut loc întâlnirea cu poetul Vasile Alecsandri, întâlnire care ar fi inspirat apariţia poemului  din volumul “Ostaşii noştri”.

Întâlnirea cu sergentul de la Vaslui, avea să-l fixeze în memoria colectivă a românilor drept ”Peneş Curcanul”, denumirea îşi avea originea la la penele pe care dorobanţii le purtau la căciuli. 

La 30 decembrie 1877 participă la decorarea drapelului unităţii iar, cu ocazia marii defilări ţinută pentru încheierea războiului pe Calea Victoriei, face parte din detaşamentul de paradă al regimentului.

În anul 1880 iese din rândul cadrelor active ale armatei.

Însă, cariera sa militară nu se încheie aici. În 1913, se prezintă voluntar pentru a lupta în cel de-al doilea război balcanic, în aceeaşi unitate vasluiană, transformată acum, după legiuirile militare de permanentizare a serviciului la infanterie, în Regimentul VII Rahova nr.  25 Vaslui.

De menţionat faptul că la momentul respectiv avea 59 de ani.

Şi nu trec nici trei ani şi iarăşi, la 62 de ani, de această dată, se prezintă voluntar la acelaş regiment 25 infanterie unde va face serviciul întregului prim război mondial distingându-se, de această dată, în luptele de la Oituz.

Anul 1919 îl găseşte cu gradul de plutonier major şi angajat în campania de pe Tisa.

Gradul de plutonier adjutant, cu care de altfel se găseşte în imaginea redată mai jos, este primit în perioada interbelică, când, de altfel, a şi apărut acest grad.

De menţionat faptul că s-a bucurat de mai multe onoruri, pregătite de obicei ofiţerilor, cum ar fi păstrarea între cadrele active pe viaţă, aşa cum numai marii generali au mai primit, ca sa nu mai vorbim de pleiada de decoraţii ce i-au umplut, pe drept merit, pieptul acestui curajos soldat, marcă vie a celor patru campanii militare la care a participat.

Eroul Constantin Ţurcanu, intrat în legendă cu numele de Peneş Curcanul,  îşi doarme somnul de veci în Cimitirul Eternitatea din Vaslui, în memoria sa şi a celorlalţi nouă dorobanţi fiind ridicat un monument.

Problema atacurilor concertate pentru ștergerea memoriei colective în contextul mai larg al procesului de  globalizare este una generală. 

Președintele Trump deplânge la rândul lui această mișcare nocivă de ștergere a istoriei din memoria colectivă și atacul la valorile națiunii americane, pusă la cale de forțe oculte profund reacționare, în numele mondializării.

18/08/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

GÂNDUL ZILEI

 

 

 

 

 

 

 

Naționalitatea și limba sunt mai scumpe decât libertatea, căci libertatea pierdută se poate recâștiga, dar naționalitatea niciodată”

 

Gheorghe Barițiu

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru gh barițiu photos

 

 

 

 

 

 

Întemeietor al ziaristicii româneşti ardelene, istoric, publicist şi militant pentru emanciparea naţională a românilor din monarhia habsburgică, Gheorghe (George) Bariţiu s-a născut la data de 4 iunie 1812, în localitatea clujeană Jucu de Jos, într-o familie de preoţi, atât tatăl cât şi bunicul său fiind prelaţi greco-catolici. 

Între 1831-1835 a fost student al Facultăţii de Teologie din Blaj, însă nu a îmbrăţişat cariera ecleziastică, ci a optat pentru cea didactică. Prima sa activitate a fost aceea de dascăl la Liceul Comercial Românesc din Braşov.

George Bariţiu a fost unul dintre membrii Comitetului Naţional Român ales de Adunarea de la Blaj din 3/15 mai 1848, cu sediul la Sibiu, şi însărcinat cu coordonarea acţiunilor revoluţionare. Alături de Andrei Şaguna, Timotei Cipariu şi Simion Bărnuţiu a participat la întemeierea în 1861 la Sibiu a  Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA), care a avut un rol însemnat în emanciparea culturală și politică a românilor din Transilvania.

Încă de la bun început George Bariţiu a deţinut funcţia de secretar al Asociaţiunii, pentru ca în perioada 1888-1893 să fie desemnat preşedintele acesteia.

 Toate marile proiecte culturale naționale au avut nevoie de o personalitate care să le dea aripi. Gheorghe Barițiu a fost părintele presei românilor din Ardeal.

La Sibiu a pus bazele publicației “Transilvania”, organul oficial al Asociaţiunii, primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei, pe care l-a condus până la moarte în paralel cu ziarul “Observatorul”, care a fiinţat între 1878 şi 1885.

În plan politic, George Bariţiu a fost unul dintre fruntaşii Partidului Naţional Român.

A redactat “Memorandumul” din 1882, în care a demascat politica de deznaţionalizare dusă de guvernele monarhiei dualiste. Preocupat de cercetarea istoriei Transilvaniei, a publicat, alături de numeroase documente şi studii, lucrarea sa fundamentală “Părţi alese din istoria Transilvaniei pe 200 de ani în urmă”, redactată în trei volume între anii 1889-1891.

A fost membru fondator al Societății Literare Române, iar cu câteva luni înainte de moarte a fost ales preşedinte al al Academiei Române.

„Din ziua în care se va da poporului istoria sa scrisă bine, el va şi începe a învăţa din ea spre mântuinţa sa şi a patriei sale”, spunea românul transilvănean George Bariţiu.

S-a stins din viaţă la Sibiu, la data de 2 mai 1893, lăsând posterităţii o bogată operă pusă în slujba făuririi conştiinţei, demnităţii şi unităţii noastre naționale.

 

26/01/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , | Lasă un comentariu

Ne-a părăsit la vârsta de 91 de ani, marele istoric Dinu C.Giurescu. VIDEO

Academicianul Dinu C. Giurescu a murit la 91 de ani

Istoricul Dinu Giurescu s-a stins din viață marți, 24 aprilie 2018.Decesul său a survenit din „cauze naturale”, pe fondul vârstei înaintate și a unor afecțiuni mai vechi. A fost operat pe cord în 2014 la o clinică Sanador din Capitală.

Era reprezentantul celei mai vechi familii de istorici români, cunoscut încă din tinerețe ca opozant al comunismului. A fost nepotul istoricului Constantin Giurescu şi fiul istoricului Constantin C. Giurescu, fost deţinut politic.

 Dinu C. Giurescu s-a născut 15 februarie 1927 în Bucureşti. A fost licenţiat al Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti, 1950.

În anul 1968, a obţinut titlul ştiinţific de doctor în istorie şi a fost profesor la Universitatea de Artă, Secţia Istoria şi Teoria Artei-Muzeografie.
 În 1988 a emigrat în Statele Unite unde a publicat o amplă lucrare despre regimul Ceaușescu, dar în 1990, imediat după căderea regimului comunist, s-a întors în ţară.

În 2012 a fost ales deputat de București din partea Partidului Conservator,  vicepreședinte al Partidului Conservator,iar un an mai târziu a devenit vicepreședinte al Academiei Române.

 Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) deţine documente detaliate legate de o colaborare a sa cu Securitatea, însă a considerat că nu a fost colaborator.

Istoricul Dinu C. Giurescu a publicat  peste 30 de volume de autor şi volume în colaborare şi a semnat zeci de prefeţe sau postfeţe,articole, îngrijiri de ediţii,  fiind de asemenea, autorul (în colaborare) a două manuale didactice.

Între lucrările publicate de marele nostru istoric se evidenţiază:

  • Giurescu, Dinu C (1962), „Anatefterul. Condica de porunci a vistieriei lui Constantin Brâncoveanu”, Studii și Materiale de Istorie Medievol. 5: pp. 353–504

  • „Istoria ilustrată a românilor” (1981); colaborare cu Constantin C. Giurescu

  • Giurescu, Dinu C. (1996), Guvernarea Nicolae Rădescu, București: Editura All

  • „Imposibila încercare. Greva regală, 1945” (1999);

  • „România în al doilea război mondial” (1999);

  • „Cade Cortina de Fier -România 1947” (2002) etc.

  • „Zid de pace, turnuri de frăție. Deceniul deschiderii: 1962 – 1972”, în colaborare cu Mircea Malita, 2012

  • „Lichidatorii. România în 1947”, Colecția “Biblioteca de istorie a României. ”Editura Enciclopedică. București, 2012, potrivit wikipedia.org. 

Academicianul Dinu C. Giurescu a fost coordonatorul volumului „Istoria României în date” apărut în 2003 la Editura Enciclopedică, precum şi al volumului „România şi comunismul: o istorie ilustrată” (autori Alexandru Ştefănescu şi Ilarion Tiu, Editura Corint), lansat la 10 iunie 2010 la Salonul Internaţional de Carte Bookfest. La 26 noiembrie 2011 a fost lansat, la Târgul de Carte „Gaudeamus”, volumul „O istorie ilustrată a diplomaţiei româneşti (1862-1947)”, ediţia în limba română, avându-i ca autori pe Dinu C. Giurescu, Rudolf Dinu şi Laurenţiu Constantiniu (ediţia în limba engleză a apărut în decembrie 2010), scrie agerpres.ro.

În 2013 şi-a donat întregul fond de carte, constituit din mii de volume, Bibliotecii Judeţene ”Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova. 

A primit de la Regele Mihai I decoraţia “Nihil sine Deo”.

Academicianul  a fost făcut în anul 2017 cetățean de onoare al Bucureștiului.

 Dinu C. Giurescu a fost unul dintre cei mai mari istorici români şi un profesor de incontestabilă reputaţie, a subliniat Academia Română, într-un mesaj transmis la moartea academicianului.

După plecarea dintre noi a  marelui român care a fost Dinu C.Giurescu, România a rămas o ţară mai tristă şi mai săracă în patrioţi adevăraţi…

Dumnezeu să-l odihnească !

 

25/04/2018 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

%d blogeri au apreciat: