Un prinț pentru Bulgaria modernă

Primul prinț al Bulgariei moderne

Dupa Razboiul Ruso-Turc din 1877-1878, Bulgaria a devenit stat autonom prin Tratatul de la Berlin (1878), aflându-se sub suzeranitatea Imperiului Otoman (abia în 1908 a devenit complet independenta, în timpul țarului Ferdinand).

În aceste circumstante istorico politice,MareaAdunare Nationala a Bulgariei l-a ales, la 29 aprilie 1879, pe printul Alexandr Josef de Battenberg drept primul conducator al Bulgariei moderne.

Printul (cneazul) Alexandr (1857-1893) era fiul lui Alexandr de Hesse si Rhine si al contesei Julia von Hauke.

De asemenea, primul print al Bulgariei era si nepotul tarului Alexandr al II-lea al Rusiei.

 În cercul familial, pentru a-i deosebi pe cei doi Alexandr, printului bulgar i se spunea „Sandro”.

De altfel, în copilarie Sandro l-a vizitat de numeroase ori pe tar, la Sankt Petersburg, datorita afectiunii pe care i-o purta unchiul.

Când rusii au câstigat razboiul contra turcilor, Bulgaria a devenit principat autonom, creându-se tronul Bulgariei pentru un print autohton.

La recomandarea tarului Rusiei, politicienii bulgari l-au ales în unanimitate pe printul Alexandr drept lider al noului principat.

 La vremea aceea, viitorul print era locotenent în corpul de garda din Prusia.

Dupa ce a aflat ca a fost ales, el a facut un turneu de curtoazie în care s-a întâlnit cu tarul si cu sultanul, apoi a depus juramântul la Trnovo si s-a îndreptat spre Sofia.

Cronicile spun ca pe unde trecea, Alexandr era primit cu multa simpatie de populatie, ca un salvator de la care se asteapta foarte multe îmbunatatiri ale vietii sociale.

Numai ca noul lider s-a lovit de presiunile care veneau din Rusia si de problemele din interiorul tarii, el neavând nici un fel de experienta politica.

În mijlocul jocurilor politice

 Din ratiuni politice, anumite cercuri imperiale au încercat sa-l casatoreasca cu printesa Viktoria de Prusia. Numai ca acest plan „strategic”, desi era sustinut de regina Victoria a Marii Britanii, nu era sustinut de cancelarul Otto von Bismarck si nici de kaiserul Wilhelm I al Imperiului German.

Si asta din cauza faptului ca tarul Rusiei Alexandr al III-lea (verisorul printului bulgar) si-ar putea pierde influenta în Bulgaria.

 Probabil, satul de jocurile politice din jurul sau, printul Alexandr face o mutare curajoasa în 1881, suspendând Constitutia si arogându-si puteri depline.

Politicienii bulgari au considerat acest gest politic drept o tentativa de a normaliza tara si au acceptat o durata de sapte ani de conducere personala.

Dar lucrurile au luat o întorsatura nefavorabila printului din cauza amestecului rusesc în politica din Bulgaria.

 Alexandr renunta la puteri depline în 1883, tocmai pentru a diminua influenta tarului Rusiei. A fost gestul care a repus Constitutia în actiune si care a trezit sentimentul national al bulgarilor.

În 1885, dupa o revolta locala, Rumelia de Est se uneste cu Bulgaria – fapt recunoscut si de sultanul Abdul Hamid al II-lea în 1886.

Prințul a dat dovadă de abilități militare și diplomatice. A mobilizat armata bulgară, acum lipsită de ofițeri ruși, pentru a rezista invaziei sârbe și după victoria de la Slivnitza (19 noiembrie) l-a urmărit pe regele Milan al Serbiei până la Pirot.

Deși intervenția Austriei a protejat Serbia de consecințele înfrângerii, succesul Prințului Alexandru a pecetluit unirea cu Rumelia orientală.

Bucurestiul a fost ales ca loc al tratativelor de pace datorită neutralității păstrate de guvernul român și implicării sale cu ajutoare umanitare.

Pacea de la București poate fi considerată, astfel, un succes al diplomației române. Tratatul de pace s-a încheiat la 19 februarie/3 martie 1886.

  Tulburarile politice din interiorul tarii au condus, în 1886, la o revolta a militarilor

Un complot al ofiterilor superiori in noaptea de 20 august 1886 a avut drept consecinta abdicarea printului Alexandr, arestat în palatul regal din Sofia.

Apoi l-au transportat la Reni in Basarabia și l-au predat autorităților ruse care i-au permis să plece la Lemberg.

El a revenit repede în Bulgaria ca rezultat al succesului contra-revoluției condusă de Ștefan Stambolov care a răsturnat guvernul provizoriu stabilit de partidul rus de la Sofia. Poziția lui, totuși, a devenit instabilă.

Atitudinea lui Bismark care în colaborare cu guvernele Rusiei și Austriei, i-a interzis să pedepsească liderii conspirației militare, de asemenea a subminat poziția lui Alexandru. El a emis un manifest demisionar și a părăsit Bulgaria la 8 septembrie 1886.

În cele din urma, el a fost lasat sa plece în exil sub protectie ruseasca. A murit la 36 de ani, în Elvetia.

Interesant este ca în timpul schimbarilor politice din Bulgaria, cancelarul Bismarck a avut o influenta aparte, el fiind împotriva revenirii pe tron a printului alungat.

revistamagazin.ro si Wikipedia .ro

Publicitate