CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

S-au împlinit 650 de ani de când Vladislav I (Vlaicu Vodă), domnitor al Ţării Româneşti, menţiona într-un hrisov domnesc oraşul – port Brăila şi privilegiile comerciale ale braşovenilor la sud de Carpaţi. VIDEO

 

 

 

Vladislav I (n. 1325 – d. 1377), cunoscut și sub numele de Vlaicu Vodă, a fost domn al Țării Românești între 1364 și 1377, fiul lui Nicolae Alexandru și al Klárei Dobokay (care provenea dintr-o familie de nobili maghiari) și frate al voievodului Radu I. 

A acceptat suzeranitatea maghiară, fapt pentru care a primit ca feude în Ardeal, ţinuturile Amlaș, Severin și Făgăraș. Noul voievod va adăuga la titlurile moștenite și pe acelea de Ban de Severin (1368) și Duce de Făgăraș (1369), deși s-a aflat, încă de la urcarea pe scaunul domnesc  sub amenințarea permanentă a coroanei angevine maghiare.

Aşa se face că în 1365, într-o proclamație regală maghiară, Vlaicu era considerat uzurpator, deoarece nu a prestat omagiul de vasalitate și și-a însușit un titlu ce nu-i aparținea.

În 2018 comemorăm 650 de ani, de când Vladislav I (Vlaicu Vodă), domnitor al Ţării Româneşti, confirma braşovenilor privilegii comerciale la sud de Carpaţi.  

Privilegiul comercial pentru brașoveni, dat de Vladislav Vlaicu la 20 ianuarie 1368, atesta în acelaşi timp oraşul comercial port Brăila ca așezare importantă a Țării Românești.

Documentul emis în limba latină de cancelaria domnească este cel mai vechi privilegiu comercial acordat de un domnitor român şi atesta intensificarea comerţului pe „drumul Brăilei”, o cale comercială ce lega Braşovul cu Dunărea, confirmând implicit şi existenţa Brăilei, menționată ca Brayla.

În 1463 cronicarul grec Laonic Chalcocondil scria despre Brăila ca fiind „orașul dacilor, în care fac un comerț mai mare decât în toate orașele țării”.

În secolul al XV-lea numele Brăilei a fost amintit şi sub numele Breil, într-o mențiune a Cancelariei Voievodului „Tibor din Transilvania”.

Orașul a fost ocupat de turci în 1538-1540, şi a devenit (raia sau kaza) de la 1554 până la sfârșitul războiului ruso-turc din 1828 – 1829, perioadă în care era numit Ibrail.

Perioada de maximă înflorire a Brăilei a fost la începutul secolului XX, când era un important port de intrare-ieșire a mărfurilor din România, accesibil navelor maritime de dimensiuni mici și medii.

Vladislav I a fost fiul voievodului muntean Nicolae Alexandru  şi a urmat la domnie după moartea tatălui său, luând conducerea ţării la data de 6 noiembrie 1364.

Nu se ştie cu exactitate până la ce dată Vlaicu Vodă a condus destinele Munteniei, cel mai probabil a stat pe tronul acestei ţări române până undeva între anii 1374 şi 1377, anul morţii sale.

Vlaicu Vodă a moştenit de la tatăl său o relaţie încordată cu vecinii unguri, nerecunoscând suzeranitatea regelui maghiar Ludovic, ceea ce l-a făcut pe acesta din urmă să îi declare război. 

Relaţiile Munteniei cu Ungaria s-au  îmbunătăţit, în anul 1366 Vladislav I primind chiar de la regele maghiar Amlaşul, Severinul şi Făgăraşul şi recunoscând suzeranitatea regelui Ludovic. Î

În anul 1367 sau 1368 Vladislav I este chiar aliat în luptă cu Ludovic, împotriva turcilor, care îi atacaseră pe bulgari, aceasta fiind  prima luptă dată de românii de la nord la Dunăre împotriva turcilor.

Acesta a fost contextul în care voievodul muntean a acordat privilegii negustorilor saşi braşoveni din Transilvania.

 Relaţiile bune cu ungurii vor dura până în anul 1373, când se vor deteriora din nou. În anul 1373-1374 muntenii se vor alia  chiar cu turcii împotriva lui Ludovic al Ungariei.

Nu se cunosc prea multe despre ce s-a mai întâmplat până la sfârşitul domniei lui Vladislav I în relaţiile dintre ţările din această parte a Europei şi sunt cunoscute puţine  date referitoare  relaţiile sale cu Moldova.

În 1377 Vladislav I s-a stins din viață, fiind succedat la tron de fratele sau, Radu I.

 

 

 

 

 

Publicitate

20/01/2018 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Scurt istoric al Aradului. VIDEO : Aradul – un oraș care era să fie mutat.

 

 

 

 

 

   Stema orasului Arad

 

 

Situat in vestul Romaniei la aproximativ 50 km de granita cu Ungaria, strabatut de raul Mures, orasul Arad are conform datelor statistice de la ultimul recensamant, o populatie de 183.671 locuitori si o suprafata de 4.618 ha. 

1028 – Prima atestare documentara a zonei Aradului
1078 – 1081 – Cea dintâi mentiune a localitatii.

1331 – Orasul este mentionat în “Cronica pictata de la Viena”.

1552 – Oraşul este ocupat de turci şi inclus în Paşalâcul de Timişoara.

Turcii construiesc aici o cetate, ce va fi ulterior darâmata de habsburgi.

 

 

 

1558

1572

1560

1595 – Trupele Principatului Transilvania eliberează Aradul.

1616 – Reintră în stăpânirea Porţii Otomane până la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

1599 – Eliberat de ostile lui Mihai Viteazul, Aradul reintra in 1616 în stapânirea Portii Otomane pâna la sfârsitul sec. 17.

1687 –  Orasul trece sub dominatia habsburgica1 dupa ce este eliberat de armatele imperiale austriece conduse de printul Eugeniu de Savoia .

Acesta elaborează primele planuri de refacere a fortificaţiilor Aradului.

 

 

 

 

 

 

 

 

Stema imperiului Austro-Ungar

 

 

 

 

 

 

 

1699-1729

 

1702 – Se înfiinteaza prima breasla a Aradului – breasla cojocarilor.

1715 – Prima scoala a orasului (cu predare în limba germana) a fost înfiintata de calugarii romano-catolici minoriti

 

 

Harta Arad 1782-1785

 

 

1763 – 1783 – La ordinul imparatesei austriece Maria Tereza,este construita Cetatea Aradului,în stil Vauban-Tenaille.

 

 

 

1

 

 

 

 

Foto: Maria Terezia a Austriei  (n. 13 mai 1717, Viena – d. 29 noiembrie 1780, Viena), din Casa de Habsburg, imparateasa  între anii 1740-1780, soţia împăratului Francisc Ştefan şi mama împăraţilor Iosif al II-lea şi Leopold al II-lea.

 

 

Locul ales pentru construcţia Cetatii Aradului,  îndeplinea în primul rând condiţii de ordin strategic, fiind aşezat la întretăierea
a două foarte importante drumuri comerciale, unul care duce din Câmpia de Vest spre Transilvania şi altul, care vine din nord, dinspre Oradea şi Satu Mare şi face legătura cu Timişoara şi calea fluvială oferită de Dunăre.

O perioada de timp cetatea a fost folosita si ca închisoare, aici fiind întemnitati revolutionarul român Eftimie Murgu, sau în perioada conflictelor armate, 1200 de soldati francezi (în anul 1794) sau soldatii turci luati prizonieri în Bosnia, în anul 1881.

Cel mai celebru prizonier al închisorii a fost Gavrilo Princip, care în data de 28 iulie 1914 l-a asasinat la Sarajevo pe principele mostenitor al tronului imperiului Austro-Ungar, Franz Ferdinand.

Acest atentat a fost semnalul de începere al primului razboi mondial.

 

 

 

Poarta principala a cetatii Aradului

Biserica din Cetatea Aradului

1782

 Imagini pentru arad photos

Lucrările au început în anul 1762 şi au durat peste 20 de ani, desfăşurându-se sub supravegherea şi după planurile elaborate de arhitectul militar austriac Filipp Ferdinand Harsch.

 

 

 

 

 

1787 septembrie 4 – Primul spectacol de teatru la Arad, al trupei germane Philip Bernt;

1812 – Se infiinteaza Preparandia, prima scoala romaneasca de invatatori din Transilvania;

1817 – Primul teatru din Arad si printre primele din tara, Teatrul Hirschl; (Jakob Hirschl construieste primul teatru de piatra din tara)

1833 februarie 15 – Conservatorul de muzica – Ia fiinta al saselea conservator muzical european – Arader Musik Conservatorium/Aradi Zenede

1834 – Aradul devine oras liber regesc;

 

 

 

Harta Ungariei cu Comitatul Aradului

 

 

1846 – 1847 – Compozitorii Franz Liszt si Johann Strauss-fiul, sustin concerte la Arad;

 

1849 octombrie  6 –  Înfrângerea revolutiei maghiare si excutarea de catre autoritatile imperiale habsburgice a celor 13 ofiteri ai armatei revolutionare maghiare.

 

 

Cei 13 generali executati in Arad

Cei 13 ofiteri revolutionari  executati in Arad

Aulich Lajos (1793–1849)
Damjanich János (1804–1849)
Dessewffy Arisztid (1802–1849)
Kiss Ernő (1799–1849)
Knezić Károly (1808–1849)
Láhner György (1795–1849)
Lázár Vilmos (1815–1849)
Leiningen-Westerburg Károly (1819–1849)
Nagysándor József (1804–1849)
Poeltenberg Ernő (1813–1849)
Schweidel József (1796–1849)
Török Ignác (1795–1849)
Vécsey Károly (1807-1849)

 

 

1851 – Se construieste Fabrica de spirt si drojdie a fratilor Neuman;

 

 

Fabrica de spirt si drojdie a fratilor Neuman

 

1858 – Se construieste Gara Arad;

 

 

25 octombrie 1858

1868 – Mihai Eminescu participa în calitate de sufleur într-un spectacol sustinut de trupa lui Mihai Pascaly.
1869 – Prima societate de transport public cu tramvaie trase de cai;

 

 

 

Tramvaie trase de cai

1879 august 14 – Johanes Brahms concerteaza la Arad;

1890 – Primul Cazinou din Arad; Fondarea Societatii Filarmonice din Arad ;

 

 

 
 
Cazinoul vazut din fata 
 
 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cazinoul vazut dinspre malul raului Mures (iarna)

 

1890 – Se înfiinteaza primul club de canotaj din Transilvania, “Asociatia Vâslasilor Muras Arad”.

 

 

 

Debarcader pe lacul Padurice

 

 

Ungaria 1815-1919

 

 

 

 

1892 – Fabrica de vagoane Johann Weitzer si cea de automobile Marta fuzioneaza cu societatea “Astra”(1920), fabrica de vagoane, automotoare si avioane;

 

 

 

Fabrica de automobile Westinghouse

 

 

 

 

1895 Intra in functiune reteaua de alimentare cu curent electric a orasului;

 

 

 

1897

 

 

 

1899 august 15 – Are loc primul meci oficial de fotbal din Romania;

1905 – Se deschide primul cinematograf , “Muresul”;

1908 iulie 20 – Incepe sa activeze prima societate de transport cu autobuze din Romania;

Aradul s-a afirmat pe parcursul secolelor XIX – XX ca fiind unul dintre cele mai importante centre economice ale regiunii, astfel ca in anul 1937, datorită activităţii celor peste 4000 de societăţi comerciale ale sale,  a fost declarat cel mai puternic centru economic al Transilvaniei, fiind al patrulea din ţară.

De-a lungul vremii, acest oras a fost deschizător de drumuri în multe domenii, printre care şi economia, aici fiind inaugurată în anul 1840 una din primele bănci de economii şi credite de pe teritoriul României. Tot aici au fost înfiinţate prima fabrică de automobile din Ungaria şi de pe teritoriul actual al României (Marta – 1909), prima fabrică de jucării din ţară (Arădeanca – 1959) şi prima fabrică de ceasuri din ţară (Victoria – 1962). 

 

Aradul a jucat şi un rol important în cultura românească. Aici a fost construit de către un comerciant evreu, primul teatru de piatră din ţară, inaugurat în luna mai 1817, tot la Arad fiind înfiinţat în 1833 al şaselea conservator muzical european – primul din ţară. După ce în 1846 a concertat la Arad Franz Liszt, în 1847 Johann Straus fiul şi în 1877 Pablo Sarsate şi Henryk Wiernawski, oamenii de cultura din oras  decid să înfiinţeze Societatea Filarmonică din Arad.

După înfiinţarea acestei societăţi, aici au avut loc concerte ale unor muzicieni importanţi precum George Enescu (1922) sau Bela Bartok (1924).

Prezenţa culturii în rândul arădenilor este rezultatul faptului că de-a lungul istoriei s-a pus mare preţ pe educaţie.

Prima şcoală a oraşului, cu predare în limba germană, a fost înfiinţată în anul 1715, iar prima şcoală pedagogică din Transilvania a fost înfiinţată tot la Arad, în anul 1812.

 

 

 

Autobuz

Autobuz in centrul orasului Arad

1909 – Se înfiinteaza fabrica Marta, prima fabrica de automobile din Ungaria

1912  S-au înregistrat peste 63 de mii de locuitori în Arad, din care peste 70% de etnie maghiari.

 

1913 aprilie 10 – Intra in fnctiune la Arad prima cale ferata electrificata din estul Europei si a opta in lume, Arad-Podgoria;

 

 

Gara electrica Podgoria (vedere dinspre Calea Radnei)

 

 

1913 – La Arad  a fost fabricat primul automobil  pe teritoriul actual al  Romaniei

 

 

Automobil fotografiat in 1925

 

 

Aradul şi-a pus amprenta şi în politica ţării, asta prin faptul că aici s-a hotărât Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, câţiva dintre corifeii Marii Uniri fiind arădeni.

1918 – La Arad a fost Sediul Consiliul National Român Central;.

La conducere s+au aflat ilustrii politicieni aradeni,Vasile Goldis, Stefan Cicio-Pop, Ioan Flueras, Ioan Suciu s.a.

1918 – Consiliul National Central Român, cu sediul la Arad, preia conducerea Transilvaniei .

13-15 mai – Iuliu Maniu anunta public pentru prima oara optiunea de separare totala a Transilvaniei de Ungaria si unirea acesteia cu România, în actuala Aula Iuliu Maniu a Universitatii Aurel Vlaicu din Arad.

1919 – La Arad, “Ablonczy si Bustin”- reprezentanta locala a firmei Ford;
1920 iunie 4 – Tratatul de Pace de la Trianon, în urma caruia Transilvania revine României. Este înfiintata uzina Astra, prin unificarea Fabricii de Vagoane Weitzer, cu Fabrica de Automobile Marta.
1923 – Are loc la Arad primul campionat national de canotaj din România, în organizarea Asociatiei Vâslasilor Muras din Arad (actualul Club Sportiv “Vointa” Arad)
1926 – Este înfiintata Fabrica de zahar
1929 – 1933 – Criza economica se face resimtita, multe fabrici mici închizându-se, industria concetrându-se în 22 de companii mari
1930 – Este înfiintata Fabrica de lacuri si vopsele “Polyrom”
1936 – Este înfiintata Uzina Tehnica Arad, productie becuri
1937 aprilie 23 – racordarea la noul sistem telefonic automat cu o capacitate de 1.200 linii;
1959 – Este înfiintata prima fabrica de jucarii din tara, “Aradeanca”;
1961 – Este înfiintata prima fabrica de ceasuri din tara, “Victoria”.
1968 – Orasul primeste statutul de municipiu.

In anul 1992 numărul populaţiei orasului ajunsese  la peste 190 mii de locutori. De atunci, populaţia municipiului a scăzut considerabil, ajungându-se la numărul de 147.922 locuitori la ultimul recensământ (2011).

 

 

 

 

Imagini pentru arad photos

 

 

 

In momentul de faţă, structura etnică a populaţiei orasului Arad este următoarea: români – 85,23%, minorităţile maghiară – 10,63%; germană – 0,84%; rromă – 1,71%, fiind urmaţi de alte minorităţi precum evrei, sârbi, slovaci sau bulgari.

 

 

Surse: https://posturi.wordpress.com/2011/ istoria-orasului arad/

http://specialarad.ro/aradul-un-oras-care-era-sa-fie-mutat-documentar-din-anul-2001/

 

Realizatorii acestui  film  au decis să il numească «Aradul – orașul care era să fie mutat», de la o întâmplare istorică.

Împărăteasa Maria Tereza a dorit să mute urbea Aradului de pe aceste locuri în pusta Zimandului, dar locuitorii nu au agreat deloc această idee. Odată cu moartea împărătesei și venirea pe tron a lui Iosif al II-lea, mișcarea petiționara a fost atât de intensă, încât împăratul a revenit asupra deciziei predecesoarei sale și a hotărât ca Aradul nu merită să fie mutat.

Printre alte aspecte mai puțin cunoscute, se numără și acela privind fabricarea de automobile.

Foarte puțini arădeni știu că în Arad s-au construit automobile încă din anul 1919, când firma Ford a inaugurat aici o linie de fabricație.

 

 

17/10/2016 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , | Un comentariu

Un text publicat in revista „Viata Basarabiei” in decembrie 1933, despre orasul romanesc Bălți

Text publicat in revista Viata Basarabiei, decembrie 1933 :

Dintre cele 9 capitale de judete basarabene, orasul Bălți are o structura si o viata specifica. Zamislit la imperecherea Rautului cu Rautalul, intre uriase oglinzi asternute de balti maloase si duhnind izuri grele, orasul e’n lupta cu zgarcenia naturii in ciuda careia se’ntinde incetatenandu-si mereu crescanda lui fiinta.

In tarina istoriei orasul Bălți n’a tras brazde. Oricat am cerceta documentele vremurilor, straduinta noastra nu va intalni acest oras in tovarasia Hotinulu, Sorocei, Orheiului si a celorlalte asezari din care istoria si-a tras firele.

Lipsa de personalitate in trecut a judetului si orasului Bălți, se datoreste faptului ca pana la 1887 tinutul de astazi se numea Iasi si facea parte din capitala Moldovei. Abia la 1887, Balti devine de sine statator si orasul incepe sa-si nevedeasca existenta proprie.


Desi izolat in inima Basarabiei si granicerit de balti, orasul a fost deseori pustiit de vrajmasi flamanzi veniti de peste Nistru.Cand cetatile Hotinului si a Sorocei ingenunchiau rezistenta lor, soarta orasului Bălți era cunoscuta. Parjolul nu se oprea la barierele targului.

Pentru intaia oara Ghirei-Kan, hanul tatarilor, navaleste si da foc targului care cu greu isi infiripa cocioabele, incat Petru cel Mare la 1711, dupa ce a fost batut la Stanilesti pe Prut, trecand prin targ, s’a minunat de casele ce rasareau dintre mlastini ca niste uriase ciuperci negre. Intovarasind pe Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, a facut tarul popas in Balti, scurt popas, deoarece era urmarit de dusmani. Si a ramas in targ toata averea razboiului, asupra careia navalit-au iarasi tatarii jefuind si dand foc.

Si iarsi targul s’a refacut din cenusa, in vadul negustorilor de cai vestiti care s’adunau la iarmaroace lasand bani grei si nadejdi multe.

Cu anul 1818 targul Bălți isi sporeste temeiul odata cu infiintarea administratiei comunale a judetului. Primeste si vizite alese cum a fost la 1856 cu imparateasa Marie Alexandrovna pe care faima marilor proprietari moldoveni o atrase in Basarabia.

In cinstea ei se hotarniceste, in centrul targului, o oaza de verdeata poreclita gradina publica, vremea facand ca astazi aceasta porecla sa se adevereasca prin edili cu tragere de inima.

Orasul Bălți nu e asa tanar cum cred unii. E neindoios c’a existat si pe vremea lui Stefan cel Mare.

Staretul Silnan dela manastirea Neamtului cere invoire la domnie de a aduce peste cu scutiri la vama si printr’un act datat la Suceava la 1 Aprilie 1470, Stefan Voevod acorda manastirii privilegiul de a trimite trei care dupa peste, fie la Chilia, fie la Bălți, fie la Cetatea Alba sau la Nistru.

Intr’un alt document cu doi ani mai in urma, la 22 Februarie 1472, Stefan Voevod da o alta scutire manastitii Voronet, manastire care pastreaza pana astazi evanghelia cu chipul de tanar Fat-Frumos al marelui voevod. Actul redactat la Suceava suna astfel:

« Cu mila lui Dumnezeu noi Stefan Voevod, domnul tarii Moldovei, facem cunoscut in aceasta carte a noastra tuturor cati o vor vedea sau o vor auzi cetindu-se, daca cuiva-i va fi de trebuinta, ca a binevoit domnia mea cu a noastra buna vointa si din curata si luminata inima din toata a noastra buna voie si cu ajutorul lui Dumnezeu si am facut pentru odihna sufletelor sfant-raposatilor parinti ai nostri si pentru sanatatea noastra si pentru sanatatea copiilor nostri si am dat aceasta carte a noastra manastirii noastre dela Voronet unde este hramul sfantului marelui mucenic al lui Hristos si de biruinte purtatorul Gheorghe si unde este egumen popa Misail, spre aceea ca sa fie volnica si sloboda manastirea sa trimeata, spre indestularea fratilor, pe fiecare an doua care ale sale dupa peste sau la Chilia sau la Bălți sau oriunde in tara noastra, iar vama dela acele doua care sa nu dea nicairi in toata tara noastra, nici macar un gros, nici mergand acolo dupa peste, nici intorcandu-se cu pestele la manastire, nici la vamile arendate, nici la cele nearendate.

De aceia nici un boer sa nu cuteze a le lua vama dela cele doua care, nici macar un gros. Iar cine se va incerca peste aceasta carte a noastra sa le ia vama pentru aceste mai sus scrise care, acela ne este potrivnic noua si cartii noastre.

Aceste toate de mai sus scrise fagaduim manastirii noastre dela Voronet sa le pastram si sa le indeplinim cat voi trai. Iar spre aceasta este credinta domniei mele Stefan Voevod si credinta iubitului meu fiu Alexandru si credinta tuturor boerilor nostri moldovenesti, mari si mici. Iar spre mai mare tarie a tuturor celor de mai sus scrise, poruncit-am credinciosului nostru boer Toma logofatul sa scrie si pecetea noastra s’o atarne la aceasta carte a noastra. Scris-a Isaia in Suceava la anul 6980 luna lui Ghenarie in 22. »

Din aceste carti domnesti se vede ca’n jurul Bălților erau iazuri renumite in peste, iazuri improspatate de Rautu si Rautelu, rauri din care astazi, taranii cu crasnicele abia prind intr-o zi peste de fiertura…

Daca in istoria anilor indepartati orasul Bălți nu ocupa un loc de frunte, in ce priveste miscarea nationala moldoveneasca, leagnul ei este in acest oras. Sub stapanirea ruseasca Baltenii n’au stiut ce-i teama de obladuitori. Limba moldoveneasca, nazuintele moldovenesti, credinta in ziua de maine, isi aveau radacinile adanc patrunse in bastinasii orasului. Toate incercarile de rusificare s’au izbit si s’au sfaramat de dragostea de neam a Bălțenilor.
Aici in Bălți, la 1824, un dascal, Cunitchi, deschide o scoala primara moldoveneasca la care venira in urma ca invatatori bucovineanul Gavril Bilevici si fiul sau Gheorghe. Iar cand in Septembrie 1841 Ionita Sturza, maresalul nobilimei, ceru guvernatorului Teodor, introducerea limbii materne in scoli, din Balti s’au oferit cei dintai proprietari care sa intretie pe invatatorii moldoveni in scolile din Balti si sa procure carti din Moldova (I. Nistor, Istoria Basarabiei). In urma acestei miscari, s’a aprobat predarea limbii romane in scolile din Balti.

Locuitorii din orasul Bălți si judetul Bălți sunt cei care au pastrat legaturi de trainica fratie cu Moldova. Cand a ajuns la Balti revista lui Eliade Radulescu «Curierul Romanesc» s’a gasit caminarul Dumitrache Pastiescu sa scrie in numarul din Ianuarie 1830 aratand ce «mare bucurie au simtit basarabenii la aparitia revistelor romanesti caci si in Basarabia din romani este titular sovetnic Constantin Stamate, barbat literat, cinstitor de oameni invatati, sarguitor spre luminarea neamului sau, care are talmacie si nu contineste de a talmaci alese istorii pentru intocmirea moravurilor celor bune, fabule, romanturi, versuri…» (I. Nistor, op.cit.).

Caminarul Pastescu vorbeste in aceasi scrisoare si despre «madularul judecatoriei judetului Balti», Costache Tufescu, care la 1813 ridica in satul Bogdanesti biserica «Sfantul Nicolai».

Cand la 1868 se infiinta «Academia Romana» s’a trimis presedintelui Academiei urmatoarea scrisoare: «Eu Alexandru Constantin Bodescu, sfetnicul Curtei Imperiale Rusesti, de felul sau din orasul Balti, dorind ca toti romanii de a contribui la incurajarea invataturii in Romania, declar ca ofer suma de 2000 de ruble, ceeace face 5200 de franci dupa cursul zilei, pentru Academia Romana».

Vasile Stroescu care a cheltuit imense averi cu sprijinirea scolilor romanesti din Ardeal, era din tinutul Bălților. Si tot Bălțian e si vajnicul nationalist Ion Pelivan, care, in 1912 fiind judecator la Bălți, in timp ce rusimea sarbatorea zgomotos 100 de ani dela rapirea Basarabiei, Pelivan, desi functionar de stat, in toate zilele cat a tinut sarbatoarea, a umblat in doliu, dar intrezarind, prin lacrimile ce nu se terminau, curcubeul drapelului românesc ce avea sa falfae peste 6 ani deasupra orasului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Si a fost ca dela Bălți sa se trimita la Iasi cea dintai telegrama prin care se anunta ca Bălțenii au votat unirea cu patria româneasca.
Iata unele din faptele care dovedesc ca moldoveanul si-a avut plamada in targul care forma haznaua averei proprietarului Catargi.

Patriotismul Bălțenilor s’a afirmat indraznet si prin scris. In afara de poetul Constantin Stamati, orasul Bălți a dat pe generalul Matei Donici care a descris in versuri unele sate moldovenesti din: Tara barbara, Cea de rusi facuta roaba. (…)

Proprietarii batrani, cati au ramas impovarati de nevoi si amintiri, nu pot uita pe vestitul cantaret Lemis, care a purtat faima cantecului romanesc printr-o jumatate de Basarabia.

Acest Lemis venise din Iasi si socotind orasul Bălți ca inima moldovenismului, s’a restabilit in el. N’a fost petrecere moldoveneasca la care sa nu rasune privighetorescul glas al lui Lemis.

La nunti, la cumatrii, la patroane, multe lacrimi s’au desirat ascultand cantecul nou adus de Lemis:

«Tu care esti perduta in neagra vesnicie». Rusii s’au inspaimantat de propaganda româneasca ce-o facea prin cantec acest trubadur si dupa un sir de ani l’au expulzat. Iar neamul moldovenesc a inchis amintirea despre el in suflet, ca acele flori de seara care inchid sub petale cele dintai lacrimi de roua.

Orasul Bălți cercetat astazi este unul din cele mai vii din Basarabia. Chisinaul chiar ramane in urma sub ritmul potolit in care traeste.
La 1894 rusii legand Nistrul cu Bălți, prin cale ferata, orasul devine centrul comercial al Basarabiei. Nod de cale ferata, orasul este vadul negustoresc a patru judete: Hotin, Soroca, Orhei si Bălți. Acesta este faptul ca orasul creste vazand cu ochii. Pravalii mari, bucurestene, galantare, aranjate artistic si o furnicare de lume, pana tarziu noaptea, dau infatisarea unui oras maret.

Doamne pazeste insa de o vreme ploioasa. Desi strazile sunt bine pavate, tasniste din pietre parca un glod unsuros prin care picioarele patineaza de nu e chip sa umbli fara baston cu tinta la capat.

Iar daca ai nenorocirea sa cazi, nu mai spoti scoate depe haina pata hleioasa ori cat te-ai chinui Si vara fumega peste ulite un colb de-i merge renumele.

– Ce spui dumneata, domnule, colb ca la noi nu gasesti in toata Basarabia, se lauda intr’o zi Conu Nicu Ursulescu, decanul, mangaindu-si un varf de musteata, in timp ce baietii navalisera, lacuste, asupra tabacherei.

Cine n’a calcat in Bălți nu stie ca orasul are doua gari: una, gara Pamanteni, aproape de oras, si alta, gara mare, la 4 km.

Nu e poveste ceeace se spune ca inginerii rusi au cerut proprietarului Catargi o suma de ruble ca sa ridice gara in oras si fiindca proprietarul n’a vrut, au cladit-o la 4 km de oras peste apa Rautului, unde, pana ce ajungi ti-se borfaesc matele pe o sosea cu gropi si petroaie si te’nabusi de miazmele ce le ridica mlastinile dintre fabrica de zahar si moara lui Ioffe.

De la gara mare un tren porneste, prin sudul judetului Soroca, sa transporte cativa calatori spre Rezina depe malul Nistrului, iar alt tren, prin Ocnita, spre Cernauti, si dela gara se’ntinde sesul Rautului mlastinos, pustiu si vaduv de copaci.

Caci imprejurul orasului nu se gaseste o padurice unde orasenii s’ar bucura vara de umbra si racoare.

La noi terenul nu prieste copacilor, spunea, pe vremuri, un edil. Iata ca P.S. Episcop Visarion a vanturat afirmatia aceasta pentru ca, langa gara Pamanteni, pe zece hectare ce’nprejmuesc resedinta episcopala, a ridicat o livada si un parc ca’n gradinile din povesti.

Cei mai variati pomi dau azi roade alese, iar in parc teii si brazii se’ntrec in verdeata si’n crestere. Dar pentru aceasta se cere munca, bunavointa si dragoste, mai ales dragoste de copac. Pomul este un copil de care trebuie sa te ingrijesti pana se zburataceste. Si edilii dela Bălți au alte griji. Iar strazile raman sa fie umbrite vara, unde si unde de un salcam prizarit, ofticos, pudrat de colb si jupit de coaja, ca un cal ros de streang.

Bălți este orasul viitorului deoarece toate arterele productiei din Nordul Basarabiei conduc spre inima lui. Astazi chiar intrece in comert toate orasele basarabene.

Pe strazile orasului misuna negustori din intreaga tara. Automobile dinspre Soroca sau Orhei cutreera strazile ridicand nouri cenusii de praf. Si’n atmosfera aceasta imbacsita, in zile cu soare, baltenii isi omoara vremea plimbandu-se lenes intre Ptasnicov si Ghenoiu.

Altii, aceeasi in fiecare zi, ocupa mesele din fata restaurantului Popov si pun tara la cale. Iar cand birja mica aduce dela gara vre-un pasager bucurestean, Bălțenii pun stapanirea pe el si-l descoasa « Ce se mai aude cu politica? »

Si orice minunatii ar spune noul sosit, cred, pentru ca la Bălți, ca nicaieri in alt loc, cetatenii torc din stirile politice firul amagitor al vietii lor. In fata unei sticle cu bere, langa trasurile ce stau sirag la bordura trotuarului, Bălțenii asculta povesti politice pe care apoi le amplifica si le angreneaza in fapte ce par verosimile.

Deodata se’nalta un abur cald de praf rascolit: trece stropitoarea primariei – un vehicul care trebuie dus la muzeu.

Fatada restaurantului, musterii, coltul de strada, totul se’mbroboda ca’n-trun tulpan desfasurat generos de buna obladuire municipala.

Caci, vorba lui Conu Nicu: colb ca la noi nu gasesti tata Basarabia…

D. Iov
(Soroca)

(A fost pastrat limbajul textului din revista Viata Basarabiei)

Sursa: Basarabia dupa independenta md.

30/05/2015 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: