AUTORITĂŢILE DE LA CHIŞINĂU S-AU TEMUT, SAU NU AU VRUT, SĂ MENŢINĂ INSCRIPŢIA ORIGINALĂ DE PE PLACA EXISTENTĂ PE MONUMENTUL LUI ŞTEFAN CEL MARE CARE MENŢIONA FAPTUL CĂ A FOST INAUGURAT CU PRILEJUL A ZECE ANI DE LA UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA, SUB DOMNIA REGELUI MIHAI I. VIDEO

 

 

 

 

DE CE FARISEII DE LA CHIŞINĂU N-AU INSCRIPŢIONAT PE PLACA DE PE MONUMENTUL LUI ŞTEFAN CEL MARE FAPTUL CĂ A FOST INAUGURAT ÎN 1928 CU PRILEJUL A ZECE ANI DE LA UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA, SUB DOMNIA REGELUI MIHAI 1 ?

SCRISOARE DIN BASARABIA

Este minunată ideea de a sărbători 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, dar aş dori să cunoaşteţi un eveniment foarte important din istoria noastră, anume că în 1928 cu ocazia aniversării a 10 ani de la Unirea Basarabiei cu România a avut loc şi dezvelirea monumentului lui Ştefan cel Mare, care a fost amplasat în Grădina Publică de la Chişinău.

S-a produs un eveniment de neuitat, a avut loc o mare sărbătoare şi o paradă militară.
La 31 august 1990 a fost marcată reamplasarea și dezvelirea monumentului lui Ștefan cel Mare și Sfânt.
Un eveniment absolut inedit.

Fireşte că oficial ni s-a spus că odată cu reinstalarea monumentului, au fost restabilite și inscripţiile iniţiale.

Vitregiile prin care a trecut monumentul sunt descrise în Hronicul lui – nişte plăci din bronz, montate pe pilonii porţii din spatele statuii, cu următorul text:

„29 aprilie 1928 – înălţat prin osârdia fiilor Basarabiei. 28 iunie 1940 – evacuat la vaslui. Soclul rămas la Chişinău – demolat. 25 august 1942 – readus la Chişinău.

Postat în faţa Arcului de triumf. 20 august 1944 – evacuat la Craiova. 1945 – reinstalat la Chişinău. Crucea, spada, soclul, inscripţiile – schimbate şi denaturate. 1972 – strămutat cu 18 m spre uitare – în adîncul parcului. Dar în anii ce au urmat, Basarabenii cu numele lui Ştefan Cel Mare au repurtat trei victorii sfinte – Limba de stat, Grafie latina(31 august 1989), Drapel tricolor(27 aprilie 1990), Suveranitate (23 iunie 1990) – întru îmtregirea neamului în cuget şi simţire; ASTĂZI – 31 august 1990 – reaşezat pe locul iniţial, restabilite inscripţiile autentice. Soclul – durat din aceeaşi piatră aleasă din stâncă de meşterii din cosăuţ .

Şi totuşi, la o cercetare s-a constatat că textul iniţial a fost altul.

Cititi atent aceste două texte de mai jos, eventual vă puteti documenta direct din Arhiva naţională a României.

Ceea ce este foarte important acum ca sărbătorirea celor 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România evenimentul la Chişinău să aibă loc la fel în preajma monumentului lui Ştefan cel Mare cu refacerea exactă a inscripţiilor iniţiale, evident un arhitect cu viziune ar putea să intervină cu elemente istorice noi, dar obligatoriu indicat că monumentul lui Ştefan cel Mare a fost inaugurat cu ocazia aniversării a 10 ani de la Unirea Basarabiei cu România. Inaugurat de România regală.

Mai presus de orice adevărul!

Cu un deosebit respect, Mihai Ciubotaru
Redactor-şef
Revista Basarabia Literară

MONUMENTUL ŞTEFAN CEL MARE

Monumentul Ştefan cel Mare a fost amplasat în Grădina Publică .

Lucrările la monumentul propriu-zis – soclul şi statuia – au început în anul 1924, terminându-se anul următor, dar lucrările la piaţetă au fost terminate de-abia în anul 1928, când a avut loc şi dezvelirea monumentului, cu ocazia aniversării a 10 ani de la Unire.

Monumentul a fost turnat în bronz la Bucureşti, în atelierul lui V. Râşcanu, iar bronzul a fost primit din arsenalul bucureştean (tunuri-trofee turceşti, acaparate în timpul Războiului ruso-turc din 1877). Sculptorul a fost cel care a ales locul unde va fi instalat monumentul: la intersecţia a două străzi principale cu una din aleile centrale ale Grădinii Publice.

Configuraţia locului, după proiectul sculptorului, simboliza Moldova.

Statuia a fost instaurată pe un postament special, din piatră de Cosăuţi, autorul soclului fiind Eugen Bernardazzi.
Iniţial monumentul avea pe soclu următoarele inscripţii.

În faţă: «Ştefan cel Mare şi Sfânt 1456-1504».

În dreapta: «Biruitor de popoare: la Lipnic, la Baia, la Vaslui, la Valea Albă, la Calla-Buga, la Scheia, la Dumbrava Roşie, pentru Ţară, Neam şi Cruce». În stânga:

«Domn din munte până la Nistru, Chilia, Cetatea Albă. Ridicatu-s-au acest monument pentru veşnicirea gloriei strămoşeşti, prin osârdia d-lui Vasile Rudeanu şi cu ajutorul fiilor Basarabiei.

Lucratu-s-au de către sculptorul A.M. Plămădeală şi de arhitectul E. Bernardazzi în anul 1925».

Pe două plăci din piatră, fixate pe stâlpii porţii la intrarea în Grădina Publică, au fost dăltuite următoarele inscripţii:

«Acest monument s-a început sub domnia regelui Ferdinand I şi s-a inaugurat sub domnia regelui Mihai I ».

«Statuia de faţă s-a dezvelit în prezenţa înalţilor regenţi A.S.P. Nicolae, S.S. Miron Cristea, Patriarhul României şi Gh. Buzdugan, preşedintele Curţii de Casaţie, primarul Chişinăului Gherman Pântea şi membrii Comitetului pentru ridicarea monumentului în frunte cu preşedintele, general de divizie R. Scărişoreanu, 29 aprilie 1928».

Monumentul Ştefan cel Mare a fost amplasat pe o platformă de piatră de Cosăuţi cu dimensiunea de 7,30 x 7,30 m, având trei trepte care conduceau la piedestal.

Soclul din piatră cu dimensiunea de 1,85 x 1,85 m avea ca element decorativ un brâu în torsadă, iar în faţă stema Moldovei din timpul domniei lui Ştefan cel Mare.

Statuia turnată în bronz îl redă pe Ştefan cel Mare cu mâna stângă ridicată, ţinând Sfânta Cruce, iar cu dreapta o sabie lungă.

În ansamblu monumentul are înălţimea de 10 m.

Menţionăm şi contribuţia inginerului Gheorghe Leviţki, care l-a recomandat pe arhitectul Eugen Bernardazzi. Lucrarea a costat 340.000 lei.

SURSA : Virgiliu Z. Teodorescu. Monumentele ridicate în oraşul Chişinău în 1918-1940. În: „Anuarul Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei”, Chişinău, 1992.
http://monumentul.blogspot.md/2013/12/stefan-cel-mare-chisinau.html

Monumentul lui Ş T E F A N CEL MARE

Acest măreţ monument reprezintă figura celui mai strălucit şi glorios Domn al Moldovei, Ştefan-cel-Mare şi Sfânt, care a repurtat treizeci şi patru victorii în patruzeci, şi şapte răsboaie asupra popoarelor înconjurătoare, asupra : Ungurilor, Turcilor, Tătarilor şi Polonilor’).

După fiecare răsboi a ridicat câte o mâaăstire sau biserică. La 29 Aprilie 1928, cu prilejul aniversării a 10 ani de la Unire, s’a desvelit cu mare solemnitate în Chişinău
acest monument ca semn de veşnică amintire a aceluia care a ţinut cu îndârjire piept năvălirilor barbare de la răsărit, zidind cetăţi de-alungul Nistrului şi punând pe fugă cu vitejii săi plăieşi şi arcaşi, sub comanda hatmanilor săi, toate hoardele de Tătari, Mongoli, Avari şi alte lifte pâgâne.

El a întemeiat clasa ţăranilor glorioşi, înstărindu-i şi acordându-le privilegii, împroprietârindu-i pe malurile Nistrului, dându-le titlurile de mazâli sau răzeşi, după faptele de eroism în răsboi.
I a t ă textul inscripţiei de pe monument. In fată: Ştefan Cel Mare şi Sfânt. 1457- 1501 «.

In dreapta:

„Biruitor de popoare — la Lipnic, Ia Baia, la Vaslui, la Valea-Albă, la Cot-Buca, la Scheia, la Dumbrava Roşie pentru Ţară, Neam şi Cruce”.

In stânga :

„Domn din Munte până în Nistru şi Mare. Intemeietor de mănăstiri. Fâcălor de dreptate. Chipul său în moştenirea sa.

Verso: «Apărătorul Basarabiei — N i s t r u l – – Chilia’— Cetatea-Albă» ;

iar mai jos :

” Ridicatu-s’au acest monument pentru vecinicia
gloriei strămoşeşti, prin osârdia domnului General V. Rudeanu şi cu ajutorul fiilor Basarabiei. Lucratu – s’au de către sculptorul A. M. Plămădeală şi Arhitectul E. A. Bernardazzi în anul 1925″.

2) Redau şi actul de fondaţie al Monumentului:

„In zilele Majestăţii Sale Regele Ferdinand I, în al unsprezecelea an al glorioasei sale domnii, Preşedinte al ‘Consiliului de Miniştri fiind Ion I.I. C. Brâtianu şi Ministru al Basarabiei d. Ion Inculeţ, ridicatu – s’au în inima Basarabiei, pe veci din nou alipită pământului românesc, întru slava Marelui Domnitor Ştefan Voevod, Atletul Creştinătăţii şi Stâpânitor al Moldovei de la Munte până la Mare, acest monument, prinos de cucernică închinăciune Biruitorului care a întrupat în el vitejia şi neînfrânta putere de vieaţă a Neamului, prin osârdia şi munca stăruitoare a doamnelor:

T. General Rudeanu, T. Tomescu, Ketty Dauş, E. Colonel Bălăşescu, Valentina Barcă, Rozina Buşilă, E. Colonel Carp, Elena Climescu, V. General Firu, E. Colonel Hermeziu, Natalia Hertza, E. Maior Ionaşcu, Vera Crasovschi, Măria Pelivan, Lucia Pântea, Ecaterina Papinian, Preşedinte al acestui Comitet fiind in anii 1925 — 1926 Generalul de Divizie Rudeanu Vasile şi în anul 1928 Generalul de Divizie Scărişoreanu Romulus, iar Vice-preşedinte d. Gherman Pântea şi cu oboseala şi meşteşugul d-lor: A. Plămădeală, Eugeniu Bernardazzi şi George Leviţchi.

Şi desvelitu-s’au în primul au al Domniei Majestăţii Sale Regelui Mihai I, in faţa Alteţei Sale Regale Principele Nicolae, Sanctităţii Sale Mirou Cristea, Patriarhul României, şi Domnului George Buzdugan, înalţi Regenţi, fiind Preşedinte al Consiliului de Miniştri Domnul Vintilă I. C. Brătianu, astăzi 29 Aprilie 1928, în ziua proslăvirii a 10 ani de la Unirea Moldovei dintre Prut şi Nistru la Patria-Mamă şi datu-s’au în obşteasca bucurie a norodului, în grija Primarului Municipiul Chişinău, ca o comoară sfântă, care să amintească pururi generaţiilor viitoare fala strămoşiilor şi tăria Neamului Românesc.”

Ambele aceste redactări se datoresc marelui cărturar al Neamului, d. Profesor universitar N. lorga.

Pag. 246 extrasă din cartea :
Autor : căpitan Gh.V. Andronachi
ALBUMUL BASARABIEI
în jurul marelui eveniment al Unirii
Imprimeria Chişinău-1933