O etapă nouă în lupta kurzilor pentru câștigarea dreptului la independență

Kurzii sunt cel mai mare popor din lume care nu are propriul stat.

 Locuind în mai multe țări, ei luptă de aproape un secol și jumătate pentru crearea unui Kurdistan independent. 

Operațiunile punitive active ale armatelor turce și irakiene au alungat o parte semnificativă a luptătorilor kurzi. 

Locul lor a fost luat de femei care acum reprezintă 30-40% din gherilele kurde.

Există 30-35 milioane de kurzi în lume. Cea mai semnificativă parte a acestora trăiește în Turcia – până la 15 milioane, alte 7-8 milioane – în Iran, scrie publicația de limbă rusă http://ttolk.ru/articles/zhenskie_otryadyi_v_kurdskoy_armii_osvobozhdeniya

Autoritățile acestor state evită recensământul populației pentru a evita o creștere a izolării etnice (prin urmare, numărul kurzilor din aceste țări este o estimare). 

În Siria, există aproximativ 2 milioane, iar 800 de mii dintre aceștia sunt apatrizi și sortiți existenței ilegale (aceștia sunt în mare parte refugiați din operațiunile punitive ale trupelor turcești).

În Irak, guvernul regional al Kurdistanului avansează o cifră oficială de 5,3 milioane kurzi. 

Există mici comunități de kurzi în Armenia, Georgia, Israel și Iordania. O mare comunitate kurdă din Europa. 

Datele Consiliului Europei sunt următoarele: 800 de mii în Germania (majoritatea din Siria și Turcia), 100 de mii în Suedia (din Iran și Irak), 90 de mii în Anglia (din Irak) și 120 de mii în Franța (în principal din Turcia) …

Faza activă a luptei poporului kurd pentru crearea unui stat propriu se desfășoară încă din anii 1960 – în principal în Turcia, unde Partidul Muncitorilor din Kurdistan a preluat aripa politică a mișcării. 

Acest partid, pe lângă naționalism, a proclamat lupta pentru socialism și în plus, un fel de plan stalinist. De fapt, cu cei cca. 300 de mii de membri ai săi, acesta este cel mai mare partid stalinist din lume . 

În cei 30 de ani de luptă, forțele kurde care luptă pentru independența Kurdistanului au provocat moartea a peste 150 de mii persoane (militari și civili) .

Astăzi, o serioasă îndoctrinare ideologică are loc în rândul kurzilor sirieni. Opoziția kurdă este condusă de Uniunea Democrată (PYD), un partid de stânga stalinist format în 2003 dintr-o ramură a Partidului Muncitorilor din Kurdistanul Turc.

 La un moment dat, PYD a controlat cea mai mare parte a Kurdistanului sirian (nordul și nord-estul țării), inclusiv marile câmpuri petroliere din nord-est, poziționându-se atât împotriva președintelui țării, Bashar al-Assad, cât și a opoziției față de regimul acestuia.

Astfel kurzii au devenit o parte terță în conflictul sirian.

Kurzii înșiși numesc această regiune bogată în petrol Kurdistanul de Vest.  petrolul constituind unul dintre principalele motive pentru opresiunea kurzilor de către Damasc. 

Chiar înainte de venirea la putere a partidului Baas arab socialist în 1962, în provincia Al-Jazeera foarte bogată în petrol din nord-estul Siriei, numită acum Haseke , aproximativ 20% dintre kurzi erau privați de cetățenie, iar autoritățile siriene au dus o politică activă de arabizare a acestora.

Cu toate acestea, în timpul războiului civil din Siria, kurzii nu s-au alăturat islamiștilor, din cauza sprijinului dat de Turcia- inamicul ireconciliabil al mișcării naționale kurde – opoziției siriene . 

Assad a apreciatneimplicarea kurzilor și a mers în întâmpinarea lor, acceptând unele dintre revendicările lor anterioare, printre care cea mai importantă era acordarea autonomiei.

 De asemenea, 48 de activiști ai PYD au fost eliberați din închisori, iar cetățenia siriană a fost acordată unui număr de sute r de mii de kurzi.

La 7 octombrie 2011, Mashal Tammo, un important om politic kurd membru al PYD a fost ucis, iar forțele politice kurde au acuzat Damascul pentru acest lucru. 

La rândul ei, mass-media oficială siriană a acuzat Turcia și opozanții Partidul Muncitorilor din Kurdistan de crimă. 

În fapt, nu s-a putut fi stabilit cu claritate nici până astăzi cine a ordonat uciderea lui Tammo, dar moartea acestuia a servit drept un motiv bun pentru separarea Kurdistanului sirian de guvernul central (și de islamiști).

Astăzi, acest teritoriu este de facto un stat independent, după ce în iulie 2013, armata siriană a părăsit zona.

Partidul PYD a copiat sistemul sovietic timpuriu având sovietele numite acolo „Case ale oamenilor” la baza a sistemului de conducere.

 De exemplu, în Al-Qamishli, actuala capitală a Kurdistanului de Vest, există 15 astfel de „Case ale poporului” aproximativ un consiliu (soviet) la 6000 de persoane. 

La rândul lor, „Casele Poporului” au ales Consiliul Popular al Kurdistanului de Vest. De asemenea, au fost formate unitățile armate de autoapărare a poporului kurd – de fapt, miliția poporului.

Interesant este că Damascul continuă să plătească salarii angajaților de stat din Kurdistanul de Vest și finanțează, de asemenea, sistemul medical și educația. Aceasta este într-un fel plata lui Assad pentru un serviciu important făcut de kurzi care au preluat controlul frontierei siriano-turce (controlate anterior doar de grănicerii turci), împiedicând astfel accesul opoziției islamistă împo triva lui Assad la sprijinul material venit din Turcia.

Odată cu introducerea socialismului în Kurdistanul de Vest, aici sunt în desfășurare procese importante pentru întregul Orient Apropiat și Mijlociu, PYD arătând o cale laică politică care ar putea fi urmată de lumea islamică.

Astfel, staliniștii kurzi organizeaza centre de tineret, organizatii pentru femei, sindicate, scoli. Un interes și o importanță deosebită pentru Orientul Mijlociu este acordată politicii de emancipare a femeilor. Toate organele guvernamentale (inclusiv sovietele – „Casele Poporului”) recrutează 40% dintre femei și 40% dintre bărbați. 

 În detașamentele de autoapărare (miliții populare), femeile sunt acceptate în mod egal cu bărbații. Au existat și represiuni: aproximativ 10% dintre kurzi au fost expulzați din Kurdistanul sirian în Irak (mulți au plecat și în Europa), întrucât erau adepți ai partidului liberal local (apropiat de Consiliul Național Kurd).Ei au fost acuzați nu numai de liberalism, ci și de orientarea liderilor lor către Statele Unite.

Un regim relativ laic (și pentru lumea musulmană – super-laic) a fost introdus și în Kurdistanul irakian, care a obținut de fapt independența față de guvernul central (în acest caz față de Bagdad).

 Partidul Democrat din Kurdistan (KDP) aflat la guvernare nu mai este stalinist ca orientare, ci aparține stângii moderate care privește partidele social-democratice din Europa ca pe un ideal.

Democrația Kurdistanului irakian poate fi judecată cel puțin după sistemul alegerilor pentru parlamentul său. 111 locuri în parlament au fost distribuite după cum urmează:

– Pentru minoritățile naționale, au fost alocate : turkmenilor (5 mandate), asirienilor (5) și armenilor (1). 

-De asemenea, 34 de femei au fost alese în parlament, iar până în 2020, așa cum a promis liderul kurd Barzani, cota pentru femei în parlament va fi de 40% (adică 44 de locuri).

 Partidul Democrat din Kurdistan (KDP), aflat la guvernare, condus de președintele regiunii autonome Massoud Barzani, a câștigat aproape 38% din sufragii. 

Aceste exemple contrazic mitul conform căruia țările islamice sunt structural incompatibile cu laicismul și cu democrația.

Cu toate că sunt de stânga, autoritățile kurde din Irak și Siria nu îi persecută pe credincioși. În Kurdistan musulmanii reprezintă doar 75% din kurzi, restul fiind creștini, alauiți, zoroastrieni etc.)

Femeile kurde au primit drepturi egale în armată. În Siria și Irak, femeile reprezintă aproximativ 20% din forțele armate (miliția poporului) și până la 30% în detașamentele partizanilor din Kurdistanul turc. 

Acest din urmă fapt se explică prin faptul că, pe parcursul lungilor ani de luptă cu guvernul turc, o parte semnificativă a militanților bărbați au fost uciși, iar femeile au trebuit să le ia locul.

 În plus, în Kurdistanul turc, unde în rândul kurzilor coexistă nu numai idei socialiste, ca în cazul omologilor lor din Siria, ci și rudimente ale democrației, admiterea femeilor într-un detașament partizani le face automat egale în drepturi cu bărbații.

Foto: Anastasia Taylor și Colin Delphos – Imagini surprinse printre luptătoarele kurde din Turcia, Iran și Irak .

Publicitate