CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

MApN a șters de pe Facebook clipul video al unei melodii excepțional interpretate de un student militar, pentru că autorul versurilor acesteia este Radu Gyr

Noua securitate pune în genunchi Ministerul Apărării!

Faptul că Ministerul Apărării Naționale nu are pic de demnitate și este pus în genunchi de noua securitate neomarxistă este un semn că degradarea morală a ajuns și acolo unde speram că mai există o scânteie de patriotism, transmite Romanian Global News.


În cursul zilei de 11 iunie aceștia au publicat un clip video cu formația ”Band of Brothers and Sisters” în care aceștia interpretau o melodie pe versurile poeziei „Ne vom întoarce într-o zi” a lui Radu Gyr la festivitatea de absolvire a studenților Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” și Universității „Lucian Blaga” din Sibiu.
Postarea a avut un impact mare, clipul video având peste 24.000 de vizualizări înainte de a fi șters fără nici un fel de explicații de administratorii paginii de Facebook a MapN, scrie https://www.rostonline.ro.

Zero coloană vertebrală, zero demnitate, zero curaj, zero onoare la slugile noii securități din MapN.

Pentru că trăim într-o perioadă în care corectitudinea politică a devenit religie, în care totul este controlat și dirijat din umbră de o cabală progresistă care vrea ștergerea oricăror urme de apartenență la o cultură și o tradiție naționale.

Radu Gyr este un mare poet al României, un poet care a compus unele din cele mai frumoase și mai sensibile poezii scrise vreodată, poezii care au intrat de mult în zestrea culturală a țării. Una dintre aceste poezii se intitulează „Ne vom întoarce într-o zi” și este o capodoperă:


Vedeți interpretarea excepțională a studentului militar pe siteul Rostonline.ro

Poetul român Radu Gyr (foto) s-a născut în 1905 la Câmpulung Muscel.Talentat, și a început să scrie versuri de la vârsta de 10 ani., iar la 14 ani dă publicității poemul dramatic ”În munți”. A fost conferenţiar la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti și a semnat valoroase volume de poezii, studii critice, recenzii şi eseuri literare, cronici dramatice, traduceri din Goethe, Baudelaire, Verlaine.

A publicat mai multe volume, precum Cerbul de lumină, Cununi uscate, Corabia cu tufănici, Poeme de război, Balade.
A pătimit aproape 20 de ani de detenţie politică pentru că a făcut parte din Mişcarea Legionară, ca fel ca şi alte mari personalităţi: Nae Ionescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Petre Țuțea, Nichifor Crainic.
În 1945 începe groaznicul lanț al închisorilor. Încadrat în ”lotul ziariștilor”, a fost condamnat la 12 ani de închisoare şi este eliberat în 1956.

În 1958, acuzat ca ”dușman al poporului”, este condamnat la moarte, pedeapsă comutată ulterior la muncă silnică pe viață. În 1963 a fost grațiat.

Sechelele pușcăriei comuniste i-au scurtat viața. S-a stins în ziua de 29 aprilie 1975, ca urmare a unei congestii cerebrale, după ce trupul îi fusese măcinat de hemofilie, ulcer duodenal, leziuni pulmonare.

Din 1963 și până la moarte, a fost permanent urmărit de Securitate, mereu pus să dea declarații privind activitatea sa oră cu oră!
În anii de detenție, în celule, compune sute de poezii, majoritatea salvate prin alfabetul Morse. Poezia lui Radu Gyr, poezia în lanțuri, a fost suportul deținuților!

Când recitau ”Iisus în celulă”, parcă uitau de foame, parcă uitau de durere. (…)
Gheorghe Penciu,în cartea sa „Candidați pentru eternitate” îl descrie astfel pe Radu Gyr:
„În cei 14 ani de detenție, dintre care 8 executați la Aiud, asumându-mi riscurile de a fi descoperit și pedepsit de temniceri, am învățat – printre altele – și cincizeci-șaizeci de poezii concepute în ”Zarcă”, sau pe celular de prințul neîncoronat al metaforei, poetul Radu Demetrescu – Gyr.

El a creat, cu migala unui șlefuitor de diamante, poezii de o incontestabilă frumusețe lirică și etică. Majoritatea le-am învățat prin pereții celulelor.
Nemaiavând ce pierde (decât lanțurile), în ceasuri de restriște, deținuții politici au obligat zidurile să li se supună și zidurile li s-au supus, devenind cu timpul, prietenii și sprijinitorii lor.
Scrise pe câte un crâmpei de geam, pe o plăcuță de lemn prețuită ca un tezaur, sau pe curelele pantalonilor, peste care se aplica cu studiată pricepere un strat de săpun, poeziile bardului craiovean au fost memorate de mii de osândiți și purtate ca o flacără olimpică din pușcărie în pușcărie.

Poeziile lui erau vânate cu precădere. Nu există vreo arestare, în care victima să nu fie întrebată de călăi: ”Unde ai ascuns poeziile lui Radu Gyr? Și câte poezii ai învățat de la el ?”


Așa cum bine observați călăii lui Radu Gyr au urmași…. Noua securitate! Dar au și slugi: țuțării din Ministerul Apărării care au scos clipul video cu poezia poetului! Rușine!

Dar să revenim la noii cominterniști. Eu i-aș întreba ce ne facem cu Mihai Eminescu, cu Octavian Goga, cu Adrian Păunescu etc? Îi excludem din cultura română pentru că nu le convine unora? Pentru că se revoltă progresiștii? Neomarxiștii? Globaliștii?

Oare știu cominterniștii că legionarul Radu Gryr este cel ce a înființat în 1940, după ce a devenit director general al teatrelor, Teatrul Barașeum, cel care s-a transformat după 1945 în Teatrul Evreiesc de Stat?

Oare știu noii cominterniști că Radu Gyr a făcut pușcărie pentru convingerile sale în timpul a trei dictaturi? Cea regală a lui Carol al II-lea, cea antonesciană și cea comunistă?

Oare știu cominterniștii că Radu Gyr a fost condamnat la moarte de către comuniști pentru compunerea unei alte capodopere a culturii române?

Este vorba de poezia „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane” care a fost considerată de comuniști ca un îndemn la revoltă și un grav atentat la ordinea socială.

Iată mai jos versurile:

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pun pariu că habar n-au. Ei sunt educați la școala neomarxistă globalist-progresistă.

18/06/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

UN MARE POET BASARABEAN ȘI UN MARE ROMÂN- ALEXEI MATEEVICI

Fișier:Alexei Mateevici - Foto02.jpg
Poetul si preotul Alexei Mateevici (1888-1917)

La sfârşitul lunii august 2010 s-au împlinit 93 de ani de la trecerea în eternitate la numai 29 de ani,a scriitorului şi preotului Alexei Mateevici, autorul poeziei “Limba Noastră”, considerată a fi cea mai frumoasa definiție poetică dată  limbii române și care in prezent este Imnul  de Stat al Republicii Moldova.

Alexei Mateevici spunea  la primul Congres al învăţătorilor moldoveni din Basarabia, din mai 1917: 

„Trebuie să ştim că suntem români, strănepoţi de-ai romanilor, şi fraţi cu italienii, francezii, spaniolii şi portughezii. Aceasta trebuie să le-o spunem şi copiilor şi tuturor celor neluminaţi. Să-i luminăm pe toţi cu lumină dreaptă. N-avem două limbi şi două literaturi, ci numai una, aceeaşi cu cea de peste Prut”.

LIMBA NOASTRA

de Alexei Mateevici

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le ‘nşirate, –
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării ‘n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde –
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

 

Alexei Mateevici-Biografie

Alexei Mateevici este unul din cei mai importanti  scriitori români născuţi în Basarabia .

1888 – La 16 martie (stil vechi) se naşte la Cainari, fostul judeţ Bender, Alexei Mateevici, primul copil al preotului Mihail Mateevici, originar de prin părţile Sorocii, căsătorit cu Nadejda (1863-1930), fiica protopopului Ioan Neaga din Căuşani.

1893 – Alexei învaţă la şcoala primară din satul Zaim unde se mutase familia.

1897 – Este înscris de părinţi la şcoala teologică din Chişinău, pe care o termină conform adeverinţei de absolvire) în 1902,  cum laude.

1902-1910 – Îşi urmează studiile la seminarul teologic.

1906 – La 24 iunie, moare tatal sau la numai 43 de ani .

1907 – Publica in ziarul  “Basarabia” (din 1907)  poeziile “Ţăranii”, “Eu cânt”, “Ţara”. Tot aici publică articolele “Sfântul Vasile – Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni” (nr.1) şi “Din cântecele poporane ale Basarabiei” (nr.11).

1910 – Devine student la Academia teologică din Kiev, pe care o termina în 1914.Absolventul  a fost  numit profesor de greacă şi latină la Seminarul teologic din Chişinău, devenind totodată membru al  Societăţii Bisericeşti de Istorie şi Arheologie.

A tradus mult din literatura rusă clasică şi a studiat trecutul istoric şi cultural al poporului său.

1913 – Publica în revista “Luminatorul” (nr. 8, 9, 10, 11) studiul “Mitropolitul Gavril Bănulescu – Bodoni”.

1914 – Se căsătoreşte cu Teodora Borisovna Novitschi  şi se întoarce la Chişinău. La 22 septembrie e numit provizoriu profesor de limba greacă la seminarul unde învăţase.

1915 – Este înrolat ca preot militar şi ajunge pe frontul de la Mărăşeşti.

1917 – În vara acestui an scrie poeziile: “Văd prăbuşirea”, “Cântec de leagăn”, “Basarabenilor”, “Frunza nucului”, “Unora” s.a. 

 La 17 iulie scrie poezia “Limba noastră”, una dintre  cele mai frumoase,daca nu cea mai frumoasa  odă închinată limbii române,o capodoperă. Chiar daca ar fi scris  umai aceasta  singură poezie, Alexei Mateevici tot ar fi devenit, un poet clasic român

Ea a devenit pusa pe muzica lui  Alexandru Cristea (1890-1942), imnul  de stat al Republicii Moldova (începând din anul 1994) .

Poetul s-a imbolnavit de tifos exantematic si s-a savarsit din viata la 13 august (stil vechi), la spital in  Chişinău.

A fost  înmormântat la Cimitirul Central de pe strada Armenească.
În anul 1934 la mormântul său a fost ridicat un bust realizat de sculptorul Alexandru Plămădeală, pe care-l cunoştea si cu care s-a imprietenit inca din 1910.

Din vulcanul de erupție al revoluției au izbucnit, asemenea lavei clocotitoare și ferbinți şi creațiile lui Alexei Mateevici – cel mai înzestrat poet al Basarabiei de la începutul secolului XX, cîntărețul înfocat al frumuseților “limbii noastre”.

Cuget bogat, fire aleasă, el și-a consacrat străduințele slujirii poporului său cel oropsit. Suflet nobil și cinstit, s-a zbuciumat în căutarea adevărului, spre care a tins toată viața sa.

Opera sa poetică în totalitate abia dacă adună patruzeci şi trei de tiluri.

Alexei Mateevici , „dacă ar fi trăit ar fi fost un mare poet”.

O spune G. Călinescu, în ”Istoria literaturii de la origini până în prezent”, argumentat şi foarte convingător de altfel: „Alexei Mateevici, basarabean din Bugeac, mort ca preot militar în 1917 ( luase parte la luptele de la Mărăşeşti) ,ar fi fost un poet mare dacă trăia.
Numai Eminescu a mai ştiut să scoată atâtea mireasmă din ritmurile poporane.”

Nu cu mult timp înainte de a pleca în eternitate,poetul a adresat aceste cuvinte fraților săi basarabeni și viitorimii:

Basarabenilor

de Alexei Mateevici

Mărăşeşti, 10 iulie 1917

Să ştiţi: de nu veţi ridica

Din sânul vostru un proroc,

În voi viaţa va seca,

Zadarnic soarta veţi ruga,

Căci scoşi veţi fi atunci din joc

Şi-ţi rămânea făr’ de noroc.

Din cheag de lacrimi, de dureri,

Din trăsnet de mânie sfântă,

Şi din nădejdi şi zbuciumări,

Din năzuinţi şi frământări

El trebui facla să-şi aprindă

Şi-n el pe toţi să vă cuprindă.

Şi-n ţara voastră va purcede

Pe drum de spini şi chinuire

Cu gloata celor cari l-or crede;

Şi duh aprins de înnoire

Va duce-n propovăduire.

El jalea vechilor câmpii

Numa-ntr-o lacrimă va strânge,

Din spic, din strugurul de vii

În stropi va scurge ape vii:

Din spic — sudori, din viţă — sânge

Le va sorbi şi nu-ţi mai plânge,

C-atunci sorbiţii stropi vor arde

Din ţară toată vrăjmăşia,

Clevetitori, duşmani de moarte,

Şi cei cu limbi în două sparte

Atunci vor căuta frăţia

Şi lepăda-vor viclenia.

Şi toţi veţi fi un gând ş-un nume

Şi înfrăţiţi veţi făuri

Un viitor mai bun în lume,

Iar el va şti să vă îndrume

Acolo, unde va zări

C-a voastră stea va răsări.

Dar ştiţi: de nu veţi ridica

De printre voi pe-acest proroc,

În voi viaţa va seca,

Zadarnic soarta veţi ruga,

Căci scoşi veţi fi atunci din joc

Şi-ţi rămânea fără noroc.

Au trecut  aproape 100 de ani de la trecerea în eternitate, a marelui poet român basarabean care a fost  Alexei Mateevici…

Ne inchinăm ție, Măria Ta !

VIDEO: LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ :

  

23/03/2011 Posted by | MARI ROMANI | , , , , , , , , , , , , , , , , , | 12 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: