Referitor la Coronavirus, o spun ca electrician: „Mai bună o izolare decât o împământare!„
Nu credeam să ajung să văd închis la NON STOP !
Din câte îmi dau seama, câinele meu are o satisfacţie deosebită să mă vadă şi pe mine cu botniţă când ieşim din casă…
Cunoaşte cineva un frizer care tunde online în zilele astea ?
Fericiţi cei cu WC-ul în fundul curţii, fac 3 – 4 plimbări pe zi!
Azi m-am simţit cu adevărat bărbat … M-am certat degeaba singur câteva ore, dar până la urmă tot eu am avut dreptate!
Cum îmi tratez depresia? Nu o tratez,a mea e sănătoasă !
Trăiesc ca un Papă, ies la geam şi fac cu mâna la oameni ! …
După atâtea zile de stat în casă, am constatat că pomii din faţa geamului meu au un număr impar de frunze.
Nu a fost uşor, pentru că bătea vântul…
Toate declaraţiile pe proprie răspundere vor participa la o tombolă organizată de Guvernul României în parteneriat cu Preşedenţia.
Câştigătorul va sta o lună gratuit în casă !
Organizez concurs Miss Carantina. Selecţia se face pe bază de poză cu mască şi mănuşi.
Am venit de la magazin, ne-am scos amândoi măştile, şi am constatat că femeia nu e a mea!
Fiţi vigilenţi !
M-am dus să cumpăr un dezinfectant şi m-am întors cu Jack Daniels: aveau exact acelaşi preţ!
S-a inventat „ruleta virusească” !
A zi ies la plimbare. Ne vedem la tomberoane!
Declaraţie de dragoste 2020 : Vrei să facem carantina împreună?
Sotia: Poţi să mi spui şi mie de ce ai venit la ora asta de pe balcon?
Gânduri grele
Dacă nu ar fi fost distruse de mult industria şi agricultura, acum pierderile ar fi fost enorme…
De ce fac albinele miere ? Pentru că au Regină.
Noi avem preşedinte…
Virusu’ ăsta sigur a fost inventat de o femeie: baruri închise, fotbal suspendat, cu amicii la bere n-ai cum să mai ieşi, aşa că stăm acasă cu femeile.
Hitul de sezon al lui Fuego este acum „Dezinfectează mamă clanţa”.
Partea benefică a virusului ăsta e că atunci când a fost lansat oficial pe piaţă a eliminat toate celelalte cauze de deces…
În evul mediu când s-a terminat epidemia de ciumă s-au organizat orgii pe stradă.
În 1928, la Teatrul Naţional din Iaşi, George Topârceanu a susţinut o conferinţă în versuri al cărei subiect era bacilul Koch, evenimentul făcând parte dintr–o serie de manifestări ale Societăţii pentru Profilaxia tuberculozei.
Citiți în cele ce urmează câteva fragmente din conferinţa lui Topârceanu, ale cărui sfaturi sunt demne de luat în seamă, fie și pentru caracterul lor umoristic, chiar şi astăzi!
Întâi de toate, cum vedea marele nostru poet, duşmanul de care trebuie să ne ferim?
Mult onorate doamne, Distins auditor!
La festival când vine, tot omul e dator S-asculte, înainte de partea amuzantă, O conferință lungă și foarte importantă. Conform acestei date sinistre, așadar, Avem între culise un conferențiar, Un om cu greutate, un personagiu mare… Să nu luați aceasta drept o amenințare! Dar ca să nu planeze asupra noastră vina C-am neglijat programul, — persoana cu pricina E gata să vă țină, un ceas și jumătate, O conferință gravă de specialitate. Cum, nu vă pare bine? De ce v-ați întristat? Mai așteptați o clipă, că doar n-am terminat. Pe de-altă parte, însă, găsind că-i anormal Să vă chemăm la teatru… ca s-adormiți în stal; Că somnul, în aceste condiții verticale Ș-atât de izolate, nu face cinci parale; Că nimene nu poate pretinde nimănui Să-nghită festivalul cu conferința lui, — Din spirit caritabil și din filantropie, Știind mai dinainte ce toată lumea știe, Cu voia dumneavoastră ne-abatem de la modă Și-n loc de conferință, veți asculta o odă.
Prea onorate doamne,
Distins auditor!
Subiectul odei mele e-atât de-ngrozitor
Că biata-mi Muză, albă de spaimă și uimire,
Când i-am cerut concursul, în loc să mă inspire,
S-a dat pe lângă ușă, a pretextat ceva
Și-a dispărut… adio! M-a părăsit așa,
Cu călimara plină de noapte și de proză.
E vorba de bacterii și de tuberculoză,
E vorba de bacilul lui Koch…
Precum vedeți,
Un subiect anume făcut pentru poeți!
O, nu vă fie teamă… și dracul este negru
Când stă să-l zugrăvească un iconar integru,
Dar… ici un pic de galben și dincolo puțin
Albastru… și pe gură o dungă de carmin, —
Cu toate c-adineaori părea insuportabil,
Din drac urât și negru devine acceptabil.
(Dar nu fac oare zilnic cucoanele — și ele —
Cam tot același lucru pe propria lor piele?
Ba fac așa chiar domnii — de genul femeiesc…)
Bacilul despre care aș vrea să vă vorbesc
Se află-aici în sală… știu bine că m-ascultă,
Dar nu vrea să-și trădeze prezența lui ocultă.
Intrarea n-a plătit-o fiindcă-i mititel,
Dar unde-i lume multă acolo e și el!
Incognito ca regii și nepoftit pătrunde
În orice fel de casă; îl întâlnești oriunde:
În berării, pe stradă, la cinematograf;
Îi place să se joace cu alți bacili în praf;
Se duce la plimbare cu trenul, cu tramvaiul,
Și peste tot se ține de bietul om ca scaiul,
În fabrică, la școală sau pe trotuar hai-hui, —
Dar peste tot își vede de-afacerile lui!
Își dă ades pe credit persoana lui culantă
Cu o scadență lungă, când nu e… galopantă,
Regia de tutunuri îi face mult rabat;
La băuturi spirtoase e cointeresat;
Din orice-abuz profită… La pândă, invizibil,
În lupta mare-a vieții e mic, dar e teribil —
Și chiar atunci când pare că doarme, e deștept,
La primării el este, , consilier de drept”
Și, tare-n atmosfera comunelor urbane,
E cel mai mare dușman al speciei umane…
Prea onorate doamne!
Când țin acest discurs, Dac-ați vedea că intră în sală-aici un urs, N-ați năvăli afară prin uși și prin ferestre Utilizând cu toții resursele pedestre? De ce? Fiindcă-i mare și foarte fioros… Bacilul lui Koch însă e mai primejdios! Dar fi’ndcă nu se vede și fi’ndcă e prea mic, Nu sperie pe nimeni… Să judecăm un pic. De-ar fi cât Himalaia ori numai cât aluna, Când știi că te omoară, mic-mare nu-i totuna? Să-mi spuneți dumneavostră: ce importanță are Când un tâlhar te-mpușcă, dacă e mic sau mare? O fi el mic, bacilul… da-i rău! Pe lângă el, O biată matahală de urs e ca un miel. Câți oameni mor, de pildă, în fiecare țară Mâncați de urși? Trei-patru… Pe când această fiară, Acest vrăjmaș de moarte al genului uman Atacă și distruge pe fiecare an Nu zece, nu o sută… ci mii și mii de vieți, Ci zeci de mii și sute de mii de tinereți” Că judecându-l după isprăvile lui crunte Și după lăcomie, apare cât un munte! Un monstru, un balaur încolăcit în spațiu Ce-nghite fără milă, înghite cu nesațiu Și tot nu-i mai ajunge, tot nu mai e sătul…
*
Cu voia dumneavoastră, l-am insultat destul. Ar fi acum momentul să-l punem sub o lupă Să știm: ce formă are și cu ce se ocupă? După savanți și medici ca doctorul Argon, Bacilul se prezintă sub formă de baston… Dar bolnavii, săracii, spun doctorului Ciucă, Că lor li se prezintă sub formă de măciucă! Ce-i el de fapt? Un zero, un fel de vârcolac Nici cât un ou de muscă, nici cât un vârf de ac, — Ceva așa, cilindric… Regret că nu găsesc O cretă și-o tabelă ca să vi-l zugrăvesc. — S-a zis că face parte din regnul vegetal, Dar eu nu cred… fiindcă nu-mi pare natural Să fie din aceeași familie cu floarea, Să fie văr cu macul și rudă cu cicoarea, Cu gingașa mimoză, cu palidul narcis… Ar însemna că-și face familia de râs! Nu, nu prea are alură de plantă — dimpotrivă: Ați întâlnit vreodată o plantă agresivă? Văzut-ați dumneavoastră o floare sau un pom Să sară din grădină și să se dea la om? Ori ați putea concepe vreun fel de ciupercuță Ce stă să se răpeadă, când nimeni n-o asmuță?… Dar, în sfârșit, s-admitem că scârba asta mică Ar moșteni-n caracter ceva de la urzică, — Nu prea importă regnul din care face parte Cât mai cu seamă felul cum știe să se poarte. Distruge-n organisme țesuturile vii; Se instalează în trupuri firave de copii; Îl poartă-n nas și-n gură aproape-orice persoană. Dar el preferă pieptul de fată diafană (Deși nu-i prea rezistă nici cei mai mari atleți). Și — curios! — el are de mult pentru poeți Un fel de slăbiciune… s-ar zice că anume Îi place să distrugă ce-i mai de preț pe lume!… De obicei, trăiește la umbră. Scos la soare, Devine melancolic și, câteodată, moare. Dar nu întotdeauna. Uscat ca o mumie, Ades, de supărare, el cade-n letargie, Devine colb, se-nalță pe-un strat de aer moale, Plutește-n atmosferă… și dând mereu târcoale În jurul nostru, iarăși găsește un cotlon Și căpătând viață — devine iar baston! Savanți-l studiază făcând din el culturi, — Un fel de gelatină… un soi de răcituri Pe care stau microbii ca-n sânul lui Avram Și se-nmulțesc acolo în voia lor… Uitam! El dragoste nu face. Cu omul în contrast, Bacilul lui Koch este surprinzător de cast. Dar cum se înmulțește atunci? Prin ce minune? — Prin sciziparitate sau prin diviziune: Se rupe-ntâi în două… apoi se face-n patru… Și-n nouă luni e-n stare să-ți umple acest teatru Cu fii, nepoți, nepoate, și socri mari, și frați, Și veri, și verișoare, și cuscri, și cumnați, Că nici un fel de babă (de-a lor) n-ar fi în stare Să-ți spună a cui este și câte neamuri are!
*
Prea onorate doamne! Doar câteva cuvinte,
Și-am isprăvit… (v-asigur că nu mi-am pus în minte Să vă servesc bacilul lui Koch o noapte-ntreagă). Cum toată lumea știe, microbul se propagă Prin aer, prin contactul cu un bolnav în casă, Prin lapte și prin carne de vacă ofticoasă, — Dar mai ales sărutul, când cade pe-un teren Prielnic, răspândește agentul patogen. Deci n-ar fi rău, fiindcă prudența e de aur, Să vă feriți din calea acestui mic balaur Și orice om cuminte să cugete mai des Că n-are nici o grabă și nici un interes Să moară de ftizie… Că poate să-și aleagă o altă maladie Sau poate să-și dea singur în cap c-o cărămidă, În caz când existența îi pare insipidă; Dar dacă-i place viața și soarele, atunci E bine să respecte aceste vechi porunci, Pe care medicina de-un veac i le prescrie Și dumnealui se face mereu că nu le știe: Să nu stai toată ziua vârât cu nasu-n scripte, Iar laptele și carnea — să fie bine fripte. În orice alimente și-n orice băutură Să puneți acid fenic — nu mult: o picătură… Și cel puțin o dată la două săptămâni Tot omul să se spele pe față și pe mâini… La poștă sau la gară (și-n orice loc murdar) E obligat tot omul să scuipe-n buzunar, Că pe podea nu-i voie decât în caz de boală… Iar când te duci la teatru sau intri în vreo școală Și aerul de-acolo îți pare echivoc, E mai recomandabil să nu respiri de loc… Acei ce au bronșită sau tuse măgărească, De semenii lor teferi grozav să se ferească! Să nu-și mai piardă noaptea cu lucruri nepermise, Să țină toată iarna ferestrele deschise Iar vara să se ducă la aer, la Sinaia, Să steie-nchiși în casă, c-afară-i udă ploaia… Pe lângă asta-i bine, când suferi de-anemie, Cu propria ta viață să faci economie. De nu vrei ca la urmă să te trezești mofluz, Evită surmenajul și orice fel de-abuz, Rărește-o cu tutunul, mai lasă băutura!… Iar dacă, din păcate, vrei să-ți apropii gura De epiderma unei persoane din elită, — Oricât ar fi persoana aceea de grăbită, La locul ce urmează să fie sărutat Să dai întâi c-o cârpă muiată-n sublimat. Ori, ca să fiți mai siguri de viață, eu vă zic: Nu sărutați nici mână, nici gură, nici… nimic!
Un individ își ia ziarul de dimineață să-l citească. În el, la rubrica decese era un anunț în care scria că a murit. Ia telefonul și își sună cel mai bun prieten :
– Ai citit ziarul? Spune că am murit!
– Da, am văzut! Da’ ce, ai voie cu telefonul acolo !?
Un vecin intră într-un sex-shop și, după ce se tot învârte în jurul unei păpuși gonflabile vreo 15 minute, îl întreabă pe vânzător:
– Când e fabricată ? Vânzătorul verifică și îi răspunde: – 10 ianuarie 2019. – Aaaa, nu! Capricorn, nu!
Ea:
– Măgarule, crezi ca n-am aflat ca ma înșeli cu unguroaica aia din Jaszfelsoszentgyorgy?
Eu:
– Cum poți dragă sa spui asa ceva?
Sâmbăta trecută m-am trezit devreme, m-am îmbrăcat în liniște, am mers tiptil în garaj, am atașat barcă la Jeep și am pornit la pescuit. Pe drum a început o vijelie de nedescris. Am pornit radioul: la știri se anunță că vremea se va înrăutăți în continuare. M-am întors acasă, m-am strecurat în pat lângă soția mea șoptindu-i la ureche: – E o vreme îngrozitoare afară… Ea a răspuns somnoroasă: – Imaginează-ți că idiotul de bărbatu-meu pescuiește pe furtuna asta…
În cadrul unui experiment sociologic, unei grupe de 50 de oameni în care erau în mod egal femei și bărbați i s-a dat un text și însărcinarea să așeze în cadrul acelui text o virgulă.
Textul era: „Dacă bărbatul ar ști realmente valoarea pe care o are femeia ar merge în patru labe .”
Toți bărbații au așezat virgulă după cuvântul „are”.
Toate femeile au așezat virgulă după cuvântul „femeia”.
Raport la brigada de jandarmi înaintea unui protest. Vine comandantul, se uită la militarii aliniați și ia foc:
– Băi, mai mișcă careva?
O voce din spate răspunde:
– Pământul, domnule comandant!
– Cine a spus asta?
– Galileo Galilei.
– Galileo Galilei, un pas în față!
Doi naufragiaţi au reuşit cu greu să ajungă pe o insulă pustie. – Suntem pierduţi! – Nu-ţi face griji, ne găsesc ei! – Crezi? – Sunt sigur! Am datorii de peste un milion de euro !
Un tip trecea pe lânga o berărie. Vocea interioară îl întreabă:
– Intri?
Tipul, strângând din dinţi, merge mai departe…
Vocea interioară:
– Fă ce vrei. Eu intru!
Un soț și-a prins soția în pat cu cel mai bun prieten, scoate pistolul din dulap și îl omoară pe loc.
Soția îi spune gânditoare:
– Cu așa o atitudine, ai să rămâi fără prieteni….
Într-o zi, vine fata de la cinematograf plângând în hohote: – A fost îngrozitor mamă, se plângea ea, a trebuit să-mi schimb locul de patru ori la cinematograf. – De ce, dragă? S-a legat vreun bărbat de tine? – Până la urmă… da.
Soția e obligată să dea mâncare soțului,pentru că, în conformitate cu prevederile Tratatului de la Geneva , orice prizonier are dreptul la o masă caldă…
Câinele meu pare apatic, dar în realitate e rău, foarte rău, numai că tace și se consumă în el…
Gânduri grele…
Înjuratul după ce te lovești, reduce durerea cu 50%.
Carnea roşie procesată a fost declarata de OMS cancerigenă! Producătorii au luat deja măsuri dure: vor înlocui colorantul roşu cu unul bleu!
Aerul este rece dimineața, pentru că a stat afară toată noaptea…
Sunt o persoană fragilă … Imediat mi se rupe !
Cei mai buni sunt bărbații care au făcut Conservatorul.
Doar ei pot să înțeleagă o sonată !!!
Atunci când ești trist(ă), gândește-te că undeva pe lumea asta un prost împinge o ușă pe care scrie ”Trage” !
Am găsit un automat pentru prezervative și pe el inscripția firmei: „Corespunde normelor britanice”.
Puțin mai jos, cineva a zgâriat: „Și Titanicul corespundea…”.
Cantitatea de inteligență pe pământ este constantă, în timp ce populația este în creștere
Nu vreau să-mi dau importanță, dar am fost mai devreme la Mall și acolo ușile s-au deschis singure în fața mea!
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
CER SI PAMANT ROMANESC 