Dezastrele pe care darwinismul le-a adus umanitatii
In urma cu aproape 5000 de ani, in tinuturile bogate ale Orientului Mijlociu, in Mesopotamia, religiile pagane erau dominante. Aceste culturi pagane au generat o serie de mituri si superstitii privind originea vietii si a Universului.
Unul dintre aceste mituri era cel al evolutiei: conform poemului sumerian “Enuma Elish” viata a aparut in mod spontan in apa, apoi speciile au evoluat din una in alta; in mitologia sumeriana, oamenii si zeii au aparut prin amestecul apei dulci cu apa sarata etc.
Multi ani mai tarziu, mitul evolutiei a fost preluat de catre o alta civilizatie pagana: Grecia antica.
Unii filosofi greci, care se numeau materialisti, nu acceptau decat existenta materiei si o considerau ca fiind sursa originara a vietii.
In consecinta, ei au apelat la mitul evolutiei mostenit de la sumerieni, pentru a explica aparitia organismelor vii. Anaximandru (610-546 i.Hr.) credea ca animalele au aparut din mare, datorita caldurii solare.
Dupa Empedocle (483-423 i.Hr.), viata s-a nascut din mâlul incalzit din care au iesit segmente de fiinte vii, membre izolate, ochi fara cap iar fiintele vii se obtineau prin asocierile intamplatoare ale acestora.
Democrit (460-370 i.Hr.) considera ca omul s-a plamadit, ca un viermisor, din mâl. Aristotel (384-322 i.Hr.) considera ca s-a trecut spontan de la neviu la viu prin elemente intermediare si ca plantele sunt verigi intermediare intre obiectele neinsufletite si animale.
Teofrast din Eresos (370-287 i.Hr.) credea ca plantele se pot metamorfoza spontan. Lucretiu (98-55 i.Hr.) afirma ca speciile au aparut prin combinarea intamplatoare a unor elemente.
Astfel, Grecia antica a devenit punctul de jonctiune al filosofiilor privind mitul evolutiei.
Aceste conceptii, provenind de la culturi idolatre, au fost iterate in lumea moderna incepand cu secolul XIII. Unii intelectuali europeni, influentati de curente filosofice grecesti, au adoptat in consecinta materialismul, cu un punct comun: se pronuntau ferm impotriva oricarei idei de religie monoteista. Albertus Magnus (1193-1280) era convins ca plantele pot trece dintr-o specie in alta sub influenta solului, a nutritiei sau a altoirii.
Filosofii medievali incercau sa obtina soareci din faina de grau si carpe murdare. Buffon (1707-1788) presupunea ca din putregai se pot naste tenii, omizi si gandaci. Diderot (1713-1784) credea ca vietatile apar spontan prin combinatii chimice intamplatoare.
Lamark (1744-1829) considera ca vietatile au aparut spontan si apoi au evoluat de la simplu la complex.
Cabanis (1757-1808) aprecia ca materia in miscare produce forme de viata .
Cartea “Sistemele naturii” (1770) a lui Jean Baptiste Mirabaud (1723-1789), anticlericala si anticrestina, explicit atee, este socotita principala sursa a ateismului modern, iar biologul francez Jean Baptiste Lamarck (1744-1829) a fost prima persoana care a oferit o versiune detaliata a teoriei evolutiei. Teoria lui Lamarck, repudiata mai tarziu, afirma ca fiintele vii au evoluat unele din altele, prin variatii graduale, de-a lungul timpului.
Charles Darwin (1809-1882) a reluat si popularizat viziunea lui Lamarck intr-o forma putin schimbata.
Charles Darwin (1809–1882)
Darwin si-a prezentat teoriile in Anglia anului 1859, odata cu publicarea lucrarii sale “Originea speciilor prin selectie naturala, sau conservarea raselor favorizate in lupta pentru existenta”.
Darwin afirma, reluand miturile antice, ca viata ar fi aparut “de la sine” din materie nevie (prin procesul numit “generatie spontanee”) adaugand ca toate speciile ar fi evoluat prin pur hazard, dintr-un stramos comun, de-a lungul timpului.
In 1871, Charles Darwin a publicat o alta carte, “Descendenta omului”, in care afirma ca omul descinde dintr-un mamifer paros, cu coada si urechi ascutite, care traia in copaci.
Ca si la precedenta lucrare, autorul n-a fost in stare sa ofere vreo dovada care sa-i sustina afirmatiile; in schimb, a avansat cateva scenarii imaginare.
Aceste asertiuni ale lui Darwin nu aveau un fundament stiintific, si in consecinta nu au fost primite de catre oamenii de stiinta din vremea sa. Biochimia a aratat ca viata este mult prea complexa pentru a aparea prin hazard, cum sustinea Darwin, iar formarea intamplatoare chiar a celei mai simple molecule proteice este imposibila; cu atat mai putin a unei celule intregi.
Paleontologii, in special, erau constienti ca intreaga teorie era de fapt o plasmuire a imaginatiei sale, intrucat arhiva fosilifera contrazicea afirmatia ca fiintele vii ar fi intreprins un proces evolutiv de la stadii primitive la stadii complexe.
Nu exista urme ale unor forme intermediare, pe care Darwin se astepta sa le gaseasca si care sa fi facut trecerea de la o specie la alta.
Acum mai bine de un secol, Louis Pasteur a demonstrat experimental ca non-viata nu poate crea viata. De la celebrul bacteriolog incoace, e universal acceptat faptul ca un organism viu apare intotdeauna dintr-o forma de viata similara.
Pe scurt, teoria lui Darwin era lipsita de o baza stiintifica.
In ciuda acestor fapte, ea a capatat in scurt timp o larga sustinere. Insa nu in lumea stiintifica, ci in cercurile politice ale puterilor dominante, care i-au inteles implicatiile ideologice si le-au folosit ca justificare pentru politica lor imperiala.
Teoria rasiala “marca” Darwin
Darwin si-a cladit intreaga teorie evolutionista pe conceptul “luptei pentru supravietuire”.
Conform spuselor sale, un conflict incrancenat, o lupta sangeroasa domina lumea naturii: cel puternic castiga intotdeauna in fata celui slab, asigurandu-si astfel supravietuirea si dezvoltarea.
El sustinea ca acest conflict exista si in cazul raselor umane si chiar si-a folosit conceptele pentru a explica progresul societatii.
Indignat de grija pe care oamenii o aratau fata de bolnavi, a afirmat ca “oricine s-a ocupat de reproducerea animalelor domestice stie, fara doar si poate, cat poate fi de daunatoare rasei umane aceasta perpetuare a fiintelor debile.”
Darwin credea ca unele rase sunt mai evoluate, si de aceea mai avansate, in timp ce pe altele le considera ca fiind la acelasi nivel cu maimutele. Chiar subtitlul cartii “Originea speciilor prin selectie naturala sau conservarea raselor favorizate in lupta pentru existenta” (subl. adaugata), vadeste limpede viziunile sale pe care, in termenii de azi, le putem numi rasiste.
Dupa el, rasa umana superioara era cea europeana – alba; rasele africane si asiatice pur si simplu pierdeau in lupta pentru supravietuire. Darwin a mers si mai departe, sugerand ca, intr-un sfarsit, aceste rase vor fi total anihilate.
“Intr-un viitor nu prea indepartat (masurat in secole), rasele umane civilizate aproape sigur vor extermina si inlocui rasele salbatice din lume. In acelasi timp maimutele antropomorfe vor fi fara indoiala exterminate.”
Cum arata aceasta luare de pozitie, Darwin era un rasist convins, crezand in superioritatea omului alb si in faptul ca omul alb mai intai va inrobi, apoi va eradica asa-numitele rase inferioare.
Ideile sale au gasit teren favorabil; in vremea sa, omul alb era in cautarea unei teorii care sa-i indreptateasca actiunile.
Filosofia colonialismului
Incepand cu finele sec. XV, europenii au inceput sa colonizeze diferite parti ale lumii. Primii colonizatori au fost spaniolii, sub indrumarea lui Cristofor Columb.
In scurt timp, conchistadorii spanioli au invadat America de Sud, inrobind popoarele bastinase, care erau in general pasnice. Provinciile Americii de Sud, bogate in aur si argint, au fost pradate de europeni; nativii care au incercat sa se opuna au fost macelariti.
Dupa spanioli, portughezii, olandezii si apoi englezii au luat parte la “competitia” colonizarilor.
In sec. XIX, Marea Britanie devenise cel mai mare imperiu colonial al tuturor timpurilor. Din India si pana in America Latina, Imperiul Britanic exploata intensiv resursele naturale, pentru propriile sale interese.
Desigur, aceste puteri colonizatoare nu doreau sa ramana in istorie drept jefuitoare, astfel ca au cautat o indreptatire pentru aceasta exploatare. Justificarea a fost de a eticheta oamenii exploatati drept primitivi; de era cu putinta, chiar animale.
Astfel de asertiuni au fost prezentate pentru prima oara in perioada timpurie a colonizarilor, pe vremea calatoriilor lui Columb in America.
Afirmand ca bastinasii nu erau cu adevarat fiinte umane, ci o specie animala dezvoltata, colonizatorii spanioli cautau sa justifice sclavagismul.
Totusi, acest argument nu a avut prea multi sustinatori, din moment ce, in acea perioada, europenii credeau ca toti oamenii au fost creati egali de catre Dumnezeu si ca provin dintr-un stramos comun – Adam.
Situatia era mult schimbata in sec. XIX. Odata cu dezvoltarea doctrinelor materialiste, oamenii au inceput sa ignore faptul ca au fost creati de Dumnezeu. Acesta a fost momentul nasterii teoriei rasiale moderne, a carei pretinsa baza stiintifica era chiar teoria evolutiei a lui Darwin.
Antropologul indian contemporan Lalita Prasad Vidyarthi (1931-1985) explica modul cum teoria lui Darwin a impus rasismul in stiintele sociale:
“Teoria lui Darwin, a supravietuirii celui mai bun, a fost calduros primita de catre sociologii vremii, iar ei credeau ca omenirea a atins nivele evolutive diferite culminand cu civilizatia omului alb. In a doua jumatate a sec. XIX, rasismul era acceptat ca realitate de catre majoritatea oamenilor de stiinta.”
Cu asemenea viziuni rasiste, Darwin a furnizat un suport solid politicilor de colonizare ale puterilor europene. Imperialismul Angliei victoriene a ales teoria darwinista drept “baza stiintifica” si indreptatire.
Scandalul “Omului de Piltdown”
Unul dintre cele mai interesante exemple privind modul in care teoria evolutiei a inspirat imperialismul britanic este scandalul “omului de Piltdown”.
In 1912, un craniu ciudat a fost descoperit in orasul Piltdown din Anglia. Charles Dawson (1864-1916), arheologul care l-a descoperit, impreuna cu echipa sa si cu Arthur Keith (1866-1955), cunoscut savant evolutionist britanic, au sustinut ca fosila provenea de la o fiinta pitecantropoida.
Dawson si Keith au accentuat un aspect important: capacitatea craniana era similara cu a omului modern, in timp ce maxilarul prezenta caractere de maimuta.
Craniul omului de Piltdown a devenit astfel obiectul unei mandrii nationale pentru englezi. Din moment ce craniul fusese descoperit in Anglia, in mod firesc trebuia sa apartina unui stramos al britanicilor.
Capacitatea mare a craniului indica, se presupunea, un nivel evolutiv superior fata de alte rase, confirmand astfel superioritatea “mintii englezesti”.
E lesne de inteles entuziasmul cu care a fost primita in cercurile stiintifice descoperirea fosilei de Piltdown in Anglia.
Ziarele anuntau vestea pe prima pagina, iar guvernul britanic l-a onorat pe Arthur Keith cu titlul de Cavaler, in semn de recunostinta pentru munca sa.
Binecunoscutul paleontolog evolutionist contemporan Don Johansson de la Institutul pentru Originile Umane, explica legatura dintre omul de Piltdown si imperialismul britanic astfel:
“Descoperirea omului de Piltdown era foarte ‘eurocentrica’; nu numai craniul de Piltdown denota superioritate, dar si englezii erau astfel superiori altora.”
Inspiratia pe care craniul de Piltdown o oferea englezilor a durat aproape 40 de ani. In 1953, savantul Kenneth Oakley (1911-1981) de la British Museum a cercetat in detaliu fosila si a dezvaluit faptul ca aceasta reprezenta, de fapt, cel mai mare fals de pana atunci al secolului XX.
Fosila fusese falsificata prin atasarea unei mandibule de urangutan la un craniu uman!
Radio Londra a anuntat acest fapt cu uimire: “…una dintre cele mai cunoscute fosile din lume a fost descoperita ca fiind o cacealma. Acum 40 de ani, descoperirea sa a fost senzationala; astazi vine vestea socanta: aceasta este ‘talharie fosilifera’!”
Pentru evolutionisti, scandalul “omului de Piltdown” a fost doar un inceput. In anii urmatori, alte cranii au fost prezentate drept dovezi ale existentei unor ipotetici stramosi ai omului, insa mai tarziu, fiecare dintre ele s-au dovedit fie fraude, fie intrerpretari gresite.
In ciuda acestui fapt, evolutionistii au mers si mai departe si au prezentat fosile a ceea ce s-a dovedit a fi cimpanzei, urangutani si chiar porci (!) drept stramosi ai omului. Totusi, de-a lungul timpului, ei au trebuit sa renege aceste fosile, carora le dadusera nume precum Sinanthropus, Ramapithecus sau Hesperopithecus.
Povestea “omului de Piltdown” ofera o simbolica indicatie privind modul in care imperialismul englez si-a gasit o fundatie solida in teoria evolutiei.
Ideologia nazista si teoria evolutiei
Nazismul s-a nascut in urma haosului politic pe care Germania l-a trait dupa primul razboi mondial. Conducatorul Partidului National Socialist, Adolf Hitler, om cu o fire deosebit de ambitioasa, impartasea transant credinta in superioritatea rasei germanice, sau ariene, fata de celelalte rase.
Visul sau era ca rasa ariana sa cucereasca in scurt timp lumea, stabilind un imperiu de 1000 de ani.
Hitler a gasit sustinere ideologica si “baza stiintifica” pentru propriile sale teorii rasiste in lucrarile istoricului german Heinrich von Treitschke (1834-1896) care, puternic influentat de teoria lui Darwin, afirma: “Natiunile nu pot evolua decat printr-o lupta acerba, similara conceptului de „lupta pentru supravietuire”.
Hitler s-a inspirat si el din conceptul lui Darwin de “lupta pentru existenta”. Numele faimoasei sale carti “Mein Kampf” (“Lupta mea”) era o expresie clara a conceptiilor sale darwiniste.
Intr-adevar, Hitler, asemeni lui Darwin, socotea rasele non-europene nimic mai mult decat maimute evoluate: “Scoateti germanii nordici si nu va ramane nimic altceva decat un dans al maimutelor.”
Viziunea evolutionista a nazistilor avea ca idee centrala conceptul de eugenie. Eugenia inseamna imbunatatirea rasei umane prin indepartarea indivizilor bolnavi incurabil sau cu handicap.
Crescand procentul indivizilor sanatosi, rasa umana putea fi imbunatatita in acelasi fel in care puteau fi ameliorate diferite specii de animale prin imperecherea exemplarelor cele mai sanatoase.
Dar eugenia era o consecinta fireasca a darwinismului. Unul dintre pionierii eugenismului, britanicul Sir Francis Galton (1822-1911) era… var cu Charles Darwin! Galton si-a fundamentat ideile pe teoriile varului sau la inceputul secolului XX, cand teoria lui Darwin a fost imbratisata cu toata increderea de stiinta si de presa.
Brosurile de popularizare ale acestui straniu tip de stiinta afirmau ca “Eugenia este dirijarea constienta a evolutiei umane,” nelasand loc de indoiala asupra inrudirii intre darwinism si eugenism.
Primul care a sustinut si promovat eugenia in Germania a fost Ernst Haeckel (1834-1919), cunoscutul biolog evolutionist, autor al “teoriei recapitularii”, care sustinea faptul ca embrionii unor specii diferite seamana intre ei. (“Ontogenia repeta filogenia”).
Mai tarziu s-a descoperit ca Haeckel a masluit probele pe care le folosise in sustinerea teoriei sale: el falsificase desenele, in asa fel incat sa prezinte embrioni de peste, gaina si om ca fiind foarte asemanatori. Haeckel insusi a marturisit ulterior ca desenele sale nu reprezentau realitatea, intrucat ignorase deliberat unele parti ale embrionilor, prezentand distorsionat altele .
Falsificatorul Haeckel a sustinut, de asemenea, propaganda eugenica. El sugera ideea ca nou-nascutii cu deficiente, in general persoanele cu handicap fizic sau mental si purtatorii de boli ereditare sa fie suprimati cat mai curand. Altfel, spunea el, acestia ar reprezenta o povara pentru societate.
Haeckel a murit in 1919, insa nazistii i-au preluat ideile pline de cruzime. La putina vreme dupa ce a preluat puterea, Hitler a oficializat politica eugenica. Indivizii cu retard mintal, cu handicapuri si cu boli ereditare au fost adunati in centre speciale de sterilizare.
Aceste persoane, socotite paraziti care amenintau puritatea rasei germane, impiedicand progresul social, au inceput apoi sa fie eliminate din ordinul secret al conducerii national-socialiste.
Lichidarea celor “inutili”, o idee fixa si obsesiva a cvonducatorului germaniei naziste, se regaseste in “Mein Kampf”: “Daca puterea de a lupta pentru sanatate ii lipseste unui om, dreptul lui de a trai in aceasta lume dispare. Lumea apartine doar omului puternic, intreg si nu subomului slab.”
In acelasi timp, regimul national-socialist a pus in practica o alta cerinta a eugeniei: tinerii si tinerele cu par blond si ochi albastri si fara defecte genetice, considerati specimenele tipice pentru rasa germanica, erau incurajati sa aiba relatii sexuale. In 1935 au fost infiintate primele “ferme speciale de reproducere”.
Soldatii si ofiterii trupelor de elita SS “vizitau” adesea aceste ferme, unde femei tinere, care intruneau criteriile ariene, erau gazduite. Pruncii nelegitimi nascuti in aceste “ferme” urmau sa devina viitorii soldati ai Reich-ului german.
Nazistii au imbratisat ideea lui Darwin conform careia capacitatea craniana s-ar mari odata cu avansarea pe scara evolutiva si au inceput sa intreprinda masuratori spre a demonstra prin acestea superioritatea rasei germane. In toate colturile Germaniei se faceau astfel de demonstratii publice, spre a arata cum craniile germane le depaseau in capacitate pe cele ale altor rase.
Caractere precum dintii, ochii, parul erau evaluate conform criteriilor evolutioniste. Indivizii la care masuratorile dadeau rezultate contrare standardelor oficiale privind caracterele rasei germane urmau sa fie sterilizati sau anihilati conform politicii eugenice.
Toate aceste concepte antiumane erau aplicate in numele darwinismului.
Istoricul american Michael Grodin afirma in cartea sa “Doctorii nazisti si codul Nurenberg”:
“Exista o perfecta ingemanare intre ideologia nazista, puritatea rasiala si darwinismul social, care se dezvoltase la inceputul secolului XX si pe baza caruia medicii au construit notiuni precum devianta sociala sau comportamentala, aratand ca acestea ar fi avut o explicatie genetica, deci ar exista ‘gene bune’ si ‘gene rele’.
Darwinismul social bantuia intreaga lume in acea vreme, iar medicii nazisti aratau catre SUA, de unde spuneau ca invatasera o sumedenie de lucruri privind puritatea rasiala”. .
Cercetatorul american George Stein explica aceste lucruri in “American Scientist Magazine”:
“National-socialismul, intre altele, era cu siguranta prima tentativa perfect constienta de a organiza o comunitate politica pe baza unei biopolitici clare, perfect acordate faptelor stiintifice ale revolutiei darwiniste.”
Alt evolutionist celebru, Sir A. Keith, preciza despre Hitler: “Fuhrerul era un evolutionist. El a cautat, in mod constient, sa modeleze practicile politicii germane conform teoriei evolutiei.”
Un alt motiv important pentru optiunea evolutionista a lui Hitler era faptul ca el vazuse in teoria aceasta o arma perfecta impotriva religiei. Hitler avea un dispret profund pentru orice credinta monoteista .
Virtutile religioase monoteiste precum dragostea, mila si smerenia reprezentau piedici serioase pentru atingerea modelului arian, militarist, nemilos.
Din aceasta pricina, indata ce au preluat puterea, nazistii au tintit catre o reintoarcere a societatii germane spre vechile religii pagane.
Svastica, un simbol aparut in cadrul culturilor pagane stravechi, a devenit simbolul transformarii. Ceremoniile naziste tinute in fiecare colt al Germaniei erau reconstituiri ale unor vechi ceremonii pagane.
Cum s-a mai mentionat, teoria evolutiei insasi era o mostenire de la culturile pagane. Astfel apar si mai clare multiplele legaturi intre paganism, darwinism si nazism.
Dictatorul italian Bennito Mussolini, unul din aliatii importanti ai lui Hitler, s-a lasat de asemenea inspirat de teoria evolutiei. In tineretea sa el a scris articole in care il prezenta pe Darwin drept cel mai mare om de stiinta.
Dupa ce a ajuns la putere, Italia fascista a ocupat Etiopia, iar Mussolini a justificat atacul facand referire la teoriile lui Darwin si la conceptul de “lupta pentru supravietuire”.
Dupa Mussolini, etiopienii erau inferiori pentru ca apartineau rasei negre, iar guvernarea lor de catre o rasa superioara, precum cea a reprezentata de italieni, reprezenta o consecinta fireasca a “evolutiei”.
Mussolini era de asemenea convins de faptul ca natiunile ar evolua prin razboi. Pentru el, sila britanicilor in a se angaja in razboi* nu facea decat sa demonstreze decadenta evolutiva a Imperiului Britanic.
Desi nazismul a pierdut Al Doilea Razboi Mondial, ideea darwinista, cea care i-a oferit sutinere si baza stiintifica, a persistat. Ideea ca umanitatea ar progresa prin lupta si violenta s-a regasit intr-o alta ideologie, care la suprafata parea sa fie total diferita de nazism.
Adevaratele temelii ale comunismului
Materialismul a inregistrat o victorie importanta in secolul XIX prin doi filosofi germani: Karl Marx si Frederich Engels, fondatorii comunismului.
Ei incercau sa explice filosofia materialista in termenii unei noi metode: dialectica.
Pe scurt, dialectica era presupunerea ca toate progresele din Univers sunt o consecinta a competitiei “conflictelor de interese” intre forte opuse.
Marx si Engels foloseau dialectica pentru a explica intreaga istorie a lumii ca bazata pe un conflict perpetuu intre clase sociale, respectiv, in vremea lor, intre proletariat si burghezie.
Marx a prezis ca muncitorii vor realiza ca singura lor sansa este sa se uneasca pentru a declansa o revolutie.
Atei declarati, amandoi filosofii nutreau o ura profunda impotriva religiei, sustinand eradicarea ei ca fiind absolut necesara pentru asigurarea succesului comunismului.
In vremea in care Marx si Engels formulau aceste idei, a avut loc un eveniment important: aparitia cartii lui Charles Darwin “Originea speciilor”. Darwin afirma ca fiintele vii evoluau si supravietuiau ca rezultat al unei “lupte pentru existenta”.
Ce era aceasta, daca nu dialectica, si inca una ce-i nega religiei orice rol si nega existenta creatiei si a unui Creator?
Cei doi filosofi nu puteau rata o asemenea ocazie. Dupa ce a citit cartea lui Darwin, Engels ii scria lui Marx: “Darwin, pe care tocmai il citesc, e splendid…” Marx i-a raspuns:
“Aceasta carte contine fundamentul, in materie de istorie naturala, pentru viziunea noastra.”
Mai mult, Marx a dedicat opera sa fundamentala, “Capitalul”, lui Darwin. Engels la randul lui s-a lasat atat de mult influentat de Darwin si de teoria lui, incat, intr-un efort de a contribui la aceasta, a scris un articol intitulat: “Rolul jucat de munca in tranzitia de la maimuta la om,” iar apoi a compilat ideile sale evolutioniste intr-o carte numita “Dialectica naturii”.
Viziunile lui Marx si Engels au inflorit in special dupa moartea lor. Vladimir Ilici Lenin, liderul miscarii comuniste bolsevice din Rusia, a fost primul care a inceput sa puna in practica revolutia comunista visata de cei doi. Haosul creat de primul razboi mondial i-a oferit ocazia mult asteptata: in 1917, bolsevicii au preluat puterea.
Rusia a devenit scena unui sangeros razboi civil intre comunisti si sustinatorii tarului. Toti care erau socotiti rivali de catre comunisti, inclusiv familia Romanov, erau ucisi in mod bestial.
Ca si mentorii sai, Marx si Engels, Lenin era un evolutionist fervent, propunand teoria lui Darwin ca baza a filosofiei materialist-dialectice, pe care o apara cu atata zel.
Al doilea nume important in revolutia bolsevica – Trotki, punea de asemenea mare pret pe darwinism. “Descoperirea lui Darwin”, spunea el, “este cel mai inalt triumf al dialecticii in intregul domeniu al materiei organice.” […] “Darwin a fost pentru mine ca un portar la intrarea in templul universului. Am fost imbatat de gandirea sa precisa, constienta si in acelasi timp puternica.”
Iosif Stalin, urmasul lui Lenin, in 1924, la conducerea statului, a condus Uniunea Sovietica timp de 39 de ani. Se estimeaza ca circa 30 de milioane de oameni din URSS au murit in timpul regimului stalinist prin infometare, munca fortata pana la epuizare, deportari sau executii sumare.
Potrivit spuselor istoricilor, Stalin simtea o placere deosebita in exercitarea violenta a puterii. In biroul sau din palatul Kremlin, conducatorul URSS se delecta examinand listele cu persoanele executate.
Pe langa conditia sa psihologica, faptul care l-a facut pe Stalin un atat de nemilos criminal in masa a fost credinta lui profunda in filozofia materialista, la baza careia statea teoria lui Darwin.
Stalin spunea: “…pentru a deschide mintile studentilor nostri (…) a trebuit sa ne familiarizam cu originile geologice si varsta pamantului si sa fim capabili sa le dovedim cu argumente; a trebuit sa ne familiarizam cu invataturile lui Darwin.” [16]
Un alt indiciu privind atasamentul neconditionat pe care Stalin il purta teoriei evolutiei il da impotrivirea fatisa a sistemului educational stalinist fata de legile mendeliene** ale geneticii.
Legile lui Mendel dovedeau ca gresite ipotezele lui Lamarck, partial admise si de Darwin, privind transmiterea caracterelor dobandite catre generatiile urmatoare.
De la inceputul sec. XX, legile lui Mendel au fost acceptate de comunitatea stiintifica, insa in Uniunea Sovietica ele erau repudiate.
Cercetatorul rus Lisenko a vazut in legile lui Mendel o lovitura grea data teoriei evolutiei si a dezvoltat o alternativa lamarkista la acestea. Impresionat de asertiunile lui Lisenko, Stalin l-a numit intr-o functie importanta.
Pana la moartea lui “tatucului popoarelor”, stiinta geneticii a fost un subiect tabu in institutiile stiintifice ale Uniunii Sovietice.
Chiar in vremea lui Stalin, un alt regim comunist a luat puterea in China. In 1949, dupa un lung razboi civil, comunistii castigau puterea, sub conducerea lui Mao Tse Tung, stabilind un regim sangeros si represiv. Nenumarate executii politice au avut loc in China.
Aproape 30 de milioane de oameni au murit din pricina foametei ingrozitoare declansata de politicile scelerate ale lui Mao.
In timpul anilor “revolutiei culturale”, tineri militanti maoisti, reuniti in “Garzile rosii”, au aruncat tara intr-o stare de haos si frica.
Mao explica bazele filosofice ale regimului “popular” chinez ca fundamentate pe teoria evolutiei a lui Darwin.
Istoricul James Reeve Pusey, profesor universitar la Harvard, confirma influentele darwiniste asupra maoismului. Pusey afirma:
“Darwin a institutionalizat schimbarea violenta si revolutia. In mod cert aceasta a fost una din cele mai importante influente ale lui Darwin asupra Chinei.”
Iar gandirea lui Mao Tse Tung se potrivea perfect. Comunismul chinez a pricinuit teroare, razboaie de gherila si razboaie civile in multe tari. In Cambodgia, Khmerii rosii comunisti au macelarit aproape o treime din populatia tarii.
Oamenii erau ucisi doar pentru ca luau cateva graunte de la ferma colectiva sau pentru ca spuneau o vorba care nu se potrivea cu invataturile comuniste. Toate aceste fapte arata clar adevarata natura criminala a comunismului, fara a mai fi nevoie de alte comentarii.
Timp de 150 de ani, ideologia comunista, construita pe notiunile de lupta de clasa si revolutie, a fost impletita cu darwinismul. Astazi, neo-marxistii si neo-comunistii raman cei mai importanti apologeti ai darwinismului.
Sfarsitul darwinismului
Mostenirea intunecata lasata de darwinism omenirii s-a manifestat prin brutale dictaturi. Violenta, teroare, rasism, persecutii, razboi – iata consecinta fireasca a atitudinii darwinist-materialiste fata de om si omenire.
Aceasta filosofie sincretista, care priveste omul ca nimic mai mult decat o specie animala, care isi pune toata nadejdea in materie si promoveaza conflictul drept imuabila lege a naturii, a dus la savarsirea celor mai mari crime din istoria umanitatii.
Iar motivul ultim pentru toate aceste manifestari rezida in negarea de catre om a propriului sau Creator.
O societate care ii intoarce spatele lui Dumnezeu si se lasa purtata de dogme filosofice nu poate avea parte, s-a dovedit, decat de durere, teama si distrugere.
Pacea, dreptatea si siguranta vor putea fi obtinute in parte, numai atunci cand darwinismul si materialismul vor fi prezentate lumii drept ceea ce sunt: inselatorii, iar omul isi va intelege si recunoaste scopul ultim al existentei sale: intoarcerea catre Dumnezeu.
Note:
* Referire la Acordul de la Munchen, din 29 septembrie 1938, in care premierul britanic Chamberlain a jucat un rol major; prin acest acord, Cehoslovacia era dezmembrata si se dadea satisfactie Germaniei in schimbul pastrarii unei paci iluzorii.
** Gregor Mendel, calugar augustinian ceh, descoperitorul fundamentului matematic al stiintei ereditatii. El a efectuat incepand cu 1850 studii pe diferite soiuri de mazare, urmarind distributia trasaturilor morfologice. Variatia acestora corespundea unor legi matematice bine definite, pe care el le-a numit “legile ereditatii”.
Astfel, el a demonstrat ca se pot prevedea prin calcul matematic calitatile mostenite de anumite generatii, de la cele precedente.
Din pacate, concluziile sale, care contraziceau categoric pe cele ale lui Lamarck si Darwin, au fost luate in considerare abia 50 de ani mai tarziu, cand darwinismul era deja inradacinat in conceptia stiintifica internationala.
Dintre toti savantii care asteapta cu nerabdare rezultatele finale ale testului de pe data de 10 septembrie 2008, figura profesorului Stephen Hawking se detaseaza net. Celebrul fizician ( n.8 ianuarie 1942),va fi recompensat cu premiul Nobel daca experimentul de astazi va confirma teoria sa, conform careia gaurile negre emana radiatii.
Controversatul Large Hadron Collider ar trebui sa confirme sau sa infirme astazi teoria care a creat nenumarate conflicte si tensiuni in ultimele zile.
Fizicienii britanici au fost pe cale de a realiza un experiment asemanator la mijlocul anilor ’70, dar autoritatile britanice de atunci le-au interzis experimentele, temandu-se astfel ca aparitia unei gauri negre, chiar si in conditii de laborator, va duce la o catastrofa fara precedent.
Large Hadron Collider-ul poate produce gauri negre de dimensiuni microscopice care se pot evapora instantaneu in ceea ce sunt denumite Radiatiile Hawking.
Expertii din cadrul CERN declara ca acesta este cea mai riscanta si complexa aventura a stiintei de la Programul Apollo care a permis omului sa paseasca pe Luna, pana in prezent. Descoperirile posibile din timpul acestui experiment s-ar putea sa revolutioneze multe compartimente ale stiintei actuale.
Totusi, o serie de analisti politici si militari declara ca experimentul nu este altceva decat o incercare disperata a Occidentului de a descoperi noi surse de energii alternative cu ajutorul carora statele U.E. sa-si reduca dependenta de petrolul si gazele importate din Rusia.
Motivul oficial al experimentului ar fi astfel descoperirea bosonului lui Higgs, asa numita “Particula a lui Dumnezeu” , adevaratul motiv fiind de fapt unul eminamente politic si economic.
Fizicianul Stephen Hawking a mai declarat ca a pariat pe 100 de lire sterline, ca experimentul nu va reusi sa descopere”Particula lui Dumnezeu”. Hawking este handicapat locomotor, nu poate auzi, nu poate vorbi, nu isi poate misca mainile. La varsta de 21 de ani s-a imbolnavit de o afectiune a nervilor motori denumita scleroza laterala amiotrofica.
In ciuda acestei situatii, profesorul Hawking este tatal a trei copii si a castigat nenumarate premii la concursurile internationale, fiind considerat in prezent cel mai mare fizician din lume. Stephen Hawking poate comunica doar cu ajutorul unui computer special atasat de caruciorul sau cu rotile, computer actionat de Hawking cu ajutorul unui device infra rosu atasat de ochelarii sai si actionat prin miscari ale pleoapelor.
Considerat autorul experimentului , Hawking a primit nenumarate amenintari cu moartea din partea a numeroase organizatii din intreaga lume. In prezent locuinta sa este tinuta secreta de catre politia britanica.
Howking spune ca omenirea a intrat intr-o noua faza a evolutiei. La inceput, evolutia tinea doar de selectia naturala. Aceasta este asa numita faza darwiniana, si a durat circa 500 de milioane de ani.
Ceea ce ne deosebeste insa de primate si de oamenii cavernelor este capacitatea extraordinara de a comunica intr-un limbaj inteligent si de a face schimb de informatii.
Aceasta explozie a pornit acum 10.000 de ani dar a cunoscut o incredibila ascensiune in ultimele trei secole.
Hawking sustine ca in ultimele zece milenii, umanitatea a intrat in ceea ce se numeste „faza de transmitere externa”. Asta inseamna ca, desi ADN-ul uman nu s-a modificat substantial in acest interval de timp, informatiile transmise prin intermediul izvoarelor scrise a crescut enorm, in detrimentul experientelor personale.
„Categoric, suntem mai mult decat genele noastre”, afirma fizicianul.
„Procesarea unor informatii venite din experientele personale a evoluat in faza darwiniana extrem de lent, de-a lungul a sute de mii de ani. Imaginati-va ca in secolul al XVIII-lea se spunea ca exista un om care a citit tot ceea ce se scrisese de-a lungul timpului. Astazi, daca am citi cate o carte pe zi, si tot ne-ar trebui minim 15.000 de ani pentru a termina. Asta fara sa socotim si cartile care se vor scrie in acest interval de timp.
Nu exista niciun dubiu ca ne afla intr-o faza in care ne putem imbunatati constient ADN-ul prin asimilarea de informatii. In prezent, o etapa evolutiva la om nu depaseste 50 de ani”, concluzioneaza Stephen Hawking.
Peter Higgs si-a atacat adversarul in lupta pentru premiul Nobel, profesorul Stephen Hawking, descriind munca sa ca nefiind “indeajuns de buna”, dupa care a continuat sa prezinte impactul pe care viitoarele descoperiri ale experimentului LHC le-ar putea avea asupra stiintei.
Reactia acestuia a venit ca urmare a unui interviu in care profesorul Stephen Hawking a sugerat ca ar fi mai interesant daca experimentul in valoare de 2.5 miliarde de lire sterline de la CERN, nu ar gasi “particula lui Dumnezeu”, pe care Higgs a descris-o in teorie.
Stephen Hawking a pariat 100 de dolari ca aceasta particula nu exista, insa este de parere ca experimentul ar putea dezvalui lucruri mai interesante decat particula lui Higgs.
cesta a dezvoltat teoria existentei acestei particule in urma cu 44 de ani, iar majoritatea cercetatorilor sunt de acord ca descoperirea acesteia ar putea dezvalui originea masei.
Higgs admite ca nu a citit lucrarea profesorului Hawking in care acesta ii desfiinteaza teoria, insa declara ca a citit o alta lucrare , care l-a facut sa inteleaga baza calculelor sale fizice, fara a le gasi insa indeajuns de bune. Profesorul Higgs, (n.29 mai1929), este pe punctul de a castiga premiul Nobel, in cazul in care “particula lui Dumnezeu” va fi gasita cu ajutorul LHC, insa Hawking este de parere ca mai degraba uriasa masinarie va castiga premiul pentru el.
Surse: Telegraph, Descopera.ro, DailyGalaxy si Daily Mail
In 1935, Editura Manhattan House publica o carte uriasa, misterioasa, in care era depozitat aleatoriu un intreg tezaur de documente inedite despre ritualuri si obiceiuri necunoscute ale omenirii.
Desigur, unele traditii s-au topit in malaxorul timpului, iar volumul a devenit cu atat mai pretios datorita surselor istorice stocate.
Credem ca, in prezent, doar filmele-reconstituiri ale cercetatorilor de la National Geographic pot concura cu respectivele documente. Aceasta enciclopedie, intitulata “Muzeul Secret al Omenirii”, face referire bineinteles si la stravechile popoare roman si albanez, informatiile fiind sustinute de imagini unice.
Sub denumirea “Five Volumes in One” (cate un volum pentru America, Africa, Asia, Europa si Oceania), cartea “Muzeul Secret al Omenirii” se intinde pe mai bine de 1.000 de pagini. Ea a fost supusa multor critici, deoarece nu are autori si nici credite pentru imaginile publicate.
De asemenea, nu contine nicio data inscriptionata si nici macar un index. Insa, dincolo de acuzatiile legitime, volumul este foarte valoros prin faptul ca ofera o multitudine de imagini uimitoare adunate de pe glob de fotografi si antropologi ale caror nume nu sunt citate, informeaza site-ul Enviromental Grafitti.
Astfel, enciclopedia se dovedeste a fi pastratoarea celor mai ascunse secrete ale umanitatii, pentru ca, prin intermediul camerei video sau aparatului foto, suntem martori ai obiceiurilor exotice de pe fiecare continent si ale celor mai ciudate stiluri de viata si iubire din America, Europa etc.
Vom vedea aici canibali, fachiri, echilibristi, ritualuri extrem de crude, sclavi, luptatori, arme, muzicieni, vraci, dansuri, rochii, tatuaje s.a.
Fiecare pagina devine astfel o sala de expozitie din imensul Muzeu al Intregii Omeniri.
Femei din Bucovina
Tarani Romani
Pagini importante din Muzeul Secret al Omenirii sunt dedicate albanezilor si romanilor. Cu aceasta ocazie, am putut descoperi imagini-document foarte vechi si valoroase care prezinta grupuri de oameni imbracati in costume nationale. Unele texte fac referire la ritualuri specifice din Albania, cum ar fi cele care relateaza despre extazul religios din postul Ramadanului sau cele despre femeile cu fetele acoperite cu voal. “Nu doar femeile arabe isi ascund corpul sub val”, se spune aici.
In orasul Scutari, acolo unde musulmanii si crestinii albanezi se amesteca, toate femeile de la oras poarta salvari, pantaloni mari si largi, turcesti, de matase sau de panza, continua autorul anonim. De asemenea, tot de matase sunt si camasile lor cu maneca lunga, peste care sunt purtate bolerouri brodate si foarte multe esarfe colorate infasurate, pentru ca silueta lor sa nu fie nici macar intrezarita.
Cand ies afara din casa, femeile sunt nevoite sa-si acopere si fetele cu niste robe lungi care pornesc de la cap pana peste genunchi si au acelasi rol pe care il are si valul musulmancelor. Desigur, acest obicei s-a diluat de-a lungul timpului, iar femeile albaneze nu mai recurg la astfel de vestimentatii decat in cazuri izolate.
Interesante sunt si costumele populare ale romanilor prezentate in aceasta carte, in care recunoastem rafinamentul si atentia deosebita care se acorda vesmintelor in unele localitati din tara noastra.
Se vorbeste in carte fanatismul in randul mahomedanilor, in Postul Ramadanului. Ritualurile lor ajungeau uneori la paroxism cu ocazia unor ceremonii specifice, se spune in volum. Ultimele zece zile de post din intreaga luna a Ramadanului erau sacre, culminand cu ultima zi, cand cei mai fanatici credinciosi se strangeau inarmati cu cutite si lame intr-un cerc si incepeau sa se tortureze si automutileze in numele credintei, autoflagelandu-se pentru dobandirea mantuirii.
Ritualul de prajire, o initiere a tinerilor aborigeni
Cartea surprinde un obicei straniu intalnit la vremea aceea (inceput de secol XX) la triburile de aborigeni. Cand sunt baieti, sunt torturati si mutilati de catre batranii lor, se spune in text, acestea fiind doar inceputurile ritualurilor de initiere. Cand devin deja barbati, sunt supusi la un chin de paisprezece saptamani de anduranta (capacitatea de a rezista la eforturi fizice; rabdare) care se incheie cu o dubla prajire.
Sunt nevoiti sa stea cinci minute intinsi pe un pat de foc.
Focul este atatat de cei varstnici si, daca vor sa castige pe deplin recunostinta lor, mai rezista inca cinci minute jos, intre flacari, rotindu-se foarte rapid, astfel incat flacarile sa nu-i cuprinda de tot. Si la varsta de mijloc exista un alt test, se subliniaza, la fel de sever.
Contactul cu civilizatia, o moarte sigura
Pentru andamanezi, un trib din India, contactul cu civilizatia le-a adus moartea in masa. Aflam din volum, ca odata, in vremuri indepartate, andamanezii erau o rasa independenta, insa la inceput de secol XX, sunt un popor pe moarte, dependent de Guvernul din India.
Legatura cu civilizatia s-a dovedit dezastruoasa pentru aborigeni, strainii introducand in interiorul triburilor numeroase boli care le-au decimat. Efortul principal al guvernului, in momentul de-atunci, era de a-i tine in viata macar pe cei care au ramas neatinsi de progresul societatii, masura care prevenea extinctia intregii rase.
Micuta cu nicotina
Birmanezii fumeaza imediat ce invata sa mearga singuri. Din imaginile prezentate, descoperim cum o micuta printesa birmaneza a primit cadou de la parintii sai o casa tapetata in intregime cu tigari de foi pentru ca aceasta sa poata fuma linistita din orice punct al palatului.
De asemenea, aflam cum femeile din Kayan (indigene din Borneo) dansau cu capul inamicilor pe care sotii lor ii ucideau in lupte. Parul li se inlatura pentru a-si decora scutul, iar manerul sabiei razboinicului, care i-a ucis pe dusmani, sedea mandru si-si astepta noua victima.
In paginile referitoare la Congo, ni se vorbeste despre un ritual de ucidere a criminalilor.
Un vrajitor mascat sta alaturi de un criminal, incercand sa-i distruga sufletul printr-un simulacru de executie umilitor, prevenind ca raufacatorul sa bantuie satul. Dupa ce vrajitorul ii spune cateva vorbe criminalului, ceilalti participanti incep sa bata dintr-un fel de bastoane de lemn, crescand tensiunea momentului, si sa cante o serie de blesteme, in timp ce calaul se apropie si ii taie gatul cu un cutit special, punand deoparte, cu grija, capul „spurcat”.
Sinuosul si ciudatul Dans-Sarpe al fetelor din Amazon
Este vorba despre un sarpe uman, alcatuit din chipurile si membrele unor femei, are caror trupuri flexibile, aparent fara oase si pictate in culori crude, se indoaie, se contorsioneaza, se rasucesc intr-o multitudine de forme si atitudini. Fetele sunt antrenate si hranite corespunzator pentru acest exercitiu solicitant, recunoasterea si recompensa lor fiind in concordanta cu puterea fiecareia de rezistenta. Iar cu cat sunt mai hidoase rasucirile si miscarile executate, cu atat sunt mai euforice aplauzele spectatorilor.
Cartea nu este tradusa in romaneste. Poate cineva curios si bine intentionat o va face candva. Enciclopedia detine dovezi extraordinare ale existentei unor populatii fascinante care au trait pe meridianele pamantului din care au mai ramas cateva ramasite, rase, specii sau ADN-uri pe cale de disparitie. Importante raman, desigur, si micile biografii ale neamurilor din Balcani.
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova