„Blestemul de a fi”. Ultima ocupație a Basarabiei
Harta R.Moldova si a Transnistriei
Ai senzația că pentru clasa politică de la Chișinău problema transnistreană este deja una externă, nu internă.
După eșecul „planului Kozak”, rușii și-au schimbat tactica. Prin aceasta e și eficientă diplomația Rusiei: dacă nu poate intra pe ușa din față, intră prin cea din dos.
Deoarece nu are unde și de ce se grăbi cu soluționarea problemei Transnistriei, Rusia a realizat pe îndelete și discret, etapă cu etapă, un alt scenariu, dar care duce la același rezultat, ca și în cazul „planului Kozak”.
Rușii l-au „înmuiat” repede pe Voronin, l-au „lucrat” cum numai ei știu să o facă, după ce l-au umilit ca pe un adevărat vasal, cunoscându-i slăbiciunile, l-au corupt cu înalte distincții bisericești, făcându-l să creadă că e salvatorul Ortodoxiei.
Mitul despre Voronin ca un politician „puternic” s-a prăbușit; Voronin este ceea ce a fost – o simplă și ordinară unealtă a Moscovei, preocupat nu de integritatea și independența statului pe care îl conduce, ci de soarta Clanului și a Capitalului acumulat în acești ani.
Pe un asemenea politician nu a fost greu să-l forțezi să-și tempereze „avânturile” proeuropene și să declare deschis război diplomatic României.
Lupta cu România a urmărit scopul de a induce opiniei publice sentimentul, convingerea că independența Republicii Moldova e amenințată nu de Rusia, ci de România, ca țară membră a NATO.
Așadar, obligând Occidentul să semneze o Declarația prin care Republicii Moldova i se garantează statutul de neutralitate, Moscova a obținut ceea ce nici ea nu visa câțiva ani în urmă: să federalizeze Republica Moldova cu mâinile Occidentului, în special ale Uniunii Europene, SUA și OSCE, și s-a lipsească definitiv de suveranitate.
Dacă respectiva Declarație, rușii nu-și vor retrage, precum promit prezența militară din Transnistria – cine crede în sinceritatea diplomației ruse ori e un naiv terminat, ori un extraterestru.
Astfel, ne vom pomeni cu ultima ocupație a Basarabiei.