PRĂPASTIA DE NETRECUT ȘI CELE MAI IMPORTANTE diferențe dintre ucraineni și ruși (-II-)

Continuarea articolului https://timpul.md/uriasele-si-esentialele-diferente-dintre-ucraineni-si-rusi-identitatea-etnica-si-nationala-a-ucrainenilor (I)

Satele sunt sufletul Ucrainei

Toponimia sau toponomastica. Este o subramură a onomasticii, o ramură a lingvisticii care studiază toponimele, originea acestor denumiri, sensul semantic, dezvoltarea, structura, ortografia și pronunția lor. De notat că toponimia e o disciplină științifică aflată la confluența a trei științe: geografie, istorie și lingvistică. 

Stabilite de populațiile autohtone, denumirile diverselor locuri sau localități comportă o anumită semnificație semantică. Ele încastrează informații aduse din cele mai vechi timpuri, analiza lor ajutând istoricii să studieze caracterul și dominantele vechilor civilizații. E motivul pentru care unii cercetători spun că toponimia este un fel de ”limbă”, o ”arhivă” sau o ”cronică a pământului”. 

Aceste denumiri ne vorbesc, peste ani și ani, despre particularitățile grupului etnic, despre spiritualitatea și nivelul de civilizație ale băștinașilor, toate raportându-se, în mod direct, la o identitate de sine.

Tocmai de aceea, atunci când o altă populație acaparează anumite teritorii, începe imediat să redenumească așezările, străzile și diversele regiuni, înlocuindu-le cu denumirile dorite de noii stăpânitori, care înalță monumente pentru personalitățile lor.

Câteva exemple ilustrative: așa au făcut rușii cu satele Ilyicha, Oktyabrskoye, Kalinin, Kirov, Voroshilov și Lenin, cu toate străzile redenumite ”Karl Marx” sau cu orașele Dnepropetrovsk și Kirovohrad. Asta a fost situația până de curând, dar și acum au mai rămas câteva rămășițe.  

Odată modificate de puterea cotropitoare, aceste toponime devin instrumente de propagandă și deznaționalizare. Un exemplu sugestiv: 80% dintre toponimele de origine tătărească din Crimeea au fost redenumite, procesul brutal de rusificare începând încă din 1944, după deportarea tătarilor. 

În general, oiconimele (numele așezărilor) ucrainene au fost afectate semnificativ și în diverse forme de rusificarea din secolul al XVIII-lea. Multe localitățile au fost redenumite cu numele unor personalități rusești – de exemplu ”Dnepropetrovsk”, în cinstea lui Grigory Petrovsky, sau ”Ekaterinoslav”, pentru a o onora pe Ecaterina a II-a, vechiului nume – Polovitsa – fiind prohibit). Totodată au fost impuse structurile morfemice rusești, de exemplu prefixul ”-sk”.

Firește, orașele ucrainene poartă nume frumoase, însă trăsăturile esențiale ale grupului etnic s-au păstrat cel mai bine în denumirile satelor noastre, deoarece orașul ca atare presupune un eclectism al diferitelor culturi, o imagine a noastră parcă destinată celorlalți, în timp ce satul e sufletul nostru, e lăuntrul identității ucrainene. 

Ucraina are 27.163 de sate. Dacă le veți citi numele, veți afla că, de multe ori, acestea conțin motive animale și vegetale. Denumirile se află într-o strânsă legătură cu natura înconjurătoare. Multe dintre acestea indică, în mod cert, un stil de viață sedentar și ocupațiile de factură agricolă (bunăoară, îngrijirea unei grădini de legume sau fructe). Nu este neobișnuit ca numele să trimită și la culori (ceea ce denotă un anumit tip de tandrețe, de afecțiune pentru loc).

Alte denumiri presupun o variație de adjective pozitive al căror caracter este descriptiv, de exemplu: ”vesel”, ”liber”, ”amabil”, ”însorit”, ”liniștit”, ”pașnic”, ”iubit”, ”curat”. Iată câteva exemple: Abrikosivka (adjectiv al cuvântului „caisă”), Borș (mâncare națională ucraineană), Velyka Yablunya (”Măr mare”), Vesela Dolyna (”Valea veselă”), Vilna Ucraina (”Ucraina liberă”), Vilne Zhytta (”Viață liberă”), Galyshky (”Găluște”), Didova Gora (”Muntele bunicul”), Dobra Krinitsa (”Fântână bună”), Dubovy Gay (”Livadă de stejari”), Zhyvopysne (”Pitoresc”), Zhutni Gory (”Munții de secară”), Zhaychiki (”Iepurașul”), Zolota Lypa (”Teiul auriu”), Medove (”Mierea”), Myluvannya (”Admirând”), Mriya (”Vis”), Mudre (”Înțeleptul”), Nove Zhyttya (”Viața nouă), Oselya (”Acasă”), Pryvitne (”Prietenos”), Pshenychne (”Grâu”), Radisne (”Vesel”), Ray (”Raiul”), Rubky (”Peștele”), Ridne (”Nativ”), Svoboda (”Libertate”), Syrnyky (”Plăcinte cu brânză”), Troyandove (”Trandafirul”), Hlibne (”Pâinea”), Charivne (”Vraja”), Chereshenka (”Cireș”), Chystenke (”Curat”), Chernozemne (”Pământul negru”), Schaslyve (”Fericit”) etc.

În Rusia există aproximativ 150.000 de sate. În locul altor comentarii, vă prezint o serie de nume ale unor sate rusești, chiar dacă unele sunt greu traductibile:

Musorka (cu sensul de loc murdar, de gunoi), Drochevo (face trimitere la masturbare), Galimiy (rău) Nedomerki (ceva umil, insignifiant), Zhadiny (lacom), Svinogorye (purcel), Svinosovkhoz (face trimitere la starea de a fi porc/porcos), Tupitsa (prost), Durakovo (prost), Durkino (prostălău), Durnoye (prost), Bukhalovka (beat), Boduni (mahmureală), Hrenovo (sensul e că te simți rău fizic), Shiryaevka (în slang-ul rușilor, „shirka” are sensul de injecție cu heroină), Lokhovo (prostie), Bolshoe Lokhovo (prostie mare), Maloe Lokhovo (prostie mică), Tatarskaya Bezdna (pustiiciune tătărească), Mutniy Materik (ținuturi noroioase), Deshovka (lipsit de valoare), Matyukovo (cuvinte rele/urâte), 

Mă opresc aici, deși lista ar putea fi uriașă. Adaug câteva nume rusești de râuri: Tukhlyanka (putred), Musorka (gunoi), Pyana (beat) sau Shavka (”cățea” cu sensul de ”curvă”, ”om de cea mai joasă speță”).

Toate aceste denumiri sunt derivate din cuvinte ce denotă oameni leneși, învinși, inculți, oameni lipsiți de valori morale. Pe lângă un stil de viață depravat și agresiv, remarcăm trimiterea la murdăria de toate tipurile, trimiterea la organe genitale și înjurături. 

Evident, nu spun că toate satele rusești au astfel de nume, însă există un procent semnificativ al denumirilor ce comportă o evidentă conotație negativă.

Așadar, odinioară au existat și numeroși ruși care și-au numit locul de reședință cu denumiri ce corespundeau viziunii lor asupra lumii și asupra semenilor. Pe o parte dintre acestea le-am prezentat mai sus. Omenirea se schimbă, populațiile se schimbă, însă toponimele rămân.

Denumiri cum sunt cele analizate de noi conțin adevărate relicve, perfect conservate ce rămân mărturie privind obiceiurile și apucăturile locale din cele mai vechi timpuri. 

Surse: podul.ro și https://timpul.md.

Autor: Anna Neplii

Publicitate

DUPĂ ȘASE LUNI DE RĂZBOI ucrainenii se despart definitiv de „lumea rusă”și vor intrarea țării lor în UE și în NATO

©EPA-EFE/MYKOLA TYS  |   Rudele și prietenii apărătorilor Azovstal participă la un miting pentru salvarea celor capturați de forțele ruse, la Liov, Ucraina, 31 iulie 2022.

Barometrele de opinie spun după șase luni de război că ucrainenii se despart definitiv de „lumea rusă”

http://www.Veridica.ro scrie că, la aproape șase luni de când Rusia a invadat Ucraina, studiile sociologice arată că obiectivul lui Putin de a readuce țara vecină în orbita Moscovei și în așa-numita „lume rusă” pare, mai mult ca oricând, sortit eșecului: ucrainenii nu mai cred în posibilitatea unei reconcilieri cu Rusia nici măcar după căderea regimului Putin.

Dacă în primele luni ale invaziei ucrainenii își doreau să vadă o armată rusă înfrântă rapid și o societate rusească trezită din iluziile create de propaganda guvernamentală, acum majoritatea vor o izolare totală, de lungă durată și ireversibilă a Ucrainei de Rusia și de poporul rus.

În plus, ucrainenii par să se fi obișnuit și cu ideea că războiul va fi unul de durată.

În pofida rupturii totale a societății ucrainene de trecutul cultural și mental rus, proces cauzat de război, apropierea imediată de UE încă este văzută de ucraineni ca una care poate fi amânată pentru apărarea intereselor naționale în cadrul unor negocieri cu Bruxellesul.

Unele criterii de aderare sunt puse sub semnul întrebării.

În sfârșit, barometrele mai relevă și că, cel puțin pentru moment, ucrainenii sunt dispuși să accepte dificultățile economice prin care trece țara, întrucât consideră că lupta pentru independență este prioritară.

Dezamăgiți de pasivitatea rușilor, ucrainenii nu mai vor reconciliere nici dacă pică regimul Putin

79% dintre ucraineni consideră că frontiera ruso-ucraineană trebuie închisă, iar rușii care doresc să intre în viitor pe teritoriul Ucrainei trebuie obligați să solicite o viză specială, potrivit unui sondaj realizat de Institutul Internațional de Sociologie de la Kiev.

Imediat după declanșarea războiului împotriva Ucrainei, doar 44% dintre respondenți susțineau că frontierele trebuie închise. Altfel spus, în aceste luni de confruntări militare a crescut foarte mult numărul ucrainenilor care vor să se izoleze și să se apere nu doar de armata rusă, ci și de toți cetățenii ruși.

În același timp, în pofida războiului, 1% dintre ucraineni încă cred în proiectul de unire a Ucrainei cu Rusia într-un singur stat, comparativ cu 5% în februarie. Doar 11% dintre ucraineni mai cred că între Rusia și Ucraina ar putea exista cândva relații de prietenie.

Cele șase luni de război au generat un val de ură nu numai față de conducerea Rusiei, ci și față de cetățenii ruși.

Dacă în februarie-martie diverși artiști ucraineni, lideri de opinie, jurnaliști și sportivi cereau cetățenilor ruși, prin intermediul mass-media și rețelelor sociale, „să oprească războiul lui Putin”, în iulie-august se resimte un val de dezamăgire față de capacitatea rușilor de a gândi independent și de a influența deciziile politice.

Pas cu pas, toți cetățenii ruși au început să fie văzuți ca vinovați de atrocitățile produse pe teritoriul Ucrainei.

Din aceste considerente, pe rețelele de socializare au devenit virale diverse articole ale intelectualilor ucraineni care explică de ce rușii și ucrainenii nu au fost niciodată popoare înfrățite.

Foto: Monumentul prieteniei ruso-ucrainene de la Kiev este demolat

Teza despre frăția istorică este catalogată ca un mit sovietic, realimentat de propaganda rusă.

Peisajul sociologic prezentat de analiști deja influențează viața politică din Ucraina.

Pe website-ul președintelui Ucrainei a fost înregistrată o petiție electronică în care se cere „interzicerea intrării cetățenilor Federației Ruse pe teritoriul Ucrainei în următorii 50 de ani”. 

Până în prezent petiția a fost semnată de peste 27.000 de persoane, Zelenski urmând să o examineze.

Directorul adjunct al Institutului Internațional de Sociologie de la Kiev, Anton Grușețki, consideră că ultimele sondaje de opinie au semnificații istorice pentru Ucraina.

Specialistul constată că „ucrainenii îi spun adio Imperiului Rus”, care mai exista parțial în mentalul colectiv.

Pentru prima dată în istoria Ucrainei, cei care mai cred în relații de prietenie cu Rusia sunt în minoritate absolută.

Războiul declanșat de Moscova pe teritoriul Ucrainei i-a îndepărtat pe toți ucrainenii, indiferent de limba vorbită și etnie, de proiectul „lumii ruse”, promovat de Kremlin în ultimele decenii.

Aderare la UE, dar nu cu orice preț

81% dintre ucraineni ar vota în cadrul unui referendum pentru aderarea la UE și 71% – pentru aderarea la NATO.

Cetățenii ucraineni sunt conștienți de faptul că mor pe câmpul de luptă pentru un viitor european al statului lor – în fond, asaltul Rusiei asupra Ucrainei a început după triumful Euromaidanului, mișcare care a izbucnit tocmai din dorința ucrainenilor ca țara lor să adere într-o bună zi la UE.

Această dorință de integrare în spațiul european nu înseamnă însă și o asumare a tuturor valorilor europene.

Întrebați de sociologi dacă Ucraina trebuie în mod urgent să îndeplinească toate cerințele UE pentru aderare, 62%  dintre cetățeni au răspuns surprinzător că „Ucraina trebuie să-și apere interesele și să nu fie de acord cu unele criterii, chiar dacă va fi amânat procesul de aderare”.

Doar 31% au declarat că Ucraina trebuie să adopte toate legile solicitate de UE pentru a deveni cât mai repede posibil stat-membru.

Mândria națională generată de rezistența pe câmpul de luptă influențează direct atitudinea societății față de Occident. Cifrele de mai sus arată că 2/3 dintre ucraineni nu își doresc o aderare cu orice preț.

Potrivit analiștilor de la Institutul Internațional de Sociologie de la Kiev, ucrainenii sunt de acord cu cerințele UE privind combaterea corupției, dezoligarhizarea, reforma justiției, dar resping orice discuții privind valorile patriotice, identitatea națională și lingvistică.

Nu este exclus să fie respinse și criteriile de asigurare a accesului la educație în limba maternă a tuturor minorităților naționale. Ucrainenii consideră că aceste aspecte pot fi negociate cu UE.

Succesele militare contribuie la intransigența ucrainenilor față de ruși, dar Moscova mai are un as în mânecă: arma energetică

Încrederea ucrainenilor în victorie este în continuare destul de mare. Potrivit unui sondaj realizat de Info Sapiens, 90% dintre ucraineni cred în victoria Kievului (71% sunt absolut siguri).

Societatea ucraineană își dorește recuperarea teritoriilor ocupate de Rusia după 24 februarie.

Recuperarea Crimeii ocupate și anexate de Rusia în 2014 nu are încă aceeași susținere, dar pe zi ce trece crește procentul ucrainenilor care cred că războiul trebuie să se încheie cu recuperarea tuturor teritoriilor pierdute.

În martie, 75% dintre ucraineni declarau NU că acceptă cedarea Crimeii în numele păcii; în iulie, procentul crescuse la 89%.

Pare evident că, cu cât ucrainenii vor reuși să elibereze mai mult localități din sudul sau estul Ucrainei, cu atât va fi respinsă mai mult ideea unor cedări teritoriale.

Percepțiile populației nu sunt însă influențate doar de ceea ce se întâmplă pe front, ci și de ceea se întâmplă în spatele acestuia, de viața de zi cu zi. În contextul războiului, potrivit unui studiu realizat de compania Rating, 86% dintre ucraineni sunt pesimiști și constată o înrăutățire a situației economice. Doar un sfert dintre ei cred că pe parcursul viitorului an situația se va îmbunătăți.

În același timp, ucrainenii sunt conștienți de faptul că criza economică este generată de războiul declanșat de Rusia, iar pesimismul economic coexistă cu convingerea societății că toate evoluțiile social-politice din Ucraina sunt corecte. Grupul sociologic Rating arată că 73% dintre ucraineni consideră că lucrurile merg în direcția corectă.

Totuși, opinia societății ar putea să înceapă să se schimbe odată cu venirea iernii, dacă războiul va continua până atunci. Rusia încă mai are un as în mânecă: arma energetică.

Rusia a arătat că vizează deconectarea unor regiuni de la curentul electric prin atacuri cibernetice, deconectarea centralelor electrice de la rețeaua energetică ucraineană, distrugerea centralelor de încălzire a localităților ucrainene din centrul și estul țării, reducerea capacităților de export de curent electric al Ucrainei.

O iarnă petrecută în frig, pe fondul unui război prelungit și al unei crize economice severe, ar putea să submineze moralul populației și să schimbe, din nou, percepțiile acesteia.

VIDEO:La Kiev,capitala Ucrainei,statuia de bronz înaltă de opt metri,ridicată în 1982 pentru a comemora cea de-a 60-a aniversare a Uniunii Sovietice și care înfățișa un muncitor ucrainean și unul rus uniți sub un gigantic „Arc al prieteniei poporului, a fost demolată în aprilie 2022,după invadarea Ucrainei de către Rusia, sub pretextul ”denazificării”acesteia.

"Acum vedem ce înseamnă această "prietenie" - distrugerea orașelor ucrainene... uciderea a zeci de mii de oameni pașnici. Sunt convins că un astfel de monument are acum un sens complet diferit",a declarat primarul Kievului, Vitali Klitschko. 

În timp ce o macara a ridicat monumentul de pe soclul său și l-a coborât la pământ, mulțimea prezentă a aplaudat și a strigat „Glorie Ucrainei”.

"Rusia a invadat Ucraina... Putem fi prieteni cu Rusia? Acesta este cel mai mare dușman al nostru, de aceea monumentul prieteniei ruso-ucrainene nu mai are sens",a declarat Serhiy Myrhorodsky, unul dintre designerii monumentului.

PUTIN AMENINȚĂ LUMEA CU UN RĂZBOI NUCLEAR

La câteva zile după lansarea unei invazii pe scară largă a Ucrainei, dictatorul rus Vladimir Putin a ordonat să pună în alertă forțele de descurajare nucleară ale țării sale, amenințând efectiv lumea cu un război nuclear, scrie https://kyivindependent.com.

Întrucât invazia militară în curs se dovedește a fi extrem de costisitoare pentru Rusia, întrebarea cheie acum este dacă Putin blufează.

Când a început invazia, Putin a spus că orice țară din afară care încearcă să se amestece în războiul din Ucraina se va confrunta cu „consecințe pe care nu le-a văzut niciodată în istoria sa”, afirmație care poate fi interpretată drept o amenințare cu un război nuclear.

În timp ce președintele american Joe Biden a spus că americanii nu ar trebui să-și facă griji cu privire la o posibilă amenințare nucleară, el a demonstrat de asemenea că este gata să facă tot posibilul pentru a evita escaladarea cu Rusia.

SUA au continuat să furnizeze arme Ucrainei, dar au refuzat să furnizeze avioanele de luptă pe care Ucraina le-a cerut sau să aprobe o zonă de excludere a zborului avioanelor impusă de NATO deasupra Ucrainei.

Biden a apărat aceste decizii spunând că SUA vor să evite „Al Treilea Război Mondial”.

Cu toate acestea, acum nu este clar dacă reticența Occidentului de a apăra Ucraina atenuează riscul unui război nuclear sau chiar îl crește, încurajându-l pe Putin să comită noi acte de agresiune.

„Având în vedere nebunia lui Putin, un război nuclear nu poate fi exclus”, a declarat expertul militar ucrainean Viacheslav Țeluiko pentru Kyiv Independent.

Obsesia nucleară

Putin a acuzat în repetate rânduri Ucraina că dezvoltă arme nucleare, fără a prezenta nicio dovadă.

Pe 21 februarie, într-un discurs privind recunoașterea de către Rusia a împuterniciților săi în Donbasul ucrainean ca state independente, Putin a susținut că Ucraina ar putea dezvolta arme nucleare. Într-un discurs din 24 februarie care justifică invazia rusă a Ucrainei, Putin a comentat din nou această problemă, spunând că Rusia va împiedica Ucraina să obțină arme nucleare.

Pe 5 martie, Putin a amenințat chiar că va anihila însuși statul ucrainean, spunând că presupusele planuri ale Ucrainei de a dezvolta arme nucleare pun în pericol „viitorul statului ucrainean”. Pe 16 martie, el și-a repetat afirmațiile conform cărora Ucraina plănuia să dezvolte arme nucleare.

Mai exact, el s-a referit la declarația din 19 februarie a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, potrivit căreia Ucraina ar putea declara Memorandumul de la Budapesta dinb 1994 ca fiind nul și neavenit.

În conformitate cu Memorandumul de la Budapesta din 1994, Rusia, SUA și Marea Britanie s-au angajat să nu folosească forța militară împotriva Ucrainei, în schimbul renunțării acesteia la armele nucleare pe care le obținuse de la fosta Uniune Sovietică care se prăbușise.

În ciuda acestui fapt, Rusia a încălcat Memorandumul de la Budapesta, invadând Ucraina în 2014.

Remarca lui Zelensky a declanșat speculații că Ucraina ar putea dezvolta arme nucleare, ca element de descurajare împotriva agresiunii ruse. Cu toate acestea, ministrul ucrainean de externe Dmitro Kuleba a declarat pe 23 februarie că Ucraina nu a planificat niciodată să dezvolte arme nucleare.

Bombă murdară

Obsesia Rusiei pentru energia nucleară s-a manifestat și atunci când trupele sale au vizat instalațiile nucleare civile din Ucraina.

Din 24 februarie, Rusia a ocupat centralele nucleare Cernobîl și Zaporijia, aceasta din urmă fiind bombardată de trupele ruse. Moscova a bombardat, de asemenea, un reactor nuclear de la Institutul de Fizică și Tehnologie din Harkov.

Propaganda de stat rusă a acuzat Ucraina că încearcă să creeze o bombă murdară, un dispozitiv pentru a dispersa material radioactiv pe o suprafață mare, în interiorul instalațiilor sale nucleare.

Între timp, unii observatori și-au exprimat temeri că Rusia ar putea transforma centralele nucleare capturate în bombe murdare pentru a șantaja Occidentul.

Rusia a acuzat în mod fals Ucraina că dezvoltă arme de distrugere în masă, inclusiv cele biologice și chimice. Acest lucru a determinat guvernul SUA să susțină că Rusia pregătea o operațiune cu steagul fals cu arme de distrugere în masă și plănuia să pună vina pe Ucraina.

Putin blufează?

Previziunile asupra acțiunilor lui Putin depind de ipotezele raționalității sau iraționalității sale.

Directorul CIA, William Burns, a declarat pe 8 martie că președintele rus este „furios și frustrat”, dar „nu nebun”.

Dacă se presupune că Putin este cel puțin oarecum rațional, este puțin probabil să inițieze un război nuclear pe scară largă.

James Acton, co-director al programului de politică nucleară al Carnegie Endowment, a declarat într-un interviu din 10 martie că crede că Putin „recunoaște că folosirea armelor nucleare ar fi foarte riscantă”.

În acest scenariu, Putin blufează, deoarece știe că un război nuclear va duce la o distrugere asigurată reciproc – o amenințare pentru propria sa supraviețuire. Dacă acesta este cazul, Putin folosește amenințările nucleare pentru a opri sprijinul NATO, inclusiv impunerea unei zone de excludere a zborului cerută de Zelensky pe parcursul războiului.

Cu toate acestea, raționalismul lui Putin nu este un dat, stârnind temeri de un potențial război nuclear.

Analistul politic ucrainean Volodymyr Fesenko se numără printre cei care spun că totul este posibil în acest moment.

„Din punct de vedere rațional, (un război nuclear) este imposibil”, a spus el pentru Kyiv Independent. „Dar ne putem aștepta la orice de la Putin. Avem de-a face cu un maniac care acționează irațional.”

Cei cărora le este frică de război nuclear, spun că Putin ar putea fi înclinat să folosească arme nucleare dacă este împins într-un colț.

„Ce condiții ar trebui să existe pentru ca Putin să creadă că riscurile utilizării armelor nucleare sunt mai mici decât riscurile de a nu le folosi?” spuse Acton. „Cred că Rusia ar trebui să piardă cu adevărat acest război. Sau poate o baie de sânge foarte prelungită și extrem de costisitoare.”

Acton a susținut că acest lucru s-ar putea întâmpla dacă războiul devine nepopular în Rusia și amenință că Putin deține puterea.

„El a vorbit despre dezgustul său față de uciderea lui Gaddafi (dictatorul libian Muammar) și este în mod clar îngrijorat că i se poate întâmpla același lucru”, a spus Acton.

„El ar putea vedea armele nucleare ca o posibilă cale de ieșire din acest conflict. Un fel de soluție pentru a-și salva fața sau chiar un fel de victorie.”

Tseluiko a declarat pentru Kyiv Independent că acest lucru s-ar putea întâmpla dacă Putin suferă înfrângeri convenționale în Ucraina.

Singura țară care a folosit vreodată arme nucleare în război a fost SUA, în 1945, când au aruncat bombe nucleare asupra ora,elor Hiroshima și Nagasaki, ceea ce a forțat Japonia să se predea și să pună capăt celui de-al Doilea Război Mondial.

Dar Serghei Sazonov, un filozof politic de origine rusă de la Universitatea Tartu din Estonia, spune că paralelele cu Hiroshima sunt greșite, deoarece lovitura nucleară a urmat unor mari victorii cu arme convenționale ale SUA, ceea ce a făcut rezistența Japoniei inutilă.

„(O lovitură nucleară împotriva Ucrainei) nu îi va oferi lui Putin nimic, deoarece capitularea în astfel de condiții nu va merita nici măcar hârtia pe care este scrisă”, a spus el pentru Kyiv Independent. „Și costurile sunt colosale, până la riscul unui război nuclear cu NATO. Nici măcar Putin nu este atât de psihopat.”

Sazonov a susținut că „armata ucraineană nu va dispărea și, după o lovitură nucleară asupra Kievului, va fi imposibil să o predați indiferent de ceea ce este semnat de cineva”.

Război nuclear sau convențional?

NATO a refuzat să intervină militar în războiul din Ucraina, pornind de la ipoteza că un conflict între NATO și Rusia se va transforma probabil într-un război nuclear.

Dar există și argumentul menționat adesea de Biden,că al treilea război mondial nu trebuie să fie nuclear.

Potrivit acestui punct de vedere, un război convențional între Rusia și Occident este mai probabil, deoarece toate părțile se vor teme de distrugerea asigurată reciproc în cazul unui război nuclear.

„Experiența Războiului Rece arată că marile puteri pot duce războaie convenționale fără a folosi arme nucleare”, a spus Tseluiko.

El a citat drept exemple războaiele proxy dintre SUA și Uniunea Sovietică din Coreea și Vietnam.

În acest scenariu, Rusia are șanse mici de a reuși.

„Într-un război convențional, Rusia are zero șanse de a câștiga un război cu NATO”, a adăugat Tseluiko.

Unii cred că un război nuclear limitat cu arme nucleare tactice rusești care vizează Ucraina sau țările NATO este mai probabil decât un război nuclear la scară largă. Această teorie presupune că loviturile nucleare tactice ar fi mai potrivite, deoarece nu duc la o distrugere asigurată reciproc.

Contraargumentul la aceasta este că loviturile nucleare tactice în sine sunt lipsite de sens, deoarece cel mai probabil vor escalada într-un război nuclear la scară largă cu utilizarea armelor nucleare strategice.

Tseluiko a susținut că loviturile nucleare tactice ale Rusiei împotriva NATO sunt puțin probabile.

Proliferarea nucleară

În timp ce Occidentul se teme să-l antagonizeze pe Putin din cauza temerilor de război nuclear, slăbiciunea sa percepută poate crește riscurile unui astfel de război în viitor.

Sazonov a susținut că teama Occidentului de armele nucleare oferă puterilor nucleare precum Rusia carte albă pentru a comite acte de agresiune, inclusiv cele cu utilizarea armelor atomice, cu impunitate. Acest lucru poate duce, de asemenea, la o proliferare masivă a armelor nucleare în întreaga lume, a adăugat el.

„Lipsa unui răspuns militar la amenințarea nucleară a lui Putin este exact ceea ce face războiul nuclear inevitabil în viitor”, a spus el.

„Occidentul tocmai a arătat că amenințările nucleare pot fi folosite nu ca o armă defensivă, ci ca o armă ofensivă; nu ca un instrument de izolare care descurajează marile puteri de a începe războaie, ci ca un instrument de cucerire care descurajează marile puteri să se amestece în războaie.”