CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

RASS Moldovenească – INSTRUMENTUL COMUN AL COMUNIȘTILOR KOMINTERNIȘTI ȘI AL SOCIALIȘTILOR DE LA MOSCOVA PENTRU DEZMEMBRAREA ROMÂNIEI MARI SI DEZNAȚIONALIZAREA ROMÂNILOR

 

 

 

 

Imagini pentru ofensiva globalismului photos

 

 

 

 

Dupa ce la 15/28 noiembrie 1918 Consiliul Național Român din Cernauti a votat unirea ”Bucovinei” cu Romania, Sfatul Tarii de la Chisinau a votat in unanimitate ultimul act de înmormântare în istorie a Republicii Democratice Moldovenești – renunțarea la toate condițiile de autonomie ale “Basarabiei”, acest teritoriu fiind impartit pe judete si reintegrat, firesc, din punct de vedere administrativ, in Regatul Roman.

Rusii nu au recunoscut niciodata unirea “Basarabiei” cu Romania si au imaginat o strategie de recuperare pe care am simtit-o pe pielea noastra, atat in perioada 1919 – 1944, cat si, ulterior, din 1988 si pana astazi: combinarea manifestatiilor stradale pentru drepturi, care urmau sa fie deturnate in manifestari antistatale, cu atacuri teroriste ale unor detasamente infiltrate. La aceste solutii au ajuns, dupa esecul tentativei de “revoluție”, condusă de  terorista Hannah Robinsohn (Ana Pauker), la 13 decembrie 1918, la Bucuresti, in fata Teatrului National.

La 6 ianuarie 1919 s-a declansat rascoala antiromaneasca la Hotin, concomitent cu trecerea Nistrului de catre un detasament terorist de cavalerie al Armatei Rosii, comandat de G.I. Barbula, care a ocupat localitatea Otaci.

Armata romana a inabusit cu greu evenimentele, “patriotii” basarabeni supravietuitori fugind peste Nistru, unde au fost distinsi cu “Drapelul Rosu”.

Numele respectivilor internationalisti sunt edificatoare: N.F Skutelnik (fost roman), I.H. Voroneski, B.M. Velicico, N.V. Sliva, K.I. Sinkonenko, D.V. Kalniciuc, T.I. Zibreev, D.T. Cekman, V. Balabanii etc.

La 27 mai 1919, o noua tentativa de provocare a unei “revolutii” a avut loc la Tighina, sub conducerea kominternistilor Zalkind si Humpert, sustinuti de 150 cavaleristi din banda lui Grigore Kotovski.

Esecurile au condus Rusia la tratative cu guvernul roman pentru recuperarea “Basarabiei” in paralel cu infiintarea unui partid comunist la Bucuresti. In aceste imprejurari a aparut Partidul Socialist-Comunist din Romania. Tratativele s-au desfasurat la Varsovia (1921), Tiraspol (1922) si Odessa (1923). In cursul acestora, Lenin a propus Romaniei un schimb ciudat: renuntarea la “Basarabia’ contra tezaurului romanesc trimis, in 1917, la Moscova. Refuzul i-a facut pe Lenin si Stalin sa pregateasca extrem de complex derularea trataivelor ruso-romane, preconizate pentru 27 martie – 20 aprilie, la Viena unde, sub privirea atenta a invingatorilor in razboi, Conferinta ruso-romana trebuia sa transeze definitiv problema Basarabiei. Pentru  internationalizarea litigiului, komiternstii din “Basarabia” au primit ordin sa se refugieze la Moscova.

Ei au creat un Comitet de initiativa pentru promovarea ideii de rupere a “Basarabiei” de Romania, sub numele de Republica Moldoveneasca. Evident, “Sovietica si Socialista”. De data aceasta, rusii au avut grija ca numele initiatorilor sa sune romaneste: T. Chioran, A. Nicolau, A. Badulescu, I. Dic etc. Acestia au organizat mitinguri la Moscova, in toata luna martie a anului 1924, proclamand:

Noi cerem crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti (RSSM) si reunirea ei cu Uniunea Sovietica!” Mai mult, au trimis o delegatie la Conferinta de la Viena (14 martie/28martie), solicitand “crearea Republicii Muncitoresti Taranesti Basarabia si unirea ei cu Uniunea Sovietica”. Cererea se incheia cu sloganurile: “Jos cu ocupantii!” si “Traiasca RSSM!”

 In paralel, s-a actionat similar la Harkov (21 martie) si s-a decis desfasurarea Congresului III al Partidului Socialist-Comunist din Romania, tot la Viena, debarcarea romanilor din conducere si inlocuirea lor cu ungurul Elek Koblos. Prelungite pana in luna septembrie, tratativele au esuat, odata cu ultima tentativa de secesiune in Romania, “revolutia” de la Tatar Bunar in care a fost implicat un singur roman (Turcan).

Esecul i-a facut pe kominternisti si socialisti sa creeze, intr-o armonie deplina, instrumentul care avea sa destabilizeze si Chisinaul si Bucurestii – Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca (RASSM). Benefic a fost faptul ca aceasta a fost creata, din necesitate, în teritoriile românesti inglobate in noua Ucraina Sovietica, adica ntre Nistru si Bug, in Transnistria. Ticalosia a constat in faptul ca Stalin a repus in circulatie denumirea unei entitati statale romanesti disparute in istorie, la 11 decembrie 1861, când Alexandru Ioan Cuza a proclamat Romania – Moldova. Intr-un stat roman, impartit administrativ in judete, o astfel de entitate, ca si defunctele Ardeal, Oltenia, Muntenia, Banat, Tara Barsei, Tinutul Secuiesc, nu are ce cauta decat ca simbol al unei intentii distructive. Iar Stalin a facut-o ca punct de plecare in actiunea de spargere a unitatii romanesti, prin inventarea unui popor “moldovenesc”, procedeu similar celui de inventare a unui popor “ucrainean”.

Oficial, initiatorii proiectului au fost banditul Grigore Kotovski, kominternistul Pavel Tkatcenko (Iacob Antipov) si tradatorul M.V. Frunze ajuns, din boier roman, activist komnternist, inalt comisar al Uniunii Sovietice si general comandant al Cavaleriei Armatei Rosii. In paranteza, fie spus, Frunze avea sa fie lichidat de Stalin, ca toti comunistii care nu au apucat sa fuga din “Raiul socialist”, prin ordinul dat medicilor cu ocazia unei banale operatii de apendicita, procedeu folosit peste decenii si in cazul ministrului Apărării Nationale din România, Leontin Salajan.

Acceptand ideea, Biroul Politic al CC al PC(b) din Rusia a dat ordin Comitetului Central al PC(b) din Ucraina sa se ocupe de problema, la 29 iulie 1924. Drept urmare, la 12 octombrie 1924, s-a creat fictiunea statala RASSM, in urmatoarele raioane romanesti dintre Bug si Nistru: Balta, Birzula, Camenca, Crut, Dubasari, Grigoriopol, Nani, Ocna Rosa, Ribnita, Slobozia, Tiraspol, cu o intindere de 7.516 km2, cu 545.000 de locuitori (57% romani, restul minoritati de colonizare) si capitala la Balta.

Patru ani mai tarziu, s-a mai marit, teritorial, putin, la 8.100km2 (cu 568.984 locuitori), capitala fiind mutata la Tiraspol. La noua corectura din 1934, RASSM avea 8.434km2 si 615.500 de locuitori, 80% romani. Dar nu se mai numeau romani. Planul A rusesc a reiesit din lozinca lansata de primul presedinte al RASSM, rusul Grigori Ivanievici Borisov: “Traiasca RASS Moldoveneasca, leaganul Romaniei Socialiste!” Deci era un cap de pod, vizand inglobarea intregii Romanii in Noua Ordine Mondiala Socialista Sovietica. Pana atunci, insa, Planul B prevedea, ca alternativa, inventarea unui popor “moldovenesc”, a unei limbi “moldovenesti”, obiectiv de care s-au ocupat luptatorii pentru “democratie”, de atunci, “ucraineni”, declarand limba romana “limba de salon, a burgheziei, plina de frantuzisme”, in timp ce poporul ar vorbi “moldoveneste”, de unde necesitatea “eliberarii” si unirii statale a poporului “moldovenesc” pana la Carpati. Un obiectiv neabandonat nici astazi, intrucat corespunde obiectivelor antistatale ale comunistilor/globalistilor.

Cu incepere de la 18-21 ecembrie 1924, conferintele de partid ale comunistilor de la Balta si Tiraspol aveau sa se prezinte, declarativ, drept conferinte “pe toata Moldova”. Pentru atragerea romanilor, similar prostirii musulmanilor, “ucrainenii” au decis, la 3 februarie 1932, adoptarea alfabetului latin pentru limba moldoveneasca.

După 6 ani, insa, initiatorii au fost pedepsiti, constatandu-se ca aceasta permite accesul la cultura romana si, la 27 februarie 1938, s-a revenit la grafia rusa. In arc peste timp, in octombrie 2007,  comunistul Voronin avea sa strecoare in Acordul de facilitare a regimului de vize, incheiat intre Republica Moldova si Comisia Europena, condusa de comunistul mao-ist, Barroso, sintagma “limba moldoveneasca”.

Mana cereasca pentru statul nationalist socialist rus avea sa fie semnarea, la 23 august 1939, la Moscova, a Pactului de Neagresiune cu Germania nazista, de catre Joachim von Ribbentrop si Viaceslav Molotov (presedintele Consiliului Comisarilor Poporului). Cu referire la art.3 din Protocolul aditional secret la acest pact, Ribbentrop preciza pozitia Germaniei: 

“In ceea ce priveste Europa de SE, partea sovietica insista asupra interesului ei pntru Basarabia. Partea germana a declarat ca manifesta o totala lipsa de interes fata de aceste teritorii.” 

Deci, simplii idioti sau comunist – globalistii, care pretind astazi ca Romania ar plati politele pentru ca a tradat Germania in al II-lea Razboi Mondial, ar trebui sa priceapa ca Germania ne-a tradat pe noi, din start, acceptand, nu numai sfartecarea Romaniei prin pierderea “Basarabiei” ci si a “Bucovinei”, luata “in compensatie” si a Hertei care nu intrase in discutie. Rusii ar fi luat totul cu acceptul Germaniei daca nu ar fi fost opriti cu foc, de un simplu maior, care a trecut peste capul comandantulul “Diviziei a VII-a infanterie – Stavrat”, al ministrului de razboi si al regelui Carol al II-lea, dand un ordin nemaintalnit in istorie:

 “Din ordinul meu si pe a mea raspundere, deschideti focul!” Se numea maior Valeriu Carp, a murit, din fericire pentru el, in luptele cu rusii de la Pascani din aprilie ‘44, declarat fiind, post mortem, de rusi, criminal de razboi. Nu a patruns in cartile noastre de istorie, unde adevaratii eroi nu au ce cauta, printre tradatorii reesapati de interesul politic, dar granita actuala a Romaniei se afla, si astazi, in nord, stabilita pe “Aliniamentul Carp”.

La 29 martie 1940, Molotov informa Sovietul Suprem: “Printre tarile meridionale vecine pe care le-am citat, este una cu care noi nu avem un pact de neagresiune, Romania. Aceasta se explica prin existenta unei chestiuni litigioase nerezolvate, aceea a Basarabiei, a carei anexare de catre Romania nu a fost niciodata recunoscuta de Uniunea Sovietica.” Primind aprobarea de interventie armata, Molotov l-a informat pe ambasadorul german, Schulemburg, ca aceasta chestiune este “extrem de urgenta”, ca “nu sufera nici un fel de amanare”.

La 26 iunie 1940, in urma acceptului dat de Hitler, Molotov a fost informat ca rusii pot lua si Basarabia si Bucovina cu orasul Cernauti, iar “hotarul trebuie sa treaca prin cel mai de sud punct al Ucrainei Apusene Sovietice, de la Muntele Cneteasa spre Est, de-a lungul raului Suceava si apoi mai spre NE de Herta, pe Prut”, pentru ca Rusii sa aiba linia de cale ferata directa: Chisinau- Cernauti- Liov.

Asadar, Noua Ordine Mondiala, nazisto-socialista, instalata pentru prima data pe planeta de o putere bipolara, Germania-Rusia, functiona.

Inceputa la 15 aprilie 1940, prin constituirea Frontului de Sud, sub comanda generalului Jukov, din armatele V, IX, XII din Ucraina, pregatirea de interventie armata era incheiata la 26 iunie ’40. Pe Nistru erau concentrate: 32 divizii infanterie, 2 divizii infanterie moto, 6 divizii cavalerie, 11 brigazi tancuri, 3 brigazi desant aerian, 16 regimente si 4 divizioane de artilerie, 14 regimente artilerie de camp. In aceeasi zi s-a trimis nota ultimativa regelui Carol al II-lea. Consiliul de Coroana neputand fi intrunit, la 27 iunie ’40 s-a primit al doilea ultimatum.

Abia la orele 21, intrunit, Consiliul de Coroana a respins solicitarea de a rezista cu armele, ceruta de asazisul dictator Carol al II-lea, in urmatoarea decizie: din 26 membri, 19 au fost pentru cedare in fata rusilor, unul “si-a pus piciorul in ghips”, ca peste vremuri V.A. Stanculescu si numai 6, adica istoicii si militarii au fost pentru rezistenta armata. In Jurnalul sau, ultimul adevarat si mare suveran, Carol al II-lea, avea sa scrie: “Numai 6 votanti din cei 26 prezenti au fost pentru rezistenta. Numele lor merita sa fie inscrise, cu litere de aur, in Cartea Demnitatii Romanesti”

O facem noi, astazi, rezervistii SCMD: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Ernest Urdareanu, Stefan Ciobanu si Traian Pop. Pe moment, asazisul dictator, Carol al II-lea, infrant, a fost obligat sa paraseasca sala strigand in fata posteritatii: “De ce oare romanii nostri n-au nici cea mai mica doza de orgoliu national in aceste clipe, intr-adevar, grele?”Chiar asa, de ce?

Acestea au fost imprejurarile in care Romania a pierdut 50.500 de km2 cu peste 6.700.000 de locuitori, dar si imprejurarile in care a disparut RASSM, pentru ca nu mai era necesara.

La 2 august 1940, Stalin a luat urmatoarele masuri:

  • Constituirea Republicii Socialiste Sovietice Moldovenesti din doar 6 judete ale asazisei Basarabii (Balti, Cahul, Tighina- rebotezata Bender, Chisinau, Orhei si Soroca) si doar 6 raioane ale fostei RASSM (Camenca, Dubasari, Grigoriopol, Ribnita, Slobozia si Tiraspol);

  • Inglobarea in Ucraina a raioanelor fostei RASSM – Nani (rebotezata Ananiev), Balta, Birzula, Codima, Ocna Rosa, a judetelor Ismail, Cetatea Alba si Hotin, dar si a “Bucovinei” (6000 km2 – judetele Storojinet, Cernauti, partial Radauti) si Hertei (340 km2), ultimele formand, astazi, Regiunea Ucrainiana Cernauti (8100 km2), proclamata la 7 august 1940.

A urmat eroica liberare, de catre armata romană, prin intrare in razboi, nu numai a intregii Basarabii ci si a intregii Transnistrii, care au reventi pentru 3 ani la trupul tarii, dar si a Ucrainei Istorice si marea contraofensiva comunisto-socialista impotriva Romanie derulata cu sprijin american, dupa 3 martie 1944, cand s-a conturat noua putere bipolară, americano-rusă, cu știutele sau neștiutele consecinta pana in ziua de astazi.

Le vom lamuri, pe rând, in cele ce vor urma… 

 

Col.(r) dr. Mircea DOGARU

http://dogaru-mircea.blogspot.com/ jocul-de-mobilizarea 

09/08/2019 Posted by | DIVERSE | , , , , , , | Lasă un comentariu

Fronturile provocarilor la adresa Romaniei

 

 

 

 

 

SECRETELE ISTORIEI cu ALEXANDRU MORARU

 

 

 

 

Provocarile la adresa Romaniei vin pe banda rulanta dinspre Est, ca si dinspre Vest. Iar telefoanele sunt sau par gripate, si pe firul rosu, si pe firul albastru.

 

Republica Autonoma Sovietica Socialistă Moldovenească – actuala regiune transnistreana – a fost inființată de Stalin in 1924 ca un atentat direct la Romania Mare.

Agentul NKVD insarcinat cu fondarea republicii era un etnic rus, Grigorii Ivanovici Borisov, expulzat din Basarabia română pentru agitatie bolsevica.

Pe 8 octombrie, la Harkov, în Ucraina sovietica, Borisov incheia proclamația cu un “Traiasca Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca, leaganul Romaniei Sovietice”.

 

Dupa douazeci de ani, visul lui Stalin s-a implinit.

Astazi, nici nu s-a încruntat bine Vladimir Putin la Europa ca Borisovul de la Chisinau, Vladimir Voronin, s-a rățoit din nou la Romania, cu aceleasi texte de RASSM:

“Noi n-avem scopuri sa întoarcem Moldova lui Stefan cel Mare înapoi – macar ca ar fi un act istoric foarte just – dar noi avem scopul sa ne integram în Europa unita, mare…”, spunea Voronin imaginandu-si in mod clar Uniunea Europeana drept o noua URSS.

 Voronin nu voia sa renunțe nici la “brandul” comunismului, nici la pretențiile ideologiei sovietice de deznationalizare prin inventarea unei “limbi moldovenesti” si a unui “popor moldav”.

Amenintarea nu era nouă.

 

 

Imagini pentru provocari antiromanesti photos

 

Ea a mai fost formulata, dupa înfiintarea în România a unei asa-zise “comunitati moldovenesti”, primite cu aplauze in Parlamentul de la Chisinau.

“Noi o sa raspundem adecvat la toate incercarile de a diminua pozitia Moldovei in lume, de a diminua rolul Moldovei, de a diminua Moldova ca tara independenta si suverana”, mai spunea Voronin. Si totusi, acestea curg in continuare. Nu in ultimul rand, pentru ca nu exista aparatul care sa le dea replica.

Diplomația românească – si aici includ si structurile insărcinate cu apărarea țării – se rezumă la cretinism sau trădare în ce privește apararea drepturilor românilor din jurul granițelor actuale, dacă ar fi sa amintim numai ultimul dezastru legat de “limba moldovenească” în UE.

Act observat, raportat, sancționat si corijat – cel putin pe site-ul Comisiei Europene – tot de către si numai datorită presei.

Spre deosebire de România, Rusia si-a cunoscut întotdeauna interesele de la granita fireasca a Europei: de la Pușkin, Brejnev sau Cernenko la Primakov, Zubakov sau Kozak, toti oamenii ai Kremlinului din serviciile rusesti de ieri si azi, au avut ca misiune Basarabia.

Ungaria – “cel mai bun partener strategic al Moldovei”, apud Voronin – se impune ca la ea acasă in provincia romanească.

Generalul Ferenc Banffi asigura din partea Uniunii Europene controlul graniței dintre Transnistria si Ucraina, prin care trec ca-n brânza toti “interzistii” UE, in drum spre Odesa sau Moscova, cu tot cu limuzinele lor pline de armament.

Tot Ungaria dă vize de Bruxelles la Chișinau, iar reprezentantul UE pentru Transnistria, dupa Jacobovitz de Szeget, a fost Kalman Mizsei, un marunt functionaras cu stagiu la Moscova, iesit de sub pulpana lui George Soros, care-si permitea sa dea lectii României privind cetatenia românească furata de sovietici basarabenilor.
Putin ne amenință cu fragmentarea, amintind într-un discurs “european” despre posibile revendicari si autonomii ale bulgarilor din Dobrogea si maghiarilor din Tinutul Secuiesc.

In Parlamentul României, un canacheu al PD bloca recunoașterea drept români a “moldovenilor”, “vlahilor” si aromânilor pentru afacerile sale dubioase cu “minoritatea aromana” din Romania.

La Satu Mare, Viktor Orban  la spunea simpatizanților securistului RPU si RSR, Laszlo Tokes,ca acum e momentul sa lupte pentru autonomie si sa schimbe “frontierele nedrepte” ale istoriei, scrie http://roncea.ro/ziua/.

 

 

Provocări și pericole imediate la adresa securității naționale

 

În acest moment, două pericole majore amenință securitatea României și noi părem pierduți, declara generalul Ion Costaș,fost ministru al forțelor armate al R.Moldovenești … Ucraina se pregătește de o invazie totală din partea Rusiei, iar Serbia este la un pas să invadeze Kosovo. Gândiți-va măcar o secundă ce ar putea însemna asta pentru România…

Pentru orice geopolitician sau expert în securitate sau apărare este coșmarul oricărei națiuni:

Un război pe teritoriul Ucrainei nehibrid, ci integral convențional poate conduce la urmări dramatice pentru România:

  – un aflux uriaș de migranți către România ca zonă de siguranță din calea dezastrului provocat de un război (chiar dacă România este departe de a fi o insulă de stabilitate politică ÎNCĂ este o zona de stabilitate și securitate teritorială). Acest aflux de migranți va fi sporit de cei 400 000 români aflați în Bucovina, luată cu forță de Ucraina sau cedată de lași și trădători, români cărora România nu le va putea întoarce spatele cu garduri și mitraliere… Așadar, gândiți-vă la capacitatea României de a gestiona 5000 de migranți…  dar sute de mii….

  –  Exportarea de criminalitate organizată, spionaj și terorism în România într-un mod fără precedent. O țară cu dublul populației și teritoriului României, sărăcită excesiv, aflată în război de mai bine de patru ani cu siguranță a generat structuri mafiote și infracționale uriașe. Aceste structuri erau active și puternice încă dinainte de orice război.

Astăzi, Ucraina poate deveni Siria Europei iar pentru România un dezastru în materie de securitate și apărare internă. Îmi bazez analiza pe informații din surse din cele mai bine documentate posibile, nu doar interne dar și externe. Așadar, într-o astfel de situație structurile mafiote prosperă și se dezvoltă: de la traficul de ființe umane (inclusiv „vinderea refugiaților”) până la trafic cu armament, terorism și distrugerea minimei stabilități interne.

  – Spionajul. Un război pe teritoriul Ucrainei înseamnă o țară penetrabilă de către toate serviciile ce nu-și doresc stabilitate în regiune sau care doresc extinderea zonelor de influență. Cinismul, când vine vorba de spionaj, nu are limite și este raportat la interesele legitime ale statelor. Așadar vom avea o îngrămădeală de operațiuni de spionaj, diversiuni și război hibrid, de data aceasta nu numai pe teritoriul Ucrainei, ci și pe teritoriul României, aceste operațiuni în cazul unei invazii generalizate a Ucrainei, devin floare la ureche în România.

  – Riscul improbabil, dar posibil al antrenării în război a țării noastre prin acțiuni provocatoare la granițele României. Cel mai mare risc aici apare nu din războiul clasic, ci mai degrabă hibrid. Se creează premisele perfecte pentru destabilizarea unei țări (România) independent de obiectivele conflictului de la graniță de către state care acționează și își doresc o Românie divizată și cât mai slabă în regiune, sublinia ministrul  Ion Costaș într-un interviu publicat în  http://www.ziarulnatiunea.ro/2019/02/04/provocari-si-pericole-imediate-la-adresa-securitatii-nationale/

 

Provocări din partea Ungariei: ”Nu renunţăm la acest pământ”. Reacția României

Implicarea guvernului Ungariei în România sporește constant, de la programe economice dedicate maghiarilor din România la declarații belicoase. Recent secretarul de stat Árpád János Potápi, responsabil pentru politicile naţionale ale Cancelariei premierului Viktor Orban,  declara  la Miercurea Ciuc că “Guvernul Ungariei nu renunţă la acest pământ”, nu renunţă la maghiarime, la părţile naţiunii maghiare şi la istoria maghiarilor, potrivit agenției maghiare de presă MTI.

 

 

 

 

 

Imagini pentru provocari antiromanesti photos

 

 

 

 

Secretarul de stat ungar Árpád János Potápi a declarat și că: “A luat sfârşit veacul de singurătate. Cu programe de dezvoltare a economiei, ani tematici, crearea spaţiului educaţional şi economic în Bazinul Carpatic ne-am tot străduit în ultimii opt ani să venim în întâmpinarea dăinuirii dumneavoastră pe pământul dumneavoastră natal” – a afirmat secretarul de stat.

Declarația sa vine la doar câteva zile după ce guvernul ungar a anunțat că, după ce a primit acceptul Puterii din România, va investi 77 de milioane de euro pentru sprijinirea afaceriștilor din Ținutul Secuiesc care transmit proiecte în limba maghiară.

De asemenea, ministrul de Externe Péter Szijjártó a reiterat și că diplomații maghiari nu au voie să participe la recepțiile de ziua națională a României.

Replicile României la provocările venite din partea Guvernului Ungariei lipsesc cu desăvârșire. Cu excepția unui avertisment de la Ministrul de Externe, Teodor Meleșcanu, și guvernul, și președinția sunt extrem de tăcute pe acest subiect . (https://www.capital.ro/provocari-din-partea-ungariei-nu-renuntam-la-acest-pamant-react.html).

 

 

 

Budos Olah luat Ardeal la noi, rog dat Ardeal imediat la loc!

 

18/03/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Dacii liberi trăiesc în Ucraina. VIDEO

  

Imagini pentru romanii din transcarpatia photos

 

Transcarpatia (în ucraineană Закарпатська область) este o regiune din Ucraina. Capitala sa este oraşul Ujhorod.

Teritoriul Transcarpatiei actuale a făcut parte, până în 1918, din regatul Ungariei, care organizase în regiune comitatele Maramureş, Ugocea, Bereg şi Ung.

În 1918, delegaţii ale românilor din satele Maramureşului de Nord au participat la adunarea de la Alba Iulia cerând unirea întregului Maramureş cu Regatul României.

Rutenii majoritari au au cerut la 8 noiembrie 1918 la Prešov separarea de Ungaria.

În vreme ce consiliile întrunite în regiune reuşiseră să obţină o mai mare autonomie în cadrul statului maghiar, diaspora ruteană a cerut independenţa totală.

Un consiliu întrunit la Hust în aceeaşi lună s-a pronunţat în favoarea unificării teritoriului cu Republica Populară a Ucrainei Occidentale, un stat cu existenţă temporară în 1918, care revendicase teritoriul.

Reanexată în 1919 de Republica Sovietică Ungară condusă de guvernarea comunistă a lui Kun Bela, regiunea a fost ocupată de România în timpul războiul româno-ungar din 1919,  care a predat teritoriul în august 1919 autorităţilor ungare reconstituite, după căderea guvernului bolşevic.

Odată cu declararea independenţei Cehoslovaciei, a apărut ideea intrării acestui teritoriu  în noul stat, care a fost acceptată la Conferinţa de Pace de la Paris.

România nu revendicase regiunea, Rusia era în mijlocul revoluţiei, Ungaria era un stat învins instabil, iar Republica Populară Ucraineană a fost considerată o construcţie neviabilă.

 După anexarea de către Germania în 1938 în urma Acordului de la München a mai multor teritorii cehoslovace şi în urma primului arbitraj de la Viena, în anul 1939, regiunea a primit o autonomie mai largă, iar Carpato-Ucraina şi-a declarat ca şi Slovacia independenţa.

(CITIŢI: 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/03/20/

statul-cu-cea-mai-scurta-existenta-din-istorie-carpato-ucraina)

Ungaria însă a ocupat-o total a doua zi, deşi arbitrajul îi acordase doar partea de sud-vest a acestui teritoriu.

În toamna lui 1944, trupe sovietice au pătruns în această regiune, iar autorităţile cehoslovace au revenit din exil la Hust pentru a reorganiza administraţia, însă sovieticii au organizat la rândul lor o administraţie paralelă cu sediul la Muncaci.

După luni de negocieri, delegaţia cehoslovacă a fost obligată să părăsească provincia în februarie 1945 şi, după ce a orchestrat o lovitură de stat la Praga, Uniunea Sovietică a anexat Transcarpatia şi a alipit-o la RSS Ucraineană.

În 1991, după destrămarea URSS, acest teritoriu care are o suprafaţă de 12.800 km² şi numără 1.252.300 de locuitori, a rămas în continuare în componenţa Ucrainei, cu reşedinţa la Ujhorod.

Românii locuiesc mai ales în partea de sud-est, cunoscută şi ca Maramureşul de Nord (raioanele Rahău şi Teceu), în acestă regiune fiind mult mai numeroşi cu secole în urmă, ceea ce se vede şi din numărul mare de toponime şi oronime româneşti rămase până în zilele noastre.

 
 Imagini pentru transcarpatia photos

 Dacii liberi există în Ucraina  

 

 

Pe granița de nord-vest a României, de-a lungul regiunii Transcarpatia se întinde o salbă de sate și comune românești cu specific maramureșean cu totul deosebite. Printre cele mai frumoase și bogate localități din imediata apropiere a României.

Teacevo corespondentul satului Teceu din România, Apșa de Jos, Apșa de Mijloc, Slatina, Biserica Albă, Strâmtura, Topcino, Bouțu Mare, Bouțu Mic, Podișor, Cărbunești, Plăiuț, comuna Vlădița sunt locuite aproape în exclusivitate de români.

 

Satele sunt vechi, atestate încă din secolul XIV.

Un lanț de perle românești la  margine de hotare ce adăpostește peste 40 de mii de suflete de maramureșeni trecuți cu vederea de strategia de politică externă a MAE din ultimii ani.

 

Oamenii sunt un exemplu de supraviețuire.

 

Au trecut peste ei mai multe imperii : Regatul Maghiar, Principatul Transilvaniei, Imperiul Habsburgic, Monarhia Austro-Ungară, Cehoslovacia, URSS.

Mai nou se vorbește de o Euroregiune a Maramureșului.

 

 

 

Imagini pentru manastirea sf nicolae din apsa de jos photos

 

 

 

“În Apșa de Jos sunt moroșeni care vorbesc numai românește, nu ucraineană”, ne spune Ion Botoș, președintele Uniunii Regionale din Transcarpatia. Oamenii muncesc pe unde pot, în general în construcții. În străinătate sau în marile orașe din Ucraina.

Rusia plătește cel mai bine. Nu se poate trăi cu salariul de la stat. Gospodăriile moroșenilor întrec orice închipuire.

Casele mai vechi au câte două etaje și sunt împodobite cu flori, cele noi sunt adevărate palate cu zeci de camere. Cele vechi seamănă toate între ele pentru că nu au acoperiș. Parcă i-a lovit cubismul.

După război, pentru a asigura uniformitatea imperiului, autoritățile sovietice au interzis acoperișurile în unghi.

 

Biserici și morminte românești vechi de sute de ani

 

 

SANYO DIGITAL CAMERA

 

 

“Aci să odihnesc Petru Ivasco repausat in 19 Jan.1893 in etate de 72 de ani și soția Maria Dan repausată in 29 Nov. 1889 in etate de 61 ani. Fie-le țerina ușoară și amintirea binecuvântată !”, citim pe o piatră funerară din marmură neagră.

Cimitirele strămoșilor de pe culmi, legătura dintre viață și moarte au fost uitate. Morminte fără cruci sau ale căror inscripții au fost şterse de vremuri, biserici de lemn în stil maramureșean au fost construite pe culmi parcă pentru a veghea casele și gospodăriile locuitorilor.

Unele morminte sunt atât de bătrâne încât nimeni nu mai poate spune cui aparțin.

Mai multe cimitire au fost chiar nivelate, iar autoritățile au interzis înmormântările timp de 50 de ani. Cimitirele moderne au un aspect mai ciudat.

Pietre funerare din marmură neagră pe care sunt impresionate printr-o tehnică specială imaginile defuncților sunt la tot pasul. De când s-a rupt biserica ucraineană în trei, adventiștii și Martorii lui Iehova au profitat cel mai mult.

Templele lor se ridică pretutindeni ca ciupercile după ploaie.

Majoritatea bisericilor vechi  sunt din lemn. Monumentele de patrimoniu  construite în stil maramureșean sunt acum închise. 

Cea mai veche biserica de lemn din Apșa de Mijloc veghează satul de pe un deal încă de la 1428.

O altă bisericuță construită pe deal, poartă hramul Sfântului Nicolaie și datează din anul 1776.

 

 

 

Imagini pentru apsa de jos photos

 

 

 

Una din puținele biserici de lemn din Apșa de Jos la care se mai slujește a fost construită în 1561.

Vine un preot din România pentru a ține slujba. Biserica Mănășturel a fost construită pe locul unei mânăstiri cu hramul Sfântul Vasile care a existat încă din secolele 13-14.

În anul 1776, pe locul ei a fost ridicată biserica de lemn cu hramul Maicii Domnului.

O construcție de tip gotic. În 1941 un viscol i-a rupt turnul. Oamenii au refăcut-o cu eforturi proprii. Preoții români pot fi numărați pe degete.

Unul din ei, Sebastian a avut ceva probleme cu autoritățile și a fugit în Siberia.

Mai dă târcoale din când în când prin satele Transcarpatiei.

 

Vâltoarea

 

La fiecare sfârșit de săptămână, familile moroșenilor care nu sunt plecați la muncă se strâng la vâltoare. Este un obicei printre românii din Apșa să ia masa împreună.

Lângă vâltoare, bărbații pregătesc șașlâcul, pălincile și vodca, iar femeile salatele. Vâltoarea este o imensă mașină de spălat naturală.

Este folosită pentru a spăla lucruri grele ce nu pot fi curățate cu nimic altceva. Cergi grele din lână sau covoare.

Din când în când este folosită pentru relaxare. Apa de munte ce cade de la o înălțime de 2-3 metri îți face un masaj complet. Totul este să nu stai în gura jgheabului pentru că forța apei îți rupe carnea de pe oase.

 

Suflete și case de milioane

 

Vilele românilor de pe granița de nord cu Ucraina sunt impozante. Construite  din beton de cea mai bună calitate și cărămida groasă de un  un lat de palma, casele sunt făcute să dureze. “O ridic pentru a doua fată.

Prima s-a măritat. A terminat facultatea.”, spune un localnic. Moroșenii sunt oameni înstăriți și muncitori cu gospodării și case superbe.

E musai să își ridice casa cu cel puțin un etaj mai sus decât vecinul de peste drum. Unii dintre ei au câte 2-3 mașini.

Vilele noi sunt adevărate palate. Pot avea 30 sau chiar cu 50 de camere. “Să te uiți la suflete nu la case”, spune Ion Botoș.

Este aproape imposibil. Mischie și alți baroni pesediști ar păli de invidie dacă ar vedea palatele apșenilor.

Undeva, în drum spre Apșa de Mijloc, un localnic ne arată vila cunoscutului patron al Sportului Studențesc, Vasile Șiman.

“Noi nu ne vindem niciodată casele ! ”, ne spune Vasile cu mândrie.

Ucrainenii mai cârcotași spun că românii s-au îmbogățit din contrabandă cu metal peste graniță și cu altele, lemn, materiale de construcții, țigări.

În fața casei, mulți au depozite de materiale. Grămezi frumos ordonate de piatră din munte. Parcă sunt felii de pâine.

E folosită în construcții pentru decorațiuni interioare. Materiale de construcții sunt din belșug în această zonă. Granița este marcată pe marginea șoselei de câteva borne subțiri.

La nici 20 de metri Tisa și apoi, România. Profesorul Ion Vlad din satul Podișoru a predat la una din școlile românești, limba franceză. Acum e la pensie.

Trăiește într-o casă modestă, dar are pământ cât vezi cu ochii. Numai pomi fructiferi. “Numai din suc curat de mere “, ne spune el.

Pălinca are aromă de fagure de miere. Moroșenii spun că este medicament, nu băutură alcoolică.

 

Muzeul privat

 

Ion Botoș și-a deschis muzeu privat acasă. “Dacia Liberă” îi ocupă moroșanului un etaj întreg.

Cărți rare, costume populare și de epocă, monede vechi, icoane și obiecte de cult, totul numai despre istoria românilor.

Un proiect important al moroșenilor îl reprezintă reconstrucția Mânăstirii Peri, “un lăcaș sfânt care a existat pe la începutul secolului X “ la hotarul comunei Apșa de Jos.

Peri a fost prima episcopie românească din Ardeal.

La această mânăstire s-a tradus pentru prima oară Scriptura în limba română în anul 1696.  Proiectul se întinde pe circa 1,5 ha, iar costurile ridică la circa o jumătate de milion de dolari.

 

 

 

Imagini pentru romanii din transcarpatia photos

 

 

 

 

În Transcarpatia, românii trăiesc compact în două raioane :

 

Tiacevo                        români

Apșa de Jos                 98%

Slatina                         55-60%

Topcino                        99%

Strâmtura                     99%

Bouțu Mare                  99%

Bouțu Mic                    99%

Cărbunești                    100%

Podișor                          98%

Rahiv                           români

Biserica Albă                98%

Apșa de Mijloc             99%

Plăiuț                            98%

 

 

 

Surse: Wikipedia.ro

http://www.avertisment.net/dacii-libera-exista-in-ucraina/Eduard Ovidiu Ohanesian

 

16/07/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: