CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Vicepremierul rus Dmitri Rogozin sfidează din nou

O nouă sfidare marca Rogozin | Rusia nu va admite retragerea trupelor sale din Transnistria

 

 

Moscova nu va admite lichidarea așa-zisei misiuni de menținere a păcii din Transnistria, declară vicepremierul rus Dmitri Rogozin.

Mai mult decât atât, el lasă să se înțeleagă că opinia oficialităților de la Chișinău cu privire la prezența militară rusă pe teritoriul Republicii Moldova interesează nu are nicio importanță pentru Kremlin.

„Noi nu vom admite degradarea statutului Transnistriei, unde locuiesc conaționalii noștri, și nu vom accepta desființarea misiunii noastre de pacificare”, a scris Rogozin într-un mesaj pe pagina sa de Facebook, postat în replică la solicitarea premierului Pavel Filip cu privire la asigurarea unui „coridor verde” prin Ucraina necesar pentru retragerea trupelor ruse.

 

 

O nouă sfidare marca Rogozin | Rusia nu va admite retragerea trupelor sale din Transnistria

 

Foto: Dmitri Rogozin

 

Vicepremierul rus a lăsat clar să se înțeleagă că părerea Chișinăului nu interesează Moscova.

„Nu ne facem niciun fel de iluzii cu privire la situația reală din Republica Moldova, Guvernul căreia este controlat de manipulatorul și mafiotul Vlad Plahotniuc”, scrie Dmitri Rogozin.

Potrivit oficialului rus, Moscova caută și găsește soluții pentru „toate provocările Chișinăului și Occidentului pentru a agrava blocada acestei republici nerecunoscute (Transnistria – n.red.)”.

Amintim că, aflat la Kiev pe parcursul acestei săptămâni, premierul moldovean Pavel Filip, a declarat în cadrul întâlnirii cu președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, că Republica Moldova vrea să ajungă la un acord cu Ucraina pentru a fi creat un „coridor verde” pentru retragerea armatei ruse din Transnistria.

Rusia s-a obligat, încă din 1999, la summit-ul OSCE de la Istanbul, să-și retragă trupele din Transnistria, însă nu și-a respectat angajamentele, sub pretextul asigurării unei misiuni de menținere a păcii în regiune.

Anul trecut, Curtea Constituțională de la Chișinău a declarat neconstituțională prezența unor trupe străine pe teritoriul Republicii Moldova, invocând principiul neutralității statului.

 

 Rezoluția depusă de R. Moldova la ONU privind retragerea trupelor militare ruse din regiunea transnistreană, va fi examinată, cel mai probabil în luna iunie, a anunțat președintele parlamentului de la Chişinău, Andrian Candu, recent întors dintr-o vizită în Statele Unite.

Andrian Candu a mai afirmat că Federația Rusă a intervenit cu unele măsuri procedurale pentru a bloca această rezoluție.

„La New York am discutat despre rezoluția pe care Republica Moldova o propune cu privire  la retragerea trupelor militare a Federației Ruse. Noi ne referim la retragerea trupelor militare a Federației Ruse nu la retragerea contingentului de pacificatori.

Federația Rusă a intervenit cu unele măsuri procedurale, tehnice, ca să blocheze rezoluția. Rezoluția oricum va fi susținută de mai multe state și cel mai probabil în iunie vom trece procedurile ca această rezoluție, ca și proiect să fie introdusă pe ordinea de zi Adunării Generale a ONU. State precum Germania, SUA și-au dat acceptul pentru susținerea unei astfel de rezoluții”, a declarat șeful Legislativului din R.Moldova.

Amintim că, în vara anului trecut Chișinăul s-a adresat Organizației Națiunilor Unite cu solicitarea de a include subiectul privind retragerea trupelor rusești de pe teritoriul Republica Moldova pe ordine de zi a celei de-a 72-a sesiuni a Adunării Generale ONU, care a avut loc în septembrie.

Ulterior, discutarea acestui subiect a fost amânată pentru luna octombrie.

 

 

 

Surse:

http://radiochisinau.md/o-noua-sfidare-marca-rogozin-rusia-nu-va-admite-retragerea-trupelor-sale-din-transnistria–66143.html

 

https://web.facebook.com/plugins/post.php?href=https%3A%2F%2Fweb.facebook.com%2Fdmitry.rogozin%2Fposts

 

http://radiochisinau.md/rezolutia-rmoldova-la-onu-privind-retragerea-armatei-ruse-din-transnistria-ar-putea-fi-examinata-in-iunie–

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/04/20/ziua-de-20-aprilie-in-istoria-romanilor/

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/04/20/o-istorie-a-zilei-de-20-aprilie-video-2/

 

20/04/2018 Posted by | ROMANII DIN JURUL ROMANIEI | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

REPUBLICA MOLDOVA ESTE DUPĂ 20 DE ANI, INDEPENDENTĂ FAŢĂ DE ROMÂNIA SAU FAŢĂ DE RUSIA?

REPUBLICA MOLDOVA „NEGOCIAZĂ“ CU MOSCOVA FĂRĂ SĂ AIBĂ, ÎN REALITATE, NICI O CARTE CÎŞTIGĂTOARE ÎN MÎNĂ, PENTRU CĂ RUSIA VREA UN SINGUR LUCRU, UNUL SINGUR, ADICĂ LEGITIMAREA PREZENŢEI TRUPELOR SALE PE TERITORIUL R. MOLDOVA

Foto: desencyclopedie.wikia.com

„Ieri-noapte am băut cu ruşii… Era să mor. Azi dimineaţă m-am trezit… Mai bine muream ieri!“ (din memoriile nepublicate ale unui diplomat occidental)

Există despre Rusia o vorbă celebră rostită de un personaj faimos: „Rusia este o ghicitoare, înfăşurată într-un mister, în interiorul unei enigme“. Chiar aşa că fie? Chiar atît de absconsă şi incomprehensibilă să fie această Rusie precum credea Winston Churchill? Ne îndoim că, cel puţin în ceea ce Donald Rumsfeld numea „Noua Europă“, atunci cînd cineva este întrebat despre Rusia, va cădea năucit în dubitaţii încercînd să înţeleagă ce vrei să spui sau cum să se dumirească în faţa acestei abisale întrebări…

Departe de noi gîndul de a nega complexitatea unui fenomen precum cel numit „Rusia“, dar de aici pînă a o declara ininteligibilă e un pas excesiv. În prestaţia ei (geo)politică, Rusia nu e atît de surprinzătoare şi de inedită pe cît ne place, deseori, să credem. Din păcate.

Ce se întîmplă acolo? Astăzi, politica internă a Federaţiei Ruse a intrat în acceleraţie. S-a petrecut recent – vă amintiţi? – „misterul“ candidaturilor. Hamlet s-a mutat pe Volga şi toată lumea se întreba, shakespearian, cînd despre Putin, cînd despre Medvedev: „Va candida sau nu va candida?“. Evident, chestiunea a fost tranşată urgent: vor candida ambii! Unii se grăbesc să acrediteze ideea că această bătălie la vîrf va fi începutul democratizării veritabile a Rusiei – aşa cum se discuta atunci cînd generalul de armată Lebed se pregătea să candideze la preşedinţie şi se spunea că democraţia va începe în Rusia doar atunci cînd servicile secrete militare vor începe războiul cu KGB-ul. Din păcate, Lebed a suferit un accident de elicopter şi democraţia veritabilă din Rusia s-a mai amînat un pic.

Ce se întîmplă acum? De unde atîta agitaţie şi suspans pe scena politică? Sondajele de opinie indică cifre care ridică probleme tehnologilor de la Kremlin. Ratingul celor de la putere coboară, chiar dacă, în comparaţie cu cel al liderilor europeni, este consistent (Putin are încă cca 60%, însă pe tendinţă descrescătoare). Întrebarea e aceasta: Cum să faci să recîştigi adeziunea publicului – una dintre dimensiunile importante ale „putinismului“? Cum să îl reconectezi la spaţiul politic? Cum să îl faci să te (mai) creadă?

Soluţii pentru (ne)liniştea noastră

Prima idee care vine în minte este un conflict militar consistent, un război chiar. „Coada dă din cîine“ şi la Moscova, chiar dacă ruşii nu fac filme pe tema asta. Dacă Putin a devenit cu adevărat Putin în urma confruntărilor sîngeroase din Cecenia, de ce nu ar mai funcţiona o dată? Nimeni, fireşte, nu are certitudinea că ea a fost eliminată complet, dar trebuie să ţinem seama că soluţia rămîne extremă, fie şi în cazul Rusiei. Teoretic, o altă soluţie ar fi aducerea pe scenă a unor lideri tineri, de altă formulă. Soluţia nu e fezabilă. În primul rînd, pentru că timpul e scurt; în al doilea rînd, pentru că o creştere spectaculoasă şi rapidă a unui tînăr politician nu s-ar putea orchestra, nici măcar de către tehnologii de la Kremlin, decît pe seama scăderii sau minimalizării lui Putin. Şi asta, cel puţin deocamdată, nu se poate.
În aceste condiţii, o soluţie realistă pentru reconectarea populaţiei la politică – în special populaţia urbană, educată şi prosperă – poate fi găsită prin intermediul unei bătălii interne. Este nevoie de un nou tip de mobilizare, în ciuda faptului că nu se mai pot aduce actori noi pe scenă. Urmează, deci, filmul anului: confruntarea Putin-Medvedev! Va trebui să ne aşteptăm la o dispută relativ dură între cei doi, dar care niciodată nu va depăşi punctul de fierbere sau criza care riscă să fisureze iremediabil sistemul. În urma acestei confruntări, victorios va fi Putin.

Privind spre Rusia de la Bucureşti

În raport cu Rusia, nici România nu are multe întrebări abisale de pus. Confruntarea durează de vreo 200 de ani, şi nu s-au schimbat multe de atunci. Doar decorul. După 1989, ruptura s-a petrecut imediat ce România a arătat clar că merge spre Vest şi nu îşi gîndeşte destinul în raport cu Estul. Maximum de „simpatie“ din partea rusă a fost, se pare, livrat pe la mijlocul anilor ’90, şi s-a tradus printr-o teză emanată de tratatul geopolitic al lui Dughin, după care România se poate chiar reuni cu Basarabia, dar – cum altfel? – doar în condiţiile unei bune relaţionări cu Rusia. Una dintre expresiile concrete ale acestui proiect a fost aşa-numitul „Plan Belkovschi“, prezentat şi la Bucureşti prin 2003, eveniment petrecut, deloc întîmplător, în preajma intrării României în NATO şi în toiul negocierilor de la Chişinău privind chestiunea transnistreană. După integrarea euroatlantică a României, surprinzător, toate „ofertele“ Rusiei au încetat. Cel puţin pînă acum.

Ceea ce trebuie însă reţinut este că niciodată relaţia bilaterală România-Rusia nu a fost strict personală, iar ideea după care preţul gazelor depinde de tonul declaraţiilor unuia sau altuia dintre preşedinţii de la Bucureşti este naivă. Preţul gazelor a crescut cînd în România era un preşedinte care avea toate datele să nu se întîmple asta. Şi totuşi, negocierile cu Moscova s-au blocat, nici o resetare nefiind deocamdată viabilă.

Problema este de fond. Chestiunea nu se referă la dezirabilitatea unei relaţii bune cu Rusia – cine se îndoieşte de asta? –, ci de maniera în care ea se poate obţine. O relaţie bună cu Moscova se poate obţine, teoretic, şi mîine, dar cu un preţ inacceptabil. Preţul sacrificării agendei publice a României în raport cu Rusia şi al eliminării de pe agenda bilaterală a unor chestiuni „minore“ de tipul: tezaurul românesc, chestiunea pactului Ribbentrop-Molotov (din a cărui discuţie Republica Moldova este ignorată sistematic, şi nu doar la Moscova!), parteneriatul strategic cu SUA, ideea de ocupaţie rusă a Basarabiei, existenţa „limbii şi poporului moldovenesc“ etc.

„Preţul corect“ pentru relaţia România-Rusia

Poate face Bucureştiul asta? Riscul este enorm, indiferent cine ar decide să purceadă la o asemenea întreprindere geopolitică. Pentru că, o repetăm, problema nu este tonul adoptat în relaţia bilaterală, ci poziţiile strategice, de fond, care ar trebui sacrificate. Pentru că Rusia nu acceptă jumătăţi de măsură. Dacă unii politicieni români mai cred aşa ceva, să se uite niţel spre Est, spre Chişinău, şi să înţeleagă că Rusia nu poate fi păcălită prin vorbe sau gesturi parţiale.

Preşedinţii de la Chişinău – cu excepţia lui Mihai Ghimpu – aveau toate datele să fie agreaţi la Moscova nu doar pentru că proveneau din sistemul sovietic, ci pentru că inclusiv limba maternă a copiilor lor a fost limba rusă, limba română fiind însuşită tîrziu de fiii şi fiicele lor, fie că se numeau Snegur, Luchinschi sau Voronin. Şi ei au făcut aproape toate concesiile faţă de Moscova: au stat în genunchi cînd a fost nevoie, nu au acţionat Rusia în judecată pentru că nu vrea să îşi retragă trupele, au semnat documente inacceptabile, au declarat tot ce se putea declara.

Dar pentru că nu au făcut un singur lucru, unul singur, adică legitimarea prezenţei trupelor ruse pe teritoriul R. Moldova, nu au primit, în fond, nimic. După 20 de ani de independenţă – faţă de România sau faţă de Rusia? –, Republica Moldova „negociază“ cu Moscova fără să aibă, în realitate, nici o carte cîştigătoare în mînă… Aviz amatorilor!

Din această perspectivă trebuie evaluată relaţia româno-rusă, şi nu din cea a unor declaraţii ferme de la Bucureşti sau a unor isterii de la Moscova. Reacţia Rusiei după afirmaţia preşedintelui Băsescu de asumare a ordinului de trecere a Prutului – o afirmaţie de altfel de bun-simţ pentru orice şef de stat român de azi şi de mîine – a fost surprinzătoare şi a ieşit din orice canoane diplomatice. Dar asta nu arată forţă, ci slăbiciune. La fel şi ieşirea impetuoasă şi comică a unui Moş Teacă de la NATO, şi blogger pe deasupra, care a fost trimis acolo să reprezinte Moscova, tocmai pentru a ţine vie în ochii occidentalilor ideea unei Rusii incontrolabile şi care poate lovi oricînd, dacă nu e ţinută în frîu relativ rezonabil de – cine altcineva? – Vladimir Putin şi echipa lui.

Este o sfidare extraordinară că tu, Rusia, după ce ai ras jumătate de Cecenie în numele apartenenţei acestui teritoriu la spaţiul Federaţiei Ruse şi ai făcut un război cu Georgia pentru două provincii separatiste, să reacţionezi astfel atunci cînd preşedintele României nu face decît să reamintească lumii că Rusia a ocupat teritoriul dintre Prut şi Nistru şi că acest lucru nu poate fi şi nu trebuie să fie ignorat.

Ce e de făcut?

Deocamdată nu mare lucru. Ţinînd seama că agenda româno-rusă nu este deloc clarificată şi că în intervalul de timp care urmează – cum am văzut – nici liderii, nici politicile nu se vor schimba la Bucureşti sau la Moscova, situaţia rămîne îngheţată. „Resetarea“ ruso-americană – sau ceea ce la Washington se cheamă „regîndirea Eurasiei“ – nu va duce nici ea la măsuri definitive în acest spaţiu.

Pentru că aici jocurile rămîn cu sumă nulă. Cu cît SUA cedează teren mai mult în regiune în numele resetării, cu atît cîştigă mai mult Rusia, dacă nu direct, atunci prin intermediul unei relaţii strînse cu Germania şi, mai nou, Franţa (după cum a sesizat diplomatic şi senatorul Lueger în raportul său vizînd chestiunea transnistreană, cînd a sugerat că America este tot mai marginalizată în acest dosar). Neutralitatea nu există în această regiune (în R. Moldova, de pildă, neutralitatea înseamnă „NATO, nu!“, pe cînd trupele ruseşti, da!).

În actualul context geopolitic, cu o Rusie care nu îşi va schimba rapid profilul şi liderii, şansele resetării relaţiei Bucureşti-Moscova sînt aşadar minime. Căci această resetare nu poate fi făcută, cum am văzut, în schimbul renunţării la o agendă pe care România a menţinut-o chiar şi în contexte mai dramatice. Cei care cred că pot schimba lucrurile doar prin schimbarea limbajului se înşeală.

În ceea ce priveşte acţiunile imediate, Bucureştiul trebuie să facă un singur lucru: să ţină un ochi atent îndreptat spre R. Moldova. Evoluţiile politice interne de acolo şi viitoarele negocieri pe dosarul transnistrean vor transmite semnale mult mai semnificative decît comunicatele isterice al MAE rus. Rusia nu crede nici în lacrimi, nici în simple declaraţii de intenţii.

Ar fi bine să nu creadă nici Bucureştiul.

 

Dungaciu

DAN DUNGACIU

Dan Dungaciu este profesor la Universitatea Bucureşti şi director al Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române (ISPRI). În 2011 a publicat la Editura Cartier lucrarea Basarabia e România? Dileme identitare şi (geo)politice în R. Moldova.

24/08/2011 Posted by | POLITICA | , , , , , , | Lasă un comentariu

Directorul Centrului de Cercetare a Integrării Europene, politologul georgian Vasil Chkoidze, nu exclude posibilitatea retragerii trupelor ruse din Transnistria

Politolog georgian: Prezenţa militară rusă în Transnistria a pierdut orice sens

 Politolog georgian: Prezenţa militară rusă în Transnistria a pierdut orice sens

Foto: basarabia91.net

Directorul Centrului de Cercetare a Integrării Europene, politolog  georgian, Vasil Chkoidze nu exclude posibilitatea retragerii trupelor ruse din Transnistria și crearea unui precedent de eliberare a regiunii ocupate de statul vecin.

 

Chkoidze consideră că, în cazul în care se va ajunge la un acord privind modalitatea de protecție a intereselor oamenilor de afaceri ruși, Kremlinul nu va împiedica reintegrarea Transnistriei în Republica Moldova, or semnalele deja vin de la Moscova.

„Prezenţa militară rusă în Transnistria a pierdut orice sens. Este clar că pentru societatea moldovenească, Uniunea Europeană este mult mai atractivă decât Federaţia Rusă. Cu toate acestea, şansa că problema transnistreană va ajuta Rusiei să aducă un guvern pro-rusesc la putere în Republica Moldova, este practic egală cu zero.  În realitate, Rusia trebuie să întrețină trupele sale militare şi regimul marionetă în Transnistria, cu toate că aceasta nu-i aduce dividende politice, sau avantaje strategice”, a mai declarat politolog georgian.

Sursa: UNIMEDIA cu referire la abkhazeti.info

09/05/2011 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: