CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cine a ordonat să fie anulată emisiunea filatelică dedicată Aniversării Centenarului Trianonului ?

 

 

 

 

 

 

 

La noi, Centenarul României Mari a fost o rușine cum doar una la o sută de ani poți să vezi. Decerebrarea clasei politice românești a ieșit la iveală recent în toată splendoarea ei, printr-un act de cenzură brutală.

Romfilatelia urma să introducă în circulație o emisiune de mărci poștale „Centenarul Tratatului de la Trianon”, pentru a aniversa 100 de ani de la recunoașterea internațională a Marii Uniri.

Pe timbrul emisiunii, care avea valoarea nominală de 8,5 lei, urma să fie ilustrat Nicolae Titulescu, prim delegat al României la Conferința de Pace de la Paris, alături de Palatul Marele Trianon.

Colița emisiunii descria o compoziție dedicată Centenarului Tratatului de la Trianon, semnat la 4 iunie 1920.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Pe timbrul coliței dantelate, cu valoarea nominală de 29 de lei, sunt ilustrați Regele Ferdinand I și Regina Maria, ambii privind spre stema de stat a României Mari. Seria personalităților de pe coliță este continuată cu Ion I.C. Brătianu, șeful delegației României la Conferința de Pace de la Paris, alături de dr. Ion Cantacuzino și Nicolae Titulescu, ambii semnatari ai Tratatului din partea României. Colița mai conține reproducerea paginii întâi a publicației pariziene Le Petit Journal, suplimentul ilustrat, din data de 28 martie 1929, care a publicat harta României cu granițele stabilite de Conferința de Pace, alături de un desen de epocă al Palatului Marele Trianon”, preciza Romfilatelia.

Din păcate însă, totul s-a terminat cu acel comunicat.

După cum a scris istoricul George Damian pe siteul său„ A dispărut din planul editorial de pe site, a dispărut de pe site și pagina dedicată acestei emisiuni filatelice”. Azi a apărut un comunicat scurt în  care se anunță: „Emisiunea de mărci poștale „Centenarul Tratatului de la Trianon”, programată pentru data de 4 iunie 2020, nu va fi introdusă în circulație. Romfilatelia își rezervă dreptul de a redimensiona programul emisiunilor de mărci poștale, comunicând în timp util orice modificare.”

Până și știrea de pe agenția de presă Agerpres, a statului român, care anunța evenimentul, a dispărut. 

„Cineva a luat decizia că nu trebuie să existe în România o emisiune filatelică dedicată Tratatului de la Trianon. Nu știm cine este acel cineva, se șterg toate urmele din spațiul public despre aceste timbre periculoase. Bănuiesc că nici pe cale administrativă nu se poate reconstitui traseul poruncii, a sunat ”cineva de sus” și toată lumea s-a executat fără să crâcnească. Timbrele sun tipărite, dar rămân la secret. Cel mai probabil vor fi trimise la topit, cu cât mai repede, cu atât mai bine.

Între timp ceea ce se numește mass-media ne învață cum să facem rezervare la restaurant și dezbatem problemele hangiilor și cârciumarilor de parcă ar fi vorba de Judecata de Apoi. Un act de cenzură care șterge memoria istorică a românilor nu deranjează pe nimeni. Cine a dat porunca să fie distrusă o emisiune filatelică? Ar fi interesant să îi știm cu nume și prenume pe cei care se rușinează cu istoria românilor.


Nu mi se pare deloc jignitor acest timbru. Nu văd de ce s-ar simți cineva lezat. Dar clasa politică aflată la conducerea României se rușinează cu istoria țării și vrea s-o șteargă din memoria publică. Nu au chip și voce acești oameni, dar din când în când faptele lor ies la iveală, precum în acest caz de cenzură. Nu mai are rost să discutăm despre legi și alte chestii.

În sfârșit: mâine la Budapesta va avea loc o ședință festivă a Parlamentului unde va fi votată o declarație privind protecția identității naționale a ungurilor. Bravo lor și să fie sănătoși.

Despre Ungaria lui Viktor Orban se spun tot felul de lucruri: că s-a dat cu Rusia, că s-a certat cu toți vecinii, că este anti-UE etc.

Dar cel puțin clasa politică din Ungaria nu este împotriva ungurilor, a notat jurnlistul George Damian pe blogul său, preluat de www.activenews.ro.

20/07/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

Hărțile României după Trianon reproduse de o publicație din Ungaria

Blogul maghiar Pangea.hu  are o postare impresionantă despre România Mare, ilustrată cu mai multe hărți etnografice românești.

 

Cu 101 de ani în urmă, în 1 decembrie a avut loc Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Aici a fost proclamată, în Declarația de la Alba Iulia„unirea românilor și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea Națională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre.”

Argumentele României privind trasarea granițelor, asemănătoare celorlalți actori din regiune, au avut la bază hărți etnice.

Interesul față de acest subiect a fost stârnit din nou în România cu ocazia centenarului, astfel, după expoziția „România Mare reflectată în reprezentări cartografice”, deschisă la sfârșitul lunii octombrie 2018 la Biblioteca Academiei Române, care se axează pe hărți etnografice și alte hărți, în noiembrie 2018 a avut loc vernisajul expoziției Războiul hărților la Muzeul Național al Hărților şi Cărții Vechi, care prezintă tocmai hărți etnografice din perioada Marii Uniri.

(Instituția din urmă va organiza Congresul Internațional de Cartografie Istorică [29th International Conference on the History of Cartography] în 2021).

La Budapesta, în secția de cartografie a Bibliotecii Naționale Széchényi găsim o expoziție de hărți etnografice din mai multe regiuni cu titlul Az I. világháború térképeken: Határviták [Primul Război Mondial pe hărți: dispute asupra graniței].

În această postare am încercat să adunăm la un loc hărțile etnografice românești.

Postarea este o bibliografie ilustrată, hărțile nu sunt însoțite de analize cartografice sau politice.

Potrivit terminologiei românești, unirea în practică s-a referit la următoarele regiuniArdeal/Transilvania, Crișana, Banat și Maramureș/Marmaţia.

Granițele statale definitive însă nu au fost suprapuse cu cele descrise aici, ci au fost desemnate în urma Tratatului de la Trianon, semnat la 4 iunie 1920.

Împărțirea regională a teritoriilor Ungariei contemporane nu corespunde în totalitate cu împărțirea românească, nici privind denumirile, nici dimensiunile unor regiuni, iar înțelesul unor termeni s-a schimbat de-a lungul timpului, atât în limba română, cât și în limba maghiară.

 

 

Regiuni istorice românești în percepția românească a vremii Sursa

Întocmirea hărților etnice a trăit o perioadă de aur în timpul tratatelor de pace de la sfârșitul Primului Război Mondial, în 1919. După încheierea acestor tratate, întocmirea hărților etnografice a fost relativ neglijată, atât în România, cât și în Ungaria.

Un nou val în realizarea de hărți a început în jurul celui de-al doilea arbitraj de la Viena și a durat, cu o intensitate mai mare sau mică, până la semnarea Tratatelor de Pace de la Paris în urma celui de-al Doilea Război Mondial.

În această postare abordăm, pe lângă fostele teritorii ungurești, și toate regiunile istorice cu populație sau interese românești despre care există hărți etnografice sau sunt cuprinse într-o hartă etnică a unei regiuni mai mari: Bucovina, Basarabia, Bugeac, Dobrogea, Cadrilater, Transnistria, Timoc/Valea Timocului/Tribalia, Pocuția; respectiv ne străduim să prezentăm cât mai multe hărți etnografice care se referă la istoria localităților românești, incluzând hărțile despre localitățile aromâne/macedoromâne din Balcani, scrie https://pangea.blog.hu/  

Prezentăm în primul rând hărți întocmite de cartografi români (care au trăit pe teritoriul României din acea perioadă și nu numai) și care au fost publicate în România sau în străinătate, dar am ales și hărți întocmite de cartografi străini care au fost publicate, în forma prezentată în listă, în cadrul sau în anexele publicațiilor române, sau este evident că au fost realizate la comandă română.

Deoarece aici prezentăm hărți etnografice românești, acestea reprezintă abordarea regională caracteristică României din acea perioadă.

Potrivit informațiilor noastre nu există o hartă etnică română, legată de tratatele de pace de la sfârșitul Primului Război Mondial,  care să fi fost cunoscută publicului larg și care ar fi devenit un simbol, cum a fost „harta roșie” (Carte Rouge, Red Map) întocmită de Pál Teleki, geograf și prim-ministrul Ungariei între 1920-1921, respectiv 1939-1941.

Cea mai cunoscută hartă etnografică a chestiunii românești este o hartă franceză, întocmită de geograful francez Emmanuel de Martonne, desemnat în 1918 expert al Comitetului de studii de pe lângă Conferința de Pace de la Paris.

Geograful a studiat România și înainte, teza lui de doctorat publicată în 1902 tratează geografia Munteniei.

De Martonne este o personalitate respectată în România. Harta respectivă a fost întocmită mai devreme, însă a devenit cunoscută publicului larg din anul 1920 al revistei principale de specialitate din Franța, Annales de Géographie (versiunea Română: Emmanuel de Martonne: Încercare a unei hărţi etnografice a Ţărilor Româneşti. În: Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie. 1920. 177-199. p.).

 

 

 

Emmanuel de Martonne: Répartition des nationalités dans les pays ou dominent les Roumains. In: Martonne, Emmanuel de: Essai de carte ethnographique des pays roumains. Annales de Géographie, 1920/158. 81–98. p. 1:1 000 000.

Exemplarul autorului

 

 

În literatura de specialitate din Ungaria, hărțile etnografice românești au fost abordate în special la începutul anilor 1940. Aspirațiile revizioniste maghiare și activitățile de propagandă asociate conflictului româno-maghiar după cel de-al doilea arbitraj de la Viena au fost resimțite atât în redactarea hărților etnografice cât și în textele care au înșirat și au analizat aceste hărți.

Cele mai importante texte de acest fel sunt Rumänische Landkartenfälschungen (1940), care a fost realizat în institutul de științe politice fondat de către Pși nu conține întotdeauna critici obiective; și opera intitulată Die rumänische ethnographische Landkarten und ihre Kritik (1942).

În urmă cu aproximativ zece ani, o bibliografie cu titlul Válogatott bibliográfia Köztes-Európa etnikai földrajzához és etnikai térképezéséhez (1691-2006) (2007) [Bibliografie selectivă a geografiei etnice și cartării etnice a Europei Intermediare], care nu se axează doar pe România, dar conține datele bibliografice a multor hărți etnografice românești.

Deoarece în ultima vreme nimeni nu a realizat astfel de sinteze referitoare doar la România, în acest text, ca un prim pas, vom enumera și vom prezenta hărțile în ordine cronologică, fără a realiza analize comparative, pentru a obține o imagine în ansamblu despre cele mai importante opere ale cartografiei etnografice contemporane.

Analizele critice, cu perspective internaționale a celor mai importante hărți au fost și vor fi în continuare publicate în postări separate (vezi aiciaici și aici în limba maghiară).

Lista cu peste 50 de hărți etnografice românești este departe de a fi completă, dar ne-am străduit să adunăm la un loc cele mai importante dintre ele.

O parte din hărțile prezentate în această postare sunt de dimensiuni mari, câteodată publicații cartografice de sine stătătoare, compuse de mai multe foi individuale, iar altele sunt anexe pliabile sau câteodată ilustrații printre texte. 

De aceea aceste hărți diferă atât de mult în forma lor fizică, încât creează o iluzie falsă în mediul online, unde apar unul lângă celălalt în dimensiuni similare. De aceea celor interesați de acest subiect în adâncimile lui, le recomandăm să studieze hărțile în forma lor originală, împreună cu operele care conțin aceste hărți.

Lista a fost întocmită în ordine cronologică (presupusă).

1892

 

 

Harta etnografică a AustroUngariei şi a României după H. Kiepert. In: Aurel Popovici: La question roumaine en Transylvanie et en Hongrie. Replique de la jeunesse roumainie universitaire de la Trasylvanie et de la Hongrie. Viena-Graz-Budapesta-Cluj, 1892. 152 p. 1:3 000 000

Sursa

1895

 

 

 

Eugen Brote: Ethnographische und Wahlkreiskarte Ungarns. In: Eugen Brote: Die siebenbürgische Frage in Siebenbürgen und Ungarn. Berlin, Puttkammer & Mühlbrecht, 1895. 432. p. lipsă scară

Exemplarul autorului

 

 

 

 

Ioan Nenițescu: Harta etnografică a armânilor din Turcia Europeană. 1895. In: Ioan Nenițescu: De la Romanii din Turcia europeana. București, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, 1895. 639. p.

Sursa

1903

 

 

 

G. M. Murgoci – I. Popa-Burcă: Carte ethnographique du territorie suité entré le Danube, le Nister et la Tissa. In: A. Vlahoutza: La Roumanie pittoresque. București, „Indépendance Roumaine”, 1903. 330. p. lipsă scară

Sursa

1904

 

 

Diaconovich, C.: Harta etnografică a terilor locuite de români. In: Diaconovich, C.: Enciklopedia Română. Sibiu, ASTRA, 1904. 1274 p. 1:3 000 000.

Se află într-o colecție privată

1909

 

 

Nicolae Mazere: Harta etnografica a Transilvaniei.+ Nicolae Mazere: Supliment la harta etnografică a Transilvaniei. Iași, Institutul Geografic al Armatei, 1909. 98. p. 1:340 000.

Se află la: American Geographical Society Library, University of Wisconsin-Milwaukee Libraries, 666-c .T72 C-1909 (Milwaukee)

 

 

Prof. Dr. Gustav Weigand: Völkerkarte des rumänischen Sprachgebietes. In: Prof. Dr. Gustav Weigand: Linguistischer Atlas des dacorumänischen Sprachgebietes herausgeben auf Kosten der Rumänischen Academie in Bukarest. Leipzig, Johann Ambrosius Barth, 1909. 67. p. lipsă scară

Se află într-o colecție privată

1914

 

Aurelian Florinescu: Harta etnografica a ținuturilor Românești de sub stapánirea Austro-Ungara cum și parte din intinderea elementului Românesc. București, 1914. 1:1 000 000.

Se află la: American Geographical Society Library, University of Wisconsin-Milwaukee Libraries, 666-c.W4 C-1914 (Milwaukee)

 

 

 

G. Gane: Harta etnografică a Europei Centrale după Florinskij, Lubor-Niederle, Kiepert, Weigand, Cvijić, Mazăre, Noe şi alţii. BucureștiInstitutul de studii Sud-est Europene,1914. 

Se află la: Országos Széchenyi Könyvtár, Térképtár, TM 7189 (Budapesta)

1915

 

 

Ion Aurel Candrea: BănatulHartă etnografică. București, Socec & Co.1915. 1:500,000

Se află la: Országos Széchenyi Könyvtár, Térképtár TM 7189 (Budapesta)

1916

 

Val Popa – N. Istrate: Harta etnografică a pământului Românesc. 1916. 1:1 800 000

Se află la: American Geographical Society Library, University of Wisconsin-Milwaukee Libraries,666 C-1916 (Milwaukee)

1918

 

 

 

Dargicesco: Carte ethnographique de la Transylvanie. In: Dragicesco: La Transylvanie. Esquisse historique géographique, ethnographique et statistique. Paris, Librarie Félix Alcan, 1918. 112. p. 1:3 000 000. 

Se află la: Archives diplomatiques, Ministère des Affaires étrangères Direction des Archives Fonds du service géographique 294 QO / 81 (Paris).

 

 

O. Tafrali: Carte Ethnographique de la Dobroudja. In: O. Tafrali: La Roumanie Transdanubienne (La Dobroudja). Paris,Ernest Leroux,1918. 195. p. lipsă scară

Sursa

 

 

 

Carte Ethnographique de L’Autriche-Hongrie et des regions habitées par les Roumains d’aprés H. Kiepert. In: Aurele C. Popovici:La question roumaine en Transylvanie et en Hongrie; avec plusieurs tableaux statistiques et une carte ethnographique. Paris-Lausanne, Payot & Cie, 1918. 230. p. 1:3 000 000.

Sursa

 

 

N. P. Comnene: Carte ethnographique des Pays Roumains. cca. 1918, Bern, Institut Géograph. Kummerly & Frey, 1:1 750 000.

Se află la: American Geographical Society Library, University of Wisconsin-Milwaukee Libraries, 666 C-[1918] (Milwaukee)

1919

 

1919comnene_2.jpg

 

N. P. Comnéne: Carte Ethnographique des Régions Habitées par les Roumains. In: N. P. Comnéne: La terre roumaine à travers les âges : Atlas historiquepolitique ethnographique. Paris, Payot et Cie. 1919. 57. p. 1:4 150 000.

Se află într-o colecție privată

 

 

Demetresco: Carte ethnographique des régions habitées par les Roumains. Paris, H. Barrère, Éditeur-Géographe, 1919. 1:1 000 000

Sursa

 

 

Vasile Meruţiu: România Dintre Tisa şi Carpați Transilvania, Maramurăsul, Țara Crisului şi Bănatul. Hartă etnografică. București, Serviciul Geografic al Armatei, 1919. 28 de foi, 1:200 000.

Se află la: Arhivele Nationale Timiș, Fond 104, inventar 210, Collectia harti și planuri, 8/1919 (Timișoara)

 

 

 

I. Victor Vlad: Transilvania-Bănatul-Crişana-Marmaţia: Hartă Etnografică. București, Serviciul Geografic al Armatei, 1919. 2 de foi, 1:500 000.

Sursa

 

Vasile Meruțiu: România dintre Tisa şi Carpaţi Transylvania, Maramarosul, Tara Crisului si Banatul. Harta etnografica. București, Serviciul Geografic al Armatei, 1919. 1:800 000.

Sursa

 

 

Les Roumains entre les Carpathes et la Theiss. lipsă locul publicației, lipsă editură,1919. lipsă scară

Exemplarul autorului

 

 

A. D. Atanasiu: Roumains. Paris, Dufrénoy, 1919. lipsă scară (mai multe hărți: Allemands; Magyars; Serbes)

Sursa

 

Atanasiu: Le Banat d’aprés la carte ethnographique de la Hongrie pa Cholnoky Jenő. In: La Bucovine et le Banat. Paris, Libarié Félix Alcan, 1919. 54. p.

Se află la: Archives diplomatiques, Ministère des Affaires étrangères Direction des Archives Fonds du service géographique 294 QO / 81 (Paris)

A. D. Atanasiu: Carte ethnographique du Banat de Temesvar. Paris, Imp. Monroco, 1919. 1:1 000 000.

Sursa

Sc. Demetresco – C. Polyso – Prof. A. D. Atanasiu – Ed. Brocea: Roumains des vallées du Timok, de la Mlava et du Pek et Serbes du Banat. Paris, lipsă editură, 1919. lipsă scară

Sursa

A. D. Atanasiu: Les Roumains de Serbie (Région du Timok et de la Morave) d’aprés G. Valsan & G. Giuglea.In: D. Dragicesco: Les Roumains de Serbie. Paris, 1919. 1:1 000 000.

Se află la: Archives diplomatiques, Ministère des Affaires étrangères Direction des Archives Fonds du service géographique 294 QO / 81 (Paris).

 

A. D. Atanasiu: Carte ethnographique des Macédo-Roumains (Koutzo-Valaques).,Paris, 1919.

Sursa

 

I. Nistor: Harta etnografica a Bucovinei.In: I. Nistor: Der nationale Kampf in der Bukowina mit besonderer Berücksichtigung der Rumänen und Ruthenen. București, Göbl, 1919. 227. p. 1:300 000.

Exemplarul autorului

 

C. Brătescu: Harta etnografică a Bucovinei, lucrată după statistica oficială austriacă din 1910.București, Göbl-Rasidescu, 1:200 000.

Se află într-o colecție privată

 

Alexis Nour: Basarbia. Harta Etnografica. București, Göbl, 1919. 1:460 000.

Sursa

 

A. D. Atanasiu: Roumains de l’Ukraine. 1919. In: D. Draghicesco – Murgoci: Les roumains d’Ukraine. Paris, Dubois et Bauer, 1919. 27 p.

Sursa

1920

 

C. Protopopesu: Harta etnografică a regiunilor locuite de Români. In: Colonel Victor Siaicanu – D. St. Constatinescu: Atlas istoric geografic al neamului Românesc. București, 1920. 26 p. 1:3 000 000.

Sursa

1922

România (Naționaliăți, Desimea pop.)In: I. Popa-Burca: Atlas Geografic. București, 1922.

Sursa

1923

Alexis Nour: Transnistriana. Carte éthnographique.1923. 1:700 000.

Se află într-o colecție privată

1928

Alfred Stotz: Carte ethnographique de la Transylvanie/ Ethnographical map of Transylvania/ Ethnographische Karte von Siebenbürgen. Berlin, Rumänische Gesandtschaft, 1928. 1:750 000

Se află într-o colecție privată

1934

Virgil Pau: Hartă etnografica şi administrativa a judeţului Timiş-Torontal. Timișoara, Megler, 1934. 1:250 000.

Se află la: MTA CSFK Földrajztudományi Intézet Könyvtár D-705 (Budapesta)

1936

Virgil Pau: Harta fizică, politică şi etnografică a Banatului. Timișoara, D. Loga, 1936. 1:300 000.

Se află la: Arhivele Nationale Timiș, Fond 104, inventar 210, Collectia harti și planuri, 1/1936 (Timișoara)

1938

Vasile Meruţiu: Carte ethnographique de la Roumanie. / Ethnographical map of Roumania.In:Vasile Meruţiu: La carte ethnographique de la Roumanie. In: Revue de Transylvanie. 1938. Vol. 4. No. 3–4. pp. 328–334. 1:1 000 000

Exemplarul autorului

1939

Virgil Pau: Harta politică, fizică şi etnografică a ţinutului Timiş.Timișoara, Kheil, 1939. lipsă scară

Se află într-o colecție privată

193?

Harta etnografică a teritorului dintre Carpați şi Tisa193? 1:1 400 000.

Se află la: Universitatea Babeș-Bolyai, Colecţia de Hărţi “Jenő Cholnoky”, [49-1452] (Cluj-Napoca)

1940

L. S. Berg: Ethnographische Karte der Landbevölkerung Bessarabiens. Titlu original: Этнографическая карта селъского населенийа Бессарабии.In: Academia Românǎ: Denkschrift betreffend Bessarabien und die Nord-Bukowina. București, Imprimeria Nationalǎ, 1940. 9. p.

Se află într-o colecție privată

Institutul Geografic Militar: Hartă etnografică a Ardealului şi Ungariei de est din anul 1910, complectată cu hartă etnografică României din anul 1930. București, cca. 1940. 1:500 000. 4 de foi, (două versiuni)

Exemplarul autorului

 

Institutul Geografic Militar: Hartă etnografică a Ardealului şi Ungariei de est din anul 1930–1939 complectată cu hartă etnografică a României din anul 1930. București, 1940. 2 de foi, 1:750 000 (două versiuni)

Se află la: Universitatea Babeș-Bolyai, Colecţia de Hărţi “Jenő Cholnoky” , [54-1250-1;2] (Cluj-Napoca)

Institutul Geografic Militar: Harta etnografica a Ardealului si a regiunilor vecine. 1930-1939. In: Romania. Atlante Etnografico. București, Marvan S. A. R., 1940. lipsă scară

Exemplarul autorului

romania1930.jpg

Sabin Manuila: La carte ethnographique de la Roumanie d’après les résultats du recensement de 1930 / Die ethnographische Karte Rumäniens nach der Volkszählung von 1930 / La carta etnografica della Romania secondo il risultato del censimento di 1930. 1940. 1:3 000 000.

Se află într-o colecție privată

Emanoil Tr. Simtion: Harta etnografică a României. București, Marvan S. A. R., cca. 1940. 1:2 000 000.

Se află la: MTA CSFK Földrajztudományi Intézet Könyvtár D-494 (Budapesta)

 

N. M. Popp: Die ausbreitung der Rumänen. In: I. G. Brătianu: Die rumänische Frage. București, 1940. 1:6 000 000.

Exemplarul autorului

 

Vintilă Mihăilescu: Harta etnografică a României Transcarpatice. In: Buletinul SocietățiiRegale RomânedeGeografie. 1940. 1:1 500 000.

Exemplarul autorului

1941

Vintilă Mihăilescu: O Harta istorică, harta etnică a României.In: Vintilă Mihăilescu: Blocul carpatic romanesc. București, Impimeria Nationala, 1941. 22. p. 1:1 500 000.

Exemplarul autorului

Institutul Geografic Militar: Răspândirea românilor. București, lipsă editură,1941.1:2 000 000

Se află într-o colecție privată

1942

 

Institutul Geografic Militar: Harta etnica a Romaniei. In: Spaţiul istoric şi etnic românesc. București, Imprimeria Națională, 1942. lipsă scară, 4+28 p.

Exemplarul autorului

1943

 

Sabin Manuila: Judetul Cluj. In: Sabin Manuila: Ethnographic Atlas of Rumania, 1930. / Atlas Ethnographique de la Roumanie. 1930. I. Transylvania / La Transylvanie. București, Central statistical Office of Rumania / Institut Central de Statistique de la Roumanie. 1943. 27. p. 1:300 000.

Se află într-o colecție privată

1946

Vintilă Mihăilescu: Carte ethnique de la Roumanie ďaprès le recensement roumain de ľannée 1930. București, lipsă editură, cca. 1946 körül. 33 de foi, 1:200 000.

Se află la: American Geographical Society Library, University of Wisconsin-Milwaukee Libraries, 666-b C-1:200,000 French (Milwaukee)

19??

 

1992.jpg

27. România. Harta etnică. lipsă locul publicației, lipsă editură, lipsă an, lipsă scară.

 

 

Traducere de: Sebők Tímea 

(Versiunea engleză a textului se găsește aici, iar versiunea maghiară aici.)

 

 

29/05/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

În judeţele româneşti cu populaţie maghiară semnificativă va fi impus în spitale criteriul etniei în dauna criteriului profesional. Limbile turcă,”romani”, dar şi alte limbi ale minorităţilor naţionale, vor deveni de asemenea oficiale în spitalele din România

 

 

 

 

 

Preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Covasna, Tamas Sandor, a declarat recent în cadrul unei conferinţe de presă, că, aşa cum prevăd noile reglementări legale, Spitalul Judeţean de Urgenţă din Sfântu Gheorghe va asigura, începând cu data de 1 ianuarie 2018, condiţiile necesare pentru ca pacienţii să-şi poată folosi limba maternă în relaţia cu personalul medical,  transmite Agerpres preluat de Mesagerul de Covasna.

 

 

Foto: Tamas Sandor

 

Întrebat dacă obligativitatea cunoaşterii limbii maghiare nu va îndepărta medicii de această zonă, în condiţiile în care şi aşa se înregistrează un decit de personal medical, Tamas Sandor şi-a exprimat speranţa că Legea salarizării unice va opri exodul medicilor către străinătate, iar cei care provin din această zonă se vor întoarce acasă.

 ” Însă, într-adevăr, acele persoane care intră în contact direct cu cetăţenii de etnie maghiară din judeţul nostru, eu am susţinut şi susţin în continuare, trebuie să cunoască şi limba maghiară. Aici nu spun că trebuie să e ungur, ci că trebuie să cunoască şi limba maghiară. (…) Deci, susţin acest lucru. (…)

Nu înseamnă că toţi medicii din primul pas trebuie să ştie (…), asta înseamnă ca asistentul sau asistenta care e lângă medic să ştie, deci permanent să e cineva care cunoaşte şi meseria şi limba pacientului”.

În Spitalului Județean Covasna, 8 secții din cele 27 ale Spitalului de Urgență Covasna nu au doctori etnici maghiari.  

În toate aceste secții se va întâmpla una din două situații: fie vor fi scoase la concurs noi posturi de doctori și vor fi angajați automat doar doctori de limba maghiară (bugetul instituției va trebui mărit pentru a acoperi noile posturi), fie o parte dintre doctorii români angajați deja vor fi dați afară pentru a face loc altor doctori, etnici maghiari, care vorbesc limba maghiară.

Aceleaşi probleme le va ridica şi personalul medical mediu existent în prezent necunoscător al limbii maghiare.

„Această lege va impune criteriul etniei în dauna criteriului profesional”, scrie Dan Tănasă pe blogul său, acuzând că în acest fel se face jocul UDMR și al proiectului Trianon 100.

O hotărâre recentă a Curții Constituţionale a decis constituţionalitatea legii privind folosirea limbii materne în spitalele şi centrele de asistenţă socială din localităţile unde populaţia minoritară depăşeşte 20%.

Actul normativ prevede şi un prag alternativ, cel puţin 5.000 de persoane. Legea, inițiată de UDMR a fost inițial votată în unanimitate în Camera Deputaţilor, ulterior fiind contestată la CCR de către PNL, PMP şi USR.

O urmare directă este modificarea Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul Sănătăţii.

Astfel, la articolul 7, după litera l) se introduce o nouă literă, lit. m), cu următorul cuprins:

,,asigurarea în unităţile sanitare şi a personalului de specialitate de asistenţă medicală sau socială, după caz, cunoscător al limbii minorităţilor naţionale în unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii minorităţilor naţionale fie au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, fie numărul lor este de cel puţin 5000, cu respectarea celorlalte prevederi din fişa postului”.

Jurnalistul covăsnean Dan Tănasă, care a dat o atenție deosebită acestei modificări legislative, comentează:

„În fapt, adoptarea acestei prevederi legale constituie o nouă discriminare pozitivă inutilă la adresa comunității maghiare din România și va duce, printre altele, la epurarea etnică a românilor din unitățile spitalicești din Transilvania în general și din județele Covasna și Harghita în mod special. (…)

Niciun etnic maghiar din România nu s-a plâns că nu a fost angajat într-un spital din România pentru că este etnic maghiar sau pentru că știe limba maghiară la fel cum niciun pacient de etnie maghiară nu s-a plâns că nu este tratat în România pentru că nu există personal medical vorbitor de limba maghiară”.

Dan Tănasă, bun cunoscător al situației din Harghita și Covasna, aduce în discuție experiența cu modificările similare aduse legii administrației locale, Legea 215/2001, prin care „UDMR a epurat etnic pe românii din administrația publică locală din zonele controlate de UDMR”.

„Zeci de instituții publice din județele Covasna și Harghita, dar și din Transilvania în general, condiționează angajarea de cunoașterea limbii maghiare pentru absolut toate posturile scoase la concurs.

Un caz foarte cunoscut este, spre exemplu, Primăria Miercurea Ciuc, în care absolut toate posturile sunt condiționate la angajare de cunoașterea limbii maghiare”, scrie Tănasă.

 

Limba „romani” –  devine oficială în spitale 

 

 

O altă situație pe care Dan Tănasă o pune în evidență este oficializarea limbii romani în spitalele din București și din alte localități în care sunt peste 5000 de minoritari romi.

Tănasă crede că majoritatea care a susținut această modificare, nu ar fi luat în calcul că limba romani va deveni limbă oficială în spitalele din capitala României.

În București locuiesc peste 23.900 de romi, cifra oficială, dar peste 5.000 de cetățeni declarați de etnie romă „locuiesc și în Buzău, Cojasca (Dâmbovița), Craiova, Brăhăsești (Galați) sau Ploiești”, exemplifică jurnalistul.

„Toți acești cetățeni români de etnie romă se pot prezenta la unitățile spitalicești vorbind doar în limba romani.

Autoritățile publice locale sunt obligate acum, prin această lege, să asigure medici și asistente medicale vorbitori de limba romani, în caz contrar primarii acestor localități putând fi acuzați de încălcarea legii și chiar de discriminare a cetățenilor români de etnie romă”.

   Este de comentat faptul că, în timp ce investițiile pentru educație au scăzut în mod dramatic față de perioada anterioară lui 1989 (5% față de 11%), în condițiile în care nivelul de școlarizare scade, asemenea prevederi pot avea un impact major asupra nivelului conștiinței naționale, o noțiune care se dorește, probabil, să cadă în desuetudine.

 

Surse:

https://ro.sputnik.md/society/20170512/12613730/alerta-limba-romani-oficiala-spitale-institutii.html

http://www.dantanasa.ro/exclusiv-limba-romani-si-limba-turca-devin-limbi-oficiale-de-stat-in-spitalele-din-bucuresti-buzau-constanta-si-craiova-cu-votul-psd-si-alde/

 

 

 

05/06/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: