CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Casa Melik, una dintre bijuteriile arhitecturale ale Capitalei, cea mai veche clădire din București. VIDEO

 

 

https://i1.wp.com/www.worldwideromania.com/wp-content/uploads/2014/04/Casa-Melik.jpg

 

 

 

 

Casa Melik și este una dintre bijuteriile arhitecturale ale capitalei, cea mai veche clădire locuibilă din București care încă își păstrează forma ei originală și păstrează elemente de casă țărănească.

Este alcătuită din pivniță înaltă și cerdac închis cu geamuri. Imobilul datează din secolul XVIII, din anii 1750.

În anul 1815 proprietarul a vândut casa pentru suma de 1400 de taleri unui negustor armean, Chevorc Nazaretoglu.

El și soția lui, Miriam, se mută aici pentru ca apoi, casa sa fie lasata  moștenire  nepoatei sale Ana, fiica fiului sau Agop Nazaretian, despre care se spune că ar fi fost curtată de Mateiu Caragiale care era îndrăgostit de ea și l-a inspirat în scrierea lucrării „Craii de Curte”.

Ana insa  se căsătorește cu arhitectul Iacob Melik, recent întors din Paris. 

Agop Nazaretian, fiul lui Chevorc Nazaretoglu i-a oferit drept zestre casa fiicei sale Ana, la căsătoria ei cu Melik, un arhitect care și-a terminat studiile la Paris,un personaj influent in cercurile politice.

Scolit la Paris, el era initiat in ritualurile masonice si este chiar un apropiat al Marelui Maestru. Chiar si casatoria lui cu Ana Nazaretoglu, fiica unui alt celebru mason, este aranjata

 În țară acesta  a participat activ la revoluția din 1848.Pașoptist convins, el îi adăpostește în casa Melik pe mulți dintre fruntasii Revoluției de la 1848, printre care se aflau Ion Heliade Radulescu, C.A. Rosetti si Ion Bratianu.

După revoluție s-a exilat în Franța, apoi în Turcia. La întoarcerea sa în România, după 9 ani, a găsit casa în ruină. După o amplă renovare va locui aici împreună cu soția sa, care a decedat în anul 1913, în urma unui incendiu.

A lăsat casa prin testament comunității armenești din București, cu condiția ca aceasta să fie transformată într-un azil pentru văduvele sărace din comunitate. Azilul a funcționat între anii 1921 – 1947.

Se spune ca pivnitele Casei Melik se intind pe kilometri intregi si ca ar comunica cu alte case ale vechilor masoni. In acea vreme, Bucurestiul subteran era mai bine amenajat decat cel de la suprafata.

Apoi, în perioada stalinistă, casa a fost locuită de diferiți chiriași si in acest timp a suferit o degradare continuă.

Ultima renovare a cladirii a avut loc în anul 1970, iar de atunci a intrat în administrația Muzeului de Artă al României și este utilizată pentru depozitarea unor opere aflate în curs de restaurare.

Casa a fost revendicată de un nepot de frate, Eugen Melik, care obține proprietatea pentru o scurtă perioada. Totuși, în acest timp el investește în locuință, dar comunitatea armeana o câștigă înapoi și o transformă în azil în perioada 1921 – 1947.

In anii ’60, sotii Gheorghe si Serafina Raut, aflati la Paris, cer Ministerului Culturii un spatiu pentru colectia de arta aflata in proprietatea lor. Gheorghe Raut, fostul director al sucursalei pariziene a Marmorosbank, poseda o bogata colectie de arta, care cuprinde si lucrari importante ale lui Theodor Pallady.

In timpul studiilor la Paris, Theodor Pallady a locuit o vreme intr-unul din apartamentele familiei Raut, din Place Dauphin. Sotii Raut au pastrat o relatie speciala cu pictorul si principala conditie a donatiei era asigurarea unui spatiu de expunere valoros. Casa Melik a fost astfel aleasa sa adaposteasca valoroasa colectie.

 Soții Răuț, au donat colecția Theodor Pallady cu condiția de a o expune în Casa Melik.

Astfel, fosta locuință este reabilitată și începe să fie tot mai vizitată.  

Din 1994, Casa Melik adăpostește Muzeul Theodor Pallady, devenind ceea ce este și astăzi, o bijuterie a patrimoniului, un muzeu cu o însemnătate imensă pentru București și România.

Casa Melik se afla pe strada Spatarului la numarul 22, in apropiere de Biserica , in vechiul cartier al armenilor. Muzeul se poate vizita din mai pana in septembrie intre orele 11 – 19, iar din octombrie pana in aprilie intre orele 10-18.

 

 

10/09/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

VIDEO ȘI FOTO:Deșertul cu nisipuri cântătoare Khongoryn Els din Mongolia. Khongoryn Els sand dunes, South Gobi

  

 

In limba mongola, Khongoryn Els se traduce prin”Nisipurile Cantatoare”. Numele a fost dat datorită  zgomotul aparte, nemaiantalnit in niciun desert al lumii, produs de grăunțele  de nisip atunci cand vantul le împrăștie unele peste celelalte .Curios dar firele de nisip obișnuite, au suprafața aspră si neregulată în vreme ce  firele de nisip din Khongoryn Els sunt rotunde și netede.Acest deșert ”cantator” are intinde pe o lungime de aproape 200 kilometri in partea sudica a Marelui Desert Gobi, fiind marginit de Muntele Sevrei si Muntele Zuulun, din lantul Muntilor Altai. Khongoryn Els este cel mai ”zgomotos”, daca se poate spune asa, dintre cele circa 30 de pustiuri cântatoare răspândite in intreaga lume.

Khongoryn Els Travel Map Conform celei mai credibile teorii , nisipurile cântatoare, fluieratoare, sau chiar lătratoare (cum marturisesc mongolii ca se aude cateodata cand bate vantul din Siberia), sunt  particule de nisip care produc sunete de frecvente joase sau inalte, in funcție de puterea si presiunea vantului.

Khongoryn Els sand dunes, South GobiWe got to the Juurchin camp at Khongoryn Els around 3.30pm. It was hot and windy and after settling in to our gers we sat under the deck of the restaraunt. There were views of the sand dunes to the south, but there wasn’t much else around and the camp was fairly primitive (though the gers did have power).We drove 7km to the „singing” section of the sands, to the west of the camp. These looked like the film conception of the „Gobi desert”, though sand dunes actually make up only a small and atypical fraction of the Gobi. Peter and Bolormaa and I climbed to the top of the dunes – which must have been nearly 200m high — and Gabi made it half way up.After we drove back to the camp, the others settled in, but I walked maybe three kilometres down to the river that runs by the side of the dunes. There were camels, some cranes, and unidentified small birds, but also sandflies, which made an otherwise lovely spot not so fun to hang around in.Friday 8th JulyWe got up earlyish, hoping to see animals in the morning. Driving east again, towards the area we’d climbed the dunes the previous day, we spotted half a dozen gazelles. The riding camels weren’t ready yet, so we abandoned that idea.photoThe first waterhole we looked at was a disappointment, but the second was more substantial — there were no animals, but the scenery was attractive. 

We then set off on the long drive back the way we’d came. Fortunately it was overcast and not as hot as we’d feared.

 CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/03/28/allghoi-khorkhoi-viermele-mortii-din-desertul-gobi/

Source:danny.oz.au/travel 

 

03/11/2010 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: