CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

CE PLANURI ARE PUTIN ÎN UCRAINA ȘI CARE SUNT PIERDERILE SUFERITE PÂNĂ ACUM DE FORȚELE INVADATOARE RUSE

În timpul unei recente convorbiri telefonice cu președintele turc Recep Tayyip Erdogan, Vladimir Putin i-a transmis acestuia care sunt condițiile pentru încetarea „operațiunii militare speciale” pe care a declanșat-o, scrie https://www.impact.ro.

Președintele Turciei i-a cerut lui Vladimir Putin să dea ordin pentru încetarea focului și să permită formarea unor coridoare umanitare cu scopul evacuării civililor, însă, președintele Rusiei i-a răspuns liderului turc că „operațiunea militară specială” din Ucraina se desfășoară conform planului.

Putin a adăugat că pacea va fi restabilită atunci când Kievul va depune armele și va accepta solicitările Moscovei.

Dictatorul de la Kremlin a spus același lucru și în timpul unei discuții pe care a avut-o la inițiativa Germaniei cu cancelarul Olaf Scholz.

Printre cererile liderului rus se numărăadoptarea de către Ucraina a unui statut „neutru şi nenuclear”, demilitarizarea obligatorie a țării și „denazificarea” sa.

De asemenea, Vladimir Putin cere ca Ucraina să recunoască anexarea peninsulei Crimeea de către Rusia, precum și „suveranitatea” regiunilor separatiste proruse din estul acestei țări, Doneţk şi Lugansk, în teritoriile lor administrative.

Putin i-a mai spus cancelarului german că, de fapt, militarii lui nu bombardează Kievul și mari orașe ale Ucrainei și că aceste informații referitoare la distrugerile făcute de armata sa reprezintă o „fabricație grosieră”.

„Informaţiile privind pretinsul bombardament asupra Kievului şi asupra altor mari oraşe nu sunt decât fabricaţii grosiere ale propagandei”, i-a spus Vladimir Putin lui Olaf Scholz, conform unui comunicat al Kremlinului.

Putin a mai susținut  că obiectivele Rusiei în cadrul „operațiunii militare speciale” din Ucraina vor fi atinse fără nicio îndoială și, prin urmare singura cale este ca Ucraina să îi accepte condițiile.

Istoricul Cosmin Popa, specializat pe spaţiul ex-sovietic, a fost invitatul Alessandrei Stoicescula emisiunea televizată Observator. El a declarat că: „Este foarte greu de descris în câteva cuvinte care sunt planurle lui Vladimir Putin.

Rusia e un stat a cărui politică se întemeiază pe minciună şi propagandă. Aş fi vrut să văd faţa cancelarului german Olaf Scholz când îi vorbea Putin despre ‘denazificare’. Programul este desfiinţarea Ucrainei ca stat independent. Rusia nu-şi propune obiective parţiale în Ucraina. E doar primul pas către deschiderea atenţiei Rusiei către Europa Centrală şi de Sud-Est.

 Ziarul Unirea.ro. a consemnat cifrele pierderilor suferite de Rusia în războiul din Ucraina, conform comunicatelor difuzate de cele două țări :

Ce pierderi a suferit Rusia în războiul din Ucraina. Bilanțul anunțat de armata Ucrainei

Sursele ucrainene vorbesc despre oeste 10.000 de soldați ruși care ar fi murit, ar fi fost răniți sau capturați în primele șase zile ale războiului din Ucraina, anunță armata Ucrainei.

Potrivit acestei surse, militarii ucraineni și forțele civile ar fi reușit să distrugă:

269 tancuri
945 blindate

39 de avioane
40 de elicoptere
18 sisteme antiaeriene
50 de sisteme de artilerie reactivă (Grad, Smerch etc)
105 tunuri de artilerie
60 de cisterne și vehicule de aprovizionare cu combustibil
3 drone
2 bărci
409 vehicule

De cealaltă parte Moscova, care nu prezintă informații zilnice, a ieșit miercuri seara și a publicat primul său bilanț al pierderilor suferite în războiul din Ucraina.

Potrivit armatei ruse, de la invadarea Ucrainei și până miercuri, ar fi fost uciși 498 de militari ruși, în timp ce alți aproape 1.600 ar fi fost răniți.

Vineri, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a aprobat o rezoluţie pentru a fi creată o comisie internațională de anchetă cu privire la încălcările drepturilor omului şi ale dreptului umanitar în Ucraina, după ce Rusia a declanșat războiul.

07/03/2022 Posted by | POLITICA | , , , , , , | 2 comentarii

Se va ajunge la o împărţire a Kosovo ?

Imagine similară

 Publicaţia  Gazeta Ekspres, din Pristina, capitala  Kosovo scrie, citand surse diplomatice anonime,  că Administrația Statelor Unite ar fi  dat lumină verde variantei împărțirii Republicii Kosovo şi că există posibilitatea ca preşedintele american Donald Trump să fi fost de acord cu aceasta soluţie la recenta sa întâlnire cu președintele rus Vladimir Putin, la  summitul de la Helsinki.

Conform informațiilor furnizate de acest ziar, administrația Trump ar fi fost de acord ca Kosovo să cedeze Serbiei regiunile nordice în schimbul recunoașterii independenței sale.

„Se știe că administrația Donald Trump are acelaşi punct de vedere ca și Rusia în ceea ce priveste împărțirea Kosovo”, se spune în document.

Această schimbare radicală în politica SUA a avut loc după demisia fostului consilier de securitate națională Herbert McMaster și după venirea în locul său a lui John Bolton, care, potrivit ziarului, este cunoscut pentru pozitia sa antikosovara, inca de pe vrema când era ambasador SUA la Organizația Națiunilor Unite.

„Există posibilitatea ca sa se discute un schimb de teritorii. Dar sfârșitul acestei drame este acela ca Kosovo, mai exact ceea ce a mai rămas din ea, poate fi considerată o provincie a Albaniei“, – spune sursa anonimă evocată de ziarul de la Pristina.

UE negociază aderarea Serbiei începând din anul 2014, dar Bruxellesul subliniază că niciun viitor membru al UE nu poate avea dispute teritoriale sau de frontieră la momentul admiterii sale în Uniune.

Serbia nu recunoaște independența Kosovo, proclamată în 2008, iar președintele sârb, Aleksandar Vučić, insistă asupra faptului că orice viitor acord cu Kosovo ar trebui să fie rezultatul unui compromis, probabil al unui referendum.

Rusia îşi va prezenta poziţiile privind Kosovo în mod clar şi fără echivoc, a declarat preşedintele sârb, Aleksandar Vucic, după o întâlnire cu şeful statului rus, Vladimir Putin, ce a avut loc marţi seara la Moscova, relatează miercuri agenţia Tanjug.

„I-am spus de asemenea preşedintelui Putin că nu este posibilă o soluţie fără consimţământul Rusiei la ONU”, a declarat Vucic presei. Potrivit declaraţiilor lui Vucic, Rusia va urmări discuţiile privind Kosovo „şi toate evoluţiile” într-un mod foarte activ şi va reacţiona întotdeauna la timp.

Într-un „mod activ şi substanţial”, Rusia va participa „urmărind întregul proces şi situaţia din relaţiile dintre Belgrad şi Pristina, îndeosebi impactul diferiţilor factori internaţionali în această chestiune”, a mai spus preşedintele Vucic.

Întotdeauna au existat voci la cel mai înalt nivel în Serbia şi Albania, care cred că ar trebui sa inceapă negocieri pentru împărţirea teritoriului  Kosovo.

În urmă cu câţiva ani acelaşi lucru îl declara  Ivica Dacic, vicepremier şi ministru de Interne de atunci al Serbiei.

În opinia lui Dacic, Serbia ar trebui  sa negocieze soarta Kosovo cu vecinul său – Albania, iar împartirea teritoriului Kosovo între Serbia si Albania ar fi  o optiune reală.

Dupa parerea sa, Serbia ar fi trebuit sa initieze negocieri cu Albania incă de la inceputul conflictului.

In acelasi interviu, Dacic făcea şi o legatură între soarta Kosovo şi cea a Republicii Srpska, entitatea sârbă din Bosnia vecină, considerând că, dacă cetatenii acestei republici ar decide în cadrul unui referendum să se despartă de Bosnia şi Hertegovina, ei nu ar opta pentru un stat independent, ci pentru alipirea la Serbia.

„Aşa este şi normal, pentru ca suntem acelaşi popor. Şi ce oare albanezii din Pristina sunt diferiţi de cei din Tirana?” – se întreba retoric oficialul sârb.

 

Imagine similară

Cinci sunt statele Uniunii Europene care nu recunosc existența de facto a Kosovo. E vorba de Cipru, Grecia, Spania, Slovacia și România.

Motivele lor sunt legate îndeosebi de modul în care a fost obținută independența, prin secesiune și luptă armată, fiecare dintre ele avînd o minoritate etnică importantă care ar putea, cel puțin în teorie, să folosească precedentul Kosovo pentru a solicita autonomie sporită sau, la limită, chiar obține independența teritorială.

În schimb, Kosovo este recunoscut oficial ca stat de către 116 țări, ultima dintre acestea fiind Barbados.

Statutul Kosovo poate fi privit și din perspectiva unei lecții de geopolitică. Suveranitatea acestei țări este negată, legitim am spune, de Serbia, dar și de Rusia și China, ale căror drept de veto în Consiliul de Securitate împiedică Kosovo să se alăture Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Desigur, Moscova sau Beijingul se opun nu pentru că ar avea neapărat ceva împotriva kosovarilor, cît pentru a-și flexa mușchii în fața SUA sau a altor puteri europene (Germania, Marea Britanie) care sunt susținători ai Priștinei.

 

Kosovo trebuie impartit intre Serbia si Albania, crede vicepremierul sarb

Foto: Albanezii kosovari sărbătoresc separarea de Serbia

Istoric

  • Sec. XIII – XIV: Kosovo este parte integranta a regatului sarb.

  • Sec. XIV – XIX: Timp de aproape 500 de ani, provincia Kosovo face parte din Imperiul Otoman.

  • 1909-1912: Miscarea de eliberare albaneza reuseste sa controleze in totalitate Kosovo si sa puna stapanire pe Skopje. La 28 noiembrie, la Vlore, albanezii isi proclama independenta.

  • 1912-1918: Pe masura ce Imperiul Otoman se destrama, sarbii si albanezii isi disputa provincia Kosovo, care ramane pana la urma parte a regatului Iugoslaviei. Desi statul albanez este recunoscut, jumatate din teritoriile sale raman in afara granitelor.

  • 1931: Se ratifica colonizarea slava in Kosovo, practicata intre cele doua razboaie mondiale.

  • 1941-1944: Dupa invazia fortelor fasciste italiene, Kosovo intra sub control albanez, in 1941. Provincia va fi realipita Serbiei la sfarsitul razboiului.

  • 1944-1950: Zeci de mii de albanezi se refugiaza in Kosovo, de frica regimului de la Tirana.

  • 1955-1956: Valuri de teroare antialbaneza genereaza deportarea in Turcia a mii de albanezi musulmani.

  • 1968: Au loc manifestatii de masa prin care se cere prima autoguvernare a provinciei.

  • 1974: Kosovo primeste autonomie in cadrul statului iugoslav, autonomie ce va fi anulata de Slobodan Milosevici, in 1989.

  • 1989: Presedintia declara stare de urgenta in Kosovo si trimite forte de interventie antirebeliune. Constitutia este amendata, si autonomia provinciei, abolita. La adoptarea masurii, se declanseaza confruntari violente, in urma carora sunt omorati 20 de oameni.

  • 1990-1995: Pe masura ce Iugoslavia se dezbina, albanezii din Kosovo dezvolta un stat paralel in provincie.

  • 1991: Incepe razboiul din Bosnia. Parlamentul Albaniei recunoaste independenta Republicii Kosovo.

  • 1995: Se infiinteaza Armata de Eliberare din Kosovo, o gherila formata din etnici albanezi militand pentru independenta. Pana in 1999, au loc o serie de lupte intre acest grup si armata sarba.

  • 1998: In iunie, presedintele Statelor Unite, Bill Clinton, s-a angajat sa apere Kosovo si sa implice chiar fortele armate americane, daca ar fi cazul.

  • 1999: In ianuarie, trupurile a 40 de albanezi sunt descoperite in localitatea Racak, din sudul provinciei. Se emite ipoteza unei executii in masa. In februarie-martie au loc ultimele tentative de negocieri, esuate, la Rambouillet (Paris). Pe 24 martie, NATO incepe bombardamentul aerian asupra intregii Iugoslavii. NATO a declansat un atac de 78 de zile, care a indepartat armata sarba din teritoriu si a lovit tinte aflate pe tot teritoriul Serbiei.

  • In iunie, ONU a adoptat rezolutia 1.244, care a pus capat ofensivei si a plasat Kosovo sub administratia Natiunilor Unite, in timp ce unitatile NATO – forta de mentinere a pacii in Kosovo (KFOR), cu un efectiv de saptesprezece mii de oameni – vor garanta de acum incolo securitatea zonei. Rezolutia 1.244 recunoaste apartenenta provinciei Kosovo la Serbia.

  • 2000-2005: Dupa razboi, etnicii albanezi care se reintorceau in Kosovo alunga la randul lor sute de mii de sarbi.

  • 2005: ONU incepe procesul de clarificare a statutului provinciei.

 

Surse:

 

http://www.ziare.com/international/kosovo/kosovo-trebuie-impartit-intre-serbia-si-albania-crede-vicepremierul-sarb-1098402

https://www.money.ro/kosovo-locul-in-care-razboiul-rece-nu-s-a-incheiat/

 

http://www.paginaderusia.ro/presa-trump-si-putin-s-au-inteles-sa-imparta-kosovo/

 

28/07/2018 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Uriaşă manifestaţie la Atena împotriva intenției guvernului Greciei de a face concesii în problema recunoaşterii denumirii de Macedonia pentru vecinul de la nord. VIDEO

Atena: Sute de mii de greci manifestează împotriva unui compromis cu privire la numele Macedonia

 
Un milion de oameni au protestat la Atena faţă de folosirea numelui Macedonia de către fosta republică iugoslavă vecină. Demonstranţii au cerut guvernului grec să nu accepte această denumire în nicio posibilă înţelegere cu statul învecinat. 

Manifestanţi veniţi în Atena din toate colţurile Greciei, având în frunte  preoţi şi primari, au scandat  sloganuri precum “Macedonia este Grecia, Grecia este Macedonia”, „Jos labele de pe Macedonia!” sau „Grecia unită, niciodată învinsă”  şi s-au pronunţat împotriva oricărei soluţii în disputa cu guvernul de la Skopje care să includă termenul de Macedonia, nume care – în opinia protestatarilor – aparţine exclusiv regiunii nordice a Greciei, cu capitala la Salonic.

Tentativele Macedoniei de a fi inclusă în NATO şi în Uniunea Europeană au fost blocate în ultimele două decenii de Grecia, care susţine că numele Macedonia poate duce la revendicarea de către ţara vecină a regiunii din nord a Greciei care poartă acelaşi nume, zonă în care se află Salonic.   Până la soluţionarea disputei, Atena a fost de acord ca ţara vecină să se numească Fosta Republică Iugoslavă Macedonia (FYROM).
 

 Surse ale naţionaliştilor greci au afirmat că elemente din Constituţia Fostei Republici Iugoslave Macedonia (FYROM) presupun revendicări asupra teritoriului grec.

Pe reţelele de socializare, se scrie că numărul manifestanţilor este de peste un milion. La manifestaţie a participat şi popularul compozitor  Mikis Theodorakis, în vârstă de 92 de ani, autorul coloanei sonore a filmului “Zorba Grecul”, care a a afirmat că poporul ar trebui să aibă cuvântul decisiv în această dispută.

“Macedonia a fost şi va fi mereu greacă. Dacă guvernul vrea să semneze în numele ţării noastre, trebuie mai întâi să întrebe poporul grec. Deputaţii au dreptul să ceară organizarea unui referendum cu privire la această problemă naţională.

Am luptat toată viaţa pentru unitatea poporului grec. Trebuie să înfruntăm această problemă uniţi, ca un pumn”, le-a spus Theodorakis manifestanţilor, potrivit AFP.
 La 21 ianuarie, a avut loc o manifestaţie similară la Salonic, cu aproximativ 300.000 de participanţi.  

Ministrul grec de externe al Greciei, Nikos Kotzias, a primit ameninţări cu moartea, după ce a afirmat că se aşteaptă ca disputa să fie rezolvată în câteva luni. 

  În februarie 1992 mai bine de un milion de oameni s-au adunat la Salonic pentru a protesta împotriva unui compromis în chestiunea denumirii Republicii Macedonia.

Drept urmare, la Atena a avut loc o criză de guvern,  premierul conservator din acea vreme, Konstantin Mitsotakis, l-a demis pe ministrul său de Externe, Antonis Samaras, cunoscut ca un adept al liniei dure, dar în cele din urmă, Mitsotakis însuşi s-a văzut nevoit să demisioneze.

Urmaşul său, Andreas Papandreou, nu a acceptat niciun compromis . Şi în ziua de azi Atena insistă că statul vecin trebuie să-şi schimbe denumirea de „Republica Macedonia”, ancorată în constituţie. Grecii revendică denumirea de Macedonia ca parte a propriei moşteniri istorice. În plus, se tem de revendicări teritoriale în dauna provinciei lor care poartă acelaşi nume.

Într-adevăr, nu sunt prea îndepărtate vremurile în care liderul iugoslav Iosip Broz Tito  urmărea să ocupe după ultimul război mondial întreaga Macedonie, inclusiv Salonicul de la Grecia, pentru a obţine ieşire la Marea Egee.

În prezent, autorităţile de la Skopje au nevoie de rezolvarea diferendului cu Grecia pentru că aceasta este una din condiţiile puse de NATO şi Uniunea Europeană pentru începerea negocierilor de aderare. Recent, Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a îndemnat Macedonia să-şi reglementeze diferendul cu Grecia care opune cele două ţări de peste 25 de ani şi care nu i-a permis până acum aderarea la Alianţa Nord-Atlantică.

Fostă republică iugoslavă independentă din 1991, Macedonia este candidată la NATO din 2008, dar nu poate trece de veto-ul Greciei, stat membru al Alianţei, şi întâmpină aceeaşi problemă şi pe drumul său către Uniunea Europeană.

Motivul este că Atena nu este de acord ca micul stat să poarte numele Macedonia, pe care îl consideră ca aparţinând exclusiv uneia dintre provinciile sale nordice, dar, mai mult, se teme ca această denumire să nu ascundă ambiţia manifestată şi în trecut de fosta Iugoslavie, a unor revendicări teritoriale legate de  regiunea sa cu acest nume, unde se află între altele porturile Salonic şi Kavala.

Cele două ţări îşi dispută de asemenea patrimoniul istoric al regiunii, îndeosebi pe Alexandru cel Mare şi tatăl acestuia, Filip al II-lea al Macedoniei.

Acum, după ani de tensiuni, plecarea de la putere a dreptei naţionaliste şi instalarea, la Skopje, a unei coaliţii conduse de social-democraţii lui Zoran Zaev au determinat anul trecut o apropiere a relaţiilor dintre cele două ţări, care şi-au reluat dialogul.  

Protestele din aceste zile au fost provocate de reînceperea discuţiilor dintre cele două ţări pentru găsirea unei soluţii, după ce  conducerea Greciei s-a arătat dispusă să renunţe la poziţia sa rigidă de respingere în această chestiune delicată, acceptând ca statul vecin să aibă o denumire care să conţină adjectivul „macedonean”.

Se pare că soluțiile de compromis ar implica adoptarea unor variante  de denumire  printre care se agreează cele de Macedonia Superioară sau Noua Macedonie.

Noua denumire ar trebui să facă o distincţie între acest fost stat iugoslav şi regiunea Macedonia din nordul Greciei, iar premierul elen de stânga, Alexis Tsipras, îmbrăţişează această poziţie.

Miercuri, emisarul ONU care se ocupă de acest diferend, Matthew Nimetz, s-a declarat „foarte optimist” în legătură cu mersul lucrurilor, după discuţii la New York cu reprezentanţi ai tuturor părţilor.

În urma unei recente runde de negocieri cu mediere ONU, a devenit cunoscut că guvernul de la Atena este dispus să accepte denumirea de compromis „Gorna Makedonija” (Macedonia Superioară).

Numele oficial al statului din Balcani aşa cum este înscris în rândurile Naţiunilor Unite rămâne până la incheierea unui acord cu Grecia, Fosta Republică Iugoslavă Macedonia (FYROM).

 

 

 

 

 

 

Surse:

BBC SERVICIUL MONDIAL – 4 februarie

http://stiri.tvr.ro/sute-de-mii-de-oameni-au-protestat-la-atena-fata-de-folosirea-numelui-de-tara-macedonia

rador.ro/2018/02/04/ministrul-grec-de-externe-a-primit-amenintari-cu-moartea-in-legatura-cu-disputa-legata-de-numele-macedonia/

http://www.dw.com/ro/grecia-pe-baricade-%C3%AEmpotriva-denumirii-republicii-macedonia

06/02/2018 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: