Fostul președinte american BILL CLINTON a știut încă din 2011 că atacul rusesc asupra Ucrainei era doar o chestiune de timp și că Vladimir Putin nu va respecta Memorandumul de la Budapesta din 1994

Președintele Clinton: Nu regret Memorandumul de la Budapesta; Brazilia și Africa de Sud au renunțat atunci la programele nucleare / Putin a semnalat încă din 2011 că nu va respecta granițele Ucrainei

Foto: Fostul președinte american Bill Clinton

Generalul Djohar Dudaev (liderul mișcării de eliberare cecene din anii ‘90) a spus un adevăr de necontestat:

”Rusia oferă negocieri numai atunci când îi este dificil, când planurile îi sunt distruse, dar asta numai pentru a câștiga timp, pentru a-și întări forțele și pentru a-și corecta greșelile. Când găsește un punct slab, lovește din nou!”

După căderea Uniunii Sovietice, noul stat independent Ucraina s-a trezit în postura de a fi a treia putere nucleară din lume, având stocuri de arme nucleare mai mari decât ale Regatului Unit, Franței și ale Chinei împreună.

Publicația online https://www.defenseromania.ro., consemnează faptul că un exemplu ilustrativ pentru modul în care Rusia încalcă acordurile a fost neîndeplinirea promisiunilor asumate cu prilejul semnării Memorandumului de la Budapesta.

Memorandumul privind garanțiile de securitate în legătură cu aderarea Ucrainei la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare, a fost încheiat la 5 decembrie 1994 între Ucraina, Rusia, Marea Britanie și Statele Unite.

În baza acestui tratat, 1900 de focoase nucleare au fost transferate de Ucraina pentru a fi distruse, între 1994 și 1996, pe teritoriul Rusiei.

Primul transport de arme nucleare din Ucraina în Rusia s-a făcut cu trenul, în martie 1994.

Tratate similare privind garanțiile de securitate au fost semnate și pentru Belarus și Kazahstan. 

Potrivit Memorandumului de la 5 decembrie 1994, Statele Unite, Rusia și Marea Britanie s-au angajat să respecte independența, suveranitatea și granițele existente ale Ucrainei.

Foto: Semnatarii Memorandumului de la Budapesta din 5 decembrie 1994 – președinții  Rusiei (Boris Ielțîn), SUA (Bill Clinton), Ucrainei (Leonid Kucima) și primul ministru britanic John Major.

Documentul stipula și faptul că armele și armatele puterilor semnatare nu vor fi folosite niciodată împotriva Ucrainei, cu excepția scopului apărării sau a excepțiilor precizate în Carta ONU. 

Cu toate acestea, Rusia a început să încalce angajamentele luate încă din 2003, în contextul conflictului privitor la insula Tuzla, generat de faptul că rușii au construit un baraj în strâmtoarea Kerci, baraj care se întindea de la Peninsula Taman până la insula Tuzla. Scopul Moscovei a fost acela de a exercita presiuni asupra Ucrainei pentru a delimita granița în strâmtoarea Kerci și Marea Azov în conformitate cu dorințele Rusiei. 

Nu la mult timp după aceea, în 2005, Rusia a început să șantajeze Ucraina cu furnizările de gaze, exercitând presiuni intense asupra Kievului. Astfel s-a ajuns la un conflict de factură economică, pe care Rusia l-a cauzat prin manipularea condițiilor de furnizare a gazului către Ucraina și de tranzit către consumatorii europeni. 

Tensiunile s-au adâncit de la un la altul, Kremlinul devenind din ce în ce mai subversiv și mai ostil. În 2014 avea să aibă loc binecunoscuta ocupație ilegală a Peninsulei Crimeea, rușii intensificând războiul hibrid în estul Ucrainei. Urmările le vede oricine. Din februarie 2022, Rusia a declanșat o invazie la scară largă a teritoriului Ucrainei cu scopul ocupării totale. 

Astfel, Federația Rusă a încălcat în mod premeditat toate acordurile pe care le-a semnat. Și asta în ciuda faptului că, odinioară, Ucraina a oferit Rusiei arme nucleare dar și de multe alte tipuri, constată jurnalista Anna Neplii în publicația online  https://www.podul.ro.

Se știe că la începutul anilor ‘90, când s-a ales praful și pulberea de URSS, Occidentul a decis să depună toate eforturile pentru a se asigura că cel puțin armele nucleare sovietice nu se răspândesc prin alte țări. Urmarea a fost că Occidentul colectiv i-a acordat Rusiei rolul de ”partener de încredere și garant al securității”.

Considerate nesigure, instabile, celorlalte state post-sovietice li s-a cerut să își predea armele de distrugere în masă pentru a se preveni posibilele războaie.  

Așa a apărut ”Programul comun de reducere a amenințărilor” sau ”Programul Nunn-Lugar”, care a fost creat în decembrie 1991 de senatorii americani Sam Nunn (democrat) și Richard Lugar (republican). Acest program a coordonat distrugerea celor mai periculoase arme din fostele țări sovietice. 

Programul nu viza numai armele nucleare. Ca parte a aceluiași demers, Ucraina a transferat Rusiei nu mai puțin de 176 de rachete balistice intercontinentale și până la 4.200 de rachete nucleare tactice. De asemenea, au fost distruse sau predate Rusiei și 42 de bombardiere strategice Tu-95 și Tu-160.

În același context, sub supravegherea instructorilor americani, Ucraina a fost nevoită să distrugă 60 de bombardiere TU-22M și 7 bombardiere Tu-142. Tot ca parte a implementării acestui program, Ucraina a eliminat 487 de rachete de croazieră X-55 în timp ce a transferat alte 581 către Rusia – asta a fost un fel de plată pentru datoriile acumulate în contul furnizărilor de gaz. 

Cel puțin ironic este și faptul că Rusia, deși participantă la acest program, nu a fost obligată să-și distrugă rachetele și bombardierele, ca să nu mai vorbim despre armele nucleare. 

Urmarea? Cea mai mare durere este că acum Rusia lovește Ucraina chiar cu rachete X-55, care sunt trase cu bombardiere Tu-95. Asta în timp ce deputații și propagandiștii ruși amenință că Rusia va lansa un atac nuclear asupra Ucrainei.

Actuala situație e rușinoasă. Odinioară, în schimbul unor garanții de pace, Occidentul colectiv a cerut Ucrainei să renunțe la armele sale grele și să ofere Rusiei o mare parte dintre acestea. Acum, când Rusia a încălcat toate acordurile, lansând o invazie sângeroasă a teritoriilor ucrainene, Occidentul încă ezită să furnizeze arme grele Ucrainei. Având în vedere ce s-a întâmplat în contextul ”Programului Nunn-Lugar”, este mai corect să spunem că armele nu ne sunt ”oferite”, ci ne sunt înapoiate.

În plus, țările din fostul Pact de la Varșovia și statele baltice, care făceau parte din URSS, au primit aderarea la NATO ca garanție de securitate în fața pericolului rusesc. Din pricina dezarmării Ucrainei, Kremlinul are acum un avantaj semnificativ în domeniul aviației și al luptei cu rachete, acest avantaj fiind folosit din plin împotriva orașelor Ucrainei.

Foto: Putin si Clinton

Fostul președinte american Bill Clinton era convins încă din 2011 că atacul rusesc asupra Ucrainei era doar o chestiune de timp. El a rememorat ceea ce i-a spus prim-ministrul rus de atunci și actualul președinte Vladimir Putin, în timpul unei discuții la Davos, Elveția.

În timpul acelei întâlniri, actualul șef de la Kremlin s-a disociat de angajamentul președintelui Boris Elțin de a respecta granițele Ucrainei în schimbul renunțării Kievului la arsenalul nuclear din epoca sovietică, relatează Clinton.

„Vladimir Putin mi-a spus în 2011 – cu trei ani înainte să ocupe Crimeea – că nu este de acord cu acordul pe care l-am încheiat cu Boris Elțin”, a declarat fostul președinte Bill Clinton, citat de Financial Times.

„El a spus: „Nu sunt de acord cu asta. Și nu am nicio obligație privind acest lucru. Și din acea zi am știut că este doar o chestiune de timp”, a adăugat fostul șef al Casei Albe.

 

Brazilia și Africa de Sud erau pe cale să obțină arma nucleară

Într-un interviu acordat jurnalistei Christiane Amanpour, fostul președinte american a amintit despre discuțiile avute cu Putin, referitor la garanțiile de securitate acordate Ucrainei.

Bill Clinton recunoaște că exemplul Ucrainei, de a renunța la armele nucleare (Kievul avea staționat pe teritoriul său al treilea arsenal nuclear, ca mărime, din lume), a determinat și alte state să renunțe la programul nuclear. ”Brazilia avea un program nuclear, India avea un program nuclear activ – încă are. Dar Africa de Sud și Brazilia erau pe cale să intre (în clubul statelor cu capacități nucleare n.r.), dar au renunțat la program datorită acordului”, a explicat Clinton.

Așa-numitul Memorandum de la Budapesta care oferă garanții de securitate de la Moscova în schimbul renunțării la arsenalul nuclear sovietic a fost semnat de Elțin în decembrie 1994 cu liderii Ucrainei, Belarusului și Kazahstanului.

Financial Times citează, de asemenea, opinia fostului secretar de stat al SUA și a fostei prime doamne Hillary Clinton cu privire la modul în care se poate termina războiul actual. Potrivit acesteia, Ucraina trebuie să învingă militar Rusia, sau cel puțin să recâștige teritoriul pe care Moscova l-a capturat de la începutul invaziei de anul trecut.

„Nu aș avea încredere în el (Putin n.r.) la masa negocierilor în nicio circumstanță decât dacă ucrainenii – cu sprijinul nostru – au un avantaj suficient”, a spus Hillary Clinton.

Publicitate

Rusia a încălcat aproximativ 400 de tratate internaționale diferite, între care se numără și Memorandumul de la Budapesta din 1994, care ar fi trebuit să garanteze suveranitatea Ucrainei

 

Rusia a încălcat „aproximativ 400 de tratate internaționale diferite”, a declarat președintele ucrainean Volodimir Zelenski, citat de BBC și preluat de https://www.g4media.ro.

Vorbind la Summitul pentru democrație de la Copenhaga din 2022 prin legătură video, liderul ucrainean a declarat: „Numai în timpul războiului Rusiei împotriva Ucrainei, și vreau să vă reamintesc că a început în 2014, nu pe 24 februarie [2022], Rusia a încălcat aproximativ 400 de tratate internaționale diferite la care țările noastre sunt părți”.

Președintele a dat numeroase exemple de tratate despre care a afirmat că Rusia le-a încălcat, inclusiv Carta ONU.

Zelenski a spus că oamenii ar trebui să își amintească memorandumul de la Budapesta, susținând că Rusia a „adăugat cinism maxim la întreaga imagine” prin încălcarea acestuia. „Prin această încălcare, Rusia a pus capăt întregii lupte pentru dezarmarea nucleară în lume”.

Memorandumul de la Budapesta a fost un acord încheiat în 1994 prin care Ucraina renunța la armele nucleare pe care le moștenise din epoca sovietică, în schimbul unor „asigurări” privind securitatea sa viitoare, convenite de Rusia, SUA și Marea Britanie.

 

După dizolvarea Uniunii Sovietice, Ucraina s-a trezit în postura de a fi a treia putere nucleară din lume, având stocuri de arme nucleare mai mari decât ale Regatului Unit, Franței și ale Chinei împreună.

Pe teritoriul ucrainean au rămas 130 de rachete balistice intercontinentale (ICBM) UR-100N cu șase focoase fiecare, 46 de ICBM RT-23 Molodets cu zece focoase fiecare, precum și 33 de bombardiere grele, însumând aproximativ 1.700 de focoase.

Perspectiva apariției  după dispariția URSS a trei noi state nucleare i-a neliniștit la vremea respectivă pe liderii marilor puteri și drept urmare au hotărât să încheie un acord de neproliferare nucleară cu aceste țări care își dobândiseră recent independența.

Reprezentanții  Rusia, Statele Unite și Regatul Unit s-au întâlnit  în decembrie 1994 la Budapesta pentru a discuta despre arsenalul nuclear moștenit de la fosta Uniune Sovietică de noile state independente Belarus, Kazahstan, Ucraina.

 

În timpul acelui summit SUA, Regatul Unit și Rusia au declarat că vor garanta suveranitatea și integritatea teritorială a Belarus, Kazahstan și Ucraina ca părți ale Tratatului de neproliferare a armelor nucleare.

De asemenea ele au dat asigurări că se vor abține de la folosirea forței împotriva acestor state proaspăt independente.

În schimb, Belarus, Kazahstan și Ucraina trebuiau să treacă printr-un proces de dezarmare nucleară și să renunțe la armele lor nucleare.

Aceste țări au fost de acord și a fost semnat Memorandumul de la Budapesta care aconstat în trei acorduri politice identice semnate  la 5 decembrie 1994, de trei puteri nucleare: Federația Rusă , Regatul Unit și Statele Unite.

China și Franța au dat la rândul lor propriile garanții de securitate acestor state foste sovietice.

1900 de focoase nucleare au fost transferate din Ucraina  pe teritoriul Rusiei pentru a fi distruse între 1994 și 1996. 

Foto: Semnatarii Memorandumului de la Budapesta din 5 decembrie 1994 – președinții  Rusiei (Boris Ielțîn), SUA (Bill Clinton), Ucrainei (Leonid Kucima) și primul ministru britanic John Major.

Punctele-cheie ale Memorandumului de la Budapesta privitoare la Ucraina:

– Rusia, Marea Britanie şi Statele Unite se angajează să respecte independenţa, suveranitatea şi frontierele actuale ale Ucrainei.

– Cele trei ţări semnatare se angajează să se abţină de la ameninţări cu recurgerea la forţă sau utilizarea forţei împotriva integrităţii teritoriale sau independenţei Ucrainei şi să nu mai utilizeze niciodată forţe armate împotriva Ucrainei, cu excepţia cazurilor de legitimă apărare sau în alte cazuri prevăzute de către Carta ONU.

– Rusia, Marea Britanie şi Statele Unite se angajează să se abţină să recurgă la constrângeri economice în detrimentul Ucrainei, pentru propriul interes.

– Țările semnatare se angajează să sesizeze cât mai rapid Consiliul de Securitate al ONU pentru a ajuta Ucraina, în cazul în care aceasta este victima unui act de agresiune sau dacă este subiectul unei agresiuni prin utilizarea armei nucleare.

– Rusia, Marea Britanie, Statele Unite şi Ucraina vor începe consultări în orice situaţie care ţine de o problemă cu privire la aceste angajamente, conchide acordul.

Dintre cei 193 de membri, 141 au votat în favoarea rezoluției, 35 s-au abținut, iar 5 au votat împotrivă. Țările care au susținut Rusia au fost Coreea de Nord, Siria, Eritreea, și Belarus.

Așadar, prin acest Memorandum, Statele Unite, Federația Rusă și Regatul Unit s-au angajat să respecte independența, suveranitatea și frontierele existente ale Ucrainei.

De asemenea, printre obligațiile asumate de marile puteri garante, era și prevederea de a se abține de la amenințarea și utilizarea forței împotriva integrității teritoriale și a independenței politice a Ucrainei. Totodată, țările semnatare s-au angajat să organizeze consultări în cazul unei situații care afectează problema acestor obligații.

Atunci, în 1994, Ucraina a fost de acord să renunțe la armele sale nucleare și să se alăture Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (TNP)ca stat non-nuclear, fiind de acord să transfere toate focoasele sale nucleare Rusiei și să dezmembreze, cu asistență tehnică din partea Statelor Unite, toate ICBM-urile, silozurile, bombardierele și rachetele nucleare de croazieră de pe teritoriul său.

Memorandumul de la Budapesta pare acum a fi o amintire îndepărtată. La treizeci de ani de la semnarea documentului, Rusia a lansat o agresiune militară pe scară largă împotriva Ucrainei, invazia având ca rezultat până acum uciderea a zeci de mii de oameni, distrugerea a numeroase localități și strămutarea a  milioane de ucraineni, asta după ce în 2014 Rusia a anexat de asemenea ilegal, peninsula Crimeea și a acordat un puternic sprijin militar și logistic regiunilor separatiste Lugansk și Donețk din estul Ucrainei.

 

Invazia Rusiei a fost o încălcare directă a suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei. Când s-au produs evenimentele din 2014 în urma cărora Rusia a anexat Crimeea și a provocat și sprijinit războiul de secesiune din regiunile ucrainene Donețk și Lugansk, SUA, Marea Britanie și Franța au declarat rapid că Rusia a încălcat Memorandumul de la Budapesta și au implementat  sancțiuni împotriva Rusiei.

La 4 martie 2014, președintele rus Vladimir Putin a răspuns la o întrebare privind încălcarea Memorandumului de la Budapesta, descriind situația actuală din Ucraina ca pe o revoluție în care „apare un nou stat, dar cu acest stat și în privința acestui stat, nu am semnat niciun document obligatoriu”.

Sancțiunile occidentale nu au reușit să descurajeze comportamentul agresiv al Rusiei. Federația Rusă a pierdut enorm , dar a continuat să încalce suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei și Belarusului.

Fostul negociator nuclear de la Kiev, Kostenko, a declarat pentru publicația pentru publicația POLITICO: 

”În urmă cu aproximativ 30 de ani, Ucraina și-a predat Rusiei toate armele sale nucleare în schimbul promisiunilor de pace de la Moscova. Puterile occidentale au intermediat înțelegerea. Promisiunile s-au dovedit vorbe goale.

Kostenko, un politician ucrainean în vârstă de 70 de ani, s-a aflat în fruntea tratativelor pentru  dezarmarea nucleară a Ucrainei în anii 1990, în calitate de ministru al mediului și ministru al siguranței nucleare. Timp de șase luni, el a fost și principalul negociator al Kievului asupra acordului nuclear.

Privind retrospectiv, a spus el, Ucraina ar fi trebuit să-și gestioneze propria dezarmare nucleară și să reziste până când primea mai multe garanții ferme din partea aliaților occidentali, cum ar fi aderarea la NATO, în loc să facă schimb de concesii pe termen scurt pentru angajamente de pace și securitate.

„Privind în urmă, dezarmarea nucleară a Ucrainei, așa cum s-a întâmplat, a fost o greșeală teribilă”, a spus el.

În prezent poporul ucrainean plăteşte pacea Europei prin vărsarea propriului sânge. De fapt, războiul de astăzi nu are loc în estul Ucrainei, ci în estul Europei. Exprimând indignarea produsă la nivel global de agresiunea Rusiei, Organizația Națiunilor Unite a acordat un vot copleșitor pentru rezoluția prin care este condamnată invazia acestei țări în Ucraina și a cerut retragerea imediată a armatei ruse din țara vecină.

Dintre cei 193 de membri ai ONU, 141 au votat în favoarea rezoluției, 35 s-au abținut, iar 5 au votat împotrivă.

Țările care au susținut Rusia au fost Coreea de Nord, Siria, Eritreea, și Belarus.