CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Din opera politică a domnului Eminescu

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Mihai-Eminescu-1878-Fotografia-2-Societatea-Junimea-Photography-Studio-Ro.jpg

Mihai Eminescu la 9 decembrie 1878 : „ÎNTR-UN STUDIU DE POLITICĂ…”

Într-un studiu de politică contimporană intitulat Martirii de la 48 şi salvatorii de la 66 d. G. Mîrzescu espune pe 37 de pagine cicero istoricul scurt al ministerielor perîndate dela suirea Măriei Sale pe tron şi pînă astăzi.

Nervus probationis espus în broşura d-sale este că pricina agitărilor şi răsturnărilor ministeriale provine nu atît din deosebirea de principii cît mai cu seama din pasiunea meschină ce a esistat şi esistă încă între bărbaţii ce joacă la noi rolul de oameni politici şi de bărbaţi de stat.

Aceşti oameni- martirii de la 1848 şi salvatorii de la 1866- sînt după d-sa: fraţii Brătianu, C. A. Rosetti, Ioan Ghica, Cogălniceanu, Principele Dimitrie Ghica, Manolache Costache, Lascar Catargiu, Mavrogheni, General Ioan Florescu, General Tell, Neculae Creţulescu şi încă alţi vro cîţiva.

E un sîmbure de adevăr în teza pe care voieşte a o dovedi d. Mîrzescu şi e asupra oricării îndoieli că cele mai multe grupuri politice de la noi din ţară sînt strînse împrejurul unor firme personale, nu împrejurul unor principii.

Cînd ne aducem aminte de înaltele făgăduinţe şi de programa stabilită la Mazar Paşa, apoi de deplina deviare de la ea, atît în viaţa interioară a statului, cît şi în politica esterioară, nu ne putem împotrivi a admite teza că mai toate, deşi nu toate grupurile politice sînt conduse nu de o programă sigură, statornică, nestrămutată, ci de dorul unui număr de persoane de a ajunge la putere şi de a se mănţine.

Cum că pentru scopul acesta se iau drept deviză toate principiile posibile şi … imposibile, cumcă cutare grup se porecleşte cu cutare nume de fantezie, iar altul cu cutare, e asemenea adevărat.

Dar ceea ce d. Mîrzescu nu espune în broşura d-sale, ba poate nici cutează a espune, sînt cauzele acestor simptome de bizantinism.

Un medic nu se va opri la simptomele exterioare ale unei boale, ci va căuta cauza lor internă. Mutatis mutandis, vom lua un alt exemplu de aiurea. Un Mîrzescu german ar zice poate că socialismul din Germania există pentru că 10-20 de persoane citate anume, precum Marx, Lasalle, Bebel, Liebknecht ş.a. au voit să ajungă la însemnătate în viaţa statului exploatînd mizeriile poporului.

Aceasta ar fi poate adevărat pentru unii din ei, dar n-ar fi cauza adevărată a răului. Existînd cauza socială, efectul trebuia să vie de sine încît e cu desăvîrşire indiferent numele individual care ar fi ieşit deasupra pentru a cristaliza în el soiul de mizerie socială în cestiune.

Cauza proprie a relelor noastre însă e lipsa de cultură adevărată, şi sub cultura adevărată înţelegem pe cea productivă. Exceptînd cîteva centre din ţară, tinerimea română nu se mai ocupă cu nici o ramură a producţiei naţionale; ea emigrează cu miile prin Paris, Bruxelles, Piza etc. pentru a-şi menaja un doctorat în drept şi toţi aceştia se-ntorc apoi în ţară cu pretenţia de-a deveni de-a doua zi oameni mari. Uite-se d. Mîrzescu în toate laturile şi vază din cine se compun grupurile adunate împrejurul oamenilor politici şi va vedea că sînt în cea mai mare parte tineri advocaţi. Şi, fiindcă pita lui Vodă nu-i încape pe toţi deodată, încearcă de-a veni cel puţin pe rînd la ea şi a se folosi pe cît se poate de mult din scurtul timp pe care li-l acordă păpuşeria constituţională.

Şi, fiindcă nu există între aceşti oameni deosebiri aievea, de vreme ce mai toţi au aceleaşi nevoi de căpătuire şi aceleaşi tendenţe, inventează cel puţin deosebiri factice, porecle nouă pentru aceeaşi marfă veche. Între capi iar sînt o mulţime de oameni- de o necontestată inteligenţă, n-o negăm– dar pentru cari statul e o unealtă pentru a-şi mai re-mprospăta averile sau cel puţin numele şi influenţa personală. Şi, dacă sînt deosebiri reale, acelea nu sînt în genere dictate de grupuri de interese naţionale, precum ar trebui să fie, ci mai mult de temperament, de-o minte mai clară înnăscută şi de un caracter mai onest asemenea înnăscut.

Fiind însă că mintea şi caracterul sînt totdeuna mai rare decît stupiditatea şi lipsa de caracter, de aceea vom vedea ca partidul cel mai numeros din ţară, roşii, e totodată acela care reuneşte în sînul său mai multă incapacitate, perversitate morală, lăcomie de avere publică şi invidie pentru tot ce răsare cu un cap peste masă, peste cei ce nu gîndesc nimic şi nu au nimic.

În jucăria parlamentară care se desfăşură înaintea noastră oamenii pentru care nimic nu e îndestul de sus pentru a ajunge, oricît de lipsiţi ar fi de cunoştinţe speciale şi de resort, sînt advocaţi.

Nu ne-am mira să vedem într-o zi pe un advocat făcîndu-se mitropolit şi pe altul general de brigada, căci unde-i leafă apare şi advocatul; restul îndatoririlor şi-l aranjează apoi într-un chip cît se poate de comod. O societate ca a noastră, care nu se întemeiază pe muncă, e o societate coruptă. Grupurile politice ar trebui să aibă drept corelat grupuri economice şi în cea mai mare parte nu le au.

Organizaţia de astăzi a favorizat fuga de muncă; ea a ridicat elemente cari n-au nimic în fruntea statului, ca sa trăiască sau [să] se îmbogăţească din averea lui, şi tot organizaţia aceasta a făcut şi pe alte clase să crează că numai prin politică poţi ajunge la ceva.

Astfel profesorii de universitate, în loc să-şi caute de treabă, fac politică; profesorii de licee şi de şcoale primare asemenea; ingineri, medici, scriitori, muzicanţi, actori chiar, toţi fac politică, pentru a parveni.

Şi acesta e răul cu desăvîrşire mai mare; căci relele actuale ar putea fi trecătoare, dar conrupîndu-se însuşi nervul vieţii oricării societăţi, iubirea de muncă, nu mai e nici măcar speranţa de îndreptare.

Armata noastră poate cîştiga bătălii, Alecsandri poate scrie versuri nemuritoare, un ministru de externe poate conduce politica în afară cu nemaipomenită dibăcie; toate acestea împreună vor forma luxul istoric al esistenţii noastre dar acest lux nu va opri discompunerea sîngelui nostru social, pieirea noastră prin pieirea muncii.

MIHAI EMINESCU
OPERA POLITICA
1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880
TIMPUL
EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S
EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC
Editura Academiei RSR, 1980
Vol X

Mihai-Eminescu.Ro

10/12/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Un semnal de alarmă referitor la riscul de a se reveni în Transilvania, în privința proprietăţilor, la rânduielile de la 1700

TRANSYLVANIA || Michael Jennings Antique Maps and Prints

Foto: Harta Transilvaniei la 1660 de  JANSSONIUS Johannes

„Dacă nu ne oprim (…) în Transilvania reajungem la rânduielile de la 1700 în ceea ce priveşte proprietăţile!

Prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop, cunoscut avocat târgu-mureşean şi fost judecător, s-a preocupat constant, începând cu anul 2012, de problematica restituirilor de proprietăţi din Transilvania, prezentând în cadrul dezbaterilor Universităţii de vara de la Izvoru Mureşului , comunicari stiintifice despre suita de încălcări flagrante de lege, de abuzuri ale autorităţilor si  protecţionism total pentru unele biserici maghiare etc. în numeroase procese care au ca obiect cereri si restituiri ale unor suprafeţe mari de păduri sau ale unor foste clădiri publice, unul dintre cele mai cunoscute fiind si cel al Castelului de la Arcuş.Astfel,  în cadrul Universităţii de Vara de la Izvoru Mureşului din perioada 12-16 octombrie, profesorul si avocatul  Ioan Sabău-Pop a prezentat lucrarea „Reglementări şi modificări legislative care se impun  în materia restituirilor de proprietăţi în Transilvania.

După ce a arătat de ce e nevoie de o nouă lege în ceea ce priveşte retrocedările din România, prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop a atras atentia că noua reglementare legislativă ar trebui să cuprindă referiri la evoluţia proprietăţii.

Nu ne putem întoarce în Evul Mediu, cum se doreşte de către Ungaria şi de către cei care cer titluri de proprietate în România. (…) Dacă nu  oprim jaful, si asa este prea târziu, Altfel in Romania  ajungem la rânduielile de la anul 1700 în ceea ce priveşte proprietăţile în Transilvania, dacă retrocedăm într-un delir antiromanesc  halucinant proprietăţi de peste 5000 si 10.000 de hectare, unor persoane care le-au deţinut cândva şi care, cel puţin din 1918, nu le mai au în proprietate.

Astfel,constatam prin lege, ca se impune acordarea de atribuţii Arhivelor Naţionale. Din pacate,inca inainte Trianon Arhivele din Transilvania, 
si cele istorice şi cele de proprietateau fost duse pe ascuns  în Ungaria şi apoi în alte state, în urma retragerii autorităţilor statului ungar în 1919-1920. „ De exemplu , ”Optanţii” au avut grijă să-şi ducă si sa-si puna bine toată arhiva de carte funciară cu proprietăţile. .

De asemenea, „sunt foarte importante arhivele care au fost duse la Viena şi care s-au restituit Ungariei în 1920”. Se refuza adevarul ca de fapt:  Legal, noi suntem urmaşi, fiii acelor vremuri. Şi acele vremuri frământate au avut, în legătură cu proprietatea, nişte reguli care trebuie astăzi în mare măsură să le cunoaştem, cu importanţa lor ,cu valoare istorică si documentaristică, dar şi în ceea ce priveşte  utilizarea lor in formularea unor măsuri care să aibă în contemporaneitate o legătură cu realitatea”, a spus prof.Ioan Sabău-Pop. În acest sens, reprezentanţii Arhivelor Naţionale ar trebuie să se deplaseze la Paris, la Budapesta, la Viena „ să răscolească toate arhivele şi să aducă copii şi date”. La Paris sunt aproximativ 170 de dosare ale proceselor cu optanţii. „Sunt acolo, dar nimeni nu a întors o filă în ultimii 80 de ani”

Totodată, trebuie verificat ce s-a întâmplat în 1944, odată cu retragerea Ungariei din Transilvania de Nord. Şi aceasta deoarece există două ordonanţe emise de Guvernul Regal Maghiar in 1941, care au anulat total abuziv proprietăţile şi evoluţia proprietăţii legiferate de Statul Român în perioada 27 octombrie 1918 – 22 august 1940 !!. 

„Astăzi nu s-au luat măsuri de clarificare a situaţiei şi de reglare a acestei probleme. Am, de exemplu, o situaţie la Ghimeş-Făget unde Biserica Ortodoxă Română a fost persecutată. Populaţia românească era risipita în timpul ocupaţiei horthyste a Transilvaniei de Nord şi prin simplu ordin al lui Daniel Bannfy, ministru al Agriculturii în Guvernul ungar din acea perioadă, a fost acaparata proprietatea bisericii şi a fost trecută pe numele unor persoane fizice maghiare. Nu a putut să se apere biserica atunci. Astăzi face obiectul unui dificil si birocratic litigiu acest lucru”.

Trebuie reglementată situaţia ASTREI (Asociaţia Transilvana pentru Literatura Română şi Cultura Poporului RomânConform profesorului Ioan Sabău-Pop, trebuie reglementată situaţia Asociaţiei ASTRA, care a avut proprietăţi în toată Transilvania. 

Astrei nu i s-a restituit un …milimetru pătrat de teren sau o cărămidă dintr-o clădire, deşi are peste 400 de clădiri în Transilvania,mai ales , care au fost dobândite legal. Multe dintre ele au fost dobândite legal pe timpul Austro-Ungariei. Iată că noi, astăzi, stat democratic şi european neglijăm  si  ignorăm o situaţie de nedreptate. Am câteva chestiuni litigioase legate de drepturile Astrei şi Guvernul României este într-o totală ignoranţă, chiar are nişte atitudini absolut golăneşti. Cum a fost, de exemplu,  un individ care a fost pe la Curtea Constituţională (…)  spune că Astra nu este continuatoarea vechii Astre, deoarece Guvernul României de azi nu ar fi continuatorul… Consiliului de Miniştri din 1948, care a naţionalizat averea Astrei şi spune că măsura de naţionalizare din ’48 este legală şi că nu se poate reveni asupra ei. Iată tratamentul juridic care este dat de un guvern iresponsabil,  ca să nu mă leg numai de cel de acum (…) . Dar, dacă mă uit atent, aceiaşi guvernanţi au alt tratament în legătură cu Codex aureus de la Alba Iulia, cu Biblioteca Batthyaneumcu Statusul Romano-Catolic”, a evidenţiat avocatul târgu-mureşean.

Trebuie reglementată si situaţia Grupului Etnic German, a Bunurilor Private din Ciuc sau a Fundaţiei „Statusul Romano-Catolic”Aflam acum că trebuie reglementată şi situaţia Grupului Etnic German, a cărui avere „a fost preluată de către statul român în mod legal”, prin Legea nr. 91 din 1945, prin care s-a înfiinţat Casa de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice (CASBI). „Iată că acum găsim o entitate, Forumul Etnic German, care cere restituirea acelor proprietăţi, cum că ar face parte din continuitatea pe care o reprezintă acest forum faţă de Grupul Etnic German. Este o situaţie care trebuie clarificată, pentru că, în 1942, Grupul Etnic German fiind înfiinţat în 1941, s-a făcut o simpla convenţiune (am copia după original), In baza  Convenţiunii , toate averile civile ale bisericilor săseşti, luterană şi evanghelică, au trecut în proprietatea Grupului Etnic German. (…) În 1945, Grupul Etnic German a fost desfiinţat. Prin  Legea nr. 91 toate averile au trecut în favoarea Statului român, pe bună dreptate. Şi acum,cumea, le restituim, ignorând acest lucru”.

De asemenea, mai trebuie reglementată situaţia Bunurilor Private ale Ciucului, care a revendicat mii de hectare de pădure, mare parte pe raza comunelor Tulgheş, Corbu şi Bilbor. În acest caz, instanţa a hotărât definitiv, în 2017, că Asociaţia Composesorală „Bunurile Private din Ciuc” (o organizaţie neguvernamentală înfiinţată în anul 2000 … de mai mulţi lideri UDMR) nu este continuatoarea fostei entităţi de drept public cu acelaşi nume din 1946, aşa cum a susţinut, şi nu are dreptul să revendice bunuri în valoare de milioane de euro (Despre acest subiect ziarul nostru a relatat la momentul respectiv, astfel că nu vom intra în detalii). Totuşi,  din câte a înţeles , „si pe altă linie se încearcă să se pună mâna” pe pădurile respective, motiv pentru care şi această situaţie trebuie reglementată.O altă problemă semnalată este a Fundaţiei Statusul Romano-Catolic, căreia i s-au restituit absolut inexplicabil deja sute de clădiri. 

Iată o propunere logica ce se referă la inventarierea tuturor restituirilor. În acest sens se propune stabilirea de sarcini concrete şi termene prefecturilor. De asemenea, prin această normă legislativă ar trebui să se stabilească sarcini concrete Ministerului de Interne, Ministerului Mediului şi Ministerului de Finanţe. Iar acest sistem să funcţioneze prin Secretariatul General al Guvernului.Totodată, se propune un inventar al pădurilor şi care este evoluţia proprietăţii. „Nu este greu de făcut acest lucru”,pentru că în 1948-1949 au fost realizate amenajamente silvice, „de la cine au fost preluate, în ce măsură statul român le administrează şi cât mai avem din acele păduri, care reprezentau atunci 38% din suprafaţa ţării”.

În acest demers trebuie angrenată Agenţia Naţională de Publicitate Imobiliară, „unde sunt oameni foarte-foarte bine plătiţi”… Această instituţie ar trebui să verifice cărţile funciare, evoluţia sistemului de proprietate, „să stabilească foarte clar şi să furnizeze Guvernului datele pe care le solicită”. „Dar asta trebuie stabilit prin lege, nu prin cerere făcută deo persoana… pentru că nici prefectul unui judeţ dacă fac o adresă la oficiul de cadastru sau  la Arhivele Naţionale sau Guvernului să se comunice date legate de un aspect nu  se comunică. Dar dacă face un urmaş al lui Banffy sau avocatul lui sau din Ungaria, imediat se dă un răspuns pe care îl vor ei. Şi atunci de ce unui prefect, care este o instituţie a statului român, reprezentantul Guvernului în teritoriu, nu i se răspunde de o instituţie a statului? Pentru că nu există în această privinţă o obligaţie …. 

De asemenea, trebuie evidenţiate si …verificate modalităţile de restituire, unde şi ce s-a retrocedat, „pentru fiecare tabele cu fiecare proprietar, în special marile proprietăţi. ce s-a restituit pe cale administrativă şi ce s-a restituit pe cale judecătorească”. În această privinţă a fost dat exemplul Munţilor Retezat, revendicat de membrii familiei Kendeffy şi care au intrat sub incidenţa … reglementărilor legale care i-au vizat pe optanţii unguri. 

„În 1926, Academia Română şi instituţii serioase ale statului român de atunci au înfiinţat Parcul Retezat ca o zonă de cercetare a florei, faunei, ceva unic în Europa. Şi a venit după 1990 un prefect de acolo, cred că prin complicitate şi trădare, a făcut o breşă, a dat 8.000 ha, ce s-au restituit. S-a pornit un proces de către Academia Română, care a durat peste 10 ani, dar până la urmă s-a elucidat. Ce s-a întâmplat? S-au dus la Paris, s-a cerut comisie rogatorie la instanţele din Franţa, şi s-a verificat doar dosarul familiei Kendeffy, reieşind că a fost expropriată (…) – în jur de 2 miliarde de euro echivalentul de astăzi s-au dat în anii 1924-1927, erau milioane de franci aur şi coroane aur. (…) Acolo s-a făcut dreptate”, a punctat prof. Ioan Sabău-Pop.

 O altă propunere absolut necesara: Prin Lege,toate restituirile, dar în special cele care sunt frauduloase, să fie declarate revizuibile.Dar si Completele de judecata care au judecat si hotarat stramb, ca sa nu zicem fraudulos!!  O prevedere foarte importantă propusă de urgentza este ca, prin lege, să fie declarate revizuibile toate restituirile, dar în special cele care sunt frauduloase. „După aprecierea noastră, calcule pe care le avem estimative, în jur de 80% din toate restituirile sunt frauduloase. E mult”.(Consemnare de Şt. Pătrîntaş în https://www.infobrasov.net/daca-nu-ne-oprim-in-transilvania-reajungem-la-randuielile-de-la-1700-in-ceea-ce-priveste-proprietatile/)

04/12/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

Un articol al domnului Eminescu: ”Legislațiunea de import si transformarea României în teritoriu colonizabil”

Eminescu nu a fost doar poet şi gânditor, ci şi un mare jurnalist român (cel mai mare) şi, în această calitate, primul analist economic şi politic din istoria României. “Diagnosticele”, avertismentele, analizele şi soluţiile sale, bazate pe o profundă cunoaştere a realităţilor româneşti, a istoriei şi a contextului european, sunt valabile şi astăzi.

Citindu-i textele publicistice, ai senzaţia halucinantă că sunt scrise aici şi acum.
Editorialele domnului Eminescu, din cadrul rubricii cu acelaşi nume, sunt fragmente extrase din articolele sale – apărute în publicaţiile Albina, Familia, Federaţiunea, Convorbiri Literare, Curierul de Iaşi (1869-1877), Timpul (1877-1883), România Liberă (1889) – şi din manuscrisele publicate postum.
(http://www.certitudinea.ro/articole/editorial/legislatiunea-de-import-si-transformarea-romaniei-in-teritoriu-colonizabil).

Poezii de Mihai Eminescu - Photos | Facebook

Legislatiunea de import și transformarea României în teritoriu colonizabil

Orbit trebuie să fie acel guvern care nu-şi dă seamă de simptomele politice ale acestei stări bolnăvicioase de lucruri. În toate unghiurile României se formează grupuri de nemulţumiţi cu mersul actual al lucrurilor.

Sînt deosebite numirile ce aceste grupuri adoptă; un lucru însă le este comun tuturor: sentimentul de indignare şi de exasperare de cele ce se petrec zilnic. Şi această indignare nu e decît prea justificată.  

Ruşine chiar trebuie să-i fie unui român cînd se pronunţă numele obscure a acelor naturi catilinare cari formulează voinţa statului său în paragrafe de legi, indignare cată să simţă cînd vede creaturi fără principii, fără umbră de cultură, avînd numai instincte rele, jucînd pe reprezentanţii voinţei suverane a ţării.

Nimeni nu întreabă dacă-şi ţin făgăduinţele ce le-au făcut înainte de-a fi aleşi; nimeni nu întreabă pe ce cale a fost cu putinţă ca asemenea oameni să iasă la suprafaţă, nimeni nu-şi dă seama cum această populaţie flotantă a României, fără legături cu pămîntul şi cu neamul ţării, fără identitate de interese cu clasele productive şi pozitive ale ei, a putut să devină elementul domnitor în România. 

Am văzut cu înlesnire ce unitate e în caracterul civilizaţiei noastre de azi, cum că consistă curat în păzirea formelor esterioare ale culturii apusene, lipsită de orice cuprins real.

S-ar putea zice că aluatul din care se frămîntă guvernanţii noştri e acea categorie de fiinţe fără avere, ştiinţă de carte şi consistenţă de caracter, acei proletari ai condeiului din cari mulţi abia ştiu scrie şi citi, acei paraziţi cărora nestabilitatea dezvoltării noastre interne, defectele instrucţiei publice şi golurile create în ramurile administraţiei publice prin introducerea nesocotită a tuturor formelor civilizaţiei străine, le-au dat existenţă şi teren de înmulţire; aluatul e o populaţie flotantă a cărei patrie întîmplătoare e România şi care, repetînd fraze cosmopolite din gazete străine, susţine, cu o caracteristică lipsă de respect pentru tot ce e într-adevăr românesc, că aceste clişeuri stereotipe egalitare, liberschimbiste, liberale şi umanitare, acest bagaj al literaţilor lucrativi de mîna a treia, aceste sforăitoare nimicuri sînt cultură naţională sau civilizaţie adevărată.  

N-are cineva într-adevăr decît să deschiză o teză de licenţă, s-asculte prelecţiuni la universităţi – esceptăm pe cele de matematică – , să citească ziare şi broşuri, să citească proiecte şi paraproiecte de legi din Cameră, s-asculte discuţii în Adunări şi se va convinge că o numeroasă, foarte numeroasă clasă de oameni, nu-şi întrebuinţează mintea la nimic alta decît la reproducerea de vorbe din cărţi străine, că propria muncă intelectuală se reduce la nimic.

Dacă activitatea lor s-ar mărgini numai la aceasta, ţara ar sămăna numai a casă de nebuni, dar fiindcă miile aceste de vorbe nu sînt resimţite, nu au trecut în suc şi sînge, nu au avut nici o influenţă educativă asupra lor, ele acoper cu zgomotul lor de moară de palavre o înjosire şi versatilitate de caracter nemaipomenită decît în timpii cei mai răi ai Împărăţiei bizantine.

Ceea ce-i mai frumos e că se prefac a nu te înţelege. În zadar le-am spune: „Nu există libertate a alegerilor” şi le-am dovedi-o cu acte. 

„Luaţi – le-am zice – listele electorale, ştergeţi pe funcţionari, pe arendaşii statului şi pe rudele acestora, pe datornicii statului şi pe rudele acestora, adecă ştergeţi pe toţi a căror conştiinţă o puteţi stoarce prin tiranie de partid şi nu vă rămîne decît o mică minoritate”.  

Din aceste mici minorităţi se compune opoziţia şi ea reprezintă partea neatîrnată a ţării. Ei totuşi vor răspunde: „Naţiunea e cu noi, noi sîntem naţiunea”„Mai luaţi colegiul al patrulea şi ştergeţi – afară de minime şi estrem de rare escepţii – toate numele deputaţilor aleşi de-a dreptul prin influenţă guvernamentală, ştergeţi dintr-al treilea în acelaşi chip, dintr-al doilea tot astfel şi vedeţi că partea neatinsă de sistemul de corupţie al guvernelor e estrem de mică”

Cu bugetul în mînă, mai ales cînd este augmentabil în infinit, ţii majoritatea în mînă si sistemul constituţional, sistemul controlului se reduce la o iluzie copilărească.

E prea adevărat că această conştiinţă individuală, maltratată în toate chipurile şi supusă unei sistematice corupţiuni face reacţie, tresare mai cu putere cînd îi pui cestiunea de moarte şi de viaţă.

Astfel cu articolul 44 al Tractatului de la Berlin, care nu era numai o cestiune de încetăţenire, ci era de-a dreptul declararea României în teritoriu neutru, colonizabil cu toate semninţiile.

Nu putem tăgădui că ţara se cutremură de spaimă la perspectiva deschisă de acel articol, care americaniza pe deplin teritoriul nostru.

(Fragment din articolul «Studii asupra situaţiei», apărut în TIMPUL, în februarie 1880) 

10/10/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: