CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Gesta Hungarorum: „ungurii au găsit în Transilvania și chiar în Panonia, mulți valahi”. VIDEO

În cartea “Vechea și noua Dacie”, publicată la Viena, în anul 1791, cărturarul maghiars Huszti Andras, ( care și-a făcut studiile la Cluj )  spune un lucru extrem de important despre originea românilor și despre continuitatea noastră pe teritoriul actual al României, adică și al Transilvaniei: 

“Românii sunt urmașii geților și ai vechilor colonii romane.” scrie Daniel Roxin în  https://www.infobrasov.net.

Ideea este, așa cum s-a demonstrat deja, că acest tip de afirmație făcută de cărturari maghiari în decursul istoriei (într-o vreme în care nu își imaginau că va conta pentru noi) nu este singulară.

O serie de alte surse maghiare ne vorbesc or despre prezența românilor în Transilvania, înainte de venirea ungurilor, or despre majoritatea etnică a românilor în Transilvania, în toate epocile.

În Gesta Hungarorumnotarul anonim al regelui Bela, spune, în secolul IX, că „ungurii au găsit în Transilvania și chiar în Panonia, mulți valahi”.

Iată ce spune notarul anonim al regelui Bela, vorbind despre Gelu, ducele românilor:

„Tuhutum (conducător ungur – n.n.), tatãl lui Horca, un om şiret, a prins de veste de la locuitori despre ,,bunãtatea ţãrii de dincolo de pãduri unde stãpînea un blach (valah/român), anume Gelu… El s-a pregãtit cu oştenii lui şi, lãsîndu-şi acolo tovarãşii, a plecat dincolo de pãduri, cãtre rãsãrit, împotriva lui Gelu, ducele blahilor.

Iarã Gelu, ducele ultrasilvan, aflând de sosirea lui, şi-a adunat oastea şi a pornit cãlare, în cea mai mare grabã, în întîmpinarea sa, spre a-l opri la porţile Meseşului… Şi s-au luptat cu înverşunare şi furã prinşi ostaşii ducelui Gelu şi mulţi din ei furã ucişi, iar mai mulţi furã prinşi.“ Cu alte cuvinte, povestea pământului gol pe care l-au găsit ungurii aici este doar o poveste!

Simon de Keza, unul dintre cei mai impotanți cronicari maghiari ai secolului al XIII-lea, activ la curtea regelui Ladislau al IV-lea, ne spune în lucrarea CRONICUM HUNGARICUM următoarele, referindu-se la secuii care s-au aliat cu ungurii în secolul X: “După ce au cucerit (deci era cineva acolo! – n.n.) împreună Pannonia, au dobândit o parte din aceasta, însă nu în câmpia Pannoniei, ci vecini cu Blackii (românii), au avut aceeasi soartă în munți. De aceea, amestecându-se cu Blackii, se spune că se folosesc de literele lor.”

Cu alte cuvinte, nu doar că i-au găsit pe vlahii-români aici, dar au mai și învățat să scrie de la ei. În plus, este de semnalat faptul că toate recensămintele făcute în Transilvania, atât de unguri, cât și de austrieci, îi dau majoritari pe români!

Revenind la primul autor citat, Huszti Andras, care subliniază că românii sunt urmașii geților, trebuie să legăm această informație de foarte importanta concentrare de cetăți geto-dacice din zona Harghita și Covasna (peste 50), pentru a elimina orice discuție asupra drepturilor istorice pe care le au românii în Ardeal sau în așa-numitul ținut secuiesc.
Ironia, pentru unguri, este că majoritatea acestor cetăți geto-dacice au fost descoperite de arheologi maghiari, în secolul XIX
,crezand ca ar fi fost unguresti/secuiesti .

Astăzi, pe baza documentelor care ies la lumină, este suficient să folosim DOAR aceste izvoarele istorice maghiare, pentru a elimina orice pretenție istorica ungurească asupra Transilvaniei.
Chiar cronicarii ungurii ne spun clar în documentele lor, vechi de peste 1.000 de ani, că am fost întotdeauna aici, si ca nu am venit din alta parte, firesc, avem toate drepturile istorice asupra acestor teritorii natale!

Probabil că dacă ar fi putut anticipa că datorita marturiilor istorice maghiare vor pierde orice argument în favoarea românilor, ar fi tăcut pe vecie!

02/11/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , | Lasă un comentariu

Ce s-a întâmplat în toamna lui 1944 la Budapesta, după 23 august al nostru ?!

 

 

 

Aşa va place istoria? 

 

 

 

Ce s-a întâmplat în toamna lui 1944, la Budapesta, după 23 august al nostru!

Chiar nu ştiţi?!

 S-a produs atunci unul dintre cele mai penibile momente din istoria Ungariei, săraci vecinii noştri!

 

 

 

Foto: Amiralul Horthy, conducătorul Ungariei

 

 

Amiralul fără flotă (unii spun că nu ştia nici să înoate), după ce s-a consultat cu întreg guvernul şi cu tot parlamentul ungar, a ieşit pe postul de radio şi a declarat solemn şi marţial că Ungaria iese din război, îşi ia jucăriile şi pleacă acasă, părăsindu-şi aliaţii, adică pe nemţi.

Pe «aliatul german» aşadar.

Deci ce a făcut Mihai al nostru la 23 august, Horthy a făcut in octombrie …

Iar apoi a urmat episodul care, dacă eşti bine crescut, nu te apuci să-l aminteşti unui prieten sau chiar duşman, ungur.

 Dar să o luăm pe îndelete:

 La 15 octombrie 1944 Horthy anunța oficial la radio, dupa ce negociase in secret cu ruşii,  că Ungaria ieșea din război următoarele:

„Țelul de căpătâi al Ungariei a fost politica externă. Prin pace am dorit revizuirea cel puțin parțială a Tratatului de la Trianon. Speranțele noastre în Liga Națiunilor au rămas neîmplinite.

La începutul crizei mondiale, Ungaria nu a avut intenția să ocupe teritorii. Noi nu am avut o intenție agresivă împotriva Republicii Cehoslovacia, Ungaria nu a dorit realipirea prin război a teritoriilor.

Noi am intrat în Bácska  (Bacika, partea de vest a Voivodinei) „numai după prăbușirea statului Iugoslavia.

Noi am acceptat prin pace arbitrajul puterilor Axei privind teritoriile luate de România în 1919.

Ungaria a fost forțată să intre în război împotriva Aliaților.

Noi nu am dorit să ridicăm ambiția noastră prin putere și nu am avut intenția să ocupăm de la nimeni nici măcar un metru pătrat.

Azi este clar că germanii au pierdut războiul. Toate guvernele sunt responsabile pentru destinul lor.

Cum zicea Bismarck, „Nu există o națiune care se sacrifică pe altarul alianțelor”.

Aceasta este consecința responsabilității istoriei mele.
În martie anul acesta führerul Adolf Hitler m-a invitat să negociem în ceea ce privește repatrierea armatei maghiare – un subiect ridicat de mine.

El m-a informat că Ungaria va fi ocupată de forțe germane. Germania a invadat Ungaria.

Au arestat cetățeni unguri și membri din parlament, și pe ministrul de interne al guvernului, au violat suveranitatea maghiară. Mi-au cerut să desemnez un guvern care se bucură de încrederea Germaniei, guvernul Döme Sztójay.

Germania nu s-a ținut de cuvânt.

Sub ocupația germană, Gestapoul a tratat problema evreiască în manieră incompatibilă cu normele umane. Locotenentul Szilárd Bakay, comandantul Budapestei a fost atacat și scos din funcție de agenții germani (…).

Avioanele germane au lansat parașutiști împotriva guvernului. Am primit informații că trupele progermane intenționau să forțeze politica și să răstoarne guvernul nostru pe care l-am desemnat, iar teritoriul Ungariei să devină teatru al operațiunilor Reichului.

M-am decis să-mi apăr Ungaria chiar împotriva aliatului german. Nu permit ca națiunii ungare să-i fie luate libertatea și independența. Am informat reprezentanții al Reichului despre armistițiul militar!”(Admiral Nicholas Horthy Memoirs.”

  Hitler care aflase de discuţiile ungurilor cu sovieticii,  îi ordonase cu o zi înainte comandantului de paraşutisti  Otto Skorzeny, cel care il eliberase din detenţie pe Mussolini, după capitularea Italiei în 1943, să plece în Ungaria cu o misiune specială.

 

 

 

 

Comandoul special condus de Skorzeny a dus la îndeplinire operațiunea Panzerfaust: a intrat în Budapesta cu 42 de tancuri din clasa Tiger („Tigru”) și cu unitatea Goliath.

La 16 octombrie 1944, Horthy a fost capturat în palatul regal din Buda, fiind forțat de nemti să revoce armistițiul și să abdice o zi mai târziu.

Miklós, fiul lui Horthy, a fost arestat în aceeași zi și folosit drept ostatec de către Gestapo.

Au fost de ajuns un avion, unul singur, care a zburat deasupra Budapestei şi din care a fost lansat un comando cu cateva zeci de  paraşutişti, si cateva tancuri,  ca să aresteze tot guvernul Ungariei, tot parlamentul şi pe însuşi amiralul lui peşte, punând astfel capăt  în câteva ceasuri, acelui 23 august unguresc.

Horthy a petrecut restul războiului împreună cu familia sub strictă pază SS, rupt de lumea exterioară în castelul Hirschberg din Bavaria.

În ciuda ordinului dat de Heinrich Himmler către sfârșitul războiului pentru executarea familiei Horthy, acesta nu a fost dus la împlinire.

Horthy fost arestat de către americani, în mai 1945.

 

 

 

 

Imagini pentru skorzeny photos

 
  

 

 

Foto: Lt. col. Otto Skorzeny, comandantul comandoului de paraşutisti germani care a lichidat încercarea Ungariei lui Horthy de a întoarce armele împotriva Germaniei naziste.

 

 

Precum se vede, au încercat şi ungurii lui Horthy, dar nu i-a ţinut cureaua să facă şi ei un 23 august ca lumea !

Iar nereuşita asta, unii o numesc fidelitate !

La Budapesta s-au pus de acord să trădeze toţi miniştrii şi toţi parlamentarii, în frunte cu şeful statului !

 Horthy  are acum statui în toata Ungaria…

În concluzie, notaţi-vă în agendă:  conducătorii ungurilor, au încercat  să părăsească aliatul german, dar două plutoane de nemţi au fost suficiente ca să-i cuminţească şi să spulbere veleităţile de independenţă sau ce va mai fi fost în capul lui Horthy and company.

Nici vorbă de fidelitate în comportamentul Budapestei.

Totul a semănat cu o operetă, cu un vodevil, drept care nici sancţiunea germanilor nu a fost prea severă. Se pare că nimeni nu a murit, nimeni nu a fost rănit măcar. Comédie în toată regula!…

Eu am o explicaţie: se pare că la Moscova Stalin i-a cerut lui Litvinov un răspuns la întrebarea ce facem cu Transilvania la sfârşitul războiului?

Cui o dăm, României sau Ungariei?

Propunerea lui Litvinov: o dăm celor care întorc primii armele împotriva Germaniei.

Propunerea i-a plăcut lui Stalin şi a aprobat-o spre a fi aplicată la momentul potrivit.

Dincolo de orice speculaţie şi alte ipoteze, există o certitudine …sigură: încercarea nereuşită de a trăda, nu se numeşte fidelitate.

Post scriptum.

Mai rămâne întrebarea: cine a informat Budapesta despre cele decise la Moscova? Stalin, Litvinov sau Valter Roman?

Dacă este adevărat, cum pretind unii istorici, că Valter Roman la un moment dat, imediat după 23 august 1944, ar fi susţinut în faţa sovieticilor ideea ca Transilvania să se constituie într-un stat de sine stătător, atunci întrebarea noastră şi-a găsit răspunsul.

 

 

Surse: prof. Ion Coja, site personal  si  Wikipedia.ro

 

27/08/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Documentul “Werth”: Un proiect de pregătire a operaţiunilor militare împotriva României elaborat de Henrik Werth, şeful Statului Major al armatei maghiare în 1939

 

 

 

 

 

File:Henrik Werth.PNG

 

 

 

Foto: Henrik Werth sa născut în Rezsőháza, Ungaria ( astazi Knićanin, în Serbia ), la 26 decembrie 1881, intr-o familie de etnie germana. A devenit cadet militar în armata austro-ungară în 1897 la Viena și a obținut avansari rapide în rang în timpul primului război mondial.

Era locotenent colonel in 1918, cand a trecut in slujba Republicii Sovietice Maghiare după prăbușirea Austro-Ungariei, in functia de comandant  al  Diviziei 7 infanterie al Armatei Rosii Ungare.

După căderea regimului comunist maghiar sub loviturile armatei romane, in 1920 a fost promovat colonel  și  general în 1926. A predat la academia generală de cadre, iar in 1938 a devenit șef de stat general.

In urma  înfrângerilor grave suferite de trupele maghiare din URSS, Horthy i-a cerut sa demisioneze. După demisie, Henryk  Werth a fost numit guvernator al teritoriilor ocupate din Iugoslavia, pana la sfârșitul lui 1942.

La sfârșitul anului 1944, după ocuparea Ungariei de către Germania și venirea la putere a lui Ferenc Salassy, Werth a fost arestat de către  Gestapo. În februarie 1945, a fost capturat de agenți sovietici si a fost epurat din rândurile armatei ungare. În 1948, el a fost condamnat de către Tribunalul Poporului în Ungaria la pedeapsa cu moartea, pentru crime de război, iar ulterior pedeapsa sa a fost înlocuită cu o sentință de 25 de ani de închisoare. A murit într-un lagăr sovietic la data de 28 mai 1952.

In cele ce urmează,prezentăm planul strict confidențial din 8 mai 1939, conceput de șeful  Statului Major al armatei hortyste, generalul Werth Henrik, pentru pregătirea operațiunilor militare împotriva României și executarea sistematică a acestora in vederea anexarii Transilvaniei la Ungaria.

 

 

     “Budapesta, 8 mai 1939

     Strict confidenţial

     Mlp. 50.880/st.m. 5-1959K

 

     Pregătirea operaţiunilor militare împotriva României şi executarea sistematică a acestora, în cazul dat, fac necesară începerea unor operaţiuni preliminare, a căror pregătire cere o perioadă mai îndelungată – în parte, de ani întregi.

     Pornirea operaţiunilor preliminare menite să pregătească executarea operaţiunilor militare proiectate şi enumerate mai jos o consider necesară de pe acum, independent de situaţia politicii externe /…/.

 

     În baza acestora, propun, în privinţa României, începerea cât mai grabnică a următoarelor operaţii:

 

     1. Sabotaj

     Activitatea de sabotaj se referă în special:

     a. Asupra liniilor de telecomunicaţii;

     b. Sabotaj industrial.

     Greutatea acestor obiective:

     ad/a. Liniile de transport/ trebuiesc sabotate/ în aşa fel încât să se împiedice timp cât mai îndelungat executarea mobilizării şi alinierii trupelor române, precum şi traficul de mai târziu.

     ad/b. Industria materialelor de război/ ca obiectiv al sabotajului/.

     Organizarea sabotajului conform sistemului pe celule, în aşa fel ca fiecare celulă să aibă cunoştinţă numai despre acţiunile pe care le va executa. Realizarea practică a aprovizionării solicită cel puţin un an de zile – pe baza datelor experimentale – neputându-se conta pe rezultate demne de luat în considerare înainte de acest termen.

     2. Organizaţii de autoapărare.

     Sarcina lor:

     a. Împiedicarea ridicării bunurilor maghiare aflate în Ardeal.

     b. Ajutor şi colaborare cu administraţia militară pe teritoriul ocupat de noi în cursul operaţiunilor militare.

     Şi aici organizarea s-ar efectua în mod similar cu aceea a sabotajului, pe baza sistemului celular. Nu am inclus încă în proiect pornirea lucrărilor preliminare necesare declanşării răscoalei interne generale, deoarece ar trebui atrase prea multe persoane, ceea ce ar putea duce, eventual, la conflicte externe.

     Mai plănuiesc şi pregătirea, pe baza sistemului celular, a răscoalei populaţiei maghiare de pe teritoriile române, de-a lungul graniţei maghiaro-române. Această activitate preliminară va avea loc în prezent exclusiv în cadre paşnice, evitându-se, în modul cei mai strict, orice incident.

     3. Pe lângă păstrarea cea mai severă a secretului, doresc să mă ocup şi cu pregătirea problemei războiului bacterian, în aşa fel ca realizarea acestui proiect să se facă numai în caz de război şi exclusiv pe teritoriul României. Din acest motiv, lucrările preliminare privind experimentările şi organizarea personalului nu se vor executa deocamdată decât la noi în ţară.

     Trebuie să arăt, în acest loc că, conform informaţiilor obţinute din surse demne de încredere, puterile occidentale se ocupă de această problemă intens.

     4. Pentru realizarea celor enumerate la punctele 1-3, în scopul obţinerii datelor locale şi a relaţiilor, al organizării oamenilor de legătură şi al trimiterii acestora în Ungaria, consider indispensabil ca pe lângă consulul maghiar care activează la Cluj să se numească drept viceconsul un ofiţer efectiv.

     5. Munca de propagandă.

     În cursul încordării în politica externă legată de realipirea Felvidék-ului (Ţinutul de sus – partea de sud a Slovaciei şi vestul Ungariei subcarpatice -n.n.) s-a adeverit că nu este suficient ca activitatea propagandistică să pornească în ultimele ore ale evenimentelor, ci naţionalitatea maghiară de pe teritoriul statului ostil, precum şi naţionalităţile care simpatizează cu noi, trebuie pregătite în vederea evenimentelor şi a comportării legate de acestea printr-o activitate consecventă.

     Munca de propagandă ar urma să fie împărţită pe următoarele faze:

     a. etapa de pace;

     b. cea de încordare în politica externă;

     c. etapa mobilizării şi a războiului.

     Aspectele civile şi militare ale propagandei care urmează a se desfăşura în timp de pace sunt foarte greu de delimitat, în baza experienţelor practice, aici vom proceda just şi vom obţine rezultate dacă o încredinţăm unui organ unitar, în etapa încordării în politica externă, apoi în aceea a mobilizării şi a războiului, propagandă care stă în slujba obiectivelor operaţiilor de război va trece din ce în ce mai mult sub îndrumarea şefului Marelui Stat Major /…/.

     În baza concepţiilor de mai sus, propun să se încredinţeze activitatea de propagandă secţiei 5 a Comandamentului Marelui Stat Major – care secţie, în baza experienţelor practice dobândite şi a valorificării acestora, ar executa operaţiile de detaliu în strânsă colaborare cu secţiile respective ale Consiliului de Miniştri şi ale Ministerului de Externe.

     Conform experienţei câştigate, activitatea propagandistică ce se efectuează în timp de pace se deosebeşte net de aceea din etapa încordării politice şi din etapa războiului, următoare acesteia /…/.

     Propunerile cu privire Ia intensificarea propagandei le voi face de la caz la caz, orientându-mă după evenimente.

     Intenţionez să folosesc drept mijloace de propagandă presa zilnică, periodică, radioul, filmul, publicaţii de propagandă şi nu în ultimul rând propaganda orală, (între timp s-au mai adăugat televiziunea, casetele video, internetul şi transformarea Radiodifuziunii Române într-o anexă a Secţiei domnului Emil Hurezeanu de la Deutsche Welle, etc. – n.n.).

     Dat fiind că, pe de-o parte, propaganda oficială slovacă desfăşoară o activitate ostilă maghiarilor, foarte puternică. pe de altă parte, problema slovacă nu poate fi considerată, probabil, ca definitivă în felul cum este reglementată în prezent,

     – propun ca activitatea de propagandă schiţată mai sus să o organizăm şi să o desfăşurăm şi spre teritoriile slovace. Consider un factor deosebit de important pentru viitor dacă;

     – intensificăm cât mai mult posibil simpatia maselor slovace faţă de populaţia maghiară

     – şi dacă inspirăm maselor slovace convingerea că traiul lor nu e asigurat decât în strânsă relaţie cu populaţia maghiară.

     6. Grupul de rectificare a hărţilor.

     Lucrările preliminare arătate mai sus – mai ales în domeniul propagandei – fac necesar să ne străduim să obţinem date perfecte, despre locuri şi persoane, în primul rând de pe teritoriile graniţei române …, precum şi în teritoriile slovace, şi să recrutăm cât mai numeroase persoane de încredere pe care să le putem utiliza în munca de propagandă. Propun în acest scop să restructurăm grupul de rectificare a hărţilor, care s-a consacrat până în prezent activităţii propagandistice, cu personal redus, pe frontul român şi slovac, în aşa fel ca acest grup în colaborare cu brigăzile de grăniceri să caute:

     a. să creeze o organizaţie de propagandă, în etapa încordării politice, care să activeze dincolo de graniţă;

     b. pe de altă parte, să desfăşoare de pe acum, pe teritoriile de peste graniţă, o activitate corespunzătoare, cu mijloacele propagandei paşnice.

     Această organizaţie ar putea fi folosită şi la pregătirea organizării pe celule, în vederea iniţierii răscoalei de-a lungul graniţei maghiaro-române, menţionată la punctul 2.

     7. Repercusiuni materiale.

     Am cerut să se includă în bugetul 1939-40 acoperirea cheltuielilor de pregătire pe tărâm militar.

     În vederea acoperirii repercusiunilor materiale ale cheltuielilor propagandistice, propun ca partea încă neutilizată a sumei ordonanţate încă în toamna anului 1939 de câtre Excelenţa sa dl. Prim-ministru să fie lăsată şi pe mai departe pentru asemenea scopuri, la secţia 5 a şefului Statului Major maghiar/regal. Dat fiind că această sumă se ridică în prezent la 459 283, 34 pengö, ea va acoperi probabil cheltuielile pe cca. 9 luni ale propagandei paşnice ce se va desfăşura pe cele două fronturi. Ordonanţarea sumelor în continuare o voi solicita de la Excelenţa sa la momentul potrivit al cheltuielilor efective.

     O rog pe Excelenţa voastră să binevoiască a-mi transmite hotărârea pe care o va lua în urma chibzuirii propunerilor mele, cât mai curând posibil.

     Expediez prezentul: Excelenţelor sale dlui. Prim-ministru, ministrului de externe şi ministrului apărării naţionale.

     Werth”

    

 

 

    Documentul “Werth” reprezintă proiectul pus la dispoziţie la 8 mai 1939 guvernului Ungariei, de ungurul “pur” (=hungarus) Henrik Werth, şeful Statului Major al armatei horthyste, cu privire la soarta rezervată României şi românilor în viziunea integratoare central-europeană de acum 5 decenii. Evident că orice asemănare cu personaje şi fapte contemporane, îndeosebi cu cele trăite de noi în anii 1989-1992 este cu totul şi cu totul întâmplătoare. Ca şi orice apropiere care s-ar putea face între presupusul jubileu 1939-1989!

În privinţa calităţii Istoriei de “învăţător al vieţii” comentariile sunt de prisos!

Documentul “Werth” vorbeşte de la sine pentru cei care au ochi să vadă, urechi să audă, capacitate să înţeleagă, curaj şi tărie să prevină! Şi mai ales pentru cei care au memorie!

Memoria bizarului an 1989 care a debutat cu mitul “Ceauşescu-Dracula” şi s-a încheiat cu mitul “Tökes-SalvatoruI”!

Acest document confidențial, a fost emis într-o perioada în care românii încă mai credeau că pot ocoli flagelul războiului mondial, ale cărui consecinţe le-au resimţit dureros Ia Ip, Treznea şi în alte sute de localităţi ale Transilvaniei martire, la “Fântâna Albă” şi pe întreg cuprinsul României de est dintre Prut şi Nistru.

Integral el poate fi consultat în “Diplomáciai iratok Magyarország külpolitiká jáhaz, 1936-1944, Akademiai kiado, 1962, III, Oeszăgos levéltár, Küm, res.pol 1939 – 27-449. Imperfecta cunoaştere a limbii de “pretenţie universală” în care a fost redactat ne-a obligat însă să apelăm la extrasele din excelenta lucrare-semnal de alarmă “Administraţia militară horthystă în nord-vestul României”, apărută în 1988 la Cluj-Napoca sub semnătura patrioţilor Gh. l. Bodea, V. T. Suciu, Ilie l. Puşcaş.

 

Dr. Mircea Dogaru

http://www.dacoromania-alba.ro/

 

 

 

 

CITITI SI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/01/11/o-istorie-a-zilei-de-11-ianuarie-video-3/

11/01/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: