ROMÂNIA DEFINITĂ DE CĂTRE MARILE NUME ALE SPIRITULUI ROMÂNESC DREPT UN STAT DE NECESITATE EUROPEANĂ

 

 

„Ardealul nu este un pământ. Ardealul suntem noi toţi. Ardealul este sufletul nostru”

(Mihai Antonescu, 10.X.1941).

 

 

 

 

Savantul Nicolae Iorga născut la Botoşani, pe 5 iunie 1871, într-o familie probabil de origine aromână, a fost un om de ştiinţă complet, aşa cum scot în evidenţă atât contemporanii săi, cât şi specialiştii de astăzi.

A fost istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist.

George Călinescu l-a numit „Voltaire al României“.

Iar în anii premergători primei conflagraţii mondiale, problema principală a regatului Românei erau fraţii din Basarabia, Bucovina şi din Transilvania.

Iată ce declara Iorga în 1917 în Parlamentul României:

“Este astăzi în România o singură chestiune, toate celelalte sunt numai ajutătoare pentru dânsa: chestiunea liberării teritoriului naţional, chestiunea revanşei noastre biruitoare […].

Singura chestiune care trebuie imediat rezolvată, prn braţele unite ale noastre şi ale fraţilor de peste hotare, e a dreptului românimii de a se impune ca stăpâni în orice colţ al pământului pe care l-a locuit”.

Marele istoric şi cărturar Nicolae Iorga, fiind conştient de necesitatea istorică a unirii tuturor românilor într-un singur stat naţional, afirma: “Nimeni nu creează hotare, care să rămâie pentru totdeauna, decât numai dacă este o garanţie de suflet în dosul fiecărei cuceriri, a fiecărei întregiri”.

A avut un sfârșit tragic, fiind ucis pe data de 27 noiembrie 1940, de un comando legionar, care l-a ridicat de la vila sa din Sinaia și asasinat la Strejnic, în jud. Prahova .

Conducerea Gărzii de Fier îl considera responsabil de uciderea Căpitanului, Corneliu Zelea Codreanu în timpul regimului de autoritate monarhică a regelui Carol al II-lea, când Iorga care era și consilier regal, i-a intentat proces și liderul legionarilor a fost condamnat pentru calomnie.

Ulterior, Codreanu a fost asasinat din ordinul regelui, înscenândui-se o evadare.

După aflarea veștii despre asasinarea lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.

 

ROMÂNIA –

 STAT DE NECESITATE EUROPEANĂ

Realitatea desprinsă din titlu a fost formulată tranşant de însuşi inegalabilul nostru istoric Nicolae Iorga.

„Suntem un stat de necesitate europeană. Răzimată pe cetatea carpatică şi veghind asupra Gurilor Dunării, străjuind aici în numele şi interesul întregii Europe din spatele ei, ba încă şi mai departe, se cheamă că România noastră trăieşte şi vorbeşte aici nu numai pentru dânsa singură. Statul nostru este deci în atenţia estului şi vestului, nordului şi sudului deopotrivă şi în tot timpul.

El deţine, cum s-a spus, o poziţiune cheie, iar atenţia aceasta a altuia pentru tine poate fi grijă şi simpatie, poate fi ocrotire, dar poate fi şi apetit sau primejdie. Un stat cu o astfel de situaţie în care te urmează în tot locul vânturile valurile, dator este cel dintâi să cunoască această situaţie, să-şi dea permanent seama de toate, bune şi rele, câte se ascund într-însa.

Toţi membrii acestui stat şi în primul rând pătura lui conducătoare trebuie să-şi aibă gândul mereu aţintit la ele.

Boala cea mai gravă, care macină societatea românească, este lipsa caracterelor.

Independenţa nu este un dar pe care ni-l face Europa, ci o recunoaştere a drepturilor străbune ale românilor, în conformitate cu sacrificiile lor.

În vecii vecilor, cât va mai dăinui suflarea românească pe acest pământ, să nu-i ierte Dumnezeu pe netrebnicii şi făcătorii de rele.”

Această definiţie a fost în repetate rânduri întărită, în formule diverse dar exprimând aceiaşi esenţă, de către cei mai mari dintre CEI MARI ai spiritului şi ştiinţelor româneşti:

M. Eminescu, M. Kogălniceanu, Brătienii, A. D. Xenopol, Spiru Haret, Take Ionescu, N. Titulescu, S. Mehedinţi, Grigore Antipa, Vasile Pârvan, Octavian Goga, I. Petrovici, I. Simionescu, C. Rădulescu-Motru, Radu R. Rosetti, D. Gusti, Grigore Gafencu, Mircea Eliade, Sabin Manuilă, Mircea Vulcănescu, C. C. Giurescu, Emil Cioran, Petre Ţuţea, Pamfil Şeicaru sau G. Vâlsan.

 

Unul dintre ei – l-am numit pe marele istoric român Gh. I. Brătianu – a desluşit cu nedezminţitu-i talent şi  exemplară concizie, în Cuvântul înainte al celei dintâi reviste române de  „Geopolitică şi Geoistorie” (1941), coordonatele poziţiei României în contextual general continental şi, mai limitat, sud-est european, deşi nu doar atât:

„Suntem ceea ce Nicolae Iorga numea: un Stat de necesitate europeană.

Statul nostru este, deci, – continua istoricul Gh. I. Brătianu – în atenţia Estului şi Vestului, Nordului şi Sudului deopotrivă – şi în tot timpul. Ea deţine, cum s-a spus, cu adevărat o poziţiune-cheie.

Iar atenţia aceasta a altuia pentru tine poate fi grijă şi simpatie, poate fi ocrotire, dar poate fi şi apetit sau primejdie.

Înseamnă, deci, că, mai mult decât oriunde aiurea, veghea în astfel de puncte trebuie să fie mereu trează (veghea ta, a celui acolo aşezat).

Ideea de hotar, de putere şi de apetit economic, internaţional, de autarhie şi independenţă, trebuie purtată acolo mereu în conştiinţe, ca o obsesie.

Suntem, prin poziţia noastră pe glob, dar şi prin cele ce poartă faţa şi ascund măruntaiele pământului nostru, ca o stână carpatică la un vad de lupi. Ciobanii, drept aceea, trebuie să aibă ghioagă bună şi toţi şi … să doarmă cât mai puţin.

Se înţelege, deci: un Stat cu o astfel de situaţie, în care te urmează în tot locul vânturile, valurile, dator este, el cel dintâi, să cunoască această situaţie, să-şi dea permanent seama de toate, bune şi rele, câte se ascund într-însa.

Toţi membrii acestui Stat, şi în primul rând pătura lui conducătoare, trebuie să-şi aibă gândul mereu aţintit la ele”

Nputem să neglijăm nici demonstraţiile lui N. Titulescu, ilustrul nostru diplomat, care anterior făuririi României Mari la 2 Decembrie 1918, s-a remarcat în lupta pentru Unirea Transilvaniei cu Ţara-Mamă.

Pe atunci, mai precis la 3 mai 1915, într-un discurs susţinut la Ploieşti pentru cauza intrării României în război împotriva Austru-Ungariei, a opinat:

“…România nu poate fi întreagă fără Ardeal … Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e şcoala care i-a făurit neamul, e farmecul care i-a susţinut viaţa … Ardealul nu e numai inima României politice; priviţi  harta: Ardealul e inima României geografice!…”

 

 

Istoricul Gh.BUZATU- ROMÂNIA – STAT DE NECEISTATE EUROPEANĂ

 

https://www.printfriendly.com/p/g/vz5aPb prin http://roncea.ro/2011/08/17/romania-stat-de-necesitate-europeana-

Publicitate

Mărturia unui ziarist secui în 1940: “Mă rușinez că m-am născut secui-maghiar și reneg și faptul că am învățat prima oară să mă rog lui Dumnezeu în limba maghiară”. VIDEO

 

 

În așa numitul ținut secuiesc (Harghita, Covasna și Mureș), găsim astăzi urmele a peste 70 de cetăți militare dacice și, cu siguranță, mult mai multe așezări dacice civile…

Niciunde pe teritoriul locuit de români nu există o mai mare concentrare de astfel de situri arheologice, nici măcar în zona Sarmizegetusei Regia.

În condițiile în care dovezile faptului că românii sunt urmașii geto-dacilor abundă, drepturile noastre istorice în Ardeal, în Transilvania, sunt de necontestat, populația românescă trăind acolo înainte de venirea ungurilor și fiind întotdeauna majoritară, potrivit recensămintelor austriece și maghiare.

Cu toate acestea, agenții iredentiști maghiari se chinuie să infecteze și astăzi atmosfera din România și să manipuleze, cu informații false, lumea occidentală, pretinzând că Transilvania este pământ unguresc.

Pe acest fond al minciunii istorice și al barbarismului pe care l-au dovedit unii dintre pretinșii urmași ai lui Arpad și Attila ( majoritatea populației Ungariei nu este, din punct de vedere genetic, ungurească, ci formată în procent de peste 90% din români, germani, slavi și alte naționalități maghiarizate forțat, care și-au pierdut identitatea în decursul secolelor), au avut loc și uriașele crime hortiste dintre anii 1940-1944, perioadă în care Transilvania a fost sub ocupație maghiară.

Martor la acestea, cutremurat de atrocitățile săvârșite cu o ură irațională împotriva românilor, gazetarul secui Gyorgy Ferenczy, cu activitate jurnalistică în Budapesta, Satu Mare și Cluj (a editat gazeta Kimandom – Mă pronunț), spune următoarele, în 1940 (Golgota Transilvaniei, Arad, 1940 și ediția a II-a, București, 1941):

“Naționalitățile au trăit ca cetățeni români cu drepturi depline, într-o totală libertate; la reforma agrară le-a revenit pământ… Trebuie să mă refer la umanitate… La sentimente omenești când arăt atrocitățile fără seamăn care s-au comis pe pământul Transilvaniei după ocupație… Mândrul pământ al Transilvaniei s-a transformat într-o amarnică golgotă unde se petrec cele mai groaznice evenimente.

Oamenii sunt închiși cu sutele, cu miile sunt bătuți, sunt torturați în mod cumplit. Asasinatele și execuțiile se țin lanț și toate acestea doar pentru că unica vină a nenorocitelor victime este aceea de a se fi născut români… pe pământul Golgotei din Transilvania, unde vântul suflă leșurile celor spânzurați, unde cadavrele martirilor asasinați cu o sălbatică cruzime vestesc că instinctul bestial s-a eliberat și barbarismul și răzbunarea joacă dansul sălbatic al morții… A chinui… cu un vandalism necruțător oameni lipsiți de apărare este nemaiîntâlnit în istoria statelor civilizate ale Europei. Nu-mi rămîne altceva decât să mă rușinez că m-am născut secui-maghiar și să reneg faptul că am învățat prima oară să mă rog lui Dumnezeu în limba maghiară.”

(Radu Theodoru – “Urmașii lui Attila”, editura Miracol, 1999-2000)

De admirat onestitatea cu care un secui s-a delimitat de crimele hortiste.

Cu siguranță au făcut-o și alții…

Acest episod ne subliniază încă o dată faptul că dovedirea clară a drepturilor noastre istorice în Transilvania, nu doar pentru noi, ci și pentru lumea întregă este, nu o necesitate, ci o urgență, cu atât mai mult cu cât indivizi precum Lucian Boia (feblețea Budapestei) scriu negru pe alb în cărțile lor “de istorie” că noi, românii, NU AVEM DREPTURI ISTORICE ÎN TRANSILVANIA!

Oare pentru a pregăti terenul unor evenimente viitoare? Ia gândiți-vă ce argument forte are Budapesta, în pretențiile ei, atunci când revendică Transilvania și își prezintă cauza la UE sau în SUA, unde îl au ca suporter pe evreo-maghiarul George Soros, consilierul lui Obama :

“Păi, domnilor, chiar istoricii de la București spun că ei, românii, nu au drepturi istorice în Transilvania!!!”

Așadar, ce ne facem cu unul ca Boia? Ce ne facem cu puterea coruptă și incompetentă, iresponsabilă și aservită unor interese străine?

Ce ne facem cu acea parte a mediului istoric care nu vrea să audă de geto-daci sau care îi consideră încă niște primitivi ce nu merită atenție științifică?

Din nou reiese clar că noi, cei din sociatatea civilă, alături de specialiștii care încă mai simt românește, trebuie să acționăm în locul autorităților pentru a pune lucrurile pe făgașul normal, pentru a restabili adevărul.

Până la urmă vom reuși!

Daniel Roxin – http://adevaruldespredaci.ro