UN LUPTĂTOR NEÎNFRICAT PENTRU MAREA UNIRE – TRAIAN VUIA

 

Foarte puțină lume știe că marele inventator și pionier al aviației mondiale, Traian Vuia, a absolvit, la Budapesta, facultatea de Drept, nu Politehnica, așa cum și-ar fi dorit. Mai mult, el și-a luat și doctoratul în Științe Juridice, cu teza: „Militarism și industrialism, regimul de Status și contractus”.

Un alt aspect necunoscut – sau foarte puțin cunoscut – este implicarea lui Traian Vuia în mișcarea unionistă a românilor din Transilvania. Celebrul inventator bănățean (s-a născut la 17/30 august 1872, la Surducu Mic, judeţul Timiş), stabilit la Paris din 1902, a militat cu ardoare pentru destrămarea monarhiei austro-ungare, cu eliberarea naţionalităţilor oprimate şi unirea întregii suflări româneşti în propriul ei stat naţional.

Astfel, în contextul în care, la 24 aprilie/7 mai 2018, România se pregătea să semneze odiosul Tratat de la București (în fapt, o capitulare), la 17/30 aprilie 1918, la Paris, lua ființă, sub președinția lui Traian Vuia, Comitetul Naţional al Românilor din Transilvania şi Bucovina.
Scopul Comitetului era acela de a întreprinde o campanie de informare pe lângă guvernele statelor occidentale asupra cerinţelor legitime ale românilor de a se elibera de sub dominaţia Austro-Ungariei.

Prin actul de constituire a acestui Comitet, românii rezidenţi în Franţa se angajau în scris să continue lupta în acest scop şi cu sprijinul fraţilor din România.

Comitetul a editat la Paris revista „La Transyvlanie”, aflată și ea sub directa conducere a lui Traian Vuia, revistă ce a contribuit la corecta informare a opiniei publice internaţnale asupra situaţiei românilor transilvăneni.

O primă acţiune majoră a Comitetului a fost aceea de la 10 mai 1918, când, la Paris, un număr impresionant de români a prostestat, semnând un energic document împotriva Tratatului:

 „În numele poporului român, ne declarăm astăzi, ca și ieri, aliații Antantei și proclamăm nul și neavenit Tratatul de la București, cu toate clauzele și convențiile adiționale. Și tot în numele poprului român facem apel la guvernele aliate, rugându-le să nu abandoneze România și justele sale revendicări”. Documentul informa statele membre ale Antantei asupra hotărârii românilor transilvăneni şi bucovineni de a se uni cu România.

Ansamblul acţiunilor la care participau Traian Vuia şi alţii s-au oglindit adesea în coloanele revistei „La Transylvanie”. În luna iunie 1918 Traian Vuia publică în această revistă articolul „Eliberarea naţionalităţilor subjugate”, în care arăta că „pacea de drept este incompatibilă cu existenţa monstrului ce se cheamă Imperiul habsburgic”.

Comitetul Naţional al Românilor din Transilvania şi Bucovina avea în vedere, de asemenea, şi alte popoare vecine. La rândul său, Comitetul Naţional Polonez a adresat felicitări Comitetului Naţional al Românilor din Transilvania şi Bucovina pentru acţiunile întreprinse, arătând că „în munca aceasta, în luptele ce cu siguranţă vom mai avea de purtat contra duşmanilor noştri comuni, se va consolida şi cimenta vechea prietenie dintre România si Polonia” („La Transylvanie” nr. 6/1 august 1918).

Organisme civice și politice din 1918, constituite la nivel naţional, sau mai înalt, găseau uneori necesară funcţionarea unei legături între ele. Astfel, spre exemplu, începând de la 1 august 1918, Comitetul Naţional al Românilor din Transilvania este reprezentat în Comitetul Naţionalităţilor Oprimate, prin personalităţi ca Traian Vuia, Ioan Cantacuzino și Nicolae Titulescu („La Transylvanie” nr. 12/1.XI. 1918).

Totodată Traian Vuia, în numele organismului pe care îl conducea, s-a adresat în scris unor personalităţi precum Take Ionescu (la 1 noiembrie 1918), sau Woodrow Wilson, preşedintele SUA (la 15 ianuarie 1919).

Periodicul „La Transylvanie” devenise o veritabilă tribună a naţiunii române, inclusiv pentru cei înrolaţi pe îndepărtatele fronturi de luptă. Datorită largii difuzări a acestei reviste în numeroase ţări, veştile, actele, apelurile, ideile publicate erau citite cu interes la Bucureşti, Paris, Londra etc., în tranşeele de la Piave, sau de către militarii români prizonieri aflaţi la Cittaducale (Italia). Datorită lui Vuia şi celorlalţi colaboratori, periodicul difuza ştiri de ultimă oră despre mersul evenimentelor.

Astfel, la 12/25 iunie 1918, Traian Vuia scria din capitala Franţei lui Zaharia Barbu, aflat în lagărul din Cittaducale:

 „Toată activitatea noastră se concentrează în formarea Legiunii române transilvănene”.

Constituirea acestei unităţi militare avea, în concepţia lui Traian Vuia, o valoare morală şi politică excepţională. „Noi luptăm prin toate mijloacele – conchidea el – pentru ca să arătăm lumii că suntem un popor demn de a fi dezrobit”.

De asemenea, Traian Vuia a purtat o corespondenţă activă cu cei interesaţi în constituirea de unităţi militare naţionale în Franţa sau Italia. Împreună cu Dumitru Drăghicescu, a acţionat pentru formarea unei legiuni româneşti pe frontul francez.

Totodată, el a sprijinit puternic grupul de tineri aviatori români sosiţi în Franţa din Marea Britanie, unde fuseseră trimişi pentru instruire.

Vuia a publicat articole, pe tema reîntregirii şi în revista „La nation tchèque”. A fost însă foarte critic asupra modului în care s-a înfăptuit unirea Ardealului cu România.

El a considerat ca fiind o mare greşeală lipsa negocierii unirii provinciei cu Regatul Român, care să fi apărat interesele ardelenilor şi să fi permis cu timpul o „occidentalizare” a României şi nu invers, o „balcanizare” a Transilvaniei.

În timpul celui de-al doilea război mondial Vuia a făcut parte din mişcarea de rezistenţă din Franţa şi a fost ales preşedinte al primului comitet legal al „Frontului Naţional Român”, unde a depus o muncă asiduă şi a publicat o serie de articole în „La Roumanie Libre”, scrie bilunarul CERTITUDINEA

   

Așadar,Traian Vuia nu era un antiunionist, așa cum încearcă să ni-l prezinte cu perfidie anumite cercuri propagandistice antiromânești, mai mult sau mai puțin oculte.  A fost un luptător necondiționat pentru Unire, care a criticat doar modul în care  s-a înfaptuit Marea Unire, susținând că ar fi trebuit intâi obținută independența Transilvaniei, iar ulterior facută unirea cu Romania . 

 

 

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/02/19/o-istorie-a-zilei-de-19-februarie-video-2/

Publicitate

FOTOGRAFII CELEBRE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI XX

Expoziția universală din 1900, organizată la Paris, a fost o manifestare emblematică al cărui scop a fost evidențierea realizărilor secolului anterior și stimularea progresului umanității în secolul următor.

Pe un spațiu de 1,12 km², și-au expus lucrările 76.000 de participanți, iar numărul de vizitatori a depășit 50 de milioane.

 

 

 

Oficial, 17 decembrie 1903 este ziua în care omenirea și-a întins aripile pentru prima dată. Frații Wright lansează primul aparat de zbor cu motor din istorie, zburând la Kitty Hawk, statul Carolina de Nord, pentru 12 secunde, timp în care aparatul parcurge distanța de 37 de metri, la o înălțime de cca 10 metri.

După cel de-al patrulea zbor, o pală puternică de vânt răstoarnă avionul, avariindu-l grav.

Astăzi, acesta poate fi admirat la Muzeul Smithsonian din Washington. D.C. Orville și Wilbur Wright, doi mecanici de biciclete din Ohio, SUA, sunt considerați pionierii aviației, însă avionul lor avea nevoie de o catapultă pentru a se înălța de la sol.

 

 

 

În fapt, adevăratul pionier al aviației a fost inginerul român Traian Vuia, care, 3 ani mai târziu, a conceput primul avion care s-a ridicat de la sol cu mijloace proprii la bord, efectuând primul zbor autonom din lume. Evenimentul a avut loc la Montesson, Franța.

Abia de curând (în septembrie 2013), la Montesson a fost așezată o placă memorială care amintea de brevetul acordat omului de ştiinţă român bănăţean pentru „aeroplanul automobil”.

 

 

Nouă regi, într-o singură fotografie

 

În luna mai 1910 conducătorii caselor regale europene s-au adunat in Londra, pentru funeraliile regelui Edward al VII. Printre cei care şi-au aratat respectul defunctului, au fost şi cei nouă regi fotografiaţi impreună, în ceea ce  pare a fi singura fotografie cu ei împreună luată vreodată.

 Foto: In picioare de la stânga la dreapta: Regele Haakon VII al Norvegiei, Regele Ferdinand al Bulgariei, Regele Manuel al Portugaliei, Kaiser Wilhelm al II – lea al Imperiului German, Regele George I al elenilor (Grecia) si regele Albert I al belgienilor (Belgia).

Aşezaţi, de la stânga la dreapta: Regele Alfonso al XIII – lea al Spaniei, Regele-împărat George al V- lea al Marii Britanii şi regele Frederick al VIII -lea al Danemarcei.

 Din cei noua suverani fotografiaţi, destinul a fost unul crud pentru cinci dintre aceştia. Patru au fost siliţi să abdice, iar unul a fost asasinat. In termen de cinci ani, primul razboi mondial era în toi, iar cei noua monarhi aveau să se lupte intre ei. 

În zilele noastre, au supravieţuit numai cinci dintre cele nouă monarhii europene reprezentate de regii imortalizaţi în fotografia de mai sus. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1914 – Statele Unite, prima țară care a folosit fotografii pe pașapoarte

 

 

 

Imaginea de mai sus este cea a unui paşaport american care poartă data de 2 martie 1915.

Este cea mai veche astfel de fotografie cunoscută până acum și îi aparține unei femei pe nume Margaret Sanger, care călătorea sub pseudonimul Bertha L. Watson.

 

 

ASASINAREA ARHIDUCELUI FRANZ FERDINAND – 1914

 

 

 

 

Pe 28 iunie 1914, arhiducele Franz Ferdinand al Austriei, moștenitorul tronului Imperiului Austro-Ungar și soția sa, Sofia, ducesă de Hohenberg, au fost împușcați la Sarajevo de către Gavrilo Princip, un student sârb bosniac de 19 ani, membru al grupării „Tânăra Bosnie”.

Bosnia și Herțegovina erau două provincii din sudul Austriei recent anexate la Imperiul Austro-Ungar.

Turcii le guvernaseră până în 1878, dar le-au pierdut după războiul dezastruos cu Rusia. Tratatul de la Berlin a împuternicit Austria să le administreze. Ca rezultat al acestei anexări, cele trei mari grupuri etnice ale Bosniei, croații, sârbii și musulmanii, populau acum Imperiul Austro-Ungar, dând și mai multă varietate amestecului de naționalități.

Sârbii bosniaci însă nu erau prea fericiți cu acest aranjament. Ei doreau, firesc, ca provincia lor să fie alipită Serbiei. Asasinatul de la Sarajevo a fost scânteia care a declanșat Primul Război Mondial.

 

ASASINAREA FAMILIEI IMPERIALE RUSE – 1918

 

 

 

 

Execuția unui comunist german în Munchen – 1919

 

 

 

Republica Sovietică Bavareză a luat naștere la 6 aprilie 1919 fiind proclamată stat independent de Partidul Socialist Independent  căruia i s-a se alăturat și Partidul Comunist German.

La 3 mai 1919 însă, forțele loiale ale guvernului central social-democrat au pus căpăt acestei încercări comuniste separatiste de acaparare a Bavariei, armata germană învingând rapid nou-creata Armată Roșie și reunificând Bavaria cu Germania.

 

 

 

 

Spectatori urcați pe mese încercând să surprindă semnarea Tratatului de la Versailles – Franța 1919

 

 

 

 

 

 

PROHIBIȚIA DIN STATELE UNITE ALE AMERICII – 1920-1933

 

 

 

În istoria Statelor Unite, Prohibiția, cunoscută și sub numele de „Legea uscată” (Dry Law), a fost o perioadă neagră, începută în 1920 și încheiată în 1933, în timpul căreia vânzarea, producerea, consumarea și transportarea de alcool și de băuturi alcoolice erau interzise la nivel național. Sub o presiune enormă din partea unor mișcări religioase, Senatul a propus al 18-lea amendament în 1917, l-a ratificat în ianuarie 1919 și l-a pus în aplicare în ianuarie 1920.

 

 

 

 

În ajunul Crăciunului din 1926, în Spitalul Bellevue din New York a dat buzna un bărbat beat, care delira. În scurt timp, acesta a murit. Același lucru li s-a întâmplat și altor petrecăreți de sărbători. Până după Crăciun, spitalul a primit peste 60 de pacienți îmbolnăviți grav din cauza alcoolului consumat, dintre care 8 n-au supraviețuit.

În următoarele două zile, s-au înregistrat alte 23 de decese similare. Cauza? Deoarece oamenii continuau să consume alcool chiar şi după interzicerea lui, oficialităţile federale ordonaseră otrăvirea alcoolului industrial folosit în vopsele, solvenţi, combustibili şi medicamente, alcool adesea subtilizat de contrabandişti, redistilat şi vândut sub formă de băuturi spirtoase. Așadar, decesele surveneau prin însăși grija guvernului.

Deşi astăzi episodul a trecut în uitare, războiul chimic din timpul Prohibiției rămâne una dintre cele mai bizare şi mai mortale decizii din istoria legislației americane.

 

MORMÂNTUL LUI TUTANKHAMON – 1922

 

 

 

 

 26 noiembrie 1922 –  Howard Carter descoperă mormântul lui Tutankhamon, un faraon insignifiant, care a murit de tânăr și a fost repede uitat de poporul său.

Se pare însă că tocmai această lipsă de recunoaștere a făcut ca mormântul său să scape de jefuitori și să fie considerat cea mai importantă descoperire arheologică a secolului XX.

Carter a primit imediat recunoașterea internațională, dar se spune că această descoperirea l-a costat viața: a murit de cancer în 1939, la vârsta de 64 de ani.

Mulți consideră că Howard Carter a fost una dintre victimele așa-numitului „blestem al faraonilor”, deoarece aceeași soartă au avut-o mulți alți membri ai echipei sale, ceea ce a dus la speculația că, deschizând mormântul, au fost cumva blestemați.

 

 

1929 – Criza economică declanșată în Statele Unite.

 

A avut un impact planetar şi a fost cea mai lungă şi severă criză prin care a trecut societatea occidentală industrializată, provocând schimbări fundamentale în structura instituţiilor economice, în politicile macroeconomice şi în teoria economică. Printre efectele sale s-au numărat declinul drastic al productivităţii și rata deosebit de gravă a şomajului în aproape toate ţările lumii.

Efectele sociale au fost copleşitoare, mai ales în SUA, unde „Marea Depresiune” a reprezentat cea mai mare calamitate cu care s‑au confruntat americanii după Războiul Civil: acțiunile la bursă au scăzut cu 40%; 9.000 de bancheri au dat faliment; 9 milioane de conturi de economii au fost pierdute; 86.000 de afaceri au falimentat; salariile au scăzut cu 60%, lăsând fără slujbă 15 milioane de oameni.

 

 

 

 

Fotografia de mai sus a fost făcută de Dorothea Lange în perioada de vârf a recesiunii, și a devenit un simbol al Marii Crize. Chipul femeii alături de cei doi copii ai săi spune totul despre sărăcia și suferințele acelei perioade.

Ulterior, a fost emis un timbru cu această imagine, vândut cu 25.000 $ la expoziția din Salford, intitulată „Fotografii ale Marii Crize”.

 

 

 

Ziua  în care s-a încheiat Prohibiția Alcoolului în Statele Unite – 5 decembrie 1933

 

 

 

1936 – Hamburg. Lucrător industrial german, refuzând să-l salute pe Hitler.  

 

 

 

 

 

1941 – Atacul de la Pearl Harbor 

 

 

 

 

 

Atacul de la Pearl Harbor, lansat prin surprindere de marina şi aviaţia imperială japoneză împotriva bazei navale americane din Hawaii, în dimineața zilei de duminică, 7 decembrie 1941, a avut ca rezultat  intrarea Statelor Unite în Al Doilea Război Mondial.

 Operațiunea armatei japoneze a constat din două mari valuri de atac aerian, la care au participat 353 de avioane, lansate de pe 6 portavioane. Ca rezultat, 4 cuirasate au fost scufundate, iar alte 4 au fost avariate. 

Japonezii au mai distrus și 3 crucișătoare, 3 distrugătoare, 1 lansator de mine marine și 188 de avioane. În acest atac au murit din rândurile americanilor 2.402 persoane și au fost rănite alte 1.282. Natura lui surprinzătoare a fost factorul care a contribuit hotărâtor la schimbarea opiniei publice americane, de la izolaționismul care caracterizase politica externă a acestei țări încă din anii 1930, la participarea directă la război.

 

Iulie 1944 – Prizonieri germani în marș prin Moscova 

 

 

 

 

 

1945 – Soldați sovietici care ridică steagul URSS deasupra Reichstagului din Berlin 

 

 

 

 

 

 

La 14 august 1945, Times Square era invadat de mulţimea care sărbătorea capitularea Japoniei şi încheierea războiului în Asia. Printre oamenii care-şi exprimau în fel şi chip bucuria se aflau un marinar şi o infirmieră.

Sărutul lor a fost surprins de fotograful Alfred Eisenstaedt de la Life Magazine şi a devenit celebru în toată lumea.

 

 

 

 

Legendara fotografie a devenit  una dintre cele mai cunoscute imagini ale secolului trecut.  

Fotograful de acum şapte decenii nu a reţinut numele celor doi îndrăgostiţi. Identitatea lor rămâne necunoscută deşi, de-a lungul timpului, numeroase persoane au pretins că sunt cele reprezentate în imagine.

 

 

 

PRIMA BOMBĂ ATOMICĂ – 1945

 

 

 

 

 

 

Această fotografie a norului în formă de ciupercă, ridicat la 18 km în atmosferă deasupra hipocentrului, este efectul enormei cantități de energie nucleară răspândită dedesubt.

Este imaginea văzută de sus a efectelor primei bombe atomice, lansată pe data de 6 august 1945 asupra orașului japonez Hiroshima, care a ucis pe loc 80.000 de oameni. Și totuși, acest atac nu i-a determinat pe japonezi să se predea.

Ca urmare, o a doua bombă atomică a fost lansată pe 9 august asupra orașului Nagasaki. Efectele acesteia au fost și mai devastatoare, omorând 150.000 de oameni.

Temperatura extremă și radiațiile au făcut ca, în timp, numărul victimelor să crească. Noutatea adusă de armele nucleare a constat nu atât în distrugerile la scară largă (care se pot face și cu arme convenționale, în cantitatea necesară), ci în faptul că acestea comprimă distrugerile într-un timp foarte scurt, schimbând dramatic politica războiului și motivația factorilor de decizie în timp ce războiul este în desfășurare.

 

 

 

CITIŢI ŞI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2017/07/27/fotografii-celebre-din-a-doua-jumatate-a-secolului-al-xx-lea/

 

 

 

Surse:

http://www.muzeuldefotografie.ro/2014/04/40-de-fotografii-istorice-extrem-de-rare/

http://frumoasaverde.blogspot.ro/2014/01/secolul-xx-in-imagini-slideshow.html