CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Mai e cineva care nu ştie cine e „Petrov”?

  Motto: „Pentru intelectualul critic Gabriel Liiceanu(…): În întreaga lume postcomunistă se poartă o mare bătălie politică și morală. Rolul […]

 

 

Păi, bă Petrov, noi te știm cine ești!

 

Ce-o mai zice astăzi, oare, despre idolul său, Băsescu Traian, domnul Gabriel Liiceanu cel care, proaspăt decorat cu Ordinul Național „Steaua României”, pe 9 mai 2014, nu s-a putut abține și a rostit următoarele:

Aş vrea să spun cu această ocazie că aţi fost la înălţimea unei bune părţi a intelectualităţii din ţara asta.(…) Asta înseamnă tocmai că s-au recunoscut cu valorile lor în activitatea dumneavoastră…Timp de 10 ani cât ati fost, sunteți președintele României, nu ați făcut decât să ne așezați pe drumul pe care noi, cei care credem că știm care e binele în chip matur al României, trebuia să ne așezăm. Și pentru asta vă mulțumim.(…)

Cred că mai corect ar fi fost să se spună că dumneavoastră ați fost «președintele nostru», decât că noi am fost «intelectualii dumneavoastră». Căci în cei zece ani de mandat ați fost «președintele nostru» în măsura în care v-ați bătut pentru valorile civilizației Europei, ceea ce înseamnă ale democrației și umanismului european.

Cum s-o recunoaște el astăzi, săracu´, în „valorile” dezvăluite cu atâta grație de însuși ăla care l-a așezat pe dânsul pe drumul drept, „valori” susurate cu chițomăneli într-o „interceptare ambientală” (am zis corect, cred, după fondul muzical din interceptare) și ulterior în savoarea unor note informative semnate PETROV?

În intelectualitatea sa plenară, Gabriel Liiceanu ne-a explicat mereu, așa, ca pentru proști, ce binecuvântare a fost pentru România „miracolul Băsescu” (nu râdeți, pentru intelectualitatea de la REVISTA 22 miracolele se produc cam la 10 ani odată, adică am avut un „miracol certificat” chior în 2004 și un „miracol certificat” mut în 2014….mi-e frică să mă gândesc că la alegerile prezidențiale din 2024 urmează un „miracol certificat” surd…).

Iată „miracolul”din 2004:

Odată ales, Băsescu s-a confruntat cu o problemă care se numea «România furată». Și am senzația că, odată cu trecerea timpului și pe măsură ce a urcat treptele puterii, Traian Băsescu a căpătat un grad sporit de răspundere față de funcția sa.

Spre deosebire de cei ce alcătuiesc fauna politică a României, LUI CHIAR I-A PĂSAT. Și-a adecvat armele de luptă la tipul de bătălie pe care urma să o dea.

A știut să devină înalt când trebuia și să coboare când trebuia, cu voluptate, la mitocănia celor din jur…” (Gabriel Liiceanu, „Portret de președinte la capăt de mandat”, 3 decembrie 2014, REVISTA 22.ro)

Și , ca să întărească mesajul de dragoste pentru bravul ex-comandant de BIRUINȚE, Gabriel, râcâit sentimental de oamenii răi care nu înțelegeau măreția Băsescului, scria, pe 5 decembrie 2014, tot în REVISTA 22.ro, după cum urmează:

Într-adevăr, sunt convins că a-ți da votul pentru cineva care, ca președinte de țară, alege Europa, condamnă totalitarismul și PROMOVEAZĂ NAȘTEREA ȘI CONSOLIDAREA JUSTIȚIEI este o alegere onorabilă și coerentă, în măsura în care ea se sprijină pe recunoașterea lucrurilor în care crezi.

Păi, să vedem acum „valorile” și „consolidarea justiției” , în varianta MIRACOLULUI DIN 2004, traduse în ianuarie 2017:

Interlocutor: „Și aveți înregistrări cu toți?”

Traian Băsescu: „Coldea, doamna Kovesi, judecătoarea Camelia Bogdan.

Bă, da’ să vezi conversația când îmi spuneau că îl luăm pe Mustață din complet. Da? Hai băieți să-l aruncăm în aer! Vreți să-mi distrugeți familia?

Interlocutor: „Ce stat este ăsta, domnule președinte?”

Traian Băsescu: „Eu v-am spus de câteva ori, stat mafiot, na, eu știu ce spun.

Interlocutor: „Probleme cu dosarul Voiculescu?”

Traian Băsescu: „Să-i vezi când vorbeau a doua zi după condamnarea, care cum le-o spusese cu trei zile înainte, s-a împlinit. Cum îmi spunea «mâine îl luăm pe Mustață și intră Bogdan».

Să-i vezi după o zi când spuneau «am vorbit cu Bogdan și a spus că dacă aveam Codul penal îi dădea 20 de ani, a putut să-i dea doar zece».

Pe urmă trage concluziile Coldea, știi. Să-l vezi ce spectaculos e Coldea când trage concluzii.

Un fel de „pixel albastru” dar nuanțat, căci Băse cam recunoaște cu jumătate de gură autenticitatea înregistrării, dar apoi precizează că a zis și el așa, la mișto, făcând un „spirit de glumă la un șpriț de vin” și „să-ți fie rușine, Sebastian Ghiță!” (cu ample smiorcăieli prezidențiale):

Fostul președinte Traian Băsescu a scris pe pagina sa de Facebook că recunoaște înregistrările făcute publice de Sebastian Ghiță, precizând că sunt din «discuții private» din ultimele luni ale anului 2016, dar că acestea au fost editate «ceea ce este de natură a crea unele confunzii.»(…) Întrebat de jurnaliști dacă a influențat vreodată actul de justiție, fostul președinte a răspuns: «Niciodată! Scoateți-vă din gândire abordarea că vreodată m-am ocupat de vreun dosar!»
(ZIARE.com, 17 ianuarie 2017)

Așa ziceam și eu… că imposibil ca acela ce „PROMOVEAZĂ NAȘTEREA ȘI CONSOLIDAREA JUSTIȚIEI” și „este o alegere onorabilă și coerentă” în capul lui Liiceanu să se fi ocupat vreodată personal de un dosar… „decât” că toți adversarii lui politici au avut un neverosimil ghinion.

La fel, după dezgustătoarele turnătorii din 1975 semnate PETROV, fostul președinte ne-a spus să ne scoatem din gândire că el a știut ce hram poartă Contrainformațiile…

Cum Gabriel citește mult cred că a citit și transcrierea înregistrărilor de mai sus. Cred că le-a și ascultat.

Cred că a recunoscut vocea atât de dragă și hăhăitul inconfundabil. Cred că i-a citit și Notele informative. Cred că a observat și caligrafia lui PETROV.

Într-una dintre acele zile nebune de la sfârșitul lui 1989, Victor Rebengiuc a venit în platoul Televiziunii Române cu un sul de hârtie igienică, invitându-i pe unii să o folosească pentru ca să se șteargă la gură. Gestul a făcut istorie, dar mie mi s-a părut vulgar și deplasat.

Știu însă că Victor Rebengiuc era membru al Grupului de Dialog Social (nu știu dacă mai este și astăzi)… în această calitate, totuși, mă întreb dacă mai umblă cu sulul de hârtie igienică la el și la întâlnirile cu Gabriel Liiceanu…

P.S. „Acești intelectuali refuză pactul cu oportunismele bine remunerate”.

Ce frumos!

Dar pactul cu alți intelectuali bine-nfipți în ministere, cu bretele și lavalieră, care le pot pune în brațe edituri „de-a gata” și gratis, zău că intelectualii critici precum Gabriel n-au inimă să-l refuze!

Publicitate

19/09/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Un comentariu

Sebastian Ghiță și Elena Udrea au fost debrifaţi ? Cine i-a debrifat ?

 

 

 

 

Imagini pentru Ghiță și Elena Udrea photos

Cine i-a debrifat pe Sebastian Ghiță și Elena Udrea?

Pe ințelesul tuturor, debrifarea este o stoarcere de informații. Când un spion este arestat sau o persoană importantă (cum a fost la vremea sa Pacepa) schimbă tabăra, unul dintre primele lucruri care i se întâmplă în noua viață de persoană fără patrie este debrifarea.

Lumea, azi, e condusă mai mult prin secrete adânc îngropate decât prin adevăruri accesibile tuturor. Secretele conțin în ele explozia surprizei, iar surpriza este cea mai tare armă: amuțește, paralizează, anihilează.

Sebastian Ghiță și Elena Udrea nu doar că au făcut parte din statul românesc profund dar, o perioadă, au coordonat urzelile sofisticate ale acestuia având acces aproape ilimitat  la scheme, complicități și butoane care, în sensul cel mai direct, decideau istoria clipei.

Ambii, la un moment dat, s-au trezit vânați și au fugit din țară. Aparent fără nimic la ei, dar, în realitate, doldora de secrete stocate pe sticuri, în creier și în jurnalele de operațiuni ale unei intregi armate de foști colaboratori, mulți cu fețele încă blurate, mulți încă activi, fideli și controlabili de la distanță.

Doar niște naivi și-ar putea închipui că, odată deveniți fugari, lumea largă a intelligence-ului a rămas indiferentă la comoara pe care o reprezentau Ghiță și Udrea.

Nu doar că nu a rămas indiferentă, dar s-a năpustit, literalmente, asupra lor.

Un lucru esențial pentru supraviețuirea celor doi în noile condiții era să-și asigure o protecție solidă. Moneda de schimb pe care o puteau oferi pentru asta consta în secretele deținute pe care erau dispuși să le pună la bătaie.

Întrebarea capitală rămâne însă următoarea: cine dintre mai marii lumii a intrat în posesia acestor secrete?

***

Întoarcerea în țară a Elenei Udrea poate fi un indiciu. Cel mai probabil este că cei care au debrifat-o în Costa Rica au fost americanii.

Perioada petrecută în arestul de acolo pare a fi fost mai mult decât suficientă (și eficientă) pentru dezbrăcarea ei de secretele dorite. Acestea, în principal, vizându-l pe Traian Băsescu și mandatele sale de președinte.

De ce? Pentru că Traian Băsescu este încă o armă redutabilă care poate și trebuie folosită după necesități.

Odată rezolvată problema debrifării, a venit și recompensa: garanții solide pentru Elena Udrea că poate reveni în România și că, aici, nimic rău (din partea justiției) nu i se va mai întâmpla.

Acum se zvonește că și Sebastian Ghiță își face bagajele să revină în țară.

Pentru mine asta ar reprezenta întrucâtva o surpriză deoarece impresia mea a fost, după ce am aflat traseul său de fugar imediat după părăsirea țării, că, în zonele prin care a bântuit până să se stabilească la Belgrad, mai degrabă rușii decât americanii l-ar fi putut ajuta să nu se rătăcească și, mai ales, să supraviețuiască.

Mi se pare improbabil ca, în aventura sa de a fugi cu succes din țară în ultimul moment înainte de a fi arestat de binomul Coldea – Kovesi (marea construcție americană), tot americanii să îl fi ajutat să le scape acestora printre degete.

Apoi destinația aleasă de Ghiță (o țară subordonată politic aproape total Rusiei) pare să îmi susțină bănuiala.

Și mai e ceva: Ghiță deținea secretele SRI-ului, care SRI era la vremea respectivă controlat total de americani. Ce secrete ar fi putut el să divulge americanilor astfel încât să-i determine pe aceștia să-l susțină impotriva lui Coldea și Kovesi? Pe când rușilor…

Sebastian Ghiță, ca și Elena Udrea, nu s-ar întoarce în țară în lipsa unor garanții solide privind viitorul lor în libertate.

Sunt rușii atât de influenți în România încât să-i poată asigura lui Sebastian Ghiță aceste garanții?

***

Aș pune întoarcerea în țară a Elenei Udrea și pe seama alegerilor prezidențiale de la sfârșitul acestui an. Iar dacă s-ar întoarce și Sebastian Ghiță, cu atât mai mult.

După europarlamentarele de la sfârșitul lunii mai, Klaus Iohannis pare a fi scăpat în câștigător pentru un al doilea mandat.

Oare Israelul și chiar SUA să se fi împăcat atât de ușor cu o astfel de soluție?

Poate că România este incă tratată de SUA, în virtutea unei vechi inerții desconsideratoare, drept o cantitate neglijabilă în șahul geopolitic al momentului.

Nu ar fi prima oară în istorie când marile puteri joacă gambitul României, adică sacrificarea pionului cu acest nume în scopul obținerii unor avantaje viitoare mai importante din partea celorlalte piese de pe tablă.

Ceea ce poate (și ar trebui) să schimbe datele acestei desconsiderări istorice este însă războiul americano – german aflat acum în plină desfășurare și acutizare.

E clar că realegerea lui Klaus Iohannis pentru un al doilea mandat de președinte ar însemna trecerea României, și mai abitir ca până acum, de partea Germaniei.

Poate accepta administrația Trump și odată cu ea cel mai important aliat al ei, Israelul, un astfel de afront? Fără luptă?

Cred că nu! Și de aceea mă astept ca în lunile rămase până la prezidențiale să se întâmple ceva (dezvăluiri, scandaluri, repoziționări, candidați surpriză) care să-l împiedice pe Klaus Iohannis să devină, pentru a doua oară, administratorul german al României.

Poate că acest „ceva” a și început să se întâmple prin revenirea în țară a Elenei Udrea.

Ar fi încă timp să se instaleze la București și noul ambasador al SUA și, dece nu (chiar cu riscul de a-mi fi contrazise intuițiile), să se repatrieze și Sebastian Ghiță.

Dacă îl mai adăugăm la acest comando și pe Traian Băsescu, un cal troian infiltrat temeinic de americani în Parlamentul European (ați citit ultimele lui declarații de la Bruxelles?) punem de-o distribuție promițătoare pentru multă acţiune și pentru mult suspans în lunile care vin.

Cât ar părea de greu de crezut, mă aștept ca după această vară fierbinte să urmeze o toamnă toridă.

Sursa: Contele de Saint Germain

10/07/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Horia Roman Patapievici, un exponent al antiromânismului stupid

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Câteva năzdrăvănii debitate de fizicianul, filosoful și eseistul contemporan Horia Roman Patapievici, fost director al Institutului Cultural Român :

 

LIMBA ROMÂNĂ:

“Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…” (din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.64)

POPULAŢIA ROMÂNIEI:

– “23 de milioane de omuleţi patibulari.” (din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag 53)

– “Un popor cu substanţă târâtă. Oriunde te uiţi, vezi feţe patibulare, ochi mohorâţi, maxilare încrâncenate, feţe urâte, guri vulgare, trăsături rudimentare.” (din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.34)

– “Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu.” (din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag. 64)

GEOGRAFIA ROMÂNIEI: “Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării.” (din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.63)

ISTORIA ROMÂNILOR:

“In toată istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut. Când i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o.

Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvântată iar ei reîncepeau: ne zvântam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, şi aşa mai departe, la nesfârşit.

Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, având o băşică a udului mai mare (de, beţiile…) i-au dovedit.” (din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.63)

CULTURA ROMÂNILOR:

“Puturoşenia abisală a stătutului suflet românesc… spirocheta românească îşi urmează cursul până la erupţia terţiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconştient, până ce mintea va fi în sfârşit scobită: inima devine piftie iar creierul un amestec apos.” (din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag49)

“Cu o educaţie pur românească nu poţi face NIMIC.” (Din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.56)

“România are o cultură de tip second hand”, a enunţat într-o emisiune televizată. (după Viorel Patrichi în Revista “Rost” nr.24/ 2005).

 

VIITORUL ROMÂNIEI:

“Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasam dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană.”(după Viorel Patrichi în Revista “Rost” nr. 24 / 2005)

 

Imbecilitățile  de mai sus se pot verifica în partea întâi a volumului “POLITICE”, apărut în 1996 în Editura Humanitas. Citate şi în Revista “ROST”, nr.24 /2005.

 

 

 

ADDENDA

 

 

 

 

Imagine similară

 

Foto: Horia-Roman Patapievici (n. 18 martie 1957, București), fizician, filosof și eseist român contemporan.

 

 

Traseul lui HRP

Provenit dintr-o familie de agenți sovietici originară din Bucovina, cu tradiţie în trădarea care i-a definit dintotdeauna.Părinții lui Horia Roman Patapievici, Dionis şi Odarca Patapievici, au fost  un cuplu informativ creat de NKVD la începutul anilor ’40 în Cernăuţi şi infiltrat apoi în Secţia Gestapo-ului din Viena, de unde, în 1947-1948, a fost trimis în misiune în România ocupată de sovietici.

Fiul lor, HRPatapievici, s-a remarcat în timpul Revoluției anticomuniste din 1989, când a fost arestat timp de 26 de ore, devenind unul dintre cei mai medializați arestați politici din România, cu certificat de revoluționar , cu drepturi și privilegii.

În anii 1993-1995, Horia Roman Patapievici există informații că ar fi a fost dirijat de noii săi protectori din ”servicii” să întreţină legătur  informative, printre rămăşiţele emigraţiei legionare din Franţa şi R.F. Germania, unde se afla ca bursier.

Ca ultimi reprezentanţi ai României autentice, membrii exilului românesc trebuiau studiaţi şi anihilaţi, la fel ca, în ţară, foştii deţinuţi politici, singurele foruri morale româneşti din ţară, respectiv din afara ţării.

Locul lor trebuia ocupat de falşi disidenţi anticomunişti, ceea ce s-a şi întâmplat. Ca atare, diverşi trepaduși au fost direcţionaţi către emigraţia anticomunistă legionară. Patapievici junior, printre ei. Astfel a fost luat automat în studiu, documentare şi cultivare de „instituţiile culturale” ale Oficiului Federal pentru Apărarea Constituţiei (n.n. – omologul Serviciului Român de Informaţii).

Contactele şi, mai ales, contactările pe care le-a avut în Germania l-au făcut să ajungă, la întoarcerea din ţară, nici mai mult, nici mai putin decât director al „Centrului de Studii Germane” al Facultăţii de Filosofie de la Universitatea Bucureşti; (https://www.cotidianul.ro/la-conducerea-icr-se-afla-fiul-unei-fantome-a-nkvd/).

  

A devenit relativ rapid unul dintre cei mai nepopulari romani în viață. Numit in 2005 de către Traian Băsescu ntr-una dintre cele mai importante demnități publice din cultura româneasca, director al Institutului Cultural Român (ICR).

Și-a pastrat de-a lungul anilor consecventa editorialelor favorabile Președintelui, ceea ce i-a adus eticheta de  „intelectualul lui Basescu”. Nimic neobișnuit pâna la episodul „poneiului roz”, apărut cu putin timp inaintea alegerilor parlamentare din 2008, care  a șocat și indignat o anumita parte a presei si intelectualitatii din Romania.

Erau expuse un ponei roz cu o zvastica pe crupa, tot felul de figuri grotesti si faraonice, în posturi obscene, papuși dezbracate ale căror organe genitale erau expuse violent.

Ca presedintele al ICR, Horia Roman Patapievici a sarit in apararea expozitiei, intr-un mod care a starnit hotote de ras.

Se vede, clar, cum Moise ii daruieste un falus lui David. Identificati-l pe David! Identificati falusul! Identificati-l pe Moise. Tabloul are semnificatii ascunse. Falusul este o cheie, care cauta sa penetreze o iala, care e sexul feminin. Mai pe romaneste, Moise ii spune lui David ca vor sa faca sex. Suntem in zona patologicului„.

Imaginea lui Patapievici  a devenit sinonima cu anti-romanismul și moralitatea indoielnică, iar această percepție în rândul opiniei publice a rămas  prezentă până în zilele noastre  .  
 

Documentare suplimentara:

 

PATAPIEVICI, falsificatorul trecutului. 13 FILE DINTR-UN DOSAR DE COLABORATOR AL REGIMULUI BOLSEVIC

Horia Roman PATAPIEVICI, TVR Cultural, 16 aprilie 2007: “Numele meu este Horia-Roman Patapievici. Horia este prenumele pe care mi l-a dat mama si toti oamenii, de când ma stiu, mi-au spus Horia. Mama îmi spunea Horia. Roman este prenumele pe care mi l-a dat tata si nimeni cu exceptia lui nu mi-a spus vreodata Roman. (…) Tata era dintr-un sat de lânga Cernauti si toata regiunea în care erau el si familia lui – cei care se chemau fie Patapievici, fie Smercianski (pe bunica mea o chema Rozalia Smercianski) – au ramas în Uniunea Sovietica. Un timp, au încercat sa se acomodeze. Tata e nascut în ‘21, avea exact vârsta de înrolare s.a.m.d. Roman Smercianski, varul lui primar, era în aceeasi situatie. Si s-a facut un consiliu de familie în urma caruia s-a hotarât ca baietii, baietii tineri, sa se refugieze. Nu în România, pentru ca ei erau convinsi atunci ca Uniunea Sovietica va invada România, ci în Polonia. În Polonia ocupata de nemti. Pentru ca Polonia fusese cu un an înainte împartita între rusi si nemti.”

Horia-Roman PATAPIEVICI, “Evenimentul Zilei”, 11 ianuarie 2007:

“Tatal meu a fost un refugiat din Cernauti. Venirea sovieticilor l-a facut sa se refugieze: nu in ce mai ramasese din tara, despre care credea ca va fi si ea in curand invadata, ci in Polonia. Oricat ar parea de ciudat azi, oamenilor din mediul social al bunicilor mei le parea in 1940, in Polonia impartita, mai sigur sub nemti decat sub sovietici.

Toata viata lui, tata a ramas ingrozit de rusi. Cooptat in anii ‘70 sa se duca la Moscova intr-o delegatie CAER, tata a refuzat. El, care din spirit de disciplina nu putea face niciun gest de fronda, a refuzat sa se intoarca in tara din care niciun Patapievici nu s-a mai intors. Nu putea uita ca din familia lui urmasi nu au avut decat cei care au reusit sa se refugieze.Restul patapievicilor au fost rasi – care arestati, care omorati, care deportati. Astazi, in locurile natale ale familiei Patapievici nu mai exista nimeni din neamul meu.(…)

Din familia mea paterna nu au supravietuit decat doi oameni: unul era tatal meu, celalalt unchiul lui. Dintre acestia, numai unul a mai putut avea, cum se spune in Biblie, fii si fiice. Sovieticii, pentru mine, sunt ucigasii neamului meu.(…)”

Horia-Roman PATAPIEVICI, “TANGO – Revista femeilor care stiu sa se miste”, 1 aprilie 2007

“Tatăl meu a fost un om de o modestie şi de o discreţie cu totul şi cu totul excepţionale. (…) Aveam să aflu cît suport existenţial avea prudenţa lui cînd, la aproape 20 de ani de la moartea lui, i-am putut citi, la CNSAS, dosarul.(…) După cedarea Bucovinei către sovietici, tata s-a refugiat în Polonia, apoi a plecat la Viena, unde a stat în timpul războiului; a fugit de sub ruşi împreună cu vărul lui primar, Roman Smerceanski, care a fost împuşcat de o patrulă sovietică la puţin timp după ce au părăsit Cernăuţiul.”

Monica LOVINESCU:

“Descoperim un tanar (are 35 de ani si pare cu vreo zece mai putin) simplu, emotionant si emotionat, aproape patetic, care ne vorbeste de tatal lui iesind din închisoare si nespunându-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticla de Murfatlar s-o bem împreuna în amintirea acestui tata mort fara sa-i fi spus fiului suferintele prin care a trecut”.

“Jurnal, 1990-1993”, pagina 291 

ADEVARUL:

“Subsemnatul Patapievici Dionis, salariat la Banca de Stat, Directia Operatiuni Banesti, domiciliat in Bucuresti, raionul Tudor Vladimirescu, str. Caimatei 14, arat urmatoarele:

1.(…) Urmare schimbarilor teritoriale ce au avut loc in aceasta perioada (22 iunie 1940) am avut posibilitatea sa ma inscriu la Universitatea de Stat din Cernauti (URSS) la facultatea de fizica si matematici. Pentru rezultatele bune obtinute la invatatura si pe taramul activitatii obstesti, am obtinut bursa de merit. Dupa absolvirea primului an de facultate, razboiul si ocupatia hitlerista-antonesciana au intrerupt mersul normal al vietii. Suspectat si persecutat de organele statului fascist pentru comportarea avuta sub regimul sovietic, lipsit de vreo perspectiva si amenintat cu mobilizarea si trimiterea pe frontul antisovietic, in toamna anului 1941 am parasit regiunile natale pentru a ama refugia in Polonia.(…)

Din aprilie 1945 am putut din nou sa traiesc in conditii umane. La Viena am activat ca transalator pe langa Comandamentul militar sovietic, apoi pe langa Politia Zonei Sovietice, in arondismentul I. (…) Imediat dupa eliberarea Vienei de Armata Rosie m-am inscris la Academia superioara de Comert Mondial. In timpul sederii mele la Viena am activat in randul Partidului Comunist Austriac. In anul 1946 am fost primit ca membru in Partidul Comunist (carnet nr. 201729 din 2 oct. 1946). (…)

2. Ca dovezi pentru cele aratate in autobiografie voi mentiona unele documente, existente asupra mea si persoane. (..) Pentru perioada 1940/1941 cand am studiat in URSS: carnet de student. (…) In ceea ce priveste activitatea democratica posed legitinmatia de membru in Partidul Comunist Austriac nr. 201729/1946 (predat la CC al PMR) si carnet de membru in K.d.G.H. – Comitetul studentilor oprimati de nazism (nr. A 2056); in Asociatia de strangerea legaturilor de prietenie cu URSS (nr. 62508), etc. (…)

TRAIASCA LUPTA PENTRU PACE

Bucuresti, 16 oct. 1960″

COMPLETARI:

“In legatura cu comportarea mea din perioada 1936-1940 si conceptiilor pe care le aveam atunci arat ca in clasa a VI-a de liceu (1937/1938) am avut discutii in contradictoriu cu profesorul meu de limba germana, Popescu, discutii care s-au terminat cu aprecierea dansului ca “am conceptii bolsevice” si ca locul meu ar fi “dincolo de Nistru”.”

“Plecarea din tara a fost determinata de atmosfera de teroare dezlantuita de autoritatile de ocupatie din Bucovina de Nord, impotriva tuturor acelora care au colaborat cu regimul sovietic si de atitudine negativa fata de razboiul antisovietic la care nu vroiam sa ma las mobilizat. De aceia am plecat din Cernauti inapoi la Stanceni, iar de aici la Horodenca, o localitate apropiat de Stanceni, pe teritoriul URSS (fosta Galitie Poloneza, intrata in componenta Statului Sovietic inca in anul 1939).”(http://www.ziaristionline.ro/2011/12/09/biografia-secreta-a-familiei-patapievici-de-la-nkvd-la-bnr-si-icr )

 

04/06/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: