CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Datini stravechi românesti – Sorcova. VIDEO

Sorcova, ca pomii sa-nfloriti si ca ei sa-mbatraniti !

Anul Nou este marcat in comunitatea romaneasca, de urarile  cu plugusorul, cu sorcova, cu buhaiul, vasilca si jocurile mimice cu masti de animale, sau personaje taranesti.

Colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei stravechi, desigur precrestin, dar care, in timp, a ajuns sa faca, s-ar zice, casa buna cu crestinismul.

Cantecele respective atrag norocul sau binecuvantarea asupra oamenilor si gospodariilor, pentru tot anul care urmeaza.

Trebuie spus ca Plugusorul si Sorcova sunt legate de innoirea anului, neavand nici o legatura cu ciclul religios al Craciunului.

 

Aparținând obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu Sorcova e mai cu seamă bucuria copiilor si este un obicei augural din ciclul manifestărilor închinate întâmpinării Anului Nou si se se practică de către un băiat, iar gazdelor li se adresează urări de bun augur, invocându-se sănătatea, belşugul şi prosperitatea:

In vechime se colinda cu o mladita inmugurita de mar. Ea se punea in apa in noaptea Sfantului Andrei si pana in ziua de Sfantul Vasile, era inflorita. Asa ne explicam si de ce in colindele romanesti se canta, in plina iarna, despre florile dalbe, flori de mar, sau despre marut, margaritar.

Astazi sorcova este confectionata dintr-un bat, in jurul caruia s-au impletit flori de hartie colorata care  incearca sa  imite aspectul de floare.

Numele de Sorcova vine de la cuvântul bulgar surov (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore.

Cu sorcova se batea de mai multe ori umarul unei  persoane, imitand întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare și tinerețe celui sorcovit.

Textul urării, care amintește de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mișcării Sorcovei.

 Ziua cand copiii mergeau cu sorcova era dimineata de Anul Nou, iar textul  rostit  variază ușor în funcție de regiune.

 

 

Iată una din variante:

 

 

„Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să-mbătrâniţi,
Peste vară, primăvară,
Ca un păr, ca un măr,
Ca un fir de trandafir”
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
La anul şi la mulţi ani !”

 

 

 

 

05/01/2016 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Traditii stravechi românesti – Jocul Caprei. VIDEO

 

 

https://i0.wp.com/www.traditieialomita.ro/wp-content/gallery/obiceiuri-colinde/colinde-20.jpg

 

“În trecut, cel care juca rolul caprei nu avea voie sã intre în bisericã 40 zile”

 

DATINI… Crãciunul si Anul Nou sunt la noi, românii, douã dintre cele mai importante sãrbãtori religioase din an. Felurite traditii si simboluri sunt legate de acestea.  

Dintre obiceiurile calendaristice cele mai răspândite şi mai spectaculoase, cu originea în credinţe şi mituri străvechi, sunt de bună seamă ciclurile legate de sărbătoarea Naşterii lui Iisus şi schimbarea anului.

Crăciunul este polul în jurul căruia gravitează o multitudine de colinde, urări şi tradiţii specifice, care trimit spre vremuri demult apuse, dar ce se regăsesc, surprinzător, în contemporaneitate.

În folclorul românesc, Colindatul de Crăciun este cel mai important ciclu sărbătoresc popular tradiţional, cel mai bogat şi colorat prilej de manifestări folclorice.
Deprinderea de a colinda, de a saluta cu mare bucurie Naşterea Domnului, de a-L întâmpina cu urări, daruri, petreceri, cântece şi jocuri este străveche.

Colindatul deschide amplul ciclu al sărbătorilor de iarnă.

Repertoriul tradiţional al obiceiurilor româneşti desfăşurate cu ocazia Anului Nou, dar şi a Crăciunului cuprinde: colinde de copii, colinde de ceată (colindele propriu-zise), cântecele de stea, vicleimul, pluguşorul, sorcova, vasilca, jocuri cu măşti, dansuri, teatru popular şi religios, etc.

Cele mai bogate, mai variate şi mai strălucitoare din punct de vedere artistic sunt, alături de pluguşoare, colindele de ceată.
Caracterul esenţial al sărbătorii este bucuria şi încrederea cu care omul întâmpină trecerea de la anul vechi la anul nou, începutul unei noi perioade de vegetaţie, al unei noi etape în viaţa lui şi a sătenilor săi, a colectivităţii în care trăieşte.

Obiceiurile de iarnă se respectă în multe din satele noastre cu sfinţenie. Cetele de colindători cutreieră uliţele  şi gospodăriile ţărăneşti, făcând tradiţionalele urări.

Marea  sãrbãtoare de rãscruce magicã a timpului, care este Anul Nou, este  sãrbãtoritã de oameni încã din neolitic, pentru a puncta astfel etapele existentei lor.

Dupã perioada anticã, crestinismul s-a impus cel putin în spatiile care apartineau din timpuri ancestrale unei viziuni magice asupra lumii.

Trebuie sã facem o distinctie între magie si religie. Prin magie, omul credea cã, având el însusi sau alti semeni ai sãi anumite însusiri ar putea influenta deshumarea existentei sale în sine. Ne-a mai rãmas de atunci, ma refer la populatiile evaluate, descântecul, jurãmântul, urãrile de bine sau cele de rãu, blestemele.

Omul primitiv credea cã, rostind anumite cuvinte, lucrurile se vor întâmpla aidoma. Si noi, cei civilizati, spunem, de exemplu “Bunã ziua!”.

Strãmosii nostri credeau cã, rostind aceste cuvinte, ziua chiar va deveni bunã pentru cei cãrora li se adresau. Noi folosim salutul acesta si altele, fãrã sã ne dãm seama de ce.

Pe lângã magia cuvântului, exista si magia imitativã. Aici intrãm în domeniul obiceiurilor, unde s-a pãstrat cel mai evident acest aspect.

Spre exemplu, mai existã locuri unde fetele geloase fac o inimã care sã o reprezinte pe rivalã si o strãpung cu acul”.

 

 

Jocul Caprei

Este un obicei străvechi, ce face parte din tradiţiile de iarnă, păstrat încă la români de Anul Nou, mai ales la sate şi comune.

Capra a fost socotită de români animalul care alungă spiritele rele şi aduce noroc în noul an.

La origine, Jocul “caprei” (omorârea, bocirea, înmormântarea, învierea), era un ceremonial grav, un element de cult.

Acest obicei ţine, de regulă, de la Crăciun pana la Anul Nou.  Măştile care evocă la Vicleim personaje biblice, sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau turcă în Moldova şi Ardeal, borita (de la bour) în Transilvania de sud.

Capul măștii era făcut din lemn, cu maxilarul inferior mobil, ce putea fi mișcat de putător și care, prin lovirea de maxilarul superior, făcea un zgomot puternic.

Zgomotul făcut de cele două lemne este cel care stabilește ritmul în care cântă alaiul.

Alaiul caprei era format din „cioban”, îmbrăcat tradițional cu ițari, opinci, cămașă de cânepă, cojoc, bâtă și fluier. Este cel care joacă împreună cu capra și are rolul de a cânta versurile consacrate (Ța, ța, ța, căpriță ța // De la munte te-am adus // Cu beteală și hurmuz…).

Jocul este condus de unul din cei doi arnăuți care organizează ceata și joacă hora cu „fetele”, tineri îmbrăcați în haine femeiești. Alaiul mai cuprinde „irozii”, cei care bat în tobe acompaniind alaiul și imprimând ritmul jocului.

Cândva alaiul mai cuprindea și alte personaje din teatrul popular: generalul, cucoana, căldărarii și caldărășițele, șătrarii și șătrărițele, negustorii, doctorii, muzicanții, babele și moșnegii. Toți sunt îmbrăcați specific personajelor pe care le reprezintă și poartă măști sugestive. Trebuie făcută mențiunea că întregul Joc al Caprei este alcătuit numai din bărbați, femeile nefiind admise decât în hora care se joacă în jurul caprei. Jocul Caprei mai este cunoscut în unele zone ca Turca (în Moldova) sau Brezaia (în Muntenia).

 

Mult atenuat în forma sa citadină actuală, spectacolul se remarcă mai ales prin originalitatea costumului şi a coregrafiei.

Cercetătorii presupun că dansul caprei, precum şi alte manifestări ale măştilor (căiuţii-feciori travestiţi în crai, turca-masca de taur), întâlnite în satele româneşti la vremea Crăciunului, provin din ceremoniile sacre arhaice închinate morţii şi renaşterii divinităţii.

 

 

In trecut, cel care juca rolul caprei, nu avea voie sã intre în bisericã 40 zile

Un obicei strãvechi ce face parte din traditiile de iarnã, prezent de Anul Nou, este Jocul Caprei.

La origine, acest joc era un ceremonial grav, socotit ca un ritual ce alungã spiritele rele si aduce norocul în noul an.

La un moment dat aceasta se prãbuseste ca si cum ar fi murit, iar apoi, învie. Toate acestea par momente de veselie, de joc.

Initial a fost vorba de cu totul altceva, dupã cum ne relateazã un cãlãtor strãin aflat la Iasi în 1699.

În Jocul Caprei intervenea un tânãr care trãgea o sãgeata falsã în cel mascat si acesta se prãbusea.

Dacã asociem aceastã relatare cu imagini vechi de 20.000 ani, realizate de oamenii Cro-Magnon în Pesterile Lascaux, întelegem semnele profunde.

Primitivii, înainte de vânãtoare, performau acest joc cu ferma convingere cã asa se va întâmpla si în realitate, adicã va fi ucis animalul pe care doreau sã-l vâneze.

Cu toate cã biserica a condamnat aceste ritualuri (cel care juca rolul caprei nu avea voie sã intre în bisericã 40 zile), obiceiul acesta, ca si multe altele, s-a mentinut, iar crestinismul a trebuit sã-l accepte.

La fel, colindele, care erau tot de origine magicã au fost acceptate si transformate de crestini, care le-au dedicat sãrbãtorii Crãciunului.

În tot ceea ce se întâmplã de Anul Nou, plugusorul, colindele, jocurile de mãsti, trebuie sã descifrãm sensurile ascunse în mãsura în care e posibil. Uneori, sensurile apar foarte clar.

Sã exemplificãm de data aceasta prin plugusor.

Mai întâi se vorbeste acolo de arat (de semãnat), ceea ce nu se întâmplã în decembrie sau în ianuarie, dar nimeni nu se mai mirã. La origine, anul fiind la 1 martie, textul avea logicã, dar de fapt, plugusorul a fost la origine un descântec si un exemplu de magie imitativã.

Textul vorbeste despre arat, semãnat si obtinerea unei recolte foarte bogate, aceasta însemnând cã dacã s-a rostit textul asa se va întâmpla si în realitate.

 

 

 

 

 

Obiceiurile românesti, amenintate de manifestãrile comerciale

“Datinile si obiceiurile întelese în mod stiintific, contureazã identitatea unui popor, a unei natiuni, de aceea în cruntul deceniu 1950-1960, când la conducere se aflau multi minoritari, obiceiurile au fost prigonite sau înlocuite cu traditii ale acestor popoare.

De exemplu, Mos Crãciun era înlocuit cu Mos Gerilã, de fapt traducerea rusescului “Diadia Moroz”.

Din pãcate, si în zilele noastre, frumoasele traditii si obiceiuri românesti sunt amenintate de manifestãri comerciale ale strãmosilor, printre care Halloween, râspândit din nefericire în scoli.

Dacã ne pierdem si obiceiurile, cum am pierdut multe altele, nu vom mai fi o natiune, o “Peuplade”, adicã o populatie”, conchide profesorul Dan Ravaru.

Surse: vremeanoua.ro;  traditieialomita.ro;

 

 

 

 

 

03/01/2016 Posted by | CREDINTA | , , , , , | 2 comentarii

ROMÂNII SI SARBATORILE DE ANUL NOU. FOTO SI VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ANUL NOU LA ROMANI

 

 

Revelionul sau “Ingropatul anului”

 

 

 

La romani, Sarbatorile de iarna se desfasoara intre 24 decembrie si 7 ianuarie si au ca puncte centrale zilele Craciunului, Anului Nou si Bobotezei (cu ajunurile respective), caracteristica lor cea mai importanta fiind repertoriul neasemuit de bogat in datine si credinte.

 Ciclul Sarbatorilor de Anul Nou este impartit simetric in doua segmente: perioada dintre Craciun si miezul noptii de 31 decembrie si apoi pana la Boboteaza.

In prima parte a ciclului, timpul se degradeaza neincetat: se mareste noaptea, sporeste frigul si intunericul si, o data cu acestea, spaima oamenilor ca lumea merge spre pierzanie, ca va veni momentul cand Soarele va disparea definitiv de pe cer.

 Soseste apoi fenomenul astronomic spectaculos al solstitiului de iarna, cand Soarele incepe sa urce pe bolta cerului si ziua sa creasca putin cate putin, “cu cat sare cocosul pe pragul casei” sau “cu cat se misca puiul in gaoacea oului”.

 

 

Innoirea anului

 

 

Ceremonialul de innoire simbolica a timpului, in noaptea de 31 decembrie/1 ianuarie, este numit “Ingropatul Anului”, denumirea de Revelion apartinand timpurilor moderne.

Timpul obiectiv, care curge spre infinit, este “oprit” dupa 365 de zile si intors, precum ceasornicul, pentru a fi reluat de la capat in ziua de Anul Nou, se arata in lucrarea “Zile si mituri – calendarul taranului roman”, de Ion Ghinoiu.

Asemanator divinitatii, timpul se naste anual, intinereste, se maturizeaza, imbatraneste si moare pentru a renaste dupa alte 365 de zile.

Sunt o mamica implinita! sunt aici doar pentru cei dragi!
“Cele rele sa se spele,cele bune sa se-adune.”

Ideea innoirii timpului supravietuieste in calendarul popular, unde “sfintii” sunt tineri, maturi si batrani, dupa cum s-au impartit sarbatorile.

Cei de la inceputul anului sunt tineri (Sfantul Vasile, Dragobete, Sangiorz), la mijlocul anului sunt maturi (Sfantul Ilie, Sfanta Maria), iar ultimii sarbatoriti sunt, fara exceptie, batrani (Mos Nicolae, Mos Ajun, Mos Craciun).

 Exista insa si exceptii: Mos Alexa si Baba Dochia (1 si 17 martie), celebrati primavara, si-au pastrat locul avut intr-un stravechi calendar, cu inceputul de an in perioada echinoctiului de primavara.

 

 

Spiritele se intorc printre cei vii

 

 

Prin multe obiceiuri si credinte se exprima la inceput teama, dezordinea si haosul, iar dupa miezul noptii de Revelion optimismul, veselia, ordinea si echilibrul.

Cele mai importante obiceiuri sunt sacrificiul ritual al porcului, prepararea alimentelor rituale din grau (colaci, turte) si din carne de porc (piftie, carnati), credinta ca se deschid mormintele si spiritele se intorc printre cei vii, abundenta ospetelor si petrecerilor.

Perinita, strigatul peste sat, bilant nocturn, in auzul tuturor, pentru ceea ce a fost bun sau rau in anul care se incheie si colindele cetelor de feciori sunt obiceiuri la fel de importante.

Nu pot lipsi de la sate stingerea luminilor in noaptea de Revelion (ce simbolizeaza intunericul si haosul desavarsit provocat de moartea divinitatii), aprinderea luminilor care simbolizeaza nasterea, credinta deschiderii cerului, arderea comorilor si vorbitul animalelor, incercarea norocului, aflarea ursitei, intocmirea calendarului si impacarea pricinilor.

Prin Sorcova se incearca alungarea spiritelor malefice prin zgomote, iar Plugusorul reprezinta inceperea simbolica a lucrului.

Nu toate tarile sarbatoresc in acelasi timp Anul Nou si nici in acelasi fel. In diferite parti ale lumii sunt folosite diverse calendare. Cu mult timp in urma, timpul a fost impartit in zile, luni si ani.

Unele calendare se bazeaza pe miscarile Lunii, altele pe ale Soarelui, in timp ce altele si pe ale Lunii, si pe ale Soarelui. In intreaga lume insa, Anul Nou este celebrat in mod sarbatoresc, cu mult fast si veselie.

 

Prima zi a Anului Nou este patronata de Sfantul Vasile

 

Sfantul Vasile cel Mare este unul dintre primii patriarhi ai Constantinopolului, cel care a avut un rol esential in delimitarea ritului rasaritean, al ortodoxiei, de cel apusean. In prima zi a anului nou, ziua Sfantului Vasile, se canta colinde specifice si se impart daruri, mai mult simbolice. In unele zone, de Sfantul Vasile copiii si tinerii pleaca cu Plugusorul.

Acest obicei reprezinta un rit precrestin de fertilizare, de invocare a spiritelor bune in casa si in gospodaria celui “urat”.

In ziua de Sfantul Vasile, cerul este deschis si se considera ca rugaciunile sunt mai eficiente, dar si ca magia are mai multi sorti de izbanda. Din aceste motive, in aceasta zi li se prezice fetelor viitorul.

 Pentru aceasta, in vechime se foloseau mai multe tehnici de ghicit, cele mai cunoscute fiind cea cu ajutorul cartilor si cea cu oglinda. De asemenea, pentru ca fata sa-si viseze ursitul, ea trebuia sa-si puna sub limba, inainte de a se culca, putin busuioc.

La sate se coace si acum paine pentru toata familia, si se “citesc” evenimentele din anul abia inceput (prin felul in care se rupea painea, prin studierea norilor sau a felului in care bate vantul) si se incearca deducerea soartii rudelor si prietenilor.

In unele zone, copiii merg cu sorcova (care simbolizeaza sceptrul lui Hermes); atingerea acesteia, insotita de o urare, este considerata ca fiind aducatoare de noroc.

 

 

Sorcova

 

 

“Sorcova, vesela, Sa traiti, sa-mbatraniti, Peste vara, primavara, Ca un par, ca un mar, Ca un fir de trandafir, Tare ca piatra, Iute ca sageata, Tare ca fierul, Iute ca otelul. La anul si la multi ani!”

Acest obicei il gasim la toate popoarele din cele mai vechi timpuri. In loc de batul impodobit cu flori de foita colorata, cum este la noi, la romani, se mergea pe la case cu ramuri de maslin sau de laur, pentru a se face urari de Anul Nou.

 

 

Inainte, sorcova se facea din mladite de copaci (de obicei meri sau trandafiri), care se puneau in noaptea de Sf. Andrei in apa, iar de Anul Nou, daca infloreau, aduceau mult noroc. Astazi se pune, in loc de crengute, grau in ghivece sau in farfurii care, dupa ce creste verde si frumos, se daruieste de Anul Nou celor dragi, facandu-li-se urari sau se pastreaza in casa ca semn al viitorului belsug.

 Cuvantul “sorcova” este de origine slava (sorok – 40, numarul corespunzand exact cu cele 40 de lovituri ce se dau cu sorcova asupra celui caruia i se ureaza, in timpul recitarii colindului).

 

Plugul si plugusorul copiilor

 

 

In ajunul Anului Nou, in Moldova, cete de flacai si de barbati de curand insurati pleaca cu Plugul – stravechi obicei agrar derivat dintr-o practica primitiva, trecut printr-un rit de fertilitate, a ajuns o urare obisnuita de recolte bogate in anul care abia incepe.

Urarea de plugusor este de fapt un adevarat poem care deschide cu har, recurgand la elemente fabuloase, toate muncile agricole. Obiceiul contribuie la veselia generala a Sarbatorilor de Anul Nou, colorand desfasurarea acestei sarbatori cu acele elemente care ilustreaza una dintre principalele ocupatii ale poporului nostru – agricultura.

 

 

Plugusorul copiilor este tot un obicei stravechi agrar. In ajunul Anului Nou, cetele de copii intra din casa in casa sa ureze, purtand bice (harapnice) din care pocnesc, clopotei, talangi etc. Urarea este un lung poem in versuri, care prezinta succesiunea muncilor agricole – de la aratul ogorului pana la coptul colacilor.

 

 

Jocul caprei

 

 

Capra a fost socotita de romani ca animalul care da semne daca vremea va fi buna sau rea. Jocul “caprei” (omorarea, bocirea, inmormantarea, invierea) la origine a fost, desigur, un ceremonial grav, un element de cult.

In cadrul sarbatorilor agrare, jocul a devenit un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza, spor de animale in turmele pastorilor, succesul recoltelor – invocat si evocat de boabele care se aruncau de gazda peste cortegiul caprei”.

 

 

In zilele noastre, jocul a ramas un pretext pentru una dintre traditionalele manifestari artistice, prilej de etalare a unor frumoase podoabe, covoare, stergare in culori vii, uneori stridente, pentru inveselirea gospodarilor si pentru urari bune cu prilejul Anului Nou. In satele si comunele maramuresene se practica “doua tipuri distincte de “capra”: – jocul caprei – bazat numai pe acompaniament muzical (la Ieud, un singur fluieras; la Botiza, patru sau sase fluierasi) – jocul caprei inclus intr-un spectacol popular complex.

Ca si celelalte jocuri cu masti practicate in timpul Sarbatorilor de iarna, si in jocul caprei” si-au facut loc, pe langa mastile clasice (capra, ciobanul, tiganul), mastile de draci” si mosi” care, prin strigate, chiote, miscari caraghioase, maresc nota de umor si veselie, dand uneori o nuanta de grotesc.

 

 

Superstitii

 

 

Este bine stiut ca de felul in care pasesti in noul an depinde cum iti merge pe parcursul acestuia. Pentru a ocoli necazurile, batranii s-au inconjurat de tot felul de superstitii pe care le-au transmis cu grija urmasilor.

 Se spune ca, la sfarsitul anului, este bine ca tot omul sa aiba datoriile platite, pentru ca in anul care vine sa nu fie nevoit sa scoata multi bani din buzunare.

Se mai spune, de asemenea, ca in prag de an nou casa trebuie sa fie curata, oricand gata sa primeasca oaspeti. Nici rufele murdare nu este bine sa fie lasate pentru dupa Anul Nou. Spalandu-le inainte de intrarea in noul an, te feresti de saracie si de mizerie.

Pregatirea bucatelor pentru seara dintre ani este invaluita si ea in umbra superstitiilor. Astfel, pentru noaptea dintre ani nu se gateste mancare din carne de pasare, deoarece asa cum gaina scormoneste in pamant si-l imprastie, tot asa se risipeste norocul si bunastarea casei.

O traditie mai noua cere ca miezul noptii de Revelion sa-i surprinda pe indragostiti sarutandu-se sub crenguta de vasc atarnata la usa. Se spune ca daca noul an te “prinde” astfel, atunci dragostea va intra tot anul in gospodarie, iar cei ai casei vor trai in armonie.

O alta superstitie este si aceea ca prima persoana care intra in casa in noul an sa fie barbat.

Asta pentru ca el reprezinta stalpul casei, iar daca intra primul, atunci fericirea casei nu va fi clintita de greutatile cotidiene. Pe 1 ianuarie este bine ca in case sa intre “semanatorii”.
Acestia arunca cu grau sau, mai nou, cu orez in toate incaperile pentru ca cei ai casei sa aiba parte de un an prosper.

In prima zi din noul an nu se matura si nici nu se aduna graul sau orezul pentru a nu atrage saracirea casei in anul cel nou. Se mai spune ca cine va dormi in Ziua de Sfantul Vasile va fi tot anul somnoros.

Daca in ajunul lui Sfantul Vasile, seara, fetele pun intr-un vas cu apa un fir de busuioc si o ramura de mar, apoi un ban ca punte, lasandu-le astfel in noaptea Anului Nou pana dimineata, il vor visa pe tanarul care le va cere in casatorie. In dimineata de Sfantul Vasile, fetele mari se duc in ocolul vitelor si dau cu piciorul intr-o vaca ce sta culcata zicand: “Hai, estimp, hai altadata, hai la anul, hai la doi ani etc”.

La ce zicere se va scula vaca, atunci se va marita fata.

 

Semnele

 

• Cand la masa se varsa piper, e semn de cearta;

• Daca se varsa ceai, e semn bun;

• Cand un bat de chibrit paraie mai lung in mana cuiva, e semn ca acela va lua bani;

• Daca la masa sunt puse din intamplare mai multe tacamuri decat numarul persoanelor, e semn ca vor veni musafiri pe neasteptate;

• Cel care mananca cu lacomie sau ceva gretos trebuie sa bata din palme, ca sa nu i se aplece;

• Cand la masa se varsa vinul din pahar, e semn de veselie;

• Pentru cel care stranuta e semn ca va face chef;

• Cel care mananca mult trage a saracie;

• Cel care va manca sau va bea ceva dat peste fereastra poate sa turbeze;

• Cand se varsa cafea, e semn ca respectiva persoana va primi bani.

 

 

 

 

 

 

Gazda, dar si invitat de Revelion

 

 

Joci rol de gazda anul acesta de Revelion? Va trebui sa pui la bataie toata inventivitatea ta pentru a fi la inaltime, pentru a organiza o petrecere pe care invitatii tai sa o tina minte.

Totusi, va trebui sa imbini utilul cu placutul, cu alte cuvinte sa ai grija sa nu devii bucatareasa-ospatarita a chefului in loc sa petreci si tu alaturi de cei pe care i-ai primit in casa.

Nu te oferi tu sa faci toata mancarea, chiar daca ti se pare ca ai timp destul sa gatesti, avand trei zile libere inainte de noaptea de Revelion.

Fa astfel incat sa va intalniti intre voi, doamnele si domnisoarele, si stabiliti meniul serii, apoi impartiti intre voi gatitul.

De cumparat, ar trebui cumparate toate ingredientele si produsele necesare deodata, pentru ca toata lumea sa stie pentru ce si cat s-a cheltuit, iar plata sa se faca in mod egal.

 

Exista mai mereu mici discutii pe aceasta tema si e pacat ca tot cheful sa se duca de rapa. Cumparati totul cat mai din timp, chiar de astazi, mai ales bautura, cu care toti se vor aproviziona din belsug pentru vacanta de Revelion.

Pregateste partea din meniu care iti revine tie cat mai repede posibil: daca sunt sarmale, fripturi sau tot felul de sosuri, pregateste-le chiar si cu cateva zile mai devreme si lasa-le in congelator.

In 31 decembrie nu iti ramane decat sa le muti in oala, tava sau tigaie si sa le pui pe foc sau in cuptor; daca in sarcina ta au cazut aperitivele – salate, platouri sau sandvisuri, fa-le chiar in 31 decembrie, dar incearca sa-ti usurezi munca, cerand la magazin sa ti se felieze mezelurile sau cascavalul.

Daca nu ai aparate electrocasnice, imprumuta ceea ce iti lipseste: mixerul pentru maioneze sau vinete, tocatorul de legume pentru salatele din cruditati, cafetiera – astfel incat sa nu pazesti ibricul de cafea in bucatarie in timp ce ceilalti se distreaza (ai nevoie si de toate termosurile disponibile ale invitatilor tai, pentru a prepara cafeaua din timp, ca sa nu mai pierzi vremea in timpul chefului).

Nu te omori cu curatenia, limiteaza-te la a da cu aspiratorul si a curata baia si bucataria, pentru ca, oricum, dupa petrecere, va trebui sa pui osul la treaba si sa smotruiesti temeinic.

Pune deoparte toate obiectele care se pot sparge. Nu te gandi ca vaza ta preferata sta bine pe televizor, pentru ca nu poti sa stii daca nu cumva, in focul dansului, o sa te trezesti cu ea bucatele.

Asigura-te ca ai tacamuri si farfurii destule pentru toate felurile servite, asa incat sa nu fii nevoita sa speli vase. Mai bine le ceri invitatilor sa aduca de acasa cateva, decat sa risti sa-ti patezi rochia cu detergent de vase.

Desigur, este valabil si pentru pahare si canile de cafea, care trebuie mereu improspatate. Vrei sa-ti lasi musafirii cu gura cascata? Afla cum sa-ti decorezi paharele.

Pentru pahare, foloseste marar agatat in exteriorul paharului, felii de portocala, langa care poti sa adaugi un jeleu viu colorat, o felie de lamaie, langa care pui o maslina, ba chiar si felii de rosii sau castraveti (toate crestate atat cat sa se aseze pe marginea paharelor).

Daca ai cupe, scrumiere, bomboniere pe care nu le vei folosi in timpul chefului in scopul pentru care au fost create, decoreaza masa.

Pune in ele salata ornata cu ardei iuti rosii, o jumatate de grepfrut cu marginea decupata zimtat, in mijlocul careia asezi visine din compot (sau alte fructe colorate, in cazul in care ai in congelator), ciorchini de struguri intre care poti aseza asimetric coji de portocale curatate cu cutitul special pentru decojit, astfel incat sa se onduleze de la sine.

Daca ai bete pentru frigarui, poti sa insiri pe ele tot ce-ti trece prin cap: felii de ridiche intercalate cu masline, boabe de strugure intercalate cu felii de mandarine mici, bucatele de gogosar intercalate cu felii de morcov.

 Practic, aria este cat se poate de larga, poti decora exact asa cum iti trece prin cap. Poti decora paharele in care se va bea vermut asa ca la restaurant, cat se poate de simplu: pe o latime de 1 – 2 centimetri, paharul se ruleaza in albus de ou si apoi in zahar tos.

Cand se usuca, crestezi o felie de portocala, lamaie, cireasa sau visina si o agati de pahar.

 

 

an nou

 

 

 

 

 

basarabialiterara.com.md/

31/12/2014 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat: