Dodon a fost ales președinte în 2016 cu o clară poziționare pro-rusă și antieuropeană. Ani la rând a beneficiat de tot suportul Moscovei și al lui V. Putin personal. Doar că… a compromis misiunea dată de Putin. Moldova e tot mai pro-europeană citim pe blogul https://alaiba.md/2020/07/21/cum-dodon-a-pravalit-misiunea-lui-putin
Comparam rezultatele din barometrul opiniei publice din 2016 față de cele din 2020. Deși trăim în aceeași țară cu aceleași probleme, cu aceeași corupție, sărăcie, mizerie, dezastru social-economic, sunt mici diferențe în felul în care populația își vede viitorul acestei țări. Motive de optimism.
În 2016, pro-rusul Dodon este ales președinte al Republicii Moldova cu suportul oligarhului Plahotniuc.
În campanie Dodon a propus un program electoral clar pro-rus, iar în precedenții trei ani a fost megafonul numărul 1 al Rusiei contra Acordului de Asociere al Republicii Moldova cu Uniunea Europeană.
Spre exemplu, când Moldova semna Acordul de Asociere în 2014, Dodon declara dezastru național, spunea că e o zi neagră, comparabilă cu ziua începerii războiului din Transnistria.
Până atunci și de atunci, a luptat aprig cu Europa. Promitea să denunțe Acordul de Asociere și să ducă țara în Uniunea Euroasiatică, etc.
Asta putem afla și din acest videoclip:
Pentru că era foarte util Moscovei, pro-rusul Dodon a beneficiat de tot suportul din Moscova. Întâlniri regulate cu Putin, favoruri pentru agenții economici, lucru care îi susținea ratingul.
În schimb, a avut o misiune pe care a ratat-o – să promoveze interesele Rusiei.
Desigur că accederea lui Dodon în funcția de președinte a trezit multe așteptări. Atât la Moscova care se aștepta la rezultate, cât și în rândul populației care l-a votat și care sincer vrea relații extrem de apropiate cu Moscova. Foarte apropiate.
Doar că… Dodon a eșuat. Lamentabil. Moldova e tot mai pro-europeană și tot mai sceptică față de perspectivele Uniunii Euroasiatice (UEA), în pofida screamătului lui Dodon.
Asta, cel puțin sugerează Barometrul Opiniei Publice – cel mai credibil și longeviv birou de sondaj din R.Moldova, dar și alte sondaje care confirmă această tendință.
Iată mai jos niște date comparative, fără multe interpretări personale.
Estul sau Vestul?
În 2016, în cazul unui referendum în care populația trebuia să aleagă între UE și UEA, 44% aveau să voteze pentru Uniunea Euroasiatică și doar 30% pentru Uniunea Europeană. În 2020 oamenii în proporție de 47.5% ar vota pentru UE, și doar 18% – pentru Uniunea Euroasiatică.
Referendum de aderare la Uniunea Europeană. Dacă în 2016 ar fi fost organizat un referendum la care oamenii să fie întrebați dacă vor să adere la UE, voturile s-ar fi împărțit cam în jumate pro (38%) și contra (37.3%). Când voturile se împart în jumătate, poți numi asta orice, dar nu consens.
În 2020 un astfel de referendum ar trece lejer, cu aproape 60% pentru și doar 20% contra. Ne apropiem de consens.
Pe de altă parte, suportul pentru Uniunea Euroasiatică s-a topit în acești patru ani. În 2016, 53% din respondenți ar fi votat pro la un referendum de aderare la UEA și doar 23% – contra.
În 2020 – pentru aderare la UEA ar vota doar 30%, iar votul celor care ar vota contra a crescut de aproape două ori (38%).
Ce înțeleg eu din aceste cifre?
Că Rusia a greșit strategic când a investit în Igor Dodon. A fost și opoziție, a fost și guvernare. În acești patru ani a fost în toate ipostazele. Dodon a eșuat să avanseze sentimentul pro-rus în Moldova.
Că țara se schimbă, vrea Dodon sau nu. Oamenii noștri înțeleg bine și pot face diferența dintre bine și rău. Că propaganda poate și funcționează, dar nu la nesfârșit. Dodon ar câștiga mai simplu un scrutin din 2016 decât din 2020. I-a rămas unica soluție – să fraudeze, să aducă transnistreni cu hurta, să cumpere, să falsifice.
Că Igor Dodon și-a încălcat promisiunile date în campanie. Și-a dezamăgit patronii de la Moscova și a trădat alegătorul care sincer vrea o Moldovă pro-rusă. Sunt tot mai puțini, pentru că oamenii, totuși, înțeleg chestii. Dar Dodon i-a trădat anume pe cei puțini care au rămas.
Renumita vorbă „și cu estul, și cu vestul” al lui Dodon este un simplu refugiu. Nici el nu crede în ce spune. Dodon trebuie să migreze de la imaginea candidatului pro-rus și nu prea are în altă parte încotro.
Și cel mai important – Dodon nu mai corespunde sentimentelor populației. În 2016 eram o societate puțin mai confuză. Am devenit ceva mai înțelepți. Suntem, totuși, o țară diferită. Igor Dodon aparține trecutului. El nu ne poate duce în viitor.
Haideți să strângem rândurile, să ne începem a organiza de pe acum, și să-l dăm jos pe DODON. Nu va fi ușor, dar trebuie să reușim.
Vom reuși dacă vom apela la susținătorii lui Dodon și dacă vrem să le avem votul, trebuie să-i ajutăm să înțeleagă. Cu multă răbdare, cu argumente. Fără batjocuri și înjurături. Fără ură.
Igor Munteanu, reprezentantul blocului ACUM, format din Partidul Platforma Demnitate şi Adevăr şi Partidul Acţiune şi Solidaritate, Igor Munteanu, fost ambasador al Republicii Moldova în Statele Unite ale Americii, a declarat că preşedintele Igor Dodon a prezentat în cadrul Conferinței de securitate de la Munchen desfășurate anul trecut, un plan de federalizare a Republicii Moldova.
Igor Munteanu a declarat că planul preşedintelui Dodon este unul periculos și mai mult decât atât, acest plan ar ignora fundamentele statului Republica Moldova, oferind pârghii regimului separatist de la Tiraspol.
”Acest plan a circulat în cancelariile occidentale din luna septembrie, însă doar la Conferinţa de la Munchen am putut avea o copie a acestui plan. Intenţia preşedintelui Dodon este (…) să creeze o coaliţie cu Partidul Democrat şi să ofere un cadou Federaţiei Ruse, sub forma de federalizare a republicii sau a unei confederaţii. Este un plan anticonstituţional, sunt interese ostile faţă de interesul naţional al R. Moldova şi ignoră totalmente interesele cetăţenilor moldoveni.”, a declarat Munteanu.
Igor Dodon a anunţat că a prezentat la Conferinţa de securitate de la Munchen viziunea sa referitoare la menţinerea şi consolidarea principiului privind neutralitatea permanentă a Republicii Moldova.
De asemenea, la întrevederea cu Dl Tohmas Mayr Harting, Reprezentant Special al OSCE pentru reglementarea conflictului transnistrean și Klaus Neuchirch, Șeful Misiunii OSCE, Igor Munteanu a reiterat următoarele:
– Transnistria este calificată ”teritoriu ocupat” prin Hotărârea Curții Constituționale N.14 din 02.05.2017; astfel, toate partidele democractice și autoritățile R.Moldova au obligația legală de a folosi acest termin cu referință la regimul de la Tiraspol, respingând orice tentative ale unor grupuri de persoane, partide politice și chiar misiuni diplomatice străine de a egaliza acest regim cu statul R.Moldova, ca stat suveran și recunoscut pe plan internațional.
– Scopul esențial al reglementării conflictului este de a extinde autoritatea și mecanismele constituționale ale statului (R.Moldova) de protecție juridică, socială și politică pentru toți cetățenii săi din stânga Nistrului, și nu de a permite unor politicieni imorali să-și asigure beneficii odioase, negociate pe sub masă.
– RM are obligația de a cere tuturor partenerilor săi internaționali aplicarea unei Politici de condiționalități democratice în procesul de reglementare a conflictului, eliminând abuzurile și corectând concesiile oferite Tiraspolului;
– Evacuarea militarilor ruși, distrugerea echipamentului militar și a munițiilor vechi sunt priorități necondiționate pt OSCE și R.Moldova;
– Poziția principială a PPDA este de a respinge orice ”elemente de suveranitate” care pot fi atribuite regimului separatist, fie din incompetență, fie din interes meschin de către actuala putere,
– Orice soluții de federalizare ori de confederalizare ori de statute speciale, impuse din exterior, vor fi ilegitime în lipsa sprijinuli popular și în condițiile nerespectării Constituției RM, care obligă Rusia să-și retragă necondiționat militarii din R.Moldova.
Republica Moldova a revenit în sfera de influență rusească, iar mai departe Dumnezeu știe ce ne așteaptă. Doar că există un detaliu, care unora le scapă. Acest lucru s-a produs nu pe 12 noiembrie, când a fost demis Guvernul Sandu, ci pe 8 iunie, când s-a format coaliția nefirească PSRM-ACUM.
Este o prostie să înjuri Rusia. Moscova nu a făcut decât să-și promoveze propriul interes. Asta ar trebui facă fiecare țară care se respectă, prin urmare, n-ai de ce să te superi. Dar dacă tot țineți cu tot dinadinsul să găsiți vinovați, vă propun o listă cu idioți utili, care au făcut posibil acest lucru. Credeți-mă, fără ei, am fi trăit astăzi o cu totul altă realitate.
Partidul Socialiștilor ar fi existat doar ca obiect de studiu, iar Dodon, cel mai probabil, îi făcea companie lui Filat la Penitenciarul 13. Dar nu a fost să fie, pentru că practica bate gramatica, iar discernământul plânge și suspină în singurătate.Ordinea e aproximativă, pentru că îmi vine greu să spun acum care dintre cei vizați au avut un rol mai important în această acțiune subversivă.
Maia Sandu
S-a lăsat folosită de grupurile de interese din anturajul fostului său șef de partid, Vlad Filat, și s-a angajat într-un război de uzură cu gruparea Plahotniuc, fără să aibă un interes direct. A deturnat (voluntar sau involuntar) atenția publicului de la adevăratele pericole, care amenință securitatea Republicii Moldova, promovând teme false sau secundare.
A compromis iremediabil noțiuni precum meritocrație, concurs, nepărtinire, integritate.Este un politician limitat, inflexibil și fără identitate clară, viziune și competențe, chiar dacă încearcă să pară consecventă și de neclintit. Îi lipsesc cele mai importante calități specifice unui lider autentic – înțelepciune, blândețe și compasiune.
Conduce un partid prost organizat, format în mare parte din activiști tineri fără experiență, dar autosuficienți. Prestația slabă a cabinetului său, incapacitatea de a se ține de cuvânt, mesajele confuze sau chiar contradictorii în ceea ce privește politica externă, cedările inexplicabile în fața președintelui Dodon, au avut efecte catastrofale pentru ”dreapta” politică, pe care a monopolizat-o. Prin comparație cu echipa Maiei Sandu, socialiștii pro-ruși par oameni educați și de treabă, astfel încât, în premieră, rolurile în percepția publică s-au inversat. Sub conducerea ei, ”dreapta” a devenit isterică, lipsită de substanță și incapabilă să opereze cu argumente, în timp ce ”stânga”, dimpotrivă, s-a prezentat ca fiind calmă, competentă, echilibrată și dispusă să facă concesii.Altfel spus, Maia Sandu a reușit ceea ce părea imposibil – să-l facă pe Igor Dodon să pară simpatic.
Andrei Năstase
Un aventurier politic fără discurs și carismă, total ieșit din tiparele cu care ne-am obișnuit. A intrat în politică pe ușa din dos, ca exponent al unei grupări rivale clanului Plahotniuc. Totuși, a reușit, într-un mod greu de explicat, să deturneze energiile protestatare către interesul îngust al finanțatorilor săi și să deformeze mesajul politic specific opoziției.
Curajos și ambițios, dar plat în gândire, a transformat mișcarea protestatară într-o gloată obtuză, după chipul și asemănarea lui, după ce i-a înlăturat, rând pe rând, pe oamenii cu discernământ și bun simț. Ca lider politic și membru al Guvernului a avut o prestație lamentabilă, iar prin comportamentul său brutal și inadecvat a ajuns să provoace dezgust printre oamenii normali.La fel ca și Maia Sandu, Năstase a reușit ceea ce părea imposibil – să-l facă pe socialistul Ion Ceban să pară simpatic.
Societatea civilă ”progresistă”
A avut un rol determinant în compromiterea ”dreptei”. A încălcat toate ”canoanele” de care ar trebui să se ghideze organizațiile neguvernamentale, participând activ la conflictele de interese și servind deschis opoziția politică, sub paravanul ”corectitudinii politice”. A făcut insistent lobby în favoarea Maiei Sandu și lui Andrei Năstase în cadrul organizațiilor internaționale, pe care le-au bombardat cu rapoarte părtinitoare și rupte din context.Aceste ONG-uri s-au manifestat ca niște animale de companie ale grupărilor politice și au ”legiferat”, în fața opiniei publice, monstruoasa coaliție dintre ACUM și PSRM.
Jurnaliștii ”antisistem”
Nu mă refer la jurnaliștii plătiți să promoveze un anumit mesaj sau angajați la instituții de presă afiliate politic. Aceștia au făcut ceea pentru ce erau plătiți. Au fost însă și mulți din acei care au acceptat benevol rolul de idiot util, doar ca să fie în rând cu ”lumea bună”. Au contribuit plenar la transformarea politicienilor în idoli și au ascuns sub preș, într-un mod impardonabil, prostia și incompetența. De asemenea, au evitat ostentativ să penalizeze populismul și demagogia și au tratat superficial subiecte de importanță majoră, fapt care a deformat substanțial realitatea.
Influencerii online
În teniși și blugi rupți, cu ecranul telefonului crăpat, aere plictisite și cărți anticariat subțioară (pe care nu neapărat le citesc), au creat o adevărată forță subversivă pe rețelele de socializare. Atitudinile semidocte de pe blogurile și vlogurile lor, comentariile siropoase și total lipsite de consistență intelectuală au cucerit spațiul online, acoperind și împingând spre periferie opiniile calificate, demne de luat în seamă.Datorită faptului că au mii de urmăritori, la fel de mediocri ca și ei, prostia s-a răspândit pe arii extinse, iar ideile lor supte din deget au căpătat proporții de masă. În acest fel, au anihilat capacitatea de analiză și autonservare a maselor.
Diaspora
Rupți de realitățile cotidiene și influențați aproape exclusiv de ceea ce văd pe internet, conaționalii noștri de peste hotare au jucat și ei un rol determinant în schimbarea raportului de forțe în favoarea Rusiei. Însetați de informație, aceștia au consumat cu nesaț prostia și derivatele ei și le-au distribuit masiv, creând confuzie în rândul apropiaților de acasă, pe care îi întrețin.Mai mult, faptul că se află undeva în Occident, adică în ”lumea civilizată”, le-a creat percepția falsă că ei știu mai bine ce trebuie făcut și și-au arogat titlul de ”clasă superioară”, de care depinde soarta de mai departe a țării. Sunt victimele clasice ale propagandei și asta este trist.
Politicienii români ”de dreapta”
Oricât ar părea de paradoxal, anume politicienii români, în speță cei din tabăra progresistă și popular-europeană, au încurajat fragmentarea majorității românești din stânga Prutului și au legitimat cedarea unor importante centre de putere de la noi în favoarea Moscovei. Prea puțin familiarizați cu realitățile din Republica Moldova și ancorați în luptele intestine din România, aceștia s-au aventurat să facă expertize improvizate și comparații deocheate, total neinspirate și paralele cu realitatea, care au creat confuzie în rândul unioniștilor de la noi și i-au împins, fără să-și dea seama, în brațele rușilor.Tot ei sunt cei care au promovat în instituțiile europene interesele înguste ale partenerilor lor politici din Republica Moldova, chiar și atunci când mofturile acestora veneau în directă contradicție cu interesele românilor din stânga Prutului.
Cu titlu de paranteză, atrag atenția că, după căderea Guvernului Sandu, primarul de Iași, Mihai Chirica, s-a dezlănțuit împotriva liderilor Blocului ACUM, pe care îi acuză că au cedat puterea rușilor. Ceea ce i-a ”scăpat” însă edilului din capitala Moldovei istorice este că anume el l-a făcut pe Năstase cetățean de onoare al Iașiului, ridicând, în acest fel, prostia și impertinența la rang de virtute. Același lucru l-a făcut și primarul de Suceava. Așa că, în cazul fraților de peste Prut, e perfect valabilă zicala: ”Păzește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă apăr singur”.
Comentatorii români
La fel ca politicienii de peste Prut, analiștii ”dă la Bucurăști”, cu foarte mici excepții, au călcat prin străchini, de fiecare dată când au deschis gura pentru a comenta ce se întâmplă la ”frații basarabeni”. Cu aere de atotștiutori și falsă compasiune, aceștia debitează atâtea prostii de te apucă amețeala.N-am o problemă neapărat cu faptul că oamenii aceștia habar n-au ce vorbesc sau că nu înțeleg pe deplin subtilitățile politicii de pe Bâc. Deranjant este însă faptul că își prezintă opiniile ca fiind fără drept de apel și nici măcar nu admit că s-ar putea să n-aibă dreptate. Bineînțeles că cei cărora le conveneau mesajele lor le preluau și le tirajau și, în acest fel, tâmpeniile, formulate în limbaj academic, dădeau o alură românească luptei pentru putere, girată de Moscova. În plus, îi dezarmau pe puținii oameni cu discernământ, care simțeau, în adâncul sufletului, că sunt trași pe sfoară.
Liderii unioniști
Au fost total incapabili să-și apere adepții de abuzurile favoriților zilei și au privit cu nepăsare cum mesajul unionist este împins spre derizoriu. Mai mult, s-au înregimentat benevol și de-a dreptul umilitor în gașca pretins antioligarhică și au netezit, în acest fel, drumul socialiștilor spre putere. Unii au participat direct la resuscitarea lui Dodon, alții au dat aprobator din cap, în loc să tragă semnale de alarmă.
Degeaba strigă astăzi ca din gură de șarpe despre pericolul rusesc. Un politician responsabil anticipează riscurile, nu vorbește despre ele post-factum. O explicație ar fi că partidele noastre unioniste sunt, în majoritate absolută, extensii ale grupărilor politice de peste Prut, prin urmare, cum îi Tanda așa-i și Manda.
Liderii europeni
I-am pus la coada listei, pentru că lor nu prea am ce să le reproșez. Este adevărat, ei sunt printre principalii responsabili pentru situația în care am ajuns, dar revin la ideea că fiecare țară e liberă să-și promoveze propriul interes. Sunt, desigur, și mulți decidenți din structurile europene care au acționat după ureche, influențați fiind de lobbyștii ruși și partenerii lor moldoveni, care, cu sau fără voia lor, făceau parte din schemă.
Pe de altă parte, e de-a dreptul ridicol să-l vezi azi pe Joseph Daul, liderul PPE, măcinat de îngrijorări, după ce alaltăieri ridica în slăvi, la Chișinău, struțo-cămila ruso-europeană pe care tot ei ne-au băgat-o pe gât în vara acestui an.
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
CER SI PAMANT ROMANESC 