Un articol din 1912 despre vânzarea a două străvechi provincii românești
Două trădări
Hotine, Hotine,
Păzește-te bine,
Că muscalul vine,
Cu oaste pe tine!
(Cântec vechi)
Două trădări au făcut ca două străvechi provincii românești – Bucovina și Basarabia – să fie înstrăinate.
Povestea acestor trădări este astăzi foarte puțin cunoscută. Tocmai de aceea, cred că un articol publicat în numărul din 21 mai 1912 al revistei „Universul Literar” merită să fie citit chiar și după un secol de la prima lui apariție:
Pentru o tabacheră de aur și 5000 de galbeni…
“La 1775, pentru o tabacheră de aur și 5000 de galbeni, generalul rus Rumanzof și-a trădat țara; a retras trupele ce comanda și a lăsat ca Bucovina să fie ocupată de trupele austriace. Trei tratate și ticăloșia unui domn al Moldovei – Grigore Ghica Vodă – au întărit furtișagul Bucovinei, ca fiind vorba numai de ocuparea unei fâșii înguste de pământ, unui drum de comunicație între Ardeal și Pocuția, după cum fuseseră păcăliți sau după cum se lăsaseră a fi păcăliți miniștrii turci.
Și astfel istoria a avut să înregistreze smulgerea de către austriaci din pământul țărei românești a unui teritoriu care întrecea în îmbelșugare și valoare toată cealaltă parte a Moldovei, a peste 300 de orașe și sate care mai toate spuneau câte un fapt sfânt din istoria Moldovei lui Stefan cel Mare și a lui Petru Rareș.”
Trădarea fraților Moruzi
“Cu Ardealul cotropit de mult, cu Bucovina îngenunchiată coroanei habsburgice, României îi mai era păstrată o lovitură. Despre cele ce s’au petrecut peste douăzeci de ani, despre urgia ce s’a revărsat iarăși asupra Moldovei când cu încheerea unui nou tratat de pace între ruși și turci la 1812, de astă dată la București, un istoric povestește precum urmează: Împrejurările în care se încheia tratatul acesta sunt din cele mai ciudate.
În adevăr, Rusia find amenințată de Napoleon cel Mare cu un război groaznic, nu mai putea ține oștiri la Dunăre și prin urmare s’ar fi mulțumit să încheie pace cu turcii în orice condițiuni. Napoleon chiar înștiintă pe sultan să nu primească pacea cerută de țar, mai puțin încă să încuviințeze vreo pretențiune a lor, căci el a declarat război Rusiei.
Răpirea Basarabiei pe coperta revistei „Universului Literar
Din nenorocire, trebile din afară ale Porții se aflau atunci în mâinile fraților Moruzi, cari, ca toți grecii fanarioți, erau vânduți rușilor. Dragomanul Dimitrie Moruzi fusese însărcinat cu tratările păcii la București și lăsase să-i țină locul fratele său Panaiot.
Acesta, cum primi ștafeta lui Napoleon, în loc să o traducă și să o dea Sultanului, o trimite grabnic lui Dimitrie, care numai decât o arată solilor rusești, în loc sa o dea lui Galip-Effendi, împuternicitul Porții. Galip-Effendi, în necunoștință de împrejurări, văzând că solii ruși nu mai cer amândouă principatele și că se mulțumesc cu Basarabia, iscăli pacea.
Puțin după aceea trădarea Moruzilor se descoperi și, deși târziu, ei își primesc răsplata bimeritată; amândoi sunt decapitați, iar pe hârca lui Panaiot, lăsată în vileag trei zile, s’a scris:
“Cunoscând toate treburile politice ale guvernului său și unindu-se cu frate-său ca să le descopere vrășmașilor Statutul, trădătorul a plătit această crimă cu capul său”.
Și astfel la 16 Maiu 1812, se rupe din pământul Moldovei altă fâșie, ca o fâșie de carne, de astă dată de ceilalți prieteni, de ruși. Istoria a înregistrat faptul așa cum s’a petrecut, în toată ticăloșia lui.”
Foto: Cetatea Hotin
Istoria își va spune desigur cuvântul…
“Au trecut de atunci o sută de ani (notă: articolul citat a fost publicat în anul 1912). Afacerile politicești s’au schimbat și au schimbat mersul lucrurilor, de-au făcut ca ticăloșia să rămână ticăloșie, ba încă să sporească și să se întărească.
Istoria își va spune desigur cuvântul asupra acestor afaceri politicești, asupra acestor o sută de ani trecuți și urmașii urmașilor noștri vor ști, vor trebui să știe cel puțin: cum de, vreme de o sută de ani s-au lăsat două milioane de români pradă celei mai barbare desnaționalizări; cum de, peste o sută de ani Rusiei, prietenă a României, îi vine gust să sărbătorească cucerirea Basarabiei; cum de, cu tot patriotismul de care se face atâta caz la noi în Capitala Țării Românești, numai tineretul s’a asociat la doliul ce este, ce trebuie să stea pururi în inimile tuturor românilor după pământul moldovenesc de pe malurile Nistrului, sărutat de ostașii lui Ștefan-cel-Mare și bătătorit acum de cazacii moscoviți.
Cel puțin atât va trebui să se știe.”
Sursa: articolul “Cuvântul istoriei” – semnat A.A.D. – publicat în numărul din 21 mai 1912 al revistei „Universul Literar” – preluată din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor prin https://deieri-deazi.blogspot.com/ doua-tradari |
Premonițiile președintelui Iohannis la spitalul de urgență din Suceava în octombrie 2019: “Sunt convins că veți avea foarte mulți pacienți aici!”. VIDEO
VIDEO SINISTRU! În 2019 la spitalul de urgență din Suceava, Iohannis: „Sunt convins că veți avea foarte mulți pacienți aici!”, Foto: captură video Facebook
Pe 16 octombrie 2019, președintele Klaus Iohannis accepta invitația portocaliului Gheorghe Flutur, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, de a-și juca rolul într-o scenetă electorală de prost gust, în cadrul inaugurării Ambulatoriului integrat de specialitate al Spitalului Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava.
Deși era un eveniment la care ar fi fost poate necesară o atitudine mai sobră, mai serioasă, ținând cont și de natura obiectivului inaugurat, pe Iohannis îl treceau aproape fără întrerupere zâmbetele și rostea hlizindu-se în toate direcțiile următoarele :
“Avem, iată, la Suceava un model de bune practici în sistemul de sănătate românesc și îmi doresc să avem astfel de exemple peste tot în țară. (…) și sunt convins că veți avea foarte mulți pacienți aici! După ce vor vedea și vor auzi oamenii ce realizări aveți aici, în Suceava, fiți convinși că veți avea musafiri din multe alte părți.”, a spus Klaus Iohannis.
Inaugurarea Ambulatoriului integrat de specialitate al Spitalului Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, foto: presidency.ro
“Prezența mea aici, la inaugurarea acestui ambulatoriu, dovedește susținerea mea fermă pentru o reformă reală a sistemului de sănătate românesc, pentru schimbarea de paradigmă, pentru orientarea către tendințele europene şi internaționale.
Medicina primară şi cea de ambulatoriu constituie piatra de temelie a oricărui proiect de modernizare a sistemului de sănătate în direcția sustenabilității, a performanței şi, în definitiv, a traiectoriei europene. “, a mai declarat atunci Iohannis, preluat de Glasul.info.
Toate bune și frumoase, numai că de anul trecut, imediat după aceste declarații înflăcărate din campania electorală ale președintelui, epidemia de coronavirus izbucnită în China s-a tot răspândit către Europa și alte continente, luând proporțiile unei pandemii, iar ”guvernul meu”nu a luat din timp măsurile necesare pentru stăvilirea flagelului. Mult timp era arzătoare problema alegerilor anticipate care acapara aproape în întregime agenda președintelui și a liberalilor.
Spitalele nu au fost aprovizionate cu minimul necesar de materiale de protecție (măști, mănuși, combinezoane, dezinfectanți etc.) și nici cu echipamente pentru tratarea bolnavilor.
Nu este de mirare că situatia a devenit rapid critică în spitale. Personalul medical fie se imbolnaveste, intrând în contact cu pacienții fara să îi fie asigurate echipamentele de protectie, fie demisionează. Sunt și foarte multi medici care continuă sa ramâna în prima linie, dar și acestia atrag atenția ca nu au echipamentul ce le trebuie ca sa nu ajunga si ei in imposibilitatea de a-si face datoria.
Spitalul de la Suceava, de care era atât de mîndru președintele nostru drag, este în carantină după ce epidemia a lovit necruțătoare personalul medical care nu s-a putut proteja pentru că i-au lipsit materialele strict necesare.
În întregul orașul Suceava și în comunele învecinate, declarate și ele în stare de carantină, situatia se agraveaza, fiind inregistrate în total 638 de imbolnăviri si multe decese.
Incep sa iasa la iveală si chestiunile penale in ce priveste modul in care a fost gestionata epidemia. Situația este gravă și la Spitalul Militar, la Spitalul Universitar și la Spitalul Gerota din București, dar și la alte spitale din țară, unde personalul medical s-a îmbolnăvit.
Multe localități cer sa fie carantinate, mai ales ca primarii nu primesc sprijin de la centru: nu se fac testări, nu se dau dezinfectanti, nu are cine sa controleze răspândirea virusului și să ajute bolnavii.
În tot acest timp, guvernanții și președintele Klaus Iohannis ies la declarații cu mesaje în care spun ca sunt alături si de români, si de cadrele medicale, cerându-le tuturor sa reziste ca vor veni zile si mai negre și să se spele până atunci cu apă și săpun cât mai des…
Niciunul nu vorbește însa despre problemele grave care există acum, și a căror nerezolvare pune în pericol vieți sau chiar le curmă.
Spre aducere aminte: În Ardealul de nord ocupat de Ungaria în septembrie 1940, limba română a fost interzisă în spațiul public

Cercetând arhivele Serviciului Special de Informații din România, dr. Adrian Rezeanu, cercetător științific la Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan- Al. Rosetti” al Academiei Române, împreună cu arhim. dr. Emanuil Rus, starețul Mănăstririi “Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Bicsad, jud. Satu Mare, au alcătuit o șocantă carte despre atrocitățile și barbariile comise de către horthyști după 1940, o carte intitulată “Țara Oașului în memoria documentelor – volumul I”, din care prezentăm și noi câteva rânduri pentru a ilustra lupta sălbatică dusă în Ardeal împotriva limbii române.
“Limba română a fost interzisă total în spațiul public. La 12 septembrie 1941 studentul Viorel Pop, fiul comisarului de poliție Pop din Brașov, vorbea în românește cu fiul lui E. Hațeganu în fața casei acestuia din Cluj, strada Șincai nr. 7, când mecanicul Santa Mihaly și fratele lui Santa Ferencz i-au bătut crunt pentru utilizarea limbii române într-un dialog stradal” (sursa: “Țara Oașului în memoria documentelor – volumul I”, 2017).

“În orașe s-a interzis vorbirea limbei române pe străzi și în localuri. Cine vorbea românește, era imediat arestat și schingiut. (…) Limba română este interzisă, sub orice formă, în toate orașele din Ardealul ocupat. Populația românească, pentru a se pune la adăpost de maltratări, este nevoită să poarte insigne iredentiste și revizioniste maghiare.”, se arată într-o notă a SSI din Dosarul Nr. 37 / 1940, fila 6.

“Este interzis a se vorbi românește pe stradă și în localuri, iar în fața caselor locuite de români, aproape în fiecare seară se adună grupuri de soldați unguri, cântând cântece ofensatoare la adresa românilor”, se arată într-o notă a SSI din Dosarul Nr. 37 / 1940, fila 7.

“Ungurii au devastat, distrus și incendiat gospodăriile coloniștilor români. Au arestat pe românii care nu cunoșteau limba maghiară. Au încercat să siluiască femei și fete românce; nereușindu-le intențiile bestiale, le-au împușcat”, se arată într-o notă a SSI din Dosarul Nr. 37 / 1940, fila 8.

După venirea horthystilor în Ardealul de Nord, românilor le interzis accesul la carte sau la orice publicație în limba română, le era interzis să asculte orice radio în limba română, iar atunci când erau descoperiți, românii plăteau aceste fapte chiar și cu pedeapsa cu moartea.

Notă a SSI din Dosarul Nr. 37 / 1940, fila 10“
Populația românească de la sate nu are voie să asculte emisiunile posturilor de radio românești. Săteni care posedă aparate de radio sunt urmăriți de aproape, iar cei care sunt prinși că ascultă posturile românești sunt arestați și maltratați.” , se arată într-o notă a SSI din Dosarul Nr. 68 / 1941, fila 65.
