CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

CINE INTERZICE IMNUL NAŢIONAL ?

 

 

 

 

Pe 7 ianuarie 2016 la Sfântul Gheorghe s-a disputat o partidă de handbal dintre echipe din Sfântul Gheorghe și Universitatea Cluj. Datorită faptului că sportivele clujence au continuat să se antreneze în timpul intonării aşa zisului imn secuiesc, un imn care nu are ce să caute într-o competiție sportivă din România, publicul maghiar din sală le-a înjurat și huiduit pe clujence, în cele mai execrabile moduri, pe întrega perioadă a partidei, ieșind un mare tărăboi pe teren, în afara lui și în presă.

Ca urmare a acestui incident, în loc să se ia măsuri împotriva organizatorilor, atât pentru cântarea unui imn secuiesc provocator, cât și pentru comportamentul execrabil al publicului, iar terenul din Sfântul Gheoghe să fie suspendat jumătate de an, spre exemplu, iar clubul să fie amendat consistent, decizia a fost aceea de a se trimite o circulară instituțiilor sportive din țară prin care se invocă o hotărâre de guvern mai veche, și li se precizează astfel faptul că intonarea Imnului Național este interzisă în cadrul competițiilor interne.

 

 

 

 

 

Vă puteți imagina aberație mai mare decât asta? Practic, ungurii și secuii din Sfântul Gheorghe sfidează România, se comportă mizerabil cu echipa oaspete și tu, ca for de conducere al sportului românesc, în loc să iei măsuri împotriva lor, tu îi pedepsești exact pe cei pe care ar trebui să îi aperi: pe românii din toată țara!

Extras din explicația dată de Elisabeta Lipă pe pagina sa de Facebook, după ce subliniază că iubește foarte mult Imnul Național:

 „Nu știu dacă e relevant, dar nu mi s-a cântat niciodată imnul la vreo competiție națională și am câștigat 25 de titluri de campioană națională în carieră. Nici în deschiderea meciurilor din campionatul intern, la fotbal, handbal, volei, rugby, polo și alte discipline NU se intonează imnul național, deoarece nu este permis de legislația în vigoare în România. Nu am făcut altceva decât să respect și să aplic Legea în România în spiritul Constituției pe care am jurat la învestire, în onoranta funcție de ministru. Atât!

Citiţi aici întreaga declarație: http://www.dcnews.ro/elisabeta-lipa-rupe-tacerea-in-scandalul-imnului-na-ional_494826.html

Epilogul acestei poveşti urâte s-a petrecut în luna aprilie 2017 când preşedintele Klaus Iohannis a promulgat „legea privind intonarea imnului pe stadioane şi alte baze sportive, cu prilejul desfăşurării competiţiilor sportive oficiale de nivel naţional, la finala unei competiţii sau, după caz, la turneul final”, după ce deputaţii adoptaseră în data de 4 aprilie, în unanimitate, proiectul de lege care prevedea intonarea imnului pe stadioane.

„Imnul naţional al României se intonează şi pe stadioane şi la alte baze sportive, cu ocazia desfăşurării competiţiilor sportive oficiale de nivel naţional doar la finala unei competiţii sau, după caz, la turneul final, pentru toate categoriile de vârstă”, potrivit iniţiativei legislative care completează articolul 10 din legea nr.75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice.

 

 

 

 

 

Batjocorirea Imnului de stat  de către separatiştii transnistreni este o practică obişnuită în R.Moldova.

În videopclipul de mai jos vedem cum la liceul românesc din Tighina autorităţile separatiste au tăiat în timpul unei festivităţi, alimentarea cu curent electric, tocmai pentru a împiedica intonarea Imnului de Stat. 

  Pe tot parcursul festivităţii, circa zece miliţieni transnistreni îmbrăcaţi în civil au monitorizat manifestarea, iar pentru că a fost arborat drapelul şi s-a intonat imnul de stat, directoarea şcolii nu excludea că i s-ar putea deschide de către separatişti un dosar penal, pentru că ar fi fost încălcată aşa-zisa „constituţie” a regiunii separatiste transnistrene inventate de Moscova.

 

 

 

 

 

 

Dacă astfel de nemernicii au o explicaţie pe teritoriile româneşti aflate sub ocupaţie străină, atunci când factori de răspundere din conducerea României independente emit ordonanţe aberante care interzic cântarea imnului de stat al ţării noastre, nu poate fi găsită nici o justificare cât de cât inteligentă…

 

 

Surse:

http://www.cunoastelumea.ro/scandal-de-proportii-ministrul-elisabeta-lipa-a-interzis-imnul-national-pentru-a-nu-i-supara-pe-unguri/

http://www.prosport.ro/sport-life/klaus-iohannis-a-promulgat-legea-privind-intonarea-imnului-la-finalul-competitiilor-sportive-nationale-16250449

 

 

Publicitate

04/01/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Un raport trădător din anul 1923 al Partidului Comunist din România către Komintern, privitor la „problema naţională”

 

 

Harta etnică a României UNITE după Recensământul românesc din 1930), București, 1942 (Sursa: Mihăilescu, Vintilă, Blocul carpatic românesc)

 

 

 

Ciudăţenii kominterniste

 

 

Un document inedit, existent în Arhivele Naţionale – Fondul Comitetului Central al P.C.R. –

În istorie, „Nimic nu se schimbă, nimic nu se pierde, totul se repetă”. Un punct de vedere fals, tendenţios, calomniator, propriu bolşevismului imperialist, punct de vedere care şi astăzi este vehiculat de către „doctrina” Partidului Comunist existent în Republica Moldova (Basarabia) şi în parte, susţinut de propaganda iredentismului unguresc.

În cele ce urmează, redăm textul unui document original, existent în Arhiva Naţională a României.

Este un raport din anul 1923 al Partidului Comunist din România, către Komintern.

(Nu s-au  făcut modificari in text, nici măcar din punct de vedere morfologic. Mircea Vâlcu-Mehedinţi)

 

 

 

„Rezoluţie în problema naţională din România”.

 

 Traducere din limba germană (1923) [1]

„România capitalistă aparţine de acele state care prin deznodământul războiului mondial imperialist (Primul Război Mondial – n.r.), prin « unirea tuturor românilor » au subjugat importante părţi ale unor naţiuni mai dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural.

În ciuda « garanţiilor » pe care le acordă diferitele tratate de pace, naţionalităţile din România mare sunt subjugate fără milă de oligarhia boerilor români.

Toate încercările deznădăjduite făcute de naţionalităţile din ţară pentru îmbunătăţirea situaţiei lor economice, politice şi culturale până acum s-au zădărnicit prin trădarea propriei lor burghezii şi prin teroarea desfrânată politică şi militară a clasei dominante a României.

Marea burghezie română, care fără scrupule pune cu totul la cheremul capitalului Antantei « ţara unită şi eliberată din punct de vedere naţional », în acelaşi timp răpeşte de la masele naţionalităţilor drepturile lor elementare şi orice posibilitate de a se dezvolta mai departe din punct de vedere economic, politic şi cultural.

Printre naţionalităţile din România numai germanii şi ungurii au partide politice proprii care încă – având în vedere că conducerea acestora se află în mâinile magnaţilor şi capitaliştilor – nu sunt în stare să lupte pentru adevăratele interese ale acestor naţionalităţi.

Asuprirea turbată economică şi politică a naţionalităţilor, face uşor de înţeles, că masele largi ale acestora luptă cu cea mai mare înverşunare împotriva capitalismului panromânesc şi pentru eliberarea lor de sub jugul acestora.

Ţărănimea muncitoare şi muncitorimea Basarabiei care a trăit prima perioadă a revoluţiei ruse eliberatoare (care a trimis zeci şi zeci de mii de basarabeni români în minele din Siberia – n. M.V.M.) şi acum geme sub cizmele dictaturii militare române, fiecare zi îşi exprimă străduinţa sa fermă naţional-revoluţionară de a se uni cu U.R.S.S., pentru a asigura astfel dezvoltarea ei şi apărarea intereselor sale vitale.

La fel suferă masele de ţărani şi muncitori maghiari şi germani din Transilvania, populaţia muncitoare germană şi ucraineană din Bucovina şi Cadrilater.

Politica de sugrumare dusă de burghezia română le răpeşte posibilitatea de existenţă, le împinge în emigrare, în mizerie dublă, într-o înapoiere economică, politică şi culturală insuportabilă. Naţionalităţile din Transilvania, Dobrogea şi Bucovina duc de aceea o luptă nu mai puţin plină de sacrificii, la fel de neîntreruptă ca şi acelea din Basarabia pentru posibilitatea determinării libere, nesilite a soartei lor.

Având în vedere aceste mişcări separatiste ale naţionalităţilor ţării, P.C.R. are următoarele sarcini generale:

 

 

1. Prin propaganda şi activitatea lor de zi cu zi să demaşte caracterul antinaţional al burgheziei române dominante, rolul trădător al magnaţilor maghiari, fabricanţilor germani, moşierilor ruşi şi bulgari şi alianţa lor cu oligarhia română, cât şi ipocrizia şi incapacitatea socialdemocraţiei de a rezolva problema naţională, a trezi muncitorimea tuturor naţionalităţilor împotriva şovinismului propriei burghezii şi a duce o luptă necruţătoare împotriva antisemitismului, ca o încercare de a abate atenţia maselor muncitoare de la rezolvarea problemelor sociale – subliniind totodată în mod clar că P.C.R. luptă împotriva capitalului evreesc (în vorbe doar, pentru că acest mare capital din lume este de sorginte kazaro-evreiesc, aparţinător atotputernicei masonerii, care este, bineînţeles, tot kazaro-evreiască – n. M.V.M.), la fel ca şi împotriva oricărui alt capital şi îşi pune ca sarcină de a uni masele muncitoare evreeşti (eu n-am prea văzut kazaro-evrei muncitori, doar unu-doi frizeri, însă în uzine, fabrici sau agricultori nu ştiu dacă ar fi existând unu-doi – n. M.V.M.) în rândurile comune ale proletariatului revoluţionar, a face ca masele muncitoare ale populaţiei româneşti să înţeleagă că lupta naţionalităţilor împotriva puterii burgheziei româneşti întăreşte lupta de eliberare a proletariatului român şi că este în interesul nemijlocit al victoriei revoluţiei şi a obţinerii adevăratei independenţe a României de a sprijini aspiraţiile maselor ţărăneşti şi muncitoare ale naţionalităţilor, pe baza principiului dreptului naţiunilor la autodeterminare până la despărţirea lor totală de statul existent (n. M.V.M.).

 

2. În numele tuturor asupriţilor şi exploataţilor.

 

– a lua atitudine împotriva manifestăţilor ale asupririi şi împotriva principiului naţiunii şi limbii dominante;
– a se ridica pentru completa egalitate în drepturi a naţionalităţilor şi a combate energic îngrădirile economice, politice şi culturale (românizarea forţată prin colonizare, şcoli, biserici etc.) care se fac în dauna naţionalităţilor; (Niciodată România nu a ocupat vreo regiune, vreun teritoriu străin, dar mite să-l şi românizeze!

Singurii ungurii au procedat la maghiarizarea românilor, în Transilvania de Nord ocupată între1940 şi1944, precum şi la colonizarea ungurilor în această regiune, aduşi din Ungaria Veche! Sau, şi astăzi, cum procedează U.D.M.R. – prin politica paşilor mărunţi – în special în judeţele Covasna şi Harghita, sub oblăduirea conducerii noastre de stat – n. M.V.M.).

– a apăra necondiţionat toate revendicările naţionalităţilor privind participarea lor liberă la administraţia de stat şi locală, folosirea nelimitată a limbii lor naţionale în şcoli, cât şi în toate domeniile vieţii de stat, cât şi libertatea presei, a culturii, a religiei.

 

 

3. Accentuând neobosit necesitatea alianţei între proletariatul revoluţionar şi masele persecutate ale naţionalităţilor poate fi obţinută, în mod exclusiv pe calea revoluţiei sociale a clasei muncitoare – a folosi tactica frontului unic faţă de masele populare revoluţionare ale naţionalităţilor şi faţă de organizaţiile lor, naţional-revoluţionare legale sau ilegale şi pentru obţinerea prin luptă a guvernului muncitoresc-ţărănesc şi a federaţiei republicilor muncitoreşti-ţărăneşti liber constituite, independente şi egale în drepturi.”

 

 

Sursa: art-emis.ro/

Col (r) Mircea Vâlcu.Mehedinti   

[1] Arhivele Naționale ale României. Fond C.C. al P.C.R. – Secţia Organizatorică, Dosar 36/1923

19/12/2014 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , | 2 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: