NAȘTEREA POPOARELOR MEDIEVALE EUROPENE

 

 

 

 

Formarea popoarelor medievale europene

 

 

 

 Harta Europei in anul 100

 

I. Popoare şi limbi indo-europene

• Patria primitivă: din nordul Mării Negre până în Asia Centrală („civilizaţia kurganelor”).

• Perioada: 3500 – 2500 î. Hr.

• Procesul de indo-europenizare a Europei (pe parcursul a două – trei milenii): aşezarea populaţiilor războinice de păstori şi agricultori peste populaţiile agricole neolitice impunându-şi tehnicile şi valorile spirituale. S-a produs procesul de aculturaţie – asimilarea de către un popor a elementelor de cultură şi civilizaţie străine, renunţând parţial sau total la cele proprii.

• Extindere:

•    Celţii – Europa vestică şi centrală;

•    Traco-ilirii – Europa sud-estică;

•    Latinii – Italia centrală;

•    Germanii, slavii, balticii – Europa nordică;

• Societate: sistemul tripartit (trifuncţional):

•    Funcţia politico-religioasă: preoţii şi suveranul;

•    Funcţia militară: războinicii (aristocraţia);

•    Funcţia economică: poporul (ţăranii şi orăşenii).

• Limbi indo-europene:

•    Grupul romanic:

– Italiana;  Franceza;  Spaniola; Portugheza;  Româna; Occitana; Reto-romana; Sarda

 

•    Grupul germanic:

–   Germana; Flamanda; Afrikaans; idis Engleza; Suedeza; Norvegiana;  Daneza;  Olandeza;

•    Grupul slav:

–    Rusa  ;   Ucraineana;   Poloneza;    Ceha;    Slovaca; Sârbo-croata;  Slovena;  Bulgara; Soraba

•    Altele:

–    Greaca;  Limbile baltice: letona, lituaniana; Basca

• Limbi ne-indo-europene:

•    Fino-ugrice:

–    Maghiara; Finlandeza;  Estoniana;

•    Uralo-altaice:

–    Turca;   Tătara.

II. Marile migraţii şi căderea Imperiului Roman de Apus

• Agonia unei societăţi: Imperiul Roman a devenit în secolul al IV-lea o „ruină reparată”(după reformele împăraţilor Diocletian şi Constantin cel Mare).

–    Ansamblul roman este tot mai mult dislocat de particularităţile regionale, mereu mai pronunţate (revin la suprafaţă elemente de cultură şi limbi preromane: celtice, tracice);

–    Imperiul se dezmembrează din cauza armatelor care erau formate din mercenari barbari, conduse de generali barbari. Frontiera dintre romani şi barbari nu mai este eficientă;

–    Oraşele se fortifică (devin civitates);

–    476 – ultimul împărat roman, Romulus Augustulus, este detronat de barbarul Odoacru, care se proclamă rege al Italiei şi trimite însemnele imperiale la Constantinopol.

Astfel se pune capăt unui „imperiu-fantomă”, unde împăratul controla doar Italia.

• Cauzele marilor migraţii:

•    Creşterea demografică în rândul populaţiilor barbare;

•    Atracţia exercitată de bogatia si gradul superior de civilizatie a Imperiului Roman;

•    Presiunile exercitate de alte popoare barbare.

 

 Europa in anul  600

• Crearea regatelor barbare – germanice (sec. V):

•    Vizigoţii pătrund la sfârşitul secolului al IV-lea în Imperiul Roman. După ce ard şi jefuiesc Roma (410), trec în Peninsula Iberică unde pun bazele primului stat barbar.

•    Vandalii pradă Gallia, pătrund în Spania de unde sunt împinşi de vizigoţi în Africa de Nord unde întemeiază un regat propriu.

•    Burgunzii creează un stat în sud-estul Galliei.

•    Francii lui Clovis întemeiază regatul Merovingian (după numele dinastiei) în nordul Galliei.

•    Ostrogoţii conduşi de Teodoric pun bazele unui stat propriu în Italia.

•    Anglo-saxonii (sfârşitul secolului al V-lea – începutul secolului al VI-lea ) invadează pe mare Britania unde vor întemeia mai multe regate.

•    Longobarzii vor cuceri, începând cu secolul al VI-lea, Italia.

• Migraţiile slave (secolele VI-VII):

 

Europa in anul 700

•    Slavii de răsărit au constituit popoarele bielorus, rus şi ucrainean.

•    Slavii de vest au format popoarele ceh, slovac şi polon;

•    Slavii de sud: sârbii, bulgarii şi croaţii.

• Migraţiile târzii ale popoarelor türcice şi mongole (secolele XI-XIII):

 

Europa in anul 1000

•    Uzii•    Pecenegii•    Cumanii•    Tătarii (mongolii•    Turcii.

• Consecinţele marilor migraţii:

•    Politice: constituirea regatelor barbare pe teritoriul fostului Imperiu Roman;

•    Etno-lingvistice: apar noi popoare şi familii de limbi indo-europene;

•    Sociale: apar noi categorii sociale, noi relaţii în cadrul societăţii;

•    Economic: decăderea comerţului şi a oraşelor, ruralizarea societăţii;

•    Religios: noile popoare europene adoptă creştinismul, turcii islamismul datorită contactului cu arabii.

• Două societăţi: confruntare sau sinteză ?

•    Romanii au de partea lor numărul şi cultura;

•    Barbarii au de partea lor forţa militară;

•    Ideea imperială dispare, este înlocuită cu regalitatea de tip germanic. Teritoriul este privit de noii cuceritori ca pe o simplă proprietate, iar regii îşi împart imperiul ca pe o moşie, între fiii lor.

• Romanitatea occidentală – romanitatea orientală (395 – divizarea Imperiului Roman):

•    Romanitatea occidentală: limba oficială, liturgică şi de cultură  – latina :

–    Italia;

–    Gallia (Franţa);

–    Hispannia;

–    Britannia;

–    Germania;

–    Africa de Nord

•     Romanitatea orientală:

–    Imperiul Bizantin se grecizează.

–    Peninsula Balcanică se slavizează.

–    Limbă romanică: româna. 

 

 Europa in anul 1300

 

Harta Europei in anul 2000

Surse: istoria.md / google.ro

 CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2011/01/17/romani-saumoldovenivlahivalahivolohi-video-asa-i-romanul-2/

 

Publicitate