CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Un român în Ţara de Foc

 

 

 

Patagonia si Tara de Foc – Extreme Travel

 

 

 

 

 

 Țara de Foc este un teritoriu insular situat la capătul cel mai sudic al Americii de Sud, despărțit de continentul american prin strâmtoarea Magellan, având o suprafață de 73.746 km².

Puțini știu însă, că multe dintre toponimele din Țara de Foc (Tierra del Fuego) poartă denumiri românești, datorită lui Julius Popper (n.15 decembrie 1857 la București, Țara Românească – d. 5 iunie 1893, Buenos Aires, Argentina), un inginer, cartograf și explorator român de etnie evreiască.

După ce a absolvit  Politehnica din Paris și a  devenit inginer de mine și metalurgie, Julius Popper a călătorit în  Egipt, Turcia, India, China, Japonia, Rusia, America de Nord, în New Orleans, SUA.

In capitala Cubei, Havana, a proiectat  planul orasului si al portului. In anii 1884-1885,a  lucrat  in Ciudad de Mexico ca redactor la publicatia “Diario de los Forasteros”.

La 7 septembrie 1886, s-a îmbarcat pe un vapor englez care venea de la Montevideo, cu destinația  orașul Punta Arenas în Argentina.  

Scopul lui  era să ajungă în Țara de Foc în căutarea aurului, descoperind că  plajele atlantice ale Țării de Foc conțineau aur, într-o cantitate mai mare decât în restul Patagoniei.

Descoperirea sa a trezit un interes nesperat de participare la subscripția publică de acțiuni pentru înființarea societății anonime „Compañía Anónima Lavaderos de Oro del Sur”.

Această societate era destinată strângerii fondurilor necesare exploatării aurifere și la fondarea ei au participat personalități din capitala argentinieană.

În Golful San Sebastian a amenajat instalaţii de spălare a aurului şi locuinţe pentru o comunitate numeroasă. El a întemeiat o colonie căreia i-a dat numele El Páramo (Pustiul) – astăzi Río Grande.

Ulterior, şi-a extins activitatea şi în alte colonii din Ţara de Foc: Beta, Cullen şi Carmen Sylva, unde înfiinţează noi exploatări.
Tot el a elaborat legi şi regulamente şi a înfiinţat o poliţie locală, a organizat un serviciu poştal pentru care a tipărit timbre cu iniţiala numelui său, a emis bani. De asemenea, a creat o flotă care făcea curse periodice între El Páramo şi Punta Arenas.

Lui Popper i-au fost acordate de statul argentinian în timpul șederii sale în Țara de Foc, o serie de privilegii: dreptul de a dispune de o armată proprie  cu uniforme și armament și  dreptul de a  bate (în anul 1889) monede proprii din aur de 1 și 5 grame care au purtat denumirea de Popper.

 

 

 

 

Iuliu Popper, regele Tarii de Foc - Descoperă România Misterioasă

 

 

 

 

Unele surse susțin că s-au emis 1.000 bucăți din piesa de 5 grame și circa 5.000 bucăți din piesa de 1 gram la monetăria din El Páramo (piese mai grosolan realizate), iar la monetăria din Buenos Aires s-au turnat monede din circa 175 kg aur.

Numismații care studiază această emisiune monetară neobișnuită și foarte rară astăzi n-au reușit să stabilească precis cantitatea de aur transformat în monede la exploatarea El Páramo.

În anul 1891, va emite  propriile timbre poștale de 10 centavos, care, purtând inițiala numelui său, fapt care i-a creat probleme cu autoritățile locale și tot în acest an el își brevetează, cu nr. 830, „mașina de separare a aurului” („Cosechadora de Oro”) care, după el, este capabilă să spele 75 de tone de nisip pe zi, extrăgând 99,6% din aurul pe care-l conține nisipul extras.

 Julio Popper și-a stabilit de asemenea și propriul serviciu poștal în zona pe care o concesionase mărcile poștale putând fi văzute  imaginile la Muzeul de la capătul lumii ).


S-au tipărit două emisiuni , care se disting între ele  prin tonul culorilor, dar mai ales prin dantelarea defectuoasă a  mărcilor din prima serie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ramón Lucio Cortés,  administratorul Oficiului Poștal din San Sebastián,  a depus  o plângere la directorul general al Poștei și Telegrafului din Argentina referitoare la ștampilele utilizate de Popper pe corespondență, despre care a declarat că ” nu mi se pare legal „.

„Toată corespondența domnului Popper, care părăsește departamentul din San Sebastián, a continuat reclamantul, poartă acest tip de expediere și, deoarece există un birou poștal în acest departament, de care sunt responsabil, vă solicit pe  dumneavoastră pentru o rezoluţie”.

Influențele lui Popper l-au scos rapid din cauză, dar  documentele rămase în urma incidentului ne permit să cunoaștem detalii despre acest capitol al numismaticii și filateliei din Tierra del Fuego.

Dosarul format din plângerea lui Cortés a fost publicat și analizat de Walter L. Bose ( ștampila Tierra del Fuego. Julio Popper și postarea), și recent Carlos Baldassarre a studiat și subiectul într-un articol publicat în al doilea număr (noiembrie 2012), al Revistei Asociației Filateliei și Numismaticii din Río Grande Tierra del Fuego .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Julius Popper nu a fost doar un căutător de aur, ci și un mare cartograf. Multe din denumirile geografice existente astăzi în Țara de Foc sunt denumiri românești.

Printre acestea se numără: râul Ureche, râul Rosetti, munții Lahovary, Manu și Rosetti, Cordiliera Carlos I al Romaniei, Lacul Broșteni.

Munții aflați la vest de golful San Sebastian poartă numele de scriitoare al Reginei Elisabeta I a României, Carmen Sylva. Tot aici există vârful Sinaia, după orașul din România unde a fost construit Castelul Peleș, reședința de vară a familiei Regale.

După şase ani de explorări în Ţara de Foc, Popper a plănuit să organizeze o expediţie la Polul Sud.

Nu a mai apucat, fiind găsit mort la 6 iunie 1893 în locuinţa sa din Buenos Aires, la vârsta de 36 ani, autopsia stabilind că a murit în urma unui stop cardiac.

Călătoriile lui Popper și descoperirile sale au fost comunicate Institutului geografic Argentinean (Instituto Geográfico Argentino) de la Buenos Aires, unde a prezentat la 5 martie 1887 o comunicare, publicată în broșură în limbile spaniolă, franceză și română.

Julius Popper a fost și membru corespondent al Societății Regale de Geografie de la București, în al cărei Buletin a publicat mai multe scrisori despre cercetările sale din Țara de Foc (1889, 1892) și căreia i-a trimis un album cu fotografii.

Într-una din aceste scrisori, Popper își exprimă regretul că n-a mai putut reveni în țară de mulți ani declarând că„M-am născut român, sunt român și voi muri român, deși mă găsesc în mările antarctice.”

Mai multe relatări despre aceste călătorii, despre locurile pustii si inospitaliere și despre frumusețile lor înfricoșătoare au apărut, în românește, în ziarul „Românul”, în 1891, texte care revelau și un scriitor de gen cu mari posibilități .

 

 

 

 

 

Timbru românesc emis în 1986, cu portretul lui Julius Popper

 

 

 

 

 

Bulevardul principal și un mare complex comercial din cea mai sudică metropolă americană îi poartă numele.

Astăzi, teritoriul Tierra del Fuego (Țara de Foc) este împărțit  între Argentina și Chile, iar exploratorul  Julio Popper născut în îndepărtata Românie, a intrat în istoria ambelor țări.

 

 

 

 

 

 

http://actualidadfilatelica.blogspot.com/ estampillas-y-monedas-de-tierra 

http://www.radiometafora.ro  

https://adevarul.ro 

https://ro.wikipedia.org/wiki/Julius_Popper 

http://www.shtiu.ro

17/07/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

România, români/rumâni, românește

 

 

 

 

De ce România ? De ce români ? (mic dicţionar explicativ !)

( Cornel Bîrsan – http://istorie-furata.blogspot.com/2013/07/de-ce-romania-de-ce-romani)

ROMANIA : În anul 395 în urma morţii Împăratului Teodosiu I, Imperiul Roman a fost împărțit în două părţi între cei doi fii ai lui Teodosiu I: Honorius devine Împărat (395 – 423) al părţii occidentale a Împeriului Roman cu capitala la Ravenna, iar Flavius Arcadius (395 – 408) devine Împărat al părţii răsăritene cu capitala la Constantinopole care se va numi mai târziu Bizanț.

Grecii, majoritari în administraţia bizantină vor denumi noul imperiu: Basileia ton Rhomaion, adică Împărăţia descendenţilor Romei !

RHOMAIOI: romani, nume dat de greci populaţiei Romei. Pe parcurs acest termen îl vor extinde asupra întregii Italii şi asupra tuturor cetăţenilor romani din Imperiu. În ciuda faptului că elenii, îi vor greciza treptat pe romanii din Imperiul de Răsărit, iar majoritatea Împăraţilor romani de după sec.III vor fi de origine tracă, dacă sau iliră, grecii vor insista să-şi arate descendenta de la Roma !

În Imperiul Bizantin termenul de Rhomaioi va defini după sec. IV pe toţi locuitorii imperiului de răsărit şi ai comunitătii lui Cristos (!), noţiunea având semnificaţie politică, juridică, culturală şi religioasă, dar nu şi etnica

Sub termenul de Rhomaioi pe lângă greci (descendenţi ai romanilor şi moştenitori de drept ai imperiului bizantin <!?>) vor mai fi acceptaţi şi celelalte populaţi stăpânite sau controlate de bizantini: vlahi, bulgari, sârbi s.a. 

ROMANIA: Numele de Romania va fi utilizat de către occidentali încă din secolul al VII-lea pentru denumirea Imperiului Bizantin.

Între anii 1204 – 1261, după ocuparea Constantinopolelui de către latini, acestia vor adopta la rândul lor în documente numele de Romania.

 

     Se poate remarca pe hartă poziţionarea tărilor: Transilvania, Valahia şi Moldova, precum în mod ciudat şi triburi dacice. Romania este la sud de Dunare şi Tracia.

 

 

Hartă olandeză de la 1650. Se vede în mod clar poziţionarea diferenţiată a Transilvaniei faţă de Ungaria!  Romania este la sud de Dunăre şi Bulgaria.

 

 

Hartă a Turciei Europene. Se observă clar teritoriile româneşti de la nord de Dunare, dar şi Romania în sudul Bulgariei !

Rum, Rumelia: Turcii vor prelua acest nume bizantin de Romania pentru teritorii care au aparţinut de vechiul imperiu roman. În secolul al IX sultanatul selgiucid din Asia Mică se va numi sultanatul de Rum, iar ulterior teritoriile balcanice cucerite de către turci, la sud de Dunare, vor fi cunoscute sub numele de Rumelia.

 

Hartă a părţii europene a Imperiului Otoman

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Titlul hărții (sus): Befchrvinghevan VValachia, Servia, Bulgaria ende Romania !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Hartă care defineşte în mod clar teritoriile pe care exista în zona carpato-balcanică populaţie de origine latină (vezi titlul ROMAGNA !)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Harta de excepție de la anul 1690, în care pe lângă poziţionarea provinciilor româneşti de la nord de Dunare: Transilvania, Moldova si Valahia, ne prezintă lateral şi blazoanele țărilor identificate pe hartă. Interesant este însă faptul ca blazonul Valahiei nu este în mod normal “Acvila munteană”, ci un leu ridicat !

  Blazonul desenat de către cartograf, conform lui Octav – George Leca şi Mateiu Caragiale (Familii boiereşti române) este cel al familiei Bîrseştilor care alături de alte familii boiereşti din Muntenia vor fi în veșnic conflict cu domnitorii Ţării Româneşti.

 

 

 

 

 

Numele purtat de înaintașii românilor care au trăit teritoriul locuit de aceștia în decursul istoriei):

   În perioada antică:

  • lai – geți – agatârși – daci – besii – carpi – carpodaci – costoboci – megaloi dahae

  • ausoni – acatiri – anti – argaragantes și limigantes

În perioada medievală şi ulterioară:

  • vlahi – valahi – râcno-vlahi – cuțzo-vlahi – moro-vlahi – vlahioți – morlahi – morlaci – mavrovlahi

  • walachen (germană) – vlaski, vlasi (sârbă, bulgară) – valaques (franceză) – vlachs sau wallachians (engleză) – velascos (spaniolă) – velaci sau valacchi (italiană) – volohi sau vlohi (rusă,poloneză) – olah sau vlach (maghiară) – ulagh (tătară) – iflaklar (turcă)

  • rumâni

rumân (m.) :  1. forma arhaică și populară pentru român; 2. supus la clacă, șerb: moșnenii sau micii proprietari liberi, apăsați de biruri și sarcini, începură a se vinde (dela sec. XVI) la Domni, mânăstiri sau boieri și deveniau astfel rumâni; ei nu se mai puteau muta depe moșia unde se aflau și deveniau clăcași de baștină ai proprietarului («fiece rumân să rămâie veșnic în această stare», decretează Legătura lui Mihai-Viteazul).

În vechea limbă românească rumân e sinonim cu țăran (acest din urmă fiind necunoscut vechilor documente), de unde noțiunea de clăcaș, șerbia apăsând asupra sătenilor]. V. clacă.

(sursa: Lazăr Șăineanu, ed. VI (1929).

 

  • români, aromâni, megleno-români și istro-români

  

 

 

Imagini pentru teritoriul locuit de romani harta photos

 

 

Imagini pentru teritoriul locuit de romani harta photos

 

Limba românească:  Prin contactele internationale generate de domnitorii romani, aceștia și învățații curtilor domnești vor realiza, în primul rând cât de asemanatoare este limba valahă cu limba italiană, dar și cu limba franceză. Este momentul când apare întrebarea: cum se putea ca într-un teritoriu imens vorbitor de limbi slave și limba maghiară, la distanță de sute de kilometri de Italia sau Franța, exista o comunitate așa de mare de vorbitori de limba romanică ?

     Informațiile despre motivele latinității valahilor, vor veni, chiar dacă în mod deformat, pe linia monahală, a călugărilor greci cu care domnitorii și boierii valahi aveau legături, dar și din documentele și manuscrisele încă existente, la acea vreme, în cancelariile domnești.

      Istorici bizantini care aveau acces la un număr foarte mare de lucrari și documente scrise atingătoare de conflictul daco-roman, aveau să-și formeze o idee unitară, bazată pe istoricii antici, precum că Dacia a fost pustiită de daci, iar în locul lor Traian ar fi adus coloni din Italia. Caz elocvent este cel al cronicarului Ioan Kinnamos care referindu-se la vlahii înrolați în armata bizantină în timpul conflictelor armate din anii 1161 – 1168, dintre Împăratul Manuel I Comnenul (1143 – 1180) și Stefan al III-lea, Regele Ungariei, va afirma despre vlahi că aceștia: “ sunt colonii de demult ai celor din Italia.”

        Astfel de informații ajunse în țară, pe diferite căi, se vor răspândi în rândul clasei boierilor și apoi, prin aceștia la nivelul tăranilor, rezolvând problema ridicată privind originea latinității

       Afirmarea acestei latinități și a numelui de “rumân” era absolut necesară, în speranța câstigării ajutorului Occidentului Latin, și a Papalității în fața intențiilor dominatoare și expansioniste ale maghiarilor, polonilor, tătarilor, dar mai ales a turcilor. Ioniță Caloianul va încerca o apropiere față de papalitate în virtutea înrudirii latine, împotriva Imperiului Bizantin. Stefan cel Mare va solicita ajutor financiar și militar papalității, dar care din păcate nu va ajunge la el. Cea mai veche atestare documentară a numelui de țară este făcută în Scrisoarea lui Neacșu din anul 1521, sub forma  “cěra rumŭněskŭ (Țeara Rumânească). “

          Călătorii străini în ţările române din secolele  XVI – XVII, trimişi în mare parte de papalitate, în speranţa convertirii populaţiei băstinaşe la catolicism, vor confirma  utilizarea termenilor de rumân sau român.

 

            Printre aceştia îi vom menţiona pe:

 

 – Tranquillo Andronico, care notează în anul 1534 că Valahii  “acum se numesc romani” (cf.Endre Veress – Fontes rerum transylvanicarum: Erdélyi történelmi források)

 –  Francesco della Valle, menţionează în anul 1532, că valahii se numesc romani în limba lor, dând şi un exemplu interogativ: “Sti Rominest ? “ (cf. Claudio Isopescu, Notizie intorno ai romeni nella letteratura geografica italiana del Cinquecento)

 –  Johan Lebel, notează în anul 1542 că Valahii ”se numesc pe ei însişi Romuini” (cf.Adolf Armbruster, Romanitatea românilor )

 – Pierre Lescalopier, scrie în anul 1574, că valahii “se consideră adevaraţi urmaşi ai romanilor şi-şi numesc limba româneşte  (romanechte), adică romană” (cf.Paul Cernovodeanu, Studii si materiale de istorie medievală)

 – Ferante Capecci, menţionează în anul 1575, că valahii se numesc pe ei înşişi români – “romanesci” (cf.Maria Holban, Călători străini despre Țările Române)

     Istoricul polonez Stanisław Orzechowski menționează în anul 1542, că românii „se numesc pe limba lor romini după romani, iar pe limba noastră (poloneză) sunt numiți valahi, după italieni” (cf.Adolf Armbruster, Romanitatea românilor)

       Cert este faptul ca de la inceputul secolului al XVI, valahii vor fi conștienți de latinitatea lor, termenul de român câștigând, încetul cu încetul loc în istorie în fața termenului de valah.

    Din păcate demersurile românilor de ajutorare facute către Occident vor rămâne fără răspuns, termenul de rumân devenind în timp sinomim cu : iobag, șerb, vecin dar mai ales de “prost”  (Cf. Dicționar Explicativ al Limbii Române).   

Principatele Unite al Valahiei şi Modovei – Unirea de la 1859:

 

La 24 ianuarie 1859 se consfiinţeşte unirea Moldovei cu Valahia prin alegerea ca domnitor al Ţării Româneşti a lui Ioan Alexandru Cuza, după ce acesta fusese ales iniţial domnitor al Moldovei la 17 ianuarie 1859.

Numele noii ţări va fi: Principatele Unite ale Valahiei şi Moldovei ! ( şi nu România !)

În urma unificarii Parlamentului şi a Guvernului, act hotărât de Cuza în anul 1862 se va iniţia demersul de renumire a celor doua principate româneşti, treptat apărând pe firmament numele de România.

Abia după înlăturarea de la putere a lui Cuza în anul 1866, odată cu înscăunarea lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen se va adopta prin constituţie numele de România, nume acceptat şi de puterile timpului.

De ce România ?

După căderea Imperiului Bizantin şi cucerirea Constantinopolelui de către turcii, foarte multe familii grecesti se vor refugia la nord de Dunare, în Ţara Românească şi Moldova. Ulterior acest familii grecesti se vor implica în mod activ în cursul istoriei ţărilor române precum domnitori sau mari dregători. Foarte mulţi dintre unionişti care au ajutat la realizarea unirii celor două provincii erau descendenti ai familiilor greceşti. Într-o perioadă când la sud de Dunăre, Imperiul Otoman îngloba toate neamurile balcanice: bulgari, sârbi, muntenegreni, bosnieci dar mai ales greci visul de eliberare al grecilor şi renasterea Imperiului Bizantin era pur şi simplu o utopie.

Deoarece singura ţară balcanică care a reuşit să-şi recâştige identitatea în acele vremuri a fost Principatul Unit al Moldovei şi Ţării Româneşti, clasa conducătoare grecească din cele două provincii a încercat să transforme acest act într-unul propriu de identitate grecească în directa legatură cu aşa zisa descendentă romană şi pretenţie de reînviere a vechii Romanii, impunând pentru cele două ţări româneşti unite termenul de ROMÂNIA !!!.

Adevărul este însă altul, noi actualii Români nu ne cunoaştem numele Ţării decât cel acordat de agresori sau alţi binevoitori: Dacia, prin botez roman, Geţia prin botez grec, Valachia prin botez gotic, Romania prin botez grecesc !

Oare cum ne-am numit noi pe noi si tara noastră ? Lai ?…. Ţara Lailor ?

 

 

30/11/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: