CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

”Carte romăneascâ de învățătură dumenecele preste an și la praznice înpărătești.Di în limba sloveniască pre limba romeniascâ. De Varlam Mitropolitul de Țara Moldovei în tipariul domnesc.”

 Varlaam (n.1580 (1585?) – d. 18 august 1657)  a fost Mitropolit al Moldovei intre anii 1632- 1653  în timpul domniei lui Vasile Lupu.

Mitropolitul Varlaam s-a născut intr-o familie de razesi din Bolotesti, Putna. Numele său de mirean a fost Vasile Moțoc. De tânăr și-a îndreptat pașii spre Schitul Zosim de pe valea pârâului Secu, unde a învățat carte, și-a dezvoltat talentul de vorbitor și scriitor și a deprins limbile slavonă, latină și greacă. Pe locul schitului, Vornicul Nestor Ureche și soția sa Mitrofana au ctitorit, în 1602, Manastirea Secu  în care a început să funcționeze și o școală.

Mitropolitul Varlaam s-a numărat, în anul 1639, între cei trei candidați propuși pentru ocuparea scaunului de Patriarh ecumenic al Constantinopolului.

În timpul Mitropolitului Varlaam al Moldovei a fost zidită frumoasa și renumita biserică a Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași, ctitoria cea mai cunoscută a Domnitorului Vasile Lupu. În anul 1641, în aceasta biserică, a adus moaștele Cuvioasei Sf. Parascheva, dăruite Domnitorului Vasile Lupu de Patriarhia Ecumenica de Constantinopol.

În anul 1640, cu ajutorul Domnitorului Vasile Lupu, reușește să întemeieze la Iași, prima școala de grad înalt din Moldova, după modelul Academiei Duhovnicești de la Kiev, înființată acolo de Sfântul Ierarh  Petru Movila.

În aprilie 1653 s-a retras la manastirea Secu , unde a decedat în anul 1657.

La propunerea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei , în data de 12 februarie 2007 , Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a înscris în rândul sfinților din calendar pe învățatul Mitropolit Varlaam al Moldovei, cu zi de pomenire la  30 august.

Cazania din 1643 este cea mai însemnată lucrare a mitropolitului Varlaam, și în același timp una din cele mai de seamă din istoria vechii culturi românești.

Intitulată „Cartea românească de învățătură la dumenecele preste an și la praznice împărătești și la svănți mari“ sau „Cazania”, a apărut la Iași, în 1643.

Are 506 file, ilustrate cu numeroase gravuri, reprezentând scene biblice, chipuri de sfinți la care se adaugă inițiale înflorate, frontispicii, viniete, podoabe finale.

Cartea începe cu un „Cuvânt“ adresat de domitorul moldovean  Vasile Lupu „la toată semenția românească de pretutindeni ce se află pravoslavnici într-această limbă“, arătând că oferă „acest dar limbii românești, carte pre limba românească, întăiu de laudă lui Dumnezeu, după aceia, de învățătură și de folos sufletelor pravoslavnici“.

Urmeaza apoi un „Cuvânt către cetitoriu“ al mitropolitului. Din aceste două prefețe se desprinde ideea unității de neam și de limbă a românilor din Moldova, Muntenia și Transilvania.

Cartea are două părți. Partea întâi cuprinde 54 de cazanii la duminici, iar partea a doua cuprinde 21 de cazanii la diferite sărbători.

Mitropolitul moldovean și-a cules materialul „din multe scripturi din limba slavoniască“, arătând în prefață că este „adunată din toți tălcovnicii Sfintei Evanghelii, dascălii Bisericii noastre“.

Varlaam are meritul că a strâns într-o lucrare unitară vechile cazanii, care circulau în țările românești în manuscris, traduse din grecește sau din slavonește, le-a revizuit și le-a dat ca „dar“ întregului popor român.

Cazania a adus un aport prețios la formare limbii noastre literare, fiind scrisă într-un stil viu și plin de culoare, cu fraze bogate în comparații pitorești și expresii plastice. Prin conținutul ei, dar și prin frumusețea graiului, Cartea românească de învățătură a lui Varlaam a cunoscut o răspândire mult mai largă decât orice altă carte românească veche, ajungând nu numai în mâna episcopilor și a preoților, ci chiar a credincioșilor de la sate.

Cea mai largă răspândire a cunoscut-o în Transilvania, unde s-au făcut copii după ea și au avut loc procese pentru a intra în posesia ei. Considerată de Nicolae Iorga, drept opera cea mai populară a epocii noastre vechi, ea conține primele versuri în limba română, intitulate Stihuri în stema domniei Moldovei, prin care este recunoscut meritul domnitorului Vasile Lupu în tipărirea cărții.

Considerată de Nicolae Iorga , drept opera cea mai populară a epocii noastre vechi, ea conține primele versuri în limba română, intitulate „Stihuri in Stema Moldovei” , prin care este recunoscut meritul domnitorului Vasile Lupu  în tipărirea cărții.

Criticul Nicolae Manolescu în lucrarea sa „Istoria critică a literaturii române”desprinde următoarele trăsături ale operei: frumusețea limbii utilizate -vorbește pe înțelesul tuturor, presărând explicațiile cu întrebări retorice și cu îndemnuri, arta povestirii – este primul nostru povestitor, înfățișînd țărănește chestiunile teologice.

 

Cazania lui Varlaam, Iași, 1643

”Carte romăneascâ de învățătură dumenecele preste an și la praznice înpărătești. Și la Svănți Mari.

Cu zisa și cu toată cheltuiala lui Vasilie [Lupu] Voivodul și Domnul Țărăi Moldovei. Di în multe scripturi tălmăcită. Di în limba sloveniască pre limba romeniascâ. De Varlam Mitropolitul de Țara Moldovei în tipariul domnesc.”

 

”CUVÂNT ÎNPREUNÂ

CĂTRÂ TOATÂ SEMENȚIA ROMENEASCÂ

 

Prea luminat întru pravoslavie, și credincios întru Părintele Nenăscut, și întru Fiul de la Părintele Nenăscut mainte de toți vecii, și întru Duhul Svănt dela Părintele Purcezătoriu, și pre Fiul Odihnitoriu, Svănta Troiță Unul Adevărat Dumnezău Ziditoriu și Fâcătoriu tuturor văzutelor și nevăzutelor.

Io Vasile Voevod cu darul lui Dumnezău Țiitoriu și Biruitoriu și Domn a toată Țara Moldovei, dar și milă și pace și spăsenie a toată semenția romănească pretutinderea ce să află pravoslavnici într-aciasta liînmbă cu toatâ inima cearem dela Domnul Dumnezău și Izbăvitoriul nostru Iisus Hristos.

Diintru cât s-au îndurat Dumnezău diîntru Mila Sa de ne-au dăruit dăruim și noi acest dar limbii romănești, carte pre limba romănească, întăiu de laudă lui Dumnezău, după acea de învățătură și de folos sufletelor pravoslavnici. Să iaste și de puțin preț, iară voi să o priimiți nu ca un lucru pementesc ce ca un odor ceresc, și priînsă cetind pre noi pomeniți și întru ruga voastră pre noi nu uitareți și hiți sănătoși.”

 

Surse:

OrtodoxWiki

Sursa imaginilor

Consultați alfabetul chirilic românesc

Cazania lui Varlaam: 1643 – 1943. Prezentare în imagini (textul Cazaniei transcris cu litere latine, pdf)

 tiparituriromanesti.wordpress.com

04/12/2011 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

FOTO: Complotul antiunionist de la Iași din 3 aprilie 1866 reflectat în trei numere ale ziarului “Românul” si reactia oficiala a Rusiei.

Vocea Nationala (1)

Articolul „Ce s-a întemplat în Iassi?” (coloana din dreapta), scris de un martor ocular.

D:DCIM100MEDIAIMG_3848.JPG
 
D:DCIM100MEDIAIMG_3849.JPG
D:DCIM100MEDIAIMG_3850.JPG
Ecoul evenimentului în presa europeană.

Ecoul evenimentului în presa europeană (coloana din dreapta).

 

Reacția oficială a Rusiei asupra evenimentelor

 

 

Românul – 12 aprilie 1866 (pdf)

Romanul – 15 aprilie 1866

Romanul – 22 aprilie 1866

 

 

Surse:

Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași (pentru Vocea Națională)
www.digibuc.ro (pentru Românul)

http://tiparituriromanesti.wordpress.com/2011/12/02/complotul-antiunionist-de-la-iasi-din-3-aprilie-1866/

 

 

02/12/2011 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

FOTO: „Psăltire a Sântului Proroc David pre limbâ rumâneascâ, de Smeritul Dosoftei Mitropolitul de Țara Moldovei.”

 

 

 

 

 

 

 

 

Dosoftei s-a nascut pe data de 26 octombrie 1624, Suceava, a decedat pe 13 decembrie 1693, Stryj, lângă Zolkiew, Polonia, azi Nesterov, Ucraina. El a fost Mitropolit al Moldovei in perioada 1671-1673 si 1675-1686.

Despre viata sa:

Pe numele mirean Dimitrie Barilă, părinţii săi moldoveni, Leontie (Leontar) şi Măria (Mişir), îşi aveau probabil originile în rândul unor români din Sudul Dunării, dar veniţi din Transilvania.

Intre 1634 şi 1639 urmează primele studii la Iaşi, probabil la Şcoala Domnească de la Sfinţii Trei Ierarhi, pe care le continuă apoi la Şcoala Frăţiei Ortodoxe Adormirea Maicii Domnului din Liov (Lvov), unde face studii umaniste şi lingvistice, ajungând să cunoască foarte bine limbile greacă, latină, slavonă şi polonă.

Prin 1648 sau 1649 s-a călugărit la mănăstirea Probota, luându-şi numele Dosoftei.

Aici continuă să aprofundeze cunoştinţele teologice, învaţă limbi străine şi cercetează documente vechi.

In perioada cât a fost ieromonah la Probota a tradus pentru prima oară în limba română Istoriile lui Herodot, Chronographul lui Matei Kigalas, un Pateric grecesc, Mântuirea Păcătoşilor a lui Agapios Landos, precum şi o serie de fragmente din Viaţa şi minunile Sfântului Vasile cel Nou, toate păstrate în manuscris. Dosoftei a ocupat cele mai inalte funcţii în ierarhia ecleziastică a Moldovei: episcop de Huşi 1658-1659/1660), episcop de Roman (1659/1660-1671), mitropolit al Moldovei, „arhiepiscop şi mitropolit de Suceava şi a toată Moldova, exarhul plaiurilor şi locţiitor de Sebasteia” (1671-1673; 1675-1686).

Intre 1660 şi 1670 a lucrat la versificarea Psaltirii şi a revizuit şi supervizat traducerea Vechiului Testament, realizată de Nicolae Milescu-Spătarul, tipărită la Bucureşti în 1688. Intre 1673 şi 1675, perioadă în care este refugiat în Polonia din cauza luptelor polono-otomane pentru Hotin, tipăreşte Acatistul Născătoarei de Dumnnezeu (1673) şi Psaltirea în versuri (1673). Revenit în ţară, este închis pentru scurt timp la mănăstirea Sf. Sava din Iaşi, după care este iertat şi repus (1675) în scaunul mitropolitan de domnul Dumitraşcu Cantacuzino.

In 1679 tipareste la Uniew Liturghierul sau Dumnezeeasca Liturghie (reeditată în 1683). In acelaşi an, cu concursul lui Nicolae Milescu şi al patriarhului Ioachim al Moscovei, Dosoftei a adus la Iaşi o tiparniţă completă, instalând-o la Mitropolia din Iaşi. Aici au fost tipărite primele cărţi liturgice în limba romana, remarcându-se ca un consecvent susţinător al introducerii limbii romane în Biserică: Psaltirea de-nţăles, cu text bilingv român-slavon (1680); Molitvenicul de-nţăles, cu o prefaţă având 136 de versuri, intitulată Poem cronologic despre domnii Moldovei (1681).

Viaţa şi petriaceria svinţilor (1682-1686); Octoihul (1683) şi Parimiile preste an, cu Poemul cronologic republicat cu unele adaosuri şi modificări (1683). In toamna anului 1686, la retragerea sa din Moldova, regele Jan III Sobieski îl ia cu sine şi pe mitropolitul Dosoftei care va trăi în exil în Polonia, la Stryj, până la sfârşitul vieţii în perioada exilului forţat din Polonia, Dosoftei a tradus Prologul dramei Erqfili a poetului cretan Gheorghios Hortatzis (secolul XVII), inspirată din piesa păstrată doar fragmentar, Orbecche, a autorului italian Giraldi, şi a început traducerea Dogmaticii Sfântului Ioan Damaschinul.

La cererea patriarhului Ioachim al Moscovei şi a mitropolitului Varlaam Iaşinski al Kievului, Dosoftei a tradus din limba greacă în slavo-rusă o serie de lucrări teologice, precum Scrisorile Sfântului Ignatie Teoforul, Constituţiile Sfinţilor Apostoli, Istorie bisericeasă şi privire mistică, a patriarhului Germanos I al Constantinopolului, Dialog împotriva ereziilor şi despre credinţa noastră, a lui Symeon al Thessalonikului, 40 de cuvântări (Mărgăritare) ale unor Sfinţi Părinţi.

A alcătuit o culegere de texte patristice şi liturgice intitulată Despre prefacerea Sfintelor Daruri, rămase toate în manuscris.

„Mitropolitul Dosoftei – conchide istoricul M. Păcurariu – este primul nostru poet naţional, primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul Ortodox, primul traducător din literatura dramatică universală şi al unor lucrări istorice în româneşte, primul traducător al cărţilor de slujbă în româneşte în Moldova, primul mare cunoscător al literaturii patristice şi postpatristice la noi, primul cărturar român care a copiat documente şi inscripţii şi care a avut un aport preţios în procesul de formare a limbii literare româneşti.”

In 2005, Dosoftei a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, fiind prăznuit la 13 decembrie.

 

 

 Cititi mai mult : biografii.famouswhy.ro

 

 

 

 

Dosoftei, Psaltirea în versuri, Uniev (Podolia), 1673.

 

”Psăltire a Sântului Proroc David pre limbâ rumâneascâ cu zâsa și cu toatâ cheltuiala Prealuminatului întru Iisus Hristos Stefan Petră Voevoda Domnul Țărăi Moldovei. Din Sântele Scripturi a Sânților Părinți dascălilor Sântei Besiarici, cu lungâ ostenealâ în mulți ani socotitâ și cercatâ prin Sântele Cărți, și diacia pre verșuri tocmitâ în cinci ani foarte cu osărdie mare, de Smeritul Dosoftei Mitropolitul de Țara Moldovei.”

 

 

Versurile lui Miron Costin asupra originii italice a românilor

 

 

 ”TVORENIE MIRONA PRECEST

Nago dvornica velicago, nijneai zemli

(Compunerea lui Miron preacinstitul Vornic mare de Țara de Jos)

 

 

Neamul Țărâi Moldovei de unde dărazâ?

Din Țara Italiei tot omul să creazâ.

Fliah întăi apoi Traian au adus pre-acice

Pre strămoșii cestor țări de neamu cu ferice.

Răsădit-au țărâlor ghotarele toate,

Pre siamne ce stau în viaci a să vedia poate.

El cu vița cestui neam țara rumăneascâ

Împlut-au Ardealul tot și Moldoveneascâ.

Siamnele stau de să vâd de dânsul făcute,

Turnul Severinului să custe-n vremii multe.

Stremoșii Moldoveei adus-au în țarâ,

Pre Ghețâi cu sabiia scoțând din hotarâ.

Stau siamnele podului cu praguri căzute,

Și Turnul Severinului de Seviru făcute,

Podul prestă Dunăre-n Țara Rumâneascâ,

De-au trecutu-și oștile-n Țara Ungureascâ.

Pre-acela pod au trecut Moldoavei stremoșii,

Bătând război cu Dachii a Sasilor moșii.”

 

Sursa imaginilor: http://www.dacoromanica.ro/

 

 

 

02/12/2011 Posted by | CREDINTA, ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: