George Damian: ”Republica Moldova este un teritoriu sub ocupație rusească, unde viața politică este dominată de frica unei eventuale intervenții militare ruse”
George Damian : Ce este Republica Moldova?
Toți cei care vorbesc despre Republica Moldova ar trebui să înțeleagă o afirmație simplă: distanța dintre Chișinău și primul soldat rus înarmat este de circa 50 km și nu există nici un obstacol pe drum, scrie George Damian pe http://www.moldnova.eu, preluat de Romanian Global News.
Toți experții, politicienii și jurnaliștii de la București, Bruxelles și aiurea ar trebui să înțeleagă acest fapt simplu și clar. Soldații ruși înarmați și aflați în misiune de luptă se găsesc la 50 de km de Chișinău și nimic nu îi poate împiedica să ocupe capitala Republicii Moldova.
Altfel spus, în maxim 60 de minute Chișinăul poate fi ocupat de trupele ruse. Să nu ne facem iluzii că nu ar exista planuri și scenarii pentru așa ceva sau că rușii nu ar îndrăzni să facă asta – ori că s-ar găsi cineva să dea un ordin de rezistență sau că armata Republicii Moldova ar putea rezista. Rușii nu ocupă Chișinăul nu pentru că nu ar putea, ci pentru că le convine situația existentă.
Iar asta ne duce la răspunsul pentru întrebarea din titlu: Republica Moldova este o mască pentru baza militară rusă de la Nistru. Asta a fost teritoriul dintre Prut și Nistru în ultimii 200 de ani, hinterlandul unui castru ce a găzduit o legiune rusească, un tampon, o zonă de siguranță pentru forța militară de la Nistru cu direcția de acțiune către gurile Dunării.
În 1807 rușii s-au angajat să se retragă din Moldova și Valahia, însă au uitat s-o mai facă: din considerente militare. Generalii țarului doreau să pună presiune la Dunăre asupra Imperiului Otoman, nu să fie siliți de fiecare dată să traverseze mai multe cursuri de apă. Într-un mod specific de gândire rusească, imediat după ce au promis că se retrag din țările române au luat decizia să rămână.
Anexarea Basarabiei a fost un act pur militar în 1812: rușii rămâneau la Dunăre și puteau lovi rapid Imperiul Otoman. (Povestea acestei decizii am scris-o aici).
Basarabia țaristă a fost un hinterland agricol pentru trupele ruse staționate aici, bază de aprovizionare și concentrare a trupelor ațintite către Imperiul Otoman. Oamenii serioși ai epocii au înțeles asta, tocmai din acest motiv după războiul Crimeei a fost retrocedat românilor sudul Basarabiei, din același motiv rușii au luat înapoi sudul Basarabiei în 1878.
Ideea bazei militare permanente de la Nistru nu a fost abandonată nici în perioada când Basarabia a făcut parte din România în interbelic. Atunci Moscova a creat în 1924 Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (Transnistria de azi). În documentele publicate de istoricul Gheorghe Cojocaru sovieticii afirmă clar că sarcina RASSM este de a fi vârful de lance al re-anexării Basarabiei și sovietizării României, obiectivul fiind dominarea (și sovietizarea) peninsulei Balcanice.
La pachet a venit și inventarea limbii moldovenești, a poporului moldovean separat de cel român și tot restul construcției identitare făcute cu Nagant-ul în ceafă. Planul a fost respectat: sovietizarea României a fost făcută sub supravegherea agenților pregătiți la Tiraspol în perioada interbelică. Vedeți la Viktor Suvorov ce concentrare de trupe era în Transnistria și Basarabia înainte de Al Doilea Război Mondial.
În timpul și după dizolvarea Uniunii Sovietice, Moscova a avut un obiectiv simplu în regiune: menținerea cu orice preț a bazei militare de la Nistru. Iar Republica Moldova este o perdea de fum care acoperă din punct de vedere politic și diplomatic această bază militară. Poduri de flori, unionism, Elveția Estului, identitate civică, românism, aderare la UE, reforme și progres – toate sunt false dezbateri. Marea majoritate a politicienilor de la Chișinău sunt paralizați de frica armatei ruse.
Nimic din ceea ce se discută la Chișinău nu are vreo valoare reală și cam tot ce se discută în dezacord cu Moscova rămâne doar la nivel de discuție. De frica soldaților ruși se păstrează cultul Armatei Roșii, istoriografia de tip sovietic, simbolistica sovietică.
Mesajul e simplu: „Vedeți? Suntem cuminți, facem ce trebuie, facem ca voi, nu vă supărați!”
Să recapitulăm: Republica Moldova este un teritoriu sub ocupație rusească, unde viața politică este dominată de frica unei eventuale intervenții militare ruse. Orice discuție sau proiect referitor la Republica Moldova trebuie să pornească de la această realitate.
Independența și suveranitatea Republicii Moldova sunt doar niște chestii imaginare, nu există în realitate.
Lecția neînvățată a Războiului ruso-finlandez din 1939
Modalitatea executării „fără salve de tun” a acestei acțiuni agresive este similară unor anexări de teritorii, obținute pe cale „pașnică”, în ajunul Celui De Al Doilea Război Mondial: celebrul Anschluss, când Austria a fost anexată la Germania de către Hitler, la 13 martie 1938;
Anexarea de catre Germania, în 1939, a Sudettenlandului, Boemiei și Moraviei – regiuni ale fostei Cehoslovacii; Ca urmare a prevederilor pactului de neagresiune sovieto-german (faimosul tratat Ribbentrop-Molotov de la 23 august 1939), în urma ultimatumurilor din septembrie și octombrie 1939 Estonia, Letonia și Lituania au fost invadate de trupe sovietice și anexate (transformate în republici sovietice în august 1940) până în anul 1991;
De asemenea și Basarabia a fost anexată de către URSS, în iunie 1940, de la România (amenințată ultimativ, în cazul unui refuz, cu recursul la forță).
Anexarea acestor state și teritorii a avut loc când se credea că tratatele internaționale și alianțele politico-militare stau la „straja securității” colective și regionale, garantându-se pacea.Pentru a nu cădea, din nou, într-o amnezie colectivă e cazul să înțelegem adecvat trecutul istoric care, pe bună dreptate, mai „este viu” și ar trebui să discernem exemplele oferite din abundență de istoria relațiilor internaționale, mai mult sau mai puțin îndepărtată – punând în capul locului primatul dreptului poporului la Libertateși Independență.
Cea mai mare greșeală este să spui și chiar să crezi, că cel din urmă război, care a fost pe pământul tău – este, într-adevăr „ultimul”.
Un bun politician, care are cunoștințe istorice, ar trebui permanent să ia în calcul, că acea „ultimă” conflagrație poate oricând să devină – penultima. Iar războiul de pe Nistru, din 1992, s-a terminat doar cu „pacificarea ambelor maluri”, dar nu și cu soluționarea definitivă a diferendului, prin împăcarea părților… Marcând 22 de ani de la desfășurarea acestor tragice evenimente este cazul să ne punem un șir de întrebări ce țin, atât, de trecutul istoric, cât, și de viitorul nostru.
A fost oare acel război Pentru Apărarea Patriei, din 1992 – „ultimul război” purtat pe pământul nostru? Cine poate garanta astăzi „neutralitatea” și pacea Republicii Moldova? Este oare un caz ieșit din comun anexarea unui teritoriu suveran de către Rusia? Suntem noi oare în stare să prognozăm evoluția expansiunii colosului din Est?
Iată de ce, avem convingerea că, pentru elucidarea Formulei dominației imperiale a Rusiei, este absolut necesar să se abordeze de pe poziții științifice și să se efectueze o cercetare complexă a acestui fenomen tragic și plin de mister, precum a fost ultimul război purtat pe pământul Moldovei în secolul XX, reievaluând, totodată, șirul tuturor războaielor întreprinse de Rusia pe teritoriul nostru național.
Aruncând o privire retrospectivă asupra istoriei civilizației umane, prin prisma conflictologiei, constatăm, că studierea istoriei „artei războiului”, precum și a „războiului” ca instituție dezvoltată, permite a elucida, atât schimbările de ordin tehnic, social și economic, cât și a mutațiilor de frontiera în cadrul cercetării istoriei universale. Iar influența celor mai numeroase și de lungă durată războaie purtate cândva pe teritoriul Țărilor Române – celor ruso-austro-turce – în care Rusia a jucat, tradițional, rolul „eliberatorului”, a fost incontestabilă, din punctul de vedere al impactului acestora, asupra unității teritoriale a românilor.
Ele au alcătuit o adevărată „epopee” militară, cu implicații de ordin politico-administrativ, diplomatic, economic, cultural, al mentalităților etc. – în istoria politică și a relațiilor internaționale din S-E continentului Europei de la sfârșitul secolului al XVII-lea până la începutul secolului al XX-lea.
Vom aminti, în acest context, că diplomatul francez Parant, relatându-i lui Talleyrand, în mod special, despre Moldova, la sfârșitul anului 1805, menționă că atunci când „invincibilul împărat” francez deține în mâinile sale soarta Europei întregi, iar statele continentului deveniseră „elemente ale marilor combinări” napoleoniene, „micul Principat al Moldovei” „ar putea, de asemenea, să suscite un anumit interes și să reclame numaidecât atenția” Franței.
Chiar dacă „națiunea moldavă”, adică poporul de rând, „era absolut pasiv”, totuși, unii boieri, care nu numai că erau, pur și simplu, „prieteni”, ci, în general, entuziaști chiar ai „numelui francez”, erau gata a arunca brațele unei „puteri protectoare, dezinteresate”, spre deosebire de cea actuală (Rusia), sub tutela cărei se afla Moldova.
Aspirațiile autohtone constând, în fond, în restabilirea „vechilor privilegii și restituirea Bucovinei…” Astfel, dacă la începutul secolului al XIX-lea moldovenii doreau să-și recapete Bucovina anexată – apoi la începutul secolului al XXI-lea nu pierdem speranța să redobândim Transnistria.
Revenim, în această ordine de idei la Anul 1774, considerat drept începutul unor schimbari calitative în raporturile Principatelor Române cu Sublima Poartă, favorizând creșterea rolului acestora pe arena internațională. Totodată, Poarta acceptase dreptul Rusiei de a „vorbi în favoarea lor”.
După Pacea de la Kuciuk-Kainargi (iulie 1774), devenind protectorul Moldovei, și, în general, al creștinilor ortodocși din Imperiul otoman, Rusia, reieșind din interesele sale politice, intervenea pe lângă Poartă în favoarea Principatelor. Toate acestea n-au putut să nu inspire anumite speranțe, contribuind la creșterea influenței politico-ideologice a Rusiei în Principate.Preoții greci, agenții secreți ai Rusiei care „lucrau” conștiințele românilorReferindu-se la aceste aspecte ale problemei influenței Rusiei în sud-estul Europei, istoricii au constatat că „influența rușilor în principate, după tratatul de la Iași, a fost foarte mare.
Acum începe a se accentua și mai mult influența rusească foarte puternică, mai ales, în Moldova”. Despre influența predominantă a Rusiei la acea vreme relatează și viceconsulul francez de la Iași, Parrant (în iunie 1798):
„Rușii au cucerit în aceste țări toate spiritele și aceasta nu este de mirare; religia – acest mijloc întotdeauna efectiv, ce stă alături de ignoranță, a deschis toate inimile”. În continuare, el menționa că anume preoții greci sunt acei care, fiind agenți secreți ai Rusiei în Imperiul otoman, prin predicile lor insuflă dragostea față de moscoviți și ura față de musulmani, fapt ce, firește, contribuie la aceea că fiecare grec și, mai cu seamă grecul din Moldova („Grec moldave”), vede întotdeauna în fiecare rus un prieten natural, un frate.
Aceasta se referă însă, după cum susținea diplomatul francez, mai puțin la țărani, căci „dragostea lor nu este generală”, deoarece rușii au provocat „unele nemulțămiri și amăgeli, ce au servit drept exemplu pentru alții”, fapt ce ne demonstrează, încă o dată, importanța factorului religios.
La 1775 s-a produs un grav rapt teritorial al Moldovei, când Austria, în urma unei înțelegeri cu Poarta (pentru serviciile făcute pe lângă Rusia) a ocupat nordul țării, numit ulterior Bucovina.
Poarta acceptă, prin convenția de la 7 mai 1775 această anexare, care s-a produs în mod conștient și cu consimțământul Rusiei.
Conjunctura internaționala de la sfârșitul anilor ’70-începutul anilor ’80 ai sec. XVIII-lea, fiind favorabilă Rusiei, precum și victoriile obținute in ultimul război cu turcii (1768-1774), au dat naștere, in mediul cercurilor guvernamentale ale imperiului, unor largi planuri expansioniste.
Calculele Ecaterinei II privind împărțirea posesiunilor otomane au fost dezvăluite în timpul întrevederilor sale personale cu Iosif (Joseph) al II-lea la începutul anilor ’80, fiind formulate și disputate în continuare de către împărăteasa rusă în faimoasa sa corespondență cu împăratul Austriei.Este vorba de vestitul „Proiect grecesc”, ce prevedea crearea, în urma distrugerii otomanilor și alungării lor din Europa, a unui Imperiu Grec („Oriental”), în frunte cu nepotul Ecaterinei II – marele duce Constantin Pavlovici și transformarea Moldovei și Țării Românești într-un stat pseudoindependent – Dacia, al cărui suveran trebuia să fie de religie ortodoxă și cu domnie ereditară (preconizându-se candidatura lui Gr. Potemkin).
Granițele noului stat al Daciei urmau să fie marcate de – Nistru, Marea Neagră, Bucovina, Olt și Dunăre, până la vărsare. Totodată, Dunărea urma să delimiteze hotarele dintre noul Imperiu Grec (ce ar include și insulele Arhipelagului) și Dacia.
În septembrie 1782 Ecateria II se „limita” a dori doar alipirea la Rusia a cetății Oceakov și a pământurilor cuprinse între Bug și Nistru.Astfel, obținându-și mână liberă din partea Austriei Rusia a rezolvat inițial o parte din planurile urzite.
Pentru Ecaterina II mult mai stringentă s-a dovedit a fi la începutul anilor optzeci ai sec.XVIII – „problema Crimeei”, care fiind declarată, cu puțin timp înainte (1774), independentă, a și fost anexată, la 1783, de către Rusia.În 1782, în onoarea cneazului Rusiei kievene Vladimir I (moare la 28.07.1015, și ulterior este canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă), împărăteasa Ecaterina a II-a a fondat decorația Ordinul Sf. Vladimir;
(Din https://romaniabreakingnews.ro/istoricul-vlad-mischevca-dezvaluiri-despre-formula-dominatiei-ruse-de-la-ecaterina-a-ii-a-la-vladimir-al-ii-lea-paralele-crimeea-vs-moldova/)
O lecție neînvățată de moldoveni: războiul ruso-finlandez din 1939
Când spui adevărul despre ruși aceștia imediat te etichetează ca „rusofob” (la care, mai adaugă „fascist”, „nazist”…). Cu riscul de a mă mai învrednici încă o dată de acest „titlu” voi lua în discuție o chestiune vădit „sensibilă” și deranjantă pentru ei: rușii și războaiele.
Apropo, dacă dați în căutare pe Google, veți vedea că lista e impresionantă: război ruso-turc, război ruso-japonez, război ruso-afgan, război-polonez, războiul moldo-rus (războiul din Transnistria), război ruso-cecen, război ruso-georgian, război ruso-ucrainean ș.a.
Agresiunea armată a Rusiei în Crimeea și ocuparea acesteia a mai pus odată în lumină fața adevărată a imperialismului rusesc. În afară de tancuri, rușii mai au și alte arme de temut: minciuna, manipularea, dezinformarea, calomnia ș.a.m.d.
Este extrem de instructiv în contextul dat Războiul ruso-finlandez din 1939. Istoriografia sovietică a mințit cu nerușinare vizavi de acest război care a fost unul de ocupație din partea Kremlinului. Războiul a fost declanșat de sovietici în urma unei provocări puse de ei înșiși la cale.
(Potrivit istoricilor, pe 26 noiembrie, Moscova a înscenat un incident în timpul căruia artileria sovietică a bombardat o regiune din zona satului de frontieră Mainila, după care au dat vina pe finlandezi.
Sovieticii au pretins că artileria finlandeză a bombardat în mod deliberat teritoriul satului de frontieră, ucigând militari și civili. Uniunea Sovietică a pretins ca finlandezii să-și ceară scuze și să-și mute forțele armate 20–25 km depărtare de frontieră.
Deoarece guvernul Finlandei a refuzat să facă acest lucru, rușii au atacat Finlanda).
Ca să vedeți până unde a putut ajunge cinismul și minciuna Moscovei voi mai da un exemplu. Deși URSS se pregătea intens de război împotriva Finlandei – fusese stabilită și data, 30 noiembrie -, propaganda oficială asigură opinia publică internațională că Moscova respectă suveranitatea și independența Finlandei.
Astfel ministrul de Externe sovietic V. Molotov, cu doar o zi înainte de începerea războiului, pe 29 noiembrie, a făcut următoarea declarație: „Unii afirmă că acțiunile întreprinse de noi sunt îndreptate împotriva independenței Finlandei ori ar constitui un amestec în treburile ei interne.
Aceasta este o calomnie mârșavă. Noi considerăm Finlanda, indiferent ce regim există acolo, un stat suveran și independent în politica sa internă și externă. Noi suntem categoric pentru aceea ca toate problemele interne și externe ale Finlandei să le rezolve poporul finlandez, așa cum consideră el de cuviință”…
…După doar câteva ore de la această declarație Moscova a atacat Finlanda.
Vă amintiți că și Putin nu cu mult înainte de agresiunea asupra Crimeii, declara că Rusia nu se va implica în evenimentele din Ucraina, respectându-i suveranitatea și independența.
Concluzii.
R. Moldova își face iluzii când crede lacrimilor de crocodil ale Moscovei. Un lucru e cert: Rusia va hărțui și în continuare Ucraina, nu-i va întoarce Crimeea, fiindcă rușii niciodată nu dau înapoi ceea ce iau și nu se opresc din drum.
Aceasta înseamnă că următoarea țintă a Moscovei va fi Moldova. Lecția războiului ruso-finlandez trebuie învățată. Finlanda a pierdut atunci 10 la sută din teritoriu, dar și-a păstrat independența.
O țară mică, cu o populație de 5 milioane a rezistat în fața unui Imperiu! Prin ce a rezistat? Prin patriotism, curaj, eroism, tenacitate, perseverență, dar și prin forțele ei armate – apropo, pentru armată Finlanda aloca atunci 25 la sută din Bugetul național.
Cât alocă azi R. Moldova din Buget pentru armată?
Mi se pare …1,2.
Prin ce vom rezista noi în fața invaziei rusești când nu avem armată dotată iar ostașii, atâția câți există, sunt înarmați cu fluierașe de os, mult zic duios?
Sau, poate, suntem mai patrioți, mai curajoși și mai perseverenți decât finii. (ARHIVA TIMPUL md. – Constantin Tănase).
Plan rusesc de ocupare militară a Republicii Moldova si Planul de anexare a Europei prin metode soft power de către Rusia. VIDEO
În mass media din Republica Moldova a apărut, cu nelipsitele epitete “Scandalos” și “Știre bombă”, schița unui plan rusesc de ocupare militară a Republicii Moldova.
Se pretinde că acest plan de acțiuni militare de neutralizare a Republicii Moldova (pentru recunoașterea ulterioară a Republicii Moldovenești Transnistrene) de către armata transnistreană în colaborare cu forțele armatei ruse a fost expediat prin intermediul poștei electronice unor foști combatanți moldoveni și ex-angajați ai structurilor de forță și că mesajul a ajuns la aceștia de la colegi cu care au făcut armata împreună în timpul Uniunii Sovietice.
Planul ar fi următorul:
Crearea pe linia de demarcare a părţilor , a următoarelor direcţii: „Nord”, „Centru”, „SUD” şi a direcţiei speciale „Bender”.
Se vor stabili sarcini pentru fiecare direcţie reieşind din planul de apărare al RMN. Se va hotărî întrebarea colaborării dintre forţele militare antrenate în proces ale Federaţiei Ruse şi cele ale RMN, miliţia, garda, KGB, garda populară, căzăcime, voluntari din Federaţia Rusă şi Ucraina.
Direcţia NORD, de la localitatea Hruşca până la Lalova va cuprinde raioanele Soroca, Floreşti, Şoldăneşti, Rezina şi Orhei.
Pe această direcţie există două poduri auto şi unul feroviar. După semnalul de începere al operaţiunii, împotriva regimului agresiv, anti-rusesc, proeuropean al Republicii Moldova, grănicerii şi miliţia vor lua sub control toate podurile şi vor crea platouri pentru concentrarea şi desfăşurarea forţelor de bază.
Sarcinile principale sunt stabilirea controlului asupra aeroportului Mărculeşti şi stabilirea controlului asupra liniei Slobozia – Vărăncău, Slobozia-Cremene, Cunicea, Şoldăneşti, Otac şi Chiperceni.
Plutonul întărit cu artilerie și geniști va stabili controlul asupra aerodromul Mărculești. În caz de atac al forţelor naționaliste plutonul nu va intra în lupta, ci prin minare va distruge toate aeronavele, inclusiv aeronave civile.
În timpul acțiunilor de curăţare a localităților de naționaliști și fasciști, trebuie luat în considerare că o bună parte a populației este loială Transnistriaei și Rusiei, de exemplu, sătenii din Vertujeni şi-au exprimat în mod repetat dorința de a adera la RMN, dar nu au fost lăsaţi de administrația antiumană locală.
O atenție specială este acordată localităţilor în care cea mai mare parte a populaţiei sunt ruşi şi ucraineni, este recomandabil să nu existe epurări în aceste localităţi.
Populația locală va fi informată cu privire la prețul facturilor de gaz, electricitate, apă și utilitate, care va coborî până la nivelul intern al Federaţiei Ruse sau al Transnistriei.
Subdiviziunile apărute trebuie să intre în stare de asediu până la soluţionarea politică a conflictului și anume stabilirea unei zone neutre între Republica Moldova și Transnistria, în calitate de garant al asigurării independenței RMN.
Forţele armate prezente în teritoriu se supun Președintelui Transnistriei și Rusiei. Persoanele reţinute cu arme sunt arestate de comenduirile militare de pe malul stâng al Nistrului.
După operațiunile de epurare, persoanele reținute cu arme deținute sunt transmise comenduirilor militare care le plasează în lagăre de concentrare a persoanelor strămutate create pe malul stâng.
Obligatoriu în aceste lagăre vor fi plasați colaboratorii de politie, armată, servicii de securitate chiar și în cazul în care aceștia nu dețin arm de foc, precum și angajați ai administrației locale de toate nivelurile.
Împreună cu experții ruși se va efectua o campanie de informare a populației cu privire la avantajele cetățeniei ruse și la deschiderea secțiilor de dobândire a cetățeniei ruse prin procedura rapidă.
Forțele armate moldovenești din acest sector sunt concentrate în orașul Bălți – brigada de infanterie, și Florești, aviația. Implicând grupe de diversioniști, vor fi minate ieșirile din unitățile militare și se vor răspândi zvonuri despre căderea Chișinăului.
Având în vedere că în Bălți majoritatea populației este formată din vorbitori de limbă rusă, se vor organiza pichete pentru blocarea comisariatelor de poliție și a unităților militare. Trebuie activați agenții din Comisariatele militare, pentru a preveni mobilizarea rezerviștilor.
Trebuie prevenită recrutarea rezerviștilor din Marină, Trupe Aeropurtate, veterani ai războaielor din Afganistan și Karabah.
În timpul stabilirii controlului asupra podurilor, concomitent va fi a dezarmat Comisariatul de poliție din Senatovka. Sarcina va fi pusă agenților KGB-ului, care dețin adresele de domiciliu a polițiștilor așa-numitului Comisariat.
În timpul operațiunii, în Rezina vor fi eliberați deținuții din închisoare cu regim special, iar gardienii vor fi concentrați în lagărele din stânga Nistrului. Ieșirea la libertate a aproximativ 100 de infractori deosebit de periculoși, care execută pedepse cu privațiune de libertate pe viață, va crea dificultăți suplimentare pentru regimul de la Chișinău.
După atingerea acestor obiective, vor fi înlocuite unitățile militare ale RMN cu unități ruse, pentru că unitățile din Republica Moldova nu vor îndrăznit să se implice într-o luptă cu armata Federației Ruse.
Pe direcția “Nord” există, de asemenea, o posibilitate excelentă de asigurare a trupelor cu arme, parțial pe calea ferată și parțial prin intermediul drumurilor naționale. La fel poate fi utilizată calea ferată pentru deplasarea unității care va controla aerodromul din Mărculești.
În cazul unor circumstanțe favorabile de ordin politic și militar s-ar putea ca unitatea să se deplaseze până la orașul Soroca, pe lina Bălți, Lazovsc, Sărăteni. În acest caz unitatea din Mărculești se va muta pe aerodromul din Bălți.
Direcția “Centru” este una dintre cele mai dificile zone, datorită faptului că naționaliștii din Moldova au platouri pe malul stâng al Nistrului. Sarcina principală a unităților este ieșire la linia Chiperceni, Orhei, Peresecina, Hîrtopul Mare, Hrușova, Cruzești, Budești pe șoseaua E58 și E581 la podul peste Nistru, în apropierea de satul Bîc.
De asemenea, în zonă există mișcări puternice naționaliste în rândul populației, precum și o mare concentrare a forțelor de poliție și armată.
În această zonă există trei poduri rutiere și o Hidrocentrală. Toate podurile sunt parțial sau complet sub controlul RMN și partea rusă, podul de la Vadul lui Vodă și Dubăsari complet sub controlul RMN.
După ce vor fi dezarmați, polițiștii moldoveni vor fi transmiși imediat pe malul stâng pentru internare în lagăre.
În această zonă se va anunța o dublare a pensiilor, care vor fi plătite imediat. În cuplu cu o o scădere considerabilă a prețului la gaze, electricitate și servicii, acest lucru va face un aliat fidel din populația adultă și vârstnică.
Batalionul cu Destinație Specială va evita decolarea sau evacuarea aeronavelor de la aeroportul din Vadul lui Vodă. Dacă această sarcină va deveni imposibilă, se vor distrugere aeronavele prin toate mijloacele posibile.
Dezarmare forțelor de menținere a păcii se va efectua cu ajutorul forțele armatei ruse și transnistrene.
În cazul unor circumstanțe favorabile se va proceda la ocuparea liniei Cricova, blocarea nodului auto, a suburbiilor Chișinăului, fără a intra în oraș, precum și preluarea controlului asupra Aeroportului Internațional Chișinău, împreună cu unități ale Direcție Speciale “Bender”, fără reținerea polițiștilor, a colaboratorilor SIS, vameși etc. Odată ocupate aceste poziții, rezistența unităților militare ale Republicii Moldova nu va avea nici un sens pe platourile de la Cocieri și Coșnița.
Direcția Specială “BENDER”, este cea mai complicată pentru armata transnistreană. Principala sarcină este ocuparea liniei Cobușca Nouă, Anenii Noi, Larga, Plop, loc în care se preconizează unirea forțelor cu Direcția “Sud”.
În această zonă este concentrată partea cea mai eficientă a armatei naționaliste din Republica Moldova, inclusiv există posibilitatea de dislocare și desfășurare a unei unități pe poligonul din Bulboaca.
În suburbia Benderului, Varnița, de asemenea există mișcări naționaliste puternice și asta deși 80% din persoane primesc pensia de la bugetul transnistrean și cel rus.
În timp util este posibilă deplasare spre acest platou a Brigăzii cu Destinație Specială Fulger, care este la moment cea mai eficientă diviziune de apărare a Ministerul de Interne a Republicii Moldova.
Având experiența anului 1992, cu forțele a două companii, formate din 132 de persoane care aveau la dispoziție 8 BTR-80 de fabricație Cehă și mașini blindate pe bază de ZU-23, au reușit practic să ocupe orașul Bender, cu excepția a trei puncte de rezistență.
Atunci doar lașitatea generalilor Republicii Moldova nu le-au permis să rămână pe poziții.
Unul dintre punctele slabe ale unităților din Republica Moldova, este lipsa de comunicare dintre unități. Odată cu instalarea sistemelor de bruiaj radio, comunicarea va deveni și mai dificilă, lucru care va duce la demoralizare totală a subdiviziunilor.
De asemenea, experiența din 1992 arată că în Republica Moldova se atestă o absență completă a posturilor de radio patriotice, voluntarii fiind nevoiți să asculte la radio, Transnistria, lucru care de asemenea a condus la demoralizare.
Unitățile Republicii Moldova sunt dotate cu BMD-1 de fabricație sovietică și nu pot juca nici un rol pe teatrul de război.
În cazul condițiilor favorabile se va opera la instalarea punctelor de control între aeroportul din Chișinău și oraș.
Direcția “Sud”, este una dintre zonele de succes. În 1992 aceasta a fost plasată în custodia Ministerul Securității Naționale al Republicii Moldova, cea mai slabă și nepregătiți structura în Forțele Armate ale Republicii Moldova.
Atunci Transnistria a reușit să efectueze mai multe operațiuni de eliminare a naționaliștilor din această zonă, astfel reușind să stabilească granițele RMN pe malul drept al Nistrului.
Se preconizează dislocarea forțelor pe linia Plop, Zaim, Săiți, frontiera cu Ucraina. Unitatea militară care ar putea fi utilizată de Republica Moldova sunt Brigada Motorizată din Cahul.
Împreună cu naționaliștii găgăuzi se va proceda la blocarea acestei unități sau pe calea ferată sau pe drumul național și la deteriorarea tehnicii militare.
În orașul Căușeni nu se va intra. Se va permite doar ieșirea din oraș a populației civile, se va închide drumul spre Odesa și se va instala o unitate militară care va proteja gazoductul care transportă gaze spre Turcia, Grecia și Bulgaria.
Text original:
Предлагаются следующие мероприятия: – создание на линии разделения сторон направлений, “Север”, “Центр”, “Юг” и особое направление “Бендеры”. Каждому из направлений поставить задачи для исполнения в своем секторе, исходя из плана действий по защите Приднестровской Молдавской Республики. Так-же решить вопросы взаимодействия задействованных сил Российской Федерации с вооруженными силами ПМР, милицией, гвардией, КГБ, народного ополчения, казаков, добровольцев из РФ, Украины.
Направление “Север”, от населенного пункта Хрушка до населенного пункта Лалова. Включает Сорокский, Флорештский, Шолданестский, Резинский, и Оргеевский районы. На направлении имеются два автомобильных моста и железнодорожный.
После получения сигнала о начале действий против агресивного, прозападного, антироссийского режима в Молдавии, сотрудники погранвойск совместно милицией устанавливают контроль над всеми мостами и создают плацдармы для сосредоточения и развертывания основных сил. Основными целями являются военный аэродром в Маркулештах, именно с него в 1992 взлетали боевые самолеты для бомбежки мирного населения Приднестровья, и установлении контроля по линии Слобозия-Варанкэу, Слобозия-Кремене, Кунича, Шолданешть,Отак и Киперчень. Усиленному взводу, с приданной артилерией и саперами установить контроль над аэродромом Мэркулешть.
В случае нападения националистов, в бой не вступать, но уничтожать методом подрыва все летательные аппараты , включая и гражданские воздушные судна. При зачистках населенных пунктов от националистов и фашистов, учитывать что население многих из них, относится лояльно к Приднестровью и России, например жители села Вертюжень неоднократно выражали желание присоединится к ПМР, но им препятствовала местная антинародная администрация. Особое внимание уделять населенным пунктам в которых большинство населения русские, украинцы, желательно в них не проводить зачисток.
Местное население информировать о том что цены на газ, электроэнергию, воду, комунальные услуги снжаются до уровня внутрироссийских или приднестровских. Подразделения вышедшие на указанную линию должны занять оборону до политического решения конфликта, а именно создание нейтральной зоны между Молдавией и Приднестровьем, как гарант обеспечения независимости ПМР.
Находящиеся в данной зоне военные силы подчиняются Президенту Приднестровья и России. После проведения зачисток, лица задержанные с оружием задерживаются военными коммендатурами в созданных на левом берегу лагерях для перемещенных лиц. Обязательно интернируются сотрудники полиции, военные, сотрудники спецслужб, тоже при отсутсвии оружия при них, а также сотрудники местных администраций всех уровней. Совместно с российскими специалистами проводить кампанию по информированию населения о приемуществах российского гражданства и открытие участков для получения гражданства по быстрой процедуре.
Силы молдавской армии на данном участке сосредоточенны в городе Бельцы, мотострелковая бригада, и Флорештах, бригада ВВС. При использовании разведспецгруп, заминировать выходы из частей, распускать слухи о падении Кишинева, не допустить выхода бригады из места расположения. Учитывая что в Бельцах большинство населения русскоязычно, организовать из сочувствующих пикеты для блокировки коммисариатов полиции и воинских частей. Активизировать агентуру в военных коммисариатах, не допустить мобилизации резервистов, а при мобилизации использовывать военно-учетные столы (ВУС) тыловых, строительных , кадрированыхчастей. Не допустить призыва резервистов служивших в боевых частях, ВДВ, морская пехота, Афганистан, Карабах. В 1992 году эти действия привели к разгрому батальонов состоявших из резервистов данных ВУС.
При установлении контроля над мостами, одновременно разоружить коммисариат полиции в Сенатовке. Задачу поставить сотрудникам КГБ, имеющие домашние адреса полицейских так-называемого коммисариата. При действиях в городе Резина не препятствовать выходу из колонии особого режима находящихся там заключенных, сотрудников колонии интернировать в лагере. Выход на свободу окола 100 особо опасных преступников отбывающих пожизненный срок создаст дополнительные трудности для кишиневского режима.
После достижения поставленных задач, производится замена подразделений ВС ПМР на российские части, ввиду того что молдавские подразделения не посмеют ввязаться в бой с регулярной армией Российской Федерации. На направлении “Север” также имеются отличные возмозности для снабжения войск вооружением, частично железнодорожным транспортом, частично автотранспортом, возможно так-же выдвижение поездом для подразделения имеющего задачу контролирования Мэркулешского аэродрома.
При благоприятной военно-политической обстановке возможно дальнейшее продвижение частей и подразделений до города Сороки, по линии Бельцы ,Лазовск, Сэрэтень ,в данном случае, произвести дислокацию подразделения с Мэркулешского аэродрома на Бельцкий.
Направление “Центр”, одно из самых тяжелых направлений, ввиду того что у националистов Молдовы имеются плацдармы на левом берегу Днестра. Главная задача подразделений выход на рубеж Киперчень, Оргеев, Пересечина, Хыртопул-Маре, Хрусова, Крузешть, Будешть далее по дороге Е58 и Е581 до моста через реку Днестр у села Бычок. Также в данном районе сильны националистические взгляды у населения, а также большая концентрация сил полиции и армии. На данном участке имеются три автомобильных моста и гидроэлектростанция.
Все мосты частично или полностью находятся под контролем приднестровкой и российской стороны, мост у Вадул-луй-Воды и Дубоссары полностью под нашим контролем. Разоруженных сотрудников полиции переправлять немедленно на левый берег для интернирования. В данной зоне обьявить о двухкратном повышении пенсий с немедленной выплатой. Данный момент сделает из взрослого и пожилого населения верного союзника, вкупе с понижением цен на газ, электричество и услуги.
Группам спецназа не допустить вылета и эвакуации воздушных судов с аэродрома в Вадул-луй-Водэ. При невозможности выполнения данного задания прозводить уничтожение воздушных судов всеми возможными средствами. Разоружение миротворческих постов произвести силами российской и приднестровской армии.
При благоприятной обстановке выход на линию Крикова, с блокировкой автоузла, пригороды Кишинева, без входа в город, а также установление контроля над Кишиневским международным аэропортом совместно с подразделениями особого направления “Бендеры”, без задержания сотрудников полиции, спецслужб, таможни итд. После выхода на данные рубежи сопротивление молдавских подразделений на плацдармах Кочиеры и Кошница потеряет смысл.
Особое направление “Бендеры”, самое тяжёлое направление для приднестровской армии. Основная задача, выход на линию Новая Кобуска, Новые-Аннены, Ларга, Плоп, где предусматривается обьеденение с направлением “Юг”. На данном участке находятся самые боеспособные части армии националистической Молдавии, в том числе возможны развернутые подразделения на полигоне “Бульбоки”. В пригороде Бендер, Варница также сильны националистические настроения, хотя 80% населения получают пенсию из приднестровского и российского бюджета.
Возможна переброска в сжатые сроки бригады полиции особого назначения, ОПОН, представляющей на данный момент самое боеспособное подразделение МО и МВД. По опыту 1992 года, силами двух рот в составе 132 человек на 8 БТР-80 чешского производства и самодельных броневиков с ЗУ-23, им удалось практически захватить город Бендеры, за исключением трех очагов сопротивления и только трусость молдавских генералов не позволила им закрепить успех. Одна из слабостей молдавских подразделений, это отсутствие взаимодействия между подразделениями различных ведомств.
При постановке радиопомех возможно полное отсутствие связи между подразделениями и частями что приведет к тотальной деморализации частей. Также по опыту 1992 было выявленно полное отсутствие молдавских патриотических радиоканалов, волонтеры бынужденны были слушать только радио Приднестровья, что также приводило к деморализации. Части МО Молдавии имеют на вооружении БМД-1 советского производства и не могут играть какую либо роль на ТВД. При благоприятной обстановке выход на Кишинев с установкой контрольно-пропускных пунктов между Кишинёвом и городком аэропорта.
Направление “Юг”, одно из самы успешных направлений, в 1992 оно было в подчинении Министерства национальной безопасности Молдавии, самой слабой и неподготовленной структурой в системе ВС Молдавии, и силам Приднестровья удалось провести несколько операций по вытеснению националистов, таким образом удалось осуществить установление границ ПМР на правом берегу Днестра.
На данный момент предусматривается выход на линию Плоп, Заим, Сэиць , украинская граница. Основные молдавские части, возможно задействованные, мотострелковая бригада в Кагуле, совместно с патриотами и сочувствующими из Гагаузии, произвести ее блокировку, либо на железной дороге, либо на автодороге, с выводом из строя военной техники.
В город Каушаны не входить, разрешать выход только гражданского населения, закрыть автодорогу на Одессу. Ввод российских войск для защиты магистрального газопровода идущего на Турцию, Грецию и Болгарию.
*****
Atât conținutul planului propriu-zis (am râs mai ales la partea cu “lagăre de concentrare”), cât și explicația “scurgerii”, dar, mai ales, stilul de exprimare mă face să cred că ce avem mai sus e doar o încercare neinspirată de a plusa la nivel de click-uri pentru mass media care difuzează planul respectiv.
Cu siguranță, există suficiente date care să de ordin militaro-logistic pentru a face “planul” de mai sus verosimil, mai ales că până și Generalul de Poliție Anton Gămurari, unul dintre cei mai experimentați combatanți ai Republicii Moldova în conflictul moldo-rus de pe Nistru a declarat că:
Planul este realizabil. Există țicniți care s-ar putea să-l aplice. Ca timp le-ar lua aproximativ o oră ca să-l ducă la bun sfârșit. Moldova nu este în stare nici din punct de vedere militar și nici din punct de vedere psihologic să opună rezistență în cazul aplicării acestui plan.
Totuși cred că e vorba doar despre o provocare orchestrată de serviciile secrete. Menirea ar fi să vadă reacția Chișinăului și a forțelor naționaliste de aici, pentru identificarea capacității acestora.
Această “scurgere” nu este întâmplătoare. Este o provocare foarte mare, iar Republica Moldova a început deja să piardă războiul informațional cu Rusia.
Ciudat e însă că atât în text, cât și în declarația domnului General apare sintagma “forțe naționaliste”.
Dincolo de speculații privind planul de mai sus, avem o miniexpunere de argumente privind un alt plan – anexarea Europei de către Rusia – prezentat de nimeni altul decât Alexandr Dughin, cel care a fost săptămâna trecută la Chișinău la invitația prietenului Iurie Roșca, pentru a vorbi inclusiv despre soluționarea conflictului transnistrean prin integrarea Republicii Moldova în Uniunea Eurasiatice.
Și ca să ne convingem că cel pe care mulți îl prezintă ca una din eminențele cenușii ale lui Vladimir Putin nu bate câmpii, astăzi am aflat că “Reprezentanții Comisiei Economice Eurasiatice vor organiza – la Chișinău- pe 28 iunie (exact în aceeași zi când va avea loc Marșul de doliu organizat de unioniști) – o prezentare internațională, de mare amploare, „Proiecte eurasiatice: experiență și perspective”. Evenimentul este sprijinit de Ambasadele Rusiei, Belarusiei și Kazahstanului în Republica Moldova.
Așadar…
Emisiunea DISCURS
Să anexăm Europa – asta e rusește!
Opinia lui Alexandr Dughin
Astăzi în Rusia se resimte foarte acut lipsa ideii naționale. Pe de o parte, toată lumea înțelege necesitatea acestei idei, pe de altă parte, nu este chiar atât de simplu să propui ceva bine gândit, ceva nou, dacă doriți, sau ceva convingător.
Și timp de mulți ani am cugetat asupra acestei probleme și asupra problemei ideii inaționale și mi-a venit recent în cap, analizând evenimentele din lume, vizitând diverse țări europene, gândul privind modul de soluționae a chestiunii ideii naționale.
Voi expune acest gând cu titlu de propunere, în calitate de ipoteză, ei dar mai departe probabil că socieatea sau mai întâi de toate statul va decide dacă îl acceptă sau nu. Ideea este următoarea: noi trebuie să cotropim Europa. Să o cucerim. Și să o anexăm.
Iată, mai întâi, mulți vor spune: ei, ce mai e și cu asta, ce ideea e aceasta: să cotropim, să anexăm, să includem în granițele noastre, să cucerim? Dar, pe de altă parte, după ce prima aversiune va trece, sau prima revoltă, sau senzația că s-a spus ceea ce nu trebuia, ceva negândit sau poate ceva propriu altor timpuri, altei epoci, și că, în general, ce mai înseamnă să cotropim Europa, ei bine, atunci când toate astea vor trece, ei dar mai întâi trebuie să oferim această posibilitate ca oamenii să cârâie cumva, să țipe acolo.
Liberalii vor spune: ei, la noi toate se întâmplă astfel întotdeauna și de aceea vă comportați voi așa… Iată, atunci când acest val se va stinge, valul agenților țipălăi ai Occidentului, a coloanei a cincea și a tot felul de forțe cobitoare și atunci când chiar nedumerirea patrioților care, mai pe scurt, reduc agenda zilei doar pentru a se salva, doar pentru a supraviețui, doar pentru a se menține, iată când această revoltă, acest val se va stinge, ne vom putea gândi: da de ce oare nu?
Și atunci să ne amintim bunăoară de proiectele marelui nostru poet Fiodor Tiutcev care a avansat o asemenea concepție în secolul XIX. El considera că Imperiul rus trebuie să cotropească Europa, că țarul Rusiei trebuie să fie țarul întregii Europe și, astfel, să refacă Imperiul bizantin.
Le putem acorda lor o largă autonomie în cadrul acestui Imperiu roman global sau al celui de al treilea Imperiu roman. Ortodoxia se poate înțelege de minune cu cercurile conservatoare catoloce.
Catolocolor nu le vom interzice să-și mărturisească credința pe teritoriul nostru imperial, cum a fost în perioadele timpurii ale unității imperiale din, să zice, din epoca lui Constantin cel Mare până la Carol cel Mare și, în condițiile unei anumite autonomii, Europa occidentală oricum recunoștea unitatea împăratului bizantin.
Pe de altă parte, anume această idee imperală poate fi întâlnită la Nietzsche. Nietzsche spunea: Europa să fie cum era Grecia sub protecția Romei, fie ca rușii să cucerească Europa.
Iar Nietzsche deja vorbea deja de pe pozițiile nemților. Va fi cu mult mai bine, căci atunci ne vom putea concenra pe dezvoltarea culturilor noastre, a identității noastre naționale și nu ne vom preocupa de chesiunile strategice.
Rușii își vor instala detașamentele lor de gardă, santinelele lor pe teritoriul nostru și pur și simplu ne vor păzi, ne vor apăra, iar noi vom crește ca un soi de strat cultural unic. Adică, esistă reprezentanți ai acestei idei și în Europa.
La fel gândea și Oswald Spengler. La fel gândea și prietenul lui Merejkovski, Arthur Moeller van den Bruck, care era încântat de Dostoevski. În genere, în realitate, elitele europene se gândeau într-o considerabilă măsură la perspectivă ca Europa să se predea Rusiei.
Unei Rusii puternice, unei Rusii conservatoare, unei Rusii încrezite în sine, unei Rusii în ascensiune. Adică, îndeobște vorbind, o anumită coloană a cincea prorusă ne este asigurată în Europa. Aceștia sunt intelectualii europeni care doresc să-și consolideze propria identitate.
Putem vedea și de ce forțe militare dispune Europea. Iar acestea sunt aproape nule. Desigur că există blocul NATO, însă blocul NATO în operațiuni dure nu se implică, după cum vedem pe exemplul Oseției de sud și al Abhaziei.
Noi ne-am confruntat cu prietenul lor Saakașvili, am ieșit învingători și a fost mai mul zgomot și un soi de balet acvatic în Marea Neagră al cuirasatelor americane, natoiste, ei și ce? Pe când Oseția de sud și Abhazia ne aparțin! Sau își aparțin.
Ei bine, Europei îi vom propune să fie ea însăși. Pur și simplu vom institui un protectorat asupra lor și gata!
Înseamnă că există o asemenea chestiune, cea a faptului că Europa este slabă sub aspect militar. Bineînțeles că noi nu va trebui să luptăm. Și încă, de ce să luptăm cu armamentul? Haideți să luptăm soft power. Haideți să propunem să apărăm Europa de căsătoriile gay, de femen, de Pussy Riot și să salvăm Europa de ea însăși.
Căci Europa, conștiința europeană sunt în descompunere și toți europenii întregi la minte înțeleg că mai este puțin și Europa se va transforma într-o beznă. Acolo vor fi pur și simplu enclave ale progeniturilor unor emigranți arhaici care pur și simplu vor distruge identitatea europeană. Ei trebuie să facă ceva și, vedeți dumneavoastră, aceștia, asemenea lui Brievik, îi împușcă deja pe ai lor.
Păi haideți să le spunem: iată sub protectorarul nostru vă vom asigura protecția! Vedeți, la noi Pussy Riot au fost închise! Le vom închide și pe ale voastre!
La voi reprezentantele femen își fac de cap în bisericile catolice, iar la noi acestea o iau repede cu bâta peste mutră și sunt trimise cu autobasculantele la gunoi, adică în țara lor de origine! Atunci Ucraina și Georgia nu vor mai avea unde se grăbi și pornindu-se în Europa, ele vor anunge la noi.
Europa va câștiga astfel de pe urma acestui protectora al Rusiei. ȘI, în al doilea rând, Europa de fapt într-atât de mult se urăște pe sine, într-atâta se văicărește în fața tuturor, că de fapt ea a obosit deja să meargă pe această cale a nihilismului. Iar noi vom spune: noi în genere nu avem față de voi niciun fel de pretenții. Încetați să vă mai văicăriți! Lăsați că vă facem noi ordine!
Voi înșivă sunteți incapabili să faceți față emigrației, iar noi vom face față. Ei, imigranților: îți iei catrafusele, mergi la gară și valea! La noi, bineînțeles, vom fi nevoiți și noi înșine să înăsprim puțin legislația privind migrația, dar, oricum, ceea ce se întâmplă la noi nu poate fi comparat nici pe departe cu ceea ce se întâmplă în Europa.
Europa pur și simplu dispare văzând cu ochii. De aceea, noi suntem un popor indoeuropean. Poate să amintim că, dincolo de asta, avem o mare diversitate de alte etnii, că la noi există un multiculturalism adevărat și funcțional, de aceea cei care se em că îi vom deporta imediat, noi nu îi vom deporta imediat.
Noi le vom propune un sistem de măsuri de adaptare astfel încât să poată rămâne în imperiul nostru euroasiatic global care a cuprinde și Europa.
De asemenea îi vom demonstra acestei divesități culturale euroasiatice a noastre ce înseamnă o minunată aplicare a ceea ce este adevărata toleranță. Nu în raport cu, nu ca indiferență față de imigranți, dar ca integrare a unor societăți și culturi dintre cele mai diferite într-o singură civilizație. Apoi, vor fi satisfăcuți cetățenii noștri, întrucât chestiunea vizelor se va rezolva automat.
Chestiunea controlului vizelor nu va exista, căci nu vor fi granițe. Uniunea Europeană pur și simplu va intra în Uniunea Euroasiatică ca parte a acesteia. Și atunci și proocidentalii noștri, de fapt, se vor simți satisfăcuți, întrucât că noi ne vom pomeni în Europa.
Rusia va deveni Europa într-un anume sens, pentru că nu vor exista granițe, iar valorile europene se vor putea mișca liber către noi, dacă înșiși europenii le vor păstra, pentru că anume aceste valori europene în expresia lor postmodernistă actuală sunt tocmai ceea ce ucide Europa.
De aceea, de fapt, noi vom instaura în mass-media europene o anumită cenzură patriotică. Nu una liberală ca acum, când se fac verificări de zece mii de ori la diverse niveluri ale ziarelor liberale ca nu cumva să fie acolo vreun element neliberal.
Adică, acolo există cea mai adevărată cenzură totalitară, rasistă, occidentală, eurocentristă, liberală. Noi vom aboli această cenzură, le vom permite oamenilor să-și exprime liber părerile, dar vom institui cenzura, bunăoară, împotriva unora, o cenzură cu mult mai antinihilistă, o cenzură care va înfrâna sau pur și simplu va tempera sau pur și simplu va localiza anumite manifestări nihiliste ale spiritului omenesc.
În plus, noi doar avem experiența unei astfel de expansiuni în Europa în timpul sovietic, când partidele noastre comuniste (Internaționala a III-a, Kominternul, Kominformul) au obținut rezultate foarte puternice privind penetrarea parlamentelor statelor europene. Da, acesta a fost un instrument al politicii noastre externe.
Astăzi situația s-a schimbat, noi nu mai suntem țări comuniste, dar noi ne putem găsi alți aprteneri. Și atunci, dacă vom trasa acum ideile naționale – anexarea Uniunii Europene de către Uniunea Euroasiatică, expansiunea în Europa – ne vom putea aduna, de fapt, în linii mari, în jurul unui scop măreț.
Vă imaginați, iată, să anexăm Europa! Asta, anume asta, e ceva în firea rușilor!
Dacă nouă ni se spune să creștem colea cu 0,1-3 procene Produsul Inern Brut, să-i ridicăm sau să-i cazăm pe migranți, colea cu niște câini oarecare, să vaccinăm câiinii, asta, desigur, e tare de tot, dar asta nu e în firea rușilor.
De aceea noi nici nu facem nimic din toate acestea.
Noi nu avem de gând să creștem niciun fel de PIB-uri, pentru că ne doare în cot de asta. Rușii se mobilizează de dragul unui scop măreț. Iată, anexarea Europei acesta este un scop măreț.
Apropo, prooccidentalii ruși din secolul XIX, cei care erau încântați de Occident, păi ei cum se încântau?
Ei vroiau să preluăm tehnologiile occidentale pentru ca Rusia să devină puternică și măreață, pentru ca ea să poată învinge Occidentul.
Haideți să revenim la anume la acest tip de occidentalism. Poftim, vă plac tehnologiile europene, păi haideți, haideți să le luăm.
Cum să le luăm? Ei ni le vor da acum cu țârâita, ne vor transmite câte un tranzistor colea în schimbul petrolului, gazului.
Nu, dați-ne totul dintr-o dată. Noi vom lua toate tehnilogiile europene dintr-o mișcare, simplu: noi vom cotropi Europa și toate tehnologiile înale vor fi ale noastre!
Asta de dezvoltare, asta da modernizare, dacă asta am vrut! Asta da, apropo, europenizare a societății noastre!
Petru I a deschis, de asemenea, o fereastră în Europa și ce ne-a arătat el de acolo?
El ne-a arătat… pur și simplu a deschis-o cu tunul și a început să participe la politica europeană: le-a dat drumul soldaților și cazacilor în centrul Europei.
Bistrourile sunt o urmă lăsată de noi. De aceea, am impresia că acum o asemenea incursiune în Occident este peste măsură de importantă. Aceasta este și ideea europeană și, dacă îngăduiți, și europenizare, și modernizare, și autoafirmarea națională, și un proiect național de proporții.
Ei bine, ce e Ciubais cu nanotehnologiile? Mai întâi, pe el îl urăște toată țara. Lui i-au dat nanotehnologiile ca să nu mai vadă nimic altceva, el s-a scufundat în această microlume și nu a mai ieșit de acolo.
Acum căută să vadă unde s-au dus banii. Păi, tot acolo, în nanomicrocosmos. Firește că acesta este microomul, acestea sunt microideile, nanoideile, nanoiamenii, ei dar așa ceva nu poate deveni idee națională.
Aceasta este un soi de idee nanonațională. Adică, vom dispărea cu toții în spațiul microscopic, și tot acolo vor dispărea și bugetul, și banii, căci la noi la așa ceva se pricep lesne.
Ei dar, dați-ne un macroproiect, un macroproiect global, unul fundamental cu adevărat: cotropirea Europei! Da, va trebui să-i facem pe unii să-și schimbe părere.
Ei și ce? Căci eu consider că trebuie folosim în acest scop nu metode hard power, ci soft power, un soft power euroasiatic, să găsim coloana a cincea, să-i formăm și să-i promovăm pe oamneii noștri și să-i aducem la putere în Europa și, de exemplu, să cumpărăm pe banii Gazpromului birourile cele mai importante ale agențiilor de publicitate din presa europeană, căci anume acestea au influență asupra presei, și să acționăm la fel de activ ca și Occidentul în raport cu noi. De fapt, să contraatacăm.
Ei ne atacă cu ONG-urile lor, cu Medicii lor fără frontiere colea, cu bicicliști care îi ajută pe rebeli și wahhabiți. Ei bine, vom juca cu ei după regulile lor. Și aici nu există, cum s-ar spune, nimic personal și nimic ieșit din comun.
După paradigma din politica internațională așa ceva este absolut firesc. Adică, iată, noi am pornit de la faptul că această teză este imposibilă, absudă, paranoică, că ne lipsesc resursele, dorința, voința. Acestea sunt argumente, cum ar veni, firești, de suprafață.
Însă dacă este să privim lucrurile altfel, dacă este să ne configurăm discursul altfel, atunci vedem că aceasta este o idee națională minunată! Anume asta presupunea Soloviov, Vladimir Soloviov, întemeietorul filosofiei religioase ruse, că Rusia trebuie să se unească cu Europa, dar sub egida țarului rus! Nu știu de ce se dă uitării asta.
Eu, iată, recent am ținut la Paris o prelegere într-un centru catolic conservator foarte mare, a fost multă lume, pur și simplu aproape cât un stadion, și eu le-am povestit despre ceea ce avem în comun.
Ei, zice, vrem să ne unim cu voi! Voi aveți, zice, o Biserică așa de conservatoare, voi aveți așa o societate, care într-atât de mult păstează încă buna cuviință spre deosebire de societatea noastră că noi suntem pur și simplu încântați de voi! Haideți să ne unim! Eu zic: haudeți!
Este o idee bună. Dar haideți să ne amintim de perioadele care ne-au permis cu adevărat să fim împreună.
Asta era înainte de Carol cel Mare. Aceasta a fost perioada imperială, din secolul IV până în secolul IX, când trăiam în cadrul imperiu unitar, a unei lumi creștine unitare, iar separarea a venit deja mai târziu și s-a ajuns la marea schismă.
Ei bine, haideți să ne unim nu pe principiul catolic, pe principiul papal al uniației, că voi trebuie să recunoașteți măreția Papei, iar mai departe fie cum doriți, să ne unim nu pe acest principiu modernist, ci pe principiul imperial: un țar sau un președinte rus unic pentru toată Europa și diversitatea Bisericii Apusului și Bisericii Răsăritului.
Noi ne putem uni, bine, nu uni, dar putem colabora unii cu alții, căci noi avem un dușman comun, pe noi ne atacă necurăția, atacă și catedrale lor și catedralele noastre, și cultura lor și cultura noastră, și protestanții, în special cei care sunt credincioși, nu pur și simplu credincioși, dar cu adevărat credincioși în Hristos, creștinii, ei doar nu vor fi împotriva unei asemenea uniri.
Firește că nu vor fi, pentru că Rusia le aduce protecție anume împotriva împărăției Antihristului. Anume asta și este misiunea – catahonul și misiunea celui care rezistă, misiunea limitării lumii Antihristului și a apostaziei care nu trebuie să nimerească loc în societate.
Acesta este sensul imperiului. Noi pur și simplu vor readuce Imperiul european, Imperiul Roman, Imperiul bizantino-elen la locul său. Noi construim un imperiu. Ei construiesc Uniunea Europeană, tot un soi de imperiu, dar iată că principiile lor sunt foarte jalnice.
Ei, iată, dacă economia nu funcționează se și destramă imediat! Noi însă vom spune: funcționează economia sau nu funcționează, dar ce spune țarul nostru roman rus – bine, bine, euroasiatic – , european, imperial, roman, anume aia și va fi. Și ce, parcă ați avea încotro?
Ecomomia e un lucru bun, dar neimportant! Căci nu doar cu pâine se va sătura…., le va aminti țarul!
Important este să se respecte demnitatea umană. Iată o asemenea nouă idee romană umană îmi pare a fi un bun proiect pentru Rusia.
Căci aceasta este forma optimă de expunere a ideii naționale.
inconstantin.ro
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 