CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Vlad Cubreacov: Tezaurul României aflat la Moscova în atenția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. RAPORT INFORMATIV din 2002

Imagini pentru tezaurul de la moscovaphotos

VLAD CUBREACOV: Zilele aceste am urmărit un schimb de replici între Ministerele de externe de la Moscova şi Bucureşti în legătură cu problema Tezaurului României, aflat în Rusia.

Puţină lume cunoaşte că acum câţiva ani această chestiune a făcut şi obiectul preocupărilor Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE).

Public mai jos, spre avizarea tuturor celor interesaţi, versiunea română după originalul francez al Raportului Comisiei APCE pentru Cultură, Ştiinţă şi Educaţie din 7 mai 2002, Doc. 9459, intitulat “Tezaurul naţional al României” şi întocmit de doamna Vlasta Stepová, deputat socialist din delegaţia Cehiei. Examinarea acestui Raport nu a mai ajuns să se finalizeze cu adoptarea unei Rezoluţii sau Recomandări în plenul APCE.

Pentru dezbatere în Comisia permanentă, conform articolului 15 al Regulamentului

Doc. 9459

7 mai 2002

Tezaurul naţional al României

Raport informativ (Aprobat de comisie la 25 aprilie 2002)

Comisia pentru Cultură, Ştiinţă şi Educaţie

Raportor general pentru patrimoniul cultural: Dna Vlasta Stepová, Republica cehă, Grupul socialist

Istoric

1.       Problema restituirii Tezaurului naţional al României vine de la începutul secolului XX, mai exact din timpul Primului Război Mondial.  În august 1916 România s-a alăturat alianţei dintre Anglia, Franţa, Italia şi Rusia. Atunci când Puterile centrale au ocupat teritoriul României, guvernul roman s-a instalat la Iaşi (Moldova).  Banca Naţională a României a plecat de asemenea într-acolo pentru a-şi stabili sediul. Securitatea rezervelor sale constând în metale preţioase nu putea fi totuşi asigurată mai mult acolo, motiv pentru care guvernul român a decis  să le deplaseze la Moscova pentru a le încredinţa spre păstrate Rusiei. Au fost luate în calcul şi alte locuri, în Regatul Unit sau în Scandinavia, dar acestea au fost excluse ţinând cont de posibilele atacuri ale submarinelor germane în timpul transportării.

2.       La 11 decembrie 1916, generalul Mosolov, însărcinat cu afaceri ad interim al Rusiei în România, a semnat, în numele guvernului Rusiei, un act de garanţie cu privire la securitatea Tezaurului naţional al României, pentru “faza transportării şi depozitării la Moscova”. Conform protocolului româno-rus din 14 decembrie 1916, semnat de generalul Mosov şi ministrul de finanţe al României M. Antonescu, guvernul imperial al Rusiei garanta transportatea, păstrarea şi întoarecerea Tezaurului în România. Potrivit termenilor protocolului, au fost încărcate 27 de vagoane de tren conţinând 1738  lăzi cu lingouri şi obiecte din aur, în valoare de  314.580.456,84 lei aur, şi alte două lăzi conţinând bijuteriile Reginei Maria, în valoare de  7.000.000 lei aur – pentru a fi transportate sub convoi la Moscova. Valoarea totală a acestei prime încărcături a fost de 321.580.456,84 lei aur.

3.       După verificarea şi inventarierea la Moscova, Tezaurul a fost depus în Sala Armelor (Orujeinaia palata) din Kremlin, iar operaţiunea a fost consemnată într-un proces-verbal semnat la 16 februarie 1917 de către reprezentanţii autorizaţi ai Rusiei şi României.

4.       Întrucât riscurile din cauza războilui erau în creştere în România, o a doua garnitură de 3 vagoane, cuprinzând 188 de lăzi, a plecat din Iaşi în data de 27 iulie 1917.  Mai multe sume băneşti, a căror valoare a fost consemnată în scris, între 1.594.836.721,09 (fără îndoială sumă exactă) şi 1.519.836.721,09 lei aur (aceasta reunind 574.524,57 lei aur în aur şi metale, adică 574.523,57 lei aur, precum şi arhive estimate la 500 000 lei, şi alte valori). Potrivit procesului-verbal româno-rus  semnat la 27 iulie 1917, guvernul rus garanta din nou transpotarea şi paza Tezaurului, iar apoi returnarea lui în România.

5.       La 27 iulie 1917 de asemenea, fondurile Băncii de Economii şi Consemnaţiuni a României, cuprinse în 1621 de lăzi cu depunerile şi plasamentele băncii, dar şi bijuterii, colecţii de artă  şi diverse obiecte preţioase, în valoare totală de 6.500.000.000,00 lei aur (sau 7.500.000.000,00 potrivit unor documente) au fost transferate la Moscova în 21 de vagoane, şi depuse sub garanţia guvernului rus (privind, din nou, transportarea, păstrarea şi întoarcerea în România) la Trezoreria Statului Rus din strada Nastasinskaia nr. 3.

6.       La 5 august 1917, oficiali români şi ruşi au semnat la Moscova un proces-verbal privind instalarea unui nou deposit la Kremlin, potrivit căruia protecţia acestuia şi returnarea întregului Tezaur în România a fost garantată de către guvernul Rusiei.

7.      A fost întocmit un inventar al depozitului: 3549 lăzi cuprinzând rezervele totale în aur ale Băncii Naţionale a României; bijuteriile Reginei Maria a României; activele Băncii de Credit şi de Economii aparţinând persoanelor private, constitând în bijuterii, titluri, documente, testamente, tablouri etc. Totalul global a fost cifrat la 8.416.417.177,93 lei aur (sau 9.416.417.177,93 lei aur). Pentru a accede la deposit erau necesare două coduri numerice. Primul cod numeric i-a fost încredinţat reprezentantului Băncii Naţionale a României, altul a fost păstrat de reprezentanţii Rusiei.

8.       Pe deasupra lingourilor de aur şi a hârtiilor de valoare, Tezaurul trimis la Moscova includea Arhivele Naţionale ale României, Arhivele Istorice de la Braşov, tablouri provenind din Galeria Naţională a Statului Român, muzee şi diverse colecţii private, bunuri aparţinând “Muntelui de Pietate”, colecţii  de manuscrise şi cărţi rare, colecţia numismatică a Academiei Române, colecţii de obecte rare din aur, argint şi pietre preţioase de la Muzeul Naţional de Antichităţi, precum şi tezaurele istorice şi medievale ale mănăstirilor şi bisericilor din Oltenia, Muntenia şi Moldova, şi ale mitropoliilor din Iaşi şi Bucureşti.

9.       După revoluţia bolşevică din noiembrie 1917, consulul general al României în Rusia informa guvernele aliate că ţara sa riscă să piardă controlul asupra Tezaurului său şi caută o cale de a-l deplasa în America. Însă în ianuarie 1918, după sosirea trupelor române în Basarabia, guvernul sovietic a declarat război României, arestându-l pe însărcinatul cu afaceri al României şi întregul personal al legaţiei. Rezoluţia Comisarilor Poporului din 13 ianuarie 1918 a declarat Tezaurul drept “intangibil pentru oligarhia română” şi promitea că acesta “va fi restituit poporului român”. Această rezoluţie este semnată de mâna lui Lenin.

10.     Interesele României erau reprezentate la acea dată de Consulatul General al Franţei, care a intrat în posesia codului numeric al României şi a documentelor originale ale Inventarului. În această calitate, consulul general al Franţei, asistat de omologul său englez, a intervenit la 1 februarie 1918 pe lângă Comisarul Poporului din Uniunea Sovietică însărcinat cu afacerile externe, reprezentat de dl Fritsche, cu scopul de a i se atribui protecţia Tezaurului. Ca răspuns, Comisarul poporului însărcinat cu afacerile externe l-a rugat pe consulul general al Franţei să-i predea codul numeric al depozitului. 

Consului a refuzat şi a redactat un proces-verbal de caz. La 14 martie 1918 M. Fritsche a amendat cererea consulului şi i-a cerut la rândul său să-i transmită, cel puţin temporar, codul numeric al României, pentru a deschide uşile depozitului şi popunea să inspecteze Tezaurul în prezenţa consulului francez. El a trimis la Consulatul Franţei o garanţie scrisă potrivit căreia “valorile guvernului României depuse conform proceselor-verbale oficiale vor fi păstrate intacte”. Dându-li-se curs acestor stipulări, codul numeric al României le-a fost încredinţat reprezentanţilor sovierici care au sustras deîndată opt lăzi din deposit, afirmând că acestea aparţin Sovietelor.

După care codul numeric i-a fost transmis consulului general al Franţei. Cele opt lăzi conţineau bilete bancare emise de Banca Naţională a României în valoare de 1.350.000 lei aur (sau 1.920.000 lei aur).

11.       În august 1918, consulul general al Franţei fiind arestat de către autorităţile sovietice, codul numeric al Tezaurului a fost transmis consulatului general al Danemarcei care reprezenta interesele Franţei. La această dată interesele României erau reprezentate de Consulatul general al Norvegiei. În februarie 1919 consulul general al Danemarcei i-a încredinţat codul numeric Ministerului francez al Afacerilor externe, fiind ulterior, în 1926, restituit României.

12.       Problema restituirii Tezaurului României a fost evocat în timpul negocierilor de pace purtate la Paris în 1910-1920, în timpul Conferinţelor internaţionale de la Genova (1922) şi Lausanne (1922), precum şi în timpul convorbirilor româno-sovietice de la Copenhaga (1920), de la Londra (decembrie 1920 – ianuarie 1921), de la Varşovia (septembrie 1921) şi de la Viena (martie-aprilie 1924). În pofida deciziei luate la Conferinţa economică internaţională de la Genova, potrivit căreia guvernul Uniunii Sovietice trebuia să-i restituie guvernului României valorile depuse la Moscova, nimic nu s-a produs în acest sens.

13.     În iunie 1935, ca urmare a restabilirii în 1934 a relaţiilor diplomatice dintre Bucureşti şi Moscova, 1436 de lăzi cu documente istorice, hărţi funciare, titluri de proprietate, cărţi, dosare şi alte acte private au fost restituite de către guvernul URSS, într-un eşalon de 17 vagoane (fără ca să se fi putut compara această încărcătură cu inventarul original, după cum precizează “Raportul privind sosirea la Bucureşti a arhivelor restituite în 1935 de către guvernul sovietic” datat cu 28 iunie 1935). Deschizând lăzile, s-a descoperit că ele au fost forţate şi răscolite, şi că bunurile private, în special bijuteriile, lipseau.

14.     O a doua fază a restituirii Tezaurului României a avut loc în 1956, când obiecte de valoare artistică şi istorică au fost returnate Muzeului Naţional de istorie a României, Institutului de Arheologie din Bucureşti şi Băncii Naţionale. Procesul-verbal sovietic din 6 august 1956 cu privire la restituirea bunurilor istorice către guvernul Republicii Populare Române stipula că  toate bunurile de valoare, cu caracter artistic sau istoric ale României, depuse în URSS, au fost identificate, examinate şi inventarariate.

Acest inventar a fost apoi comparat de către români cu obiectele restituite efectiv. Potrivit unei surse, 39.320 de obiecte de artă de provenienţă românească au fost restituire, în special: 1350 de desene şi picturi, 156 de icoane, 418 covoare, 495 de obiecte religioase sau asimilate lor, 33.068 de monede, 2.465 de medalii şi 1307 alte obiecte. În total acestea corespundeau unei cantităţi uşor peste 33 kilograme de aur şi 690 kilograme de argint.

15. Statutul Tezaurului României depus la Moscova a fost examinat din nou în 1965 şi 1991. În 1965, ca urmare a unei cereri a României cu privire la Tezaurul său, înalţi oficiali sovietici (inclusive dnii Brejnev, Kosîghin şi Andropov) au refuzat orice negociere, pretextând că datoria României faţă de Rusia depăsea cu mult cele 93.000 kilograme de aur reclamate.

Delegaţia României (condusă de dl Ceauşescu) a respins acest argument. În anul 1991, în timpul unei vizite în Uniunea Sovietică, preşedintele României Ion Iliescu a ridicat din nou problema, de această dată în faţa preşedintelui Gorbaciov, care a promis să examineze situaţia.

16.  Dl Iliescu trebuie să se deplaseze anul acesta din nou la Moscova.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Vlad-Cubreacov-200x300.jpg

FOTO: Vlad Cubreacov (n. 24 septembrie 1965, comuna Crihana Veche, raionul Cahul) este un jurnalist și politician patriot român din Republica Moldova, care între anii 1994 – 2009 a deținut funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

A fost membru al delegației permanente a Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (Comisia Cultură, Știință și Învățământ, Comisia Juridică și Drepturi ale Omului și Subcomisia pentru Minorități).Ca membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Vlad Cubreacov a intervenit cu declarații scrise, interpelări adresate Comitetului de Miniștri, luări de cuvânt și proiecte de Rezoluții în favoarea românilor dintre Timoc, Dunăre și Morava (Serbia de răsărit), a istro-românilor din Croația, a aromânilor din statele balcanice, precum și a românilor din Ucraina. A reprezentat din 1997 Mitropolia Basarabiei la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, unde, la 13 decembrie 2001, a înregistrat primul câștig de cauză într-un dosar provenind din Republica Moldova. Din anul 1998 este membru în Adunarea Națională Bisericească a Patriarhiei Române.

Observaţii

17.       Lucrările Adunării asupra acestei chestiuni au început în anul 1995, ca urmare a unei recomandări a dlui Severin (doc. 7356), care a fost supusă ulterior Comisiei pentru Cultură şi Educaţie. Baronul Hooper, iar apoi dl Hadjidemetriou au studiat această chestiune. În plus, dl Hadjidemetriou a consultat experţi în drept şi s-a deplasat de două ori la Bucureşti pentru a discuta acolo cu aceştia.   O dată limită fiind stabilită de Adunare pentru întocmirea unui raport, problema i-a fost încredinţată Raportorului general pentru Patrimoniul cultural (iunie 2001). Investigaţiile recende făcute de dl Legendre au confirmat prezenţa Tezaurului la Moscova în 1917, dar nu au adus clarificări asupra alcătuirii lui exacte.

18.       De la bun început secretariatul Comisiei a jucat un rol active în elaborarea unui dosar, acum substanţial, asupra acestei chestiuni.

19.       Aceasta din urmă rămâne totuşi fără răspuns. Mai multe observaţii vor trebui luate în prezent în calcul.

20.     Întâi de toate mari incertitudini se menţin în privinţa comopoziţiei iniţiale a Tezaurului. Ceea ce a sosit la Moscova în 1916-1917 a fost însoţit în mare grabă în virtutea unei situaţii periculoase. Există dovezi că nu au fost întocmite inventare precise.  Într-un loc este chiar stipulat că prezenţa sigiliilor intacte pe lăzi se consideră drept o garanţie suficientă privind conţinutul acestora.

21.       În al dolea rând, se pare că părţi ale Tezaurului au fost deplasate de la Moscova în provincie pentru raţiuni de securitate. Anumite părţi s-ar prea putea să fi fost rătăcite, mutate sau puse în alte lăzi.

22.       În al treilea rând, valoarea şi cifrele menite să definească conţinutul Tezaurului variază. Şi, pentru a complica lucrurile şi mai mult, comţinutul este evaluat în lei aur, inclusive arhivele şi cărţile.

23.       În al patrulea rând, s-a dovedit imposibil să obţinem de la români o listă completă a obictelor nerestituite. Am încheiat prin a cere de curând o listă indicativă a obiectelor importante nerestituite.

24.       În al cincilea rând, o parte substanţială a Tezaurului original avea o valoare monetară şi nu culturală.  O bună parte (dacă nu esenţială) a conţinutului cu valoare cultural a fost restituită. Cererea în aşteptare (nesoluţionată), aşa cum este definită aceasta de convorbirile din 1956, se referă la  93.000 kilograme de aur.

Concluzii

25.       Din punct de vedere cultural, situaţia actuală se rezumă după cum urmează. Este evident că un număr considerabil de obiecte de valoare culturală au fost depuse la Moscova în anii 1916-1917. Aceste obiecte aparţineau Statului Român, unor instituţii (între care mai multe mănăstiri) şi persoanelor private. Se pare că acestea nu le-au fost restituite toate proprietarilor lor.

26.       Ţinând cont de circumstanţele legate de transportarea şi depozitarea Trezaurului, ţinând cont de asemenea de ceea ce a fost deja restituit (bunăoară comoara de la Pietroasele cu “Cloşca cu puii de aur”), aceste obiecte cuprindeau obiectele cele mai frumoase pe care România le poseda la vremea respectivă. Nu este de mirare că românii se arată deosebit de sensibili în această chestiune, întrucât aceasta aduce atingere mândriei lor naţionale.

27.       Ar fi nerealist să dorim inversarea mersului istoriei. Ar fi salutar însă ca ruşii să accepte să facă cunoscut şi să expună ceea ce, eventual, au păstrat din Tezaurul României. Aceasta ar constitui, în termeni culturali, o soluţie acceptabilă.  Ea ar pune capăt unei neînţelegeri. Ea ar servi de asemenea ca bază pentru nişte discuţii bilaterale deschise. Raportorul general de astăzi este mai mult decât dispus să vină cu un ajutor suplimentar în acest sens.

28.    Aceasta este starea de lucruri în ajunul vizitei Raportorului general la Moscova din 13-14 mai 2002.

Sursa: Vlad Cubreacov Blog via Ziaristi Online

20/02/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , | 2 comentarii

13 ianuarie 1918 – Guvernul bolşevic rus condus de Vladimir Ilici Lenin rupe relaţiile diplomatice cu România, între cele două ţări intervenind practic starea de război

 

 Foto: „Tovarăşul” Lenin vorbeşte maselor largi de ţărani şi muncitori despre viitorul de aur al omenirii – comunismul

 

 

La 13 ianuarie 1918 după un ultimatum (dat în 3 ianuarie), Consiliul Comisarilor Poporului din Rusia (guvernul bolşevic rus condus de Vladimir Ilici Lenin) rupe relaţiile diplomatice cu România, între cele două ţări intervenind practic starea de război.

La punctul 2 al declaraţiei se arată că tezaurul în aur al României aflat la Moscova „nu va mai putea fi obţinut de oligarhia română, Consiliul Comisarilor asumîndu-şi răspunderea pentru conservarea şi remiterea în mîinile poporului român„. 

Trupele ruseşti din România se transformaseră în bande indisciplinate, asupra cărora nimeni nu avea nici cea mai mică autoritate, nici măcar generalul Scerbaciov, comandantul rus al frontului. Tâlhăriile şi crimele împotriva populaţiei civile deveniseră ceva obişnuit.

Când Rusia a început tratativele de pace cu puterile centrale la Brest-Litovsk, România rămăsese singură pe întreg frontul oriental.

Înconjurată de duşmani, trădată de aliatul rus, jefuită de acelaşi aliat, cu controlul nesigur asupra  teritoriului său, ţara se ajunsese într-o situaţie fără ieşire. O speranţă apăruse odată cu desprinderea Ucrainei de Imperiul Rus, dar ucrainenii încheiară pace rapid şi acceptară prezenţa germanilor pe propriul teritoriu.

Eram aşadar total înconjuraţi de trupele puterilor centrale. Sub ameninţarea unui nou atac germano-austro-ungar destinat a termina odată pentru totdeauna cu frontul de est şi a-şi concentra forţele în vest, România a fost silită să accepte armistiţiul cu puterile centrale pentru a câştiga timp

Pe de altă parte situaţia din Rusia degenerase într-un haos total provocat de bolşevici, care risca să cuprindă ţările din jur, inclusiv ţara noastră…

În iarna anului 1917, starea de anarhie provocată în Basarabia de bandele de soldaţi ruşi bolşevizaţi care se dedau la jafuri în rândurile populaţiei şi la atacuri asupra organismelor statului, se înrăutăţise. De asemenea şi prizonierii ruşi întorşi din Germania, s-au dedat la acte de vandalism, violenţe, crime, distrugeri, care au pereclitat complet ordinea în Basarabia.

Consiliul Directorilor din Basarabia era incapabil să mai menţină ordinea în nou-proclamata Republică Democrată Moldovenească, cu atât mai mult cu cât avea de înfruntat rezistenţa violentă a bolşevicilor instigaţi de Moscova.

 Deşi Lenin a propovăduit dreptul popoarelor din cuprinsul Imperiului  Rus de a-şi decide singure soarta, realitatea era că acesta pregătea şi încerca pe toate căile menţinerea subjugării lor prin forţa armelor, dacă nu se puneau sub protecţia revoluţiei bolşevice, care ar fi urmat să cuprindă întreg pământul.

Aşa a fost şi în cazul Basarabiei, care îşi urma calea spre o viaţă separată de fostul imperiu, înaintând pe calea unirii cu România. Cu atât mai puţin bolşevicii nu doreau să lase din mână această importantă gubernie anexată la 1812. Ba mai mult, intenţiile acestora se îndreptau şi împotriva României, pe care o doreau transformată în republică sovietică.

În decembrie, bande înarmate de bolşevici se adunaseră la Chişinău şi se dedau la grave provocări la adresa Consiliului şi a autorităţilor tânărului stat. Atunci când, în 6/19 ianuarie 1918, în Basarabia sosea de la Kiev corpul militarilor prizonieri ardeleni, pregătit să lupte împotriva trupelor austro-ungare, aceştia au fost sechestraţi şi dezarmaţi de bolşevici.

Câţiva deputaţi din Sfatul Ţării au fost arestaţi de forţele bolşevice, iar alţii au părăsit Chişinăul sub ameninţarea cu moartea.

În condiţiile haosului de nestăpânit, Consiliul Directorilor decide să ceară ajutorul armatei române. După mai multe apeluri primite cu prudenţă la Bucureşti, guvernul Brătianu a decis să trimită peste Prut două divizii de infanterie şi două de cavalerie, pentru restabilirea ordinii, protejarea populaţiei, apărarea căilor de comunicaţii şi a depozitelor, cu menţiunea că armata română fusese chemată prin comandamentul militar rus.

România a fost primul stat care au intrat în luptă deschisă, cu arma în mână, împotriva bolşevismului, fiind obligată să apere populaţia civilă de jufurile şi fărădelegile trupelor ruse până atunci aliate, care părăseau frontul fără avertizare, lăsând flancurile armatelor române descoperite.

Deveniseră trupe rebele, îndoctrinate de agitatori, bucuroase să se întoarcă acasă, dar gata să se dedea la orice samalvonicii pe drumul lor spre Rusia. Moldova era plină de trupe române, aşa că aici retragerile au decurs ceva mai puţin periculos pentru populaţie, dar în Basarabia sălbaticiile bolşevicilor s-au dezlănţuit.

La trecerea Prutului, armata română a fost întâmpinată cu bucurie. O delegaţie a Sfatului Ţării în frunte cu Pelivan şi Inculeţ a venit în întâmpinarea diviziei a 11-a care se îndrepta spre Chişinău. La 13/26 ianuarie 1918, armata română, sub conducerea generalului Ernest Broşteanu a intrat în Chişinău şi a restabilit ordinea. Unităţile bolşevice s-a retras la Tighina, fără a opune rezistenţă.

În acelaşi timp, divizia 13 a trecut Prutul în sudul Basarabiei, unde dezordinea era cu atât mai mare cu cât elementele minorităţilor  bulgare, lipovene, tătare, găgăuze, fuseseră incitate la dezordine de bolşevici, iar armata rusă le scăpase complet de sub control.

Pacificarea regiunii a fost mai dificilă, dar până la 8 martie, în condiţii de iarnă grea, armata română a intrat în Cetatea Albă. Totodată, forţele bolşevice retrase la Tighina au fost complet anihilate la 7 februarie.

Puterea sovietică, ignorând principiile autodeterminării şi de respectare a  independenţei altor state pe care aparent le susţinuse până atunci, bolşevicii lui Lenin au considerat acţiunea drept un act de agresiune asupra teritoriului său şi a rupt relaţiile diplomatice cu România..

Tezaurul jefuit tâlhăreşte de Rusia din ordinul lui Lenin, nu a fost restitut României nici pînă în ziua de astăzi.

 

 

 

 

Surse:

 

http://www.istoria.md/articol/701/13_ianuarie,_istoricul_zilei

http://www.istoria.md/articol/851/Primele_lupte_ale_Armatei_Rom%C3%A2ne_cu_bol%C5%9Fevicii

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Unirea_Basarabiei_

13/01/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

In vizita la ziarul ZAVTRA. La 10 ani de la alegerea lui Putin previziunile scrise in 2000 se implinesc azi

 

Citez de pe noul blog Roncea din  articolul :”In vizita la ziarul  ZAVTRA. La 10 ani de la alegerea lui Putin previziunile scrise in 2000 se implinesc azi ” :

„Pentru a intelege mai bine natura si sursa informatiei speciale , o sa prezint mai jos experienta mea legata de ziarul “Zavtra” si redactorul sau sef, Aleksandr Prohanov

ZIUA fata in fata cu ZAVTRA. Prohanov ca si Ziuganov: Secolul 21 va fi al Rusiei …

ZIUA: Ati devenit in Romania cel mai celebru ziar rusesc. Care este parerea dvs. fata de rezulatatele alegerilor prezidentiale si cum comentati sprijinul acordat de Tony Blair presedintelui Vladimir Putin?

ZAVTRA: Rezulatele erau absolut previzibile. Rusia avea nevoie de un nou lider. Noi (Partidul Comunist) consideram ca am fost furati. Insa chiar asa fiind, cu Putin la Kremlin, nu pot fi ignorate voturile a zeci de milioane de cetateni rusi care au optat pentru Ziuganov. Fara indoiala, se va crea o alianta la guvernare. In ce priveste consilierea lui Putin de catre oamenii lui Blair, este vorba de o noua abordare a Occidentului de catre Rusia. In timpul lui Eltin s-a jucat atat cartea Germaniei si a Frantei, cat si cartea americana. Putin, in schimb, joaca acum cartea Marii Britanii si, cu ajutorul acesteia doreste sa contra-balanseze relatiile cu Statele Unite.

– In noul context politic, considerati interesanta o colaborare intre Kremlin si polul stangii romanesti – PDSR, condus de Ion Iliescu, APR, condusa de Teodor Melescanu si PNR condus de Virgil Magureanu?

– In orice caz, dupa aceste alegeri, puterile de stanga din intreaga Europa se simt mai sigure. Fortele de stanga din Romania nu au fost distruse, ci sunt doar slabite. Eu cred ca in urmatorul an vom asista la consolidarea unei miscari pan-europene de stanga. Aici, in Rusia, se constata o miscare foarte interesanta care, insa, nu stiu daca va putea fi realizata in Europa. Nationalistii conservatori, reprezentati de Putin, s-au unit cu nationalistii comunisti. Si iata: alianta nationalistilor de dreapta si a patriotilor de stanga! Dusmanii nostri au numit aceasta conlucrare “alianta dintre rosii si bruni”. Dupa victoria lui Putin, aceasta alianta isi gaseste deja statutul oficial in noul Guvern pentru ca, pana la urma, rezultatul alegerilor este victoria celor rosii si bruni, este victoria lui Ziuganov cel Rosu si a lui Putin cel Brun. Problema pentru Europa si Romania, in special, este: vor putea oare nationalistii, puterile de dreapta, sa se unifice cu puterile de stanga?

Si Stalin avea “fir rosu” cu Hitler

– Dupa cum stiti, materialul dvs. publicat in data de 29 februarie a generat un intreg scandal in Romania. Anchetarea existentei “firului rosu” duce la compromiterea stangii romanesti in fata electoratului roman cat si in fata institutiilor euro-atlantice. V-ati gandit la acest efect?

– In primul rand, nu inteleg de ce ar compromite stanga… Ce poate fi atat de rau?! Parerea mea este ca orice politica serioasa are mai multe etaje. Chiar si in perioada premargatoare celui de-al doilea razboi mondial, exista un nivel la care Stalin conlucra cu Hitler. In acest sens exista o “linie fierbinte” intre Moscova si Berlin, chiar din 1941. Consider ca un fir rosu intre Moscova si Bucuresti nu este un act politic criminal: pe acest fir nu poti trimite tancuri! Si totusi, recunosc, este o chestiune delicata. Atunci cand am publicat aceasta informatie nu am crezut ca va deveni o provocare politica de o asemenea amploare. Noi suntem un ziar de opozitie. De aceea, Kremlinul este pentru noi obiectul unei supravegheri minutioase iar publicatia noastra a devenit locul pentru exprimarea unor aspecte ce tin de interesele strategice. Noi am publicat aceasta informatie tocmai pentru caracterul sau unic si secret. Eu presupun insa ca, in spatele acestei informatii se afla ceva mai adanc: este vorba de o noua configurare geo-politica. Aici sunt in joc interesele Rusiei fata de Transnistria si Republica Moldova si, deci, automat devine implicata si Romania.

– Care este pozitia reala a Rusiei fata de Basarabia?

– In ce priveste cercurile de stanga, apropiate mie, noi credem ca prezenta Armatei a 14-a in Transnistria ne da garantia unei autoritati militare pentru a mentine prezenta spiritului rus in acea zona. Transnistria si-a intarit si ea fortele si a devenit mai stabila si mai puternica. Nu ne mai asteptam la un atac militar din partea Chisinaului. Iar din viata politica a Moldovei, la nivel decizional, aproape ca au disparut acele forte care militau pentru integrarea cu Romania. Si, pot sa va spun ca deja se duc tratative secrete privind construirea unei uniuni militare anti-atlanice, anti-NATO, intre Rusia, Belarus, Iugoslavia si Transnistria. Aceasta uniune presupune crearea de baze militare in Iugoslavia, la Adriatica, intarirea Armatei ruse in Transnistria si transformarea acelui corp militar intr-o baza militara permanenta a Rusiei.

– Ce parere aveti fata de proiectul de acordare a cetateniei romane basarabenilor si fata de posibilitatea unei unificari pasnice – de tip integrare – intre cele doua state actuale?

– Ca patriot rus eu cred ca o persoana cu dubla cetatenie trezeste dubii. Dar trebuie sa tinem cont de procesul de globalizare prin care trece lumea de astazi. As fi bucuros daca s-ar crea dubla cetetenie pentru locuitorii Belarusiei: astfel, presedintele Lucasenko ar putea candida pentru presedintia Rusiei. Insa, in politica unul si acelasi aspect poate avea doua taisuri: si benefic dar si malefic.

Aurul romanesc s-a “volatilizat”

– Apreciati drept posibila incheierea Tratatului de baza romano-rus avand in vedere problema Tezaurului Romaniei si a recunoasterii nulitatii Pactului Ribbentropp – Molotov?

– Aurul romanesc e in Rusia, aur rusesc e in Franta, aur nazist este in Elvetia… Aurul e ca aerul – se misca prin lume indiferent de perioade sau regimuri politice.

– Aceste aspecte sunt, totusi, importante si tergiverseaza semnarea acestui document de ani buni.

– Pactul Ribbentropp – Molotov a fost folosit de generali pentru a distruge flancul stang. Acest pact s-a nascut intr-o Rusie slaba. Noua si puternica Rusie, consolidata cu Belarus si Serbia ar putea ignora lejer acest pact, care ar putea fi stocat ca simplu document in arhivele istorice. Secolul 21 se va construi pe alte tratate. Sigur, nu cred in fantezii si nu pot sa presupun ca intre Romania si Rusia ar aparea un nou pact asemanator celui de la Varsovia. Este o iluzie, dar sistemul strategico-militar dintre Rusia, Belarus, Serbia si Transnistria va slabi in mare parte Pactul Nord-Atlantic.

– Dar Putin a avansat la un moment dat ideea parteneriatului Rusiei cu NATO.

– E adevarat. Putin a spus ca e posibila integrarea Rusiei in NATO. Urmatorul pas ar fi si integrarea Chinei in NATO!

– Care este parerea dumneavoastra fata de politica externa a Romaniei, fiind cunoscuta pozitia tarii noastre privind integrarea in structurile euro-atlantice?

– Cred ca este absurd ca un popor ortodox, cu radacini atat de adanci, un popor absolut suveran si independent, care a ramas suveran, chiar si in contextul Pactului de la Varsovia – intr-un secol dominat de acest Pact – , si acum acest popor, aceasta cultura, acest vector istoric sa fie inclus intr-o uniune militara nefireasca, spiritual vorbind.

– Cum au actionat celelalte tari din CAER si Pactul de la Varsovia in privinta liniilor de comunicatii speciale, dupa desfiintarea acestor organisme.

– Cred ca tarile implicate, care poseda si acum aceste linii de telecomunicatii speciale, dupa publicarea articolului nostru s-au straduit sa le ingroape si mai adanc.

O sa pun agentii nostri sa mai verifice “firul rosu”

– Sursele noastre ofera informatii contradictorii asupra acestui “fir rosu”. Aveti cunostinta de cand si pana cand a functionat acesta?

– Atat de adanc agentii nostri nu s-au infiltrat in structurile voastre. Eu o sa pun se se mai verifice. Agentii nostri din administratia presedintelui vostru imi vor putea da, poate, mai multe amanunte. Insa o informatie de o asemenea natura nu lasa urme si este greu de confirmat. De regula, informatorii in acest caz sunt ori din serviciile de comunicatii speciale ori din randul consilierilor apropiati ai presedintelui. Daca as obtine o fonograma atunci totul ar fi simplu, dar, de regula, aceste linii sunt bine protejate.

– Credeti ca FAPSI (Serviciul de Telcomunicatii Speciale desprins din KGB) v-ar putea procura intregistrari secrete?

– In istoria ziarului nostru exista doua mari cazuri care au provocat senzatie. Am reusit sa facem rost de stenogramele unei convorbiri dintre ministrul nostru de Externe, Andrei Kozirev, si James Baker, in timpul primului razboi din Iugoslavia. Publicarea acestei convorbiri a starnit un mare scandal in Rusia, cat si in Iugoslavia si Statele Unite, pentru ca dezvaluia dependenta personala a lui Kozirev fata de Baker. Si a doua a fost stenograma convorbirii lui Eltin cu Clinton inaintea alegerilor din 1996. Toate aceste discutii au fost captate de pe liniile fierbinti. Au provocat mari scandaluri dar nu au schimbat configuratia politica.

– Ce ascunde de fapt generarea acestui scandal privind firul rosu dintre Moscova si Bucuresti?

– Tot ce am putut sa fac a fost sa public aceste cinci randuri. In rest depinde de capacitatea celor de stanga sau de dreapta pentru a folosi aceasta informatie. „

Redactorul  sef  al ziarului  “Zavtra”  , Aleksandr Prohanov (foto).

 Articol scris de : Victor Roncea / Moscova, 2000

Victor Roncea blog

Articolul integral poate fi citit la :

http://www.roncea.ro/2010/02/23/in-vizita-la-zavtra-la-10-ani-de-la-alegerea-lui-putin-previziunile-scrise-in-2000-se-implinesc-azi/

24/02/2010 Posted by | POLITICA, PRESA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: