CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Corneliu Vlad și cartea ”Cavalerii noilor apocalipse. Nu vă fie frică!”. VIDEO

 

 

 

Lansare excepțională de carte Dl. Corneliu Vlad, "NU VĂ FIE FRICĂ!" Cei patru cavaleri ai apocalipsei - Razboiul Informational

 

 

Corneliu Vlad, nume cu firmament respectat în presa românească, a adunat între coperțile unei cărți, după mulți și munciți ani, gândurile, nedumeririle și speranțele sale.  

Acum, la începutul acestei veri tulburate de evenimente politice și sociale la nivel mondial, reputatul autor Corneliu Vlad a publicat la Editura UZPRo nouă carte: „Cavalerii noilor apocalipse. Nu vă fie frică!”.

 

a atras atenția o remarcă a domnului Corneliu Vlad, care a scris în cartea sa despre frică și despre cultura fricii, care a fost folosită din cele mai vechi timpuri până în prezent, pentru a conduce și a stăpâni popoarele:

„Discursurile și imaginile care scot în față pericole de tot felul ce amenință omenirea, planeta, se prăvălesc în avalanșă continuă. Trăim parcă, în plină zodie a drobului de sare ce stă să cadă, unde ești tu, jovialule Ion Creangă. Respirăm o atmosferă de perpetuă amenințare, iar polivalența reprezentărilor pericolului face ca amenințarea să devină ea însăși obsesională, căci își schimbă obiectul ori se concentrează pe mai multe obiecte deodată: încălzirea planetei, pandemii, terorism, criză”.

 

 “O societate înfricoșată e mult mai ușor de stăpânit”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Cei patru cavaleri ai apocalipsei sunt: terorismul, schimbarea climei, criza și pandemiile. Toate aceste fantome înspăimântătoare sunt agitate și sunt ventilate și sunt rostogolite prin toate mijloacele de comunicare în masă pentru – asta o spun teoreticienii din toate țările și din Est și din Vest – a ține populațiile într-o stare de alertă, ca să nu zic de frică sau ca să nu zic de panică, ca să nu zic de isterizare.

Un om și o societate înfricoșată e mult mai ușor de stăpânit de către cei aflați la putere:

„Bă, voi nu vedeți ce nenorocire, că o să se topească zăpezile din Himalaya, și ghețurile din Arctica, și Marea Neagră o să ajungă până la Brașov, și mai rămân numai câteva vârfuri. Stați liniștiți! Vreți pensii mai mari, vreți locuri de muncă… Voi nu vedeți, noi ne ocupăm de niște chestii serioase aici, vine criza, vine pandemia”.

Deci s-a propagat o cultură a fricii, cum se spune și, cum spune un prieten al meu, o religie a siguranței, care zice așa:

„Domne, fiți atenți că ceea ce vi se pare vouă foarte normal, e periculos. Nu vă apropiați unul de altul așa, toată ziua bună-ziua la… Stați mai așa, spălați-vă pe mâini, mergeți mai puțin, pune-ți masca. Nu e chiar așa cum credeți voi de simplu”.

Această formulă de a ține masele largi populare, ca să spun așa, inhibate și neactivizate, nerevoltate, există din Antichitate.

Și fake-news-urile există din Antichitate începând cu calul troian, dar atunci nu prea aveau putere de împrăștiere. Cum zicea cineva, Cezar și Napoleon nu puteau să vorbească la mai mult de 100 de persoane odată, că nu se auzea până în spate la călăreții ăia…

Dar acum există niște posilități de împrăștiere a zvonurilor și a jumătăților de adevăr atât de fabuloasă încât, într-adevăr, noi am trăit treaba asta, chiar și cei relativ tineri, la zilele din decembrie și ianuarie 1990, când faimosul comentator de la Televiziunea Română zicea: „Fierbeți apa bine, că apa e otrăvită!”

Dacă fierbi apa, nu mai e otrăvită, poți s-o bei nene, liniștit. E, eu mi-am dat seama de absurditatea acestei chestii peste câțiva ani de zile. Păi stai măi, cum adică? Dacă fierbem apa, nu mai este otrăvită?

Dar în momentul în care toată lumea este panicată, este isterizată în mod premeditat, se induc unii pe alții, adică se face o inducție reciprocă și se ajunge la o isterie colectivă, care este cea mai înfiorătoare chestie.

  Asta dincolo de teoriile conspiraționiste sau în parte adevărate, care există în legătură cu Covid-ul și cu alte boli venite de la animale sau din laboratoare, cartea asta vrea să demonstreze că există niște forme foarte subtile prin care vorba lui Eminescu:

„Popoarele există spre a fi înșelate” și există niște formule foarte viclene și foarte eficiente pentru a merge pe linia asta.

 

 

Sursa: Semne Alese  preluat de Ziaristi Online

 

 

 

 

29/08/2020 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O analiza privind amenintarile la adresa Romaniei

 

 

 

 

Analistul american de politica externa, Robert Kaplan, vorbeste despre amenintarile la adresa Romaniei – de la Rusia lui Putin, pana la o eventuala victorie in alegerile prezidentiale a lui Donald Trump.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

– Bine ati revenit in Romania! Ati vizitat Romania inca din anii ’70 si mai frecvent in anii ’80.

Ati scris despre Ceausescu, ca jurnalist. Apoi ati revenit in anii ’90 si dupa 2000. Ati inclus Romania in multe dintre cartile dumneavoastra Acum, cartea dumneavoastra „In umbra Europei”, publicata recent si in Romania, se concentreaza exclusiv asupra Romaniei. Asadar, de ce e Romania asa de interesanta acum?

– E interesanta, fiindca, pentru mine, Romania e o explorare in profunzime. Decat o privire de ansamblu asupra mai multor tari, asa cum am facut in cartile anterioare, am decis sa fac o disectie profunda a unei singure tari, pentru a face lumina in chestiuni majore: mostenirea lasata de Imperiile Habsburgic, Otoman etc, problema Rusiei lui Putin, urmarile Holocaustului, urmarile Razboiului Rece.

Asadar, Romania e laboratorul perfect pentru toate aceste chestiuni majore, caci, desi e o tara obscura pentru mare parte din Occident, este si locul unde Europa Centrala intalneste Europa de Est, adica Imperiul Habsburgic intalneste Imperiul Otoman si cel Bizantin.

De fapt, exista o frontiera naturala chiar in centrul Romaniei, Carpatii, si exista doua sisteme imperiale si experiente culturale separate, de o parte si de alta a acestei frontiere.

De asemenea, Romania este principiul organizator al Balcanilor si al Europei de Sud-Est in aceeasi masura ca Polonia, pentru nord-estul Europei.

Are cea mai mare populatie din Balcani, are, mai mult sau mai putin, cel mai intins teritoriu, are iesire la Marea Neagra, de mare importanta strategica, mai ales acum, tinand cont de Crimeea, de problemele din Turcia etc.

Un singur incident poate declansa un conflict in Estul Europei

Aceasta e o introducere pentru telespectatorii nostri care n-au citit cartile dumneavoastra Sunteti un calator pasionat de geografie, de istorie si ati realizat o descriere unica a tarii noastre. Dar sa trecem la prezent. S-au intamplat multe de cand ati venit pentru prima data in Romania, dar s-au intamplat multe si de cand ati scris cartea aceasta.

De exemplu, scutul anti-racheta de la Deveselu a devenit functional. Iar Rusia vorbeste din nou despre Romania ca despre o amenintare. Deci in opinia dumneavoastra, Rusia reprezinta un pericol real pentru Romania?

– Eu vad o situatie ingrijoratoare, dar nu cred ca trebuie exagerata. Romania a fost prinsa intre Germania lui Hitler si Rusia lui Stalin, in Al II-lea Razboi Mondial.

Acum, Germania nu mai e un inamic, e doar un gigant economic benign. Asadar, amenintarea vine doar din partea Rusiei si oricat de rau ar fi Putin, nu e Stalin, deci sa nu exageram.

Cu toate astea, tinand cont de tensiunile militare de la Marea Baltica pana la Marea Neagra, pe tot acest front, e de ajuns un singur incident, care poate degenera intr-un conflict.

Cred ca Romania poate fi incurajata de faptul ca, in ultimii doi ani, administratia Obama si-a schimbat directia. In 2012 a fost punctul cel mai de jos: doua brigazi de lupta au fost retrase din Europa.

La fel ca George W. Bush, si Barack Obama a declarat atunci „misiune indeplinita”, in mod prematur.

De atunci, noul Secretar al Apararii, Ashton Carter, a schimbat treptat acea politica: a trimis din nou trupe in Europa, a instalat echipamentul militar inapoi, in Europa Centrala si de Est, de exemplu sistemul anti-racheta… Recent, iar asta spune multe, avioane rusesti au survolat agresiv un distrugator american din Marea Baltica.

Cum a reactionat SUA?

A trimis doua avioane F-22 in Romania. F-22, pentru cei ce nu stiu, sunt de departe cele mai avansate si letale avioane de lupta, din arsenalul american.

– Dar au plecat aceste avioane F-22.

– Da, dar important e ca au venit. Iar Statele Unite nu le trimite oriunde. Le trimite numai aliatilor, numai in tarile foarte importante, pentru ca ar fi un risc enorm ca aceste echipamente sa fie furate.

A fost un gest simbolic, chiar daca n-au venit decat pentru o zi, doua… Simbolizeaza o revenire la vechea pozitie, arata ca administratia Obama devine mai puternica si un pic mai agresiva in aceasta parte a lumii.

 

Rusia, cu cat mai slaba, cu atat mai agresiva

 

– Prezenta militara va lua amploare in anii urmatori? Exista zvonuri ca administratia Obama va cheltui mai mult pentru capacitatea de aparare din aceasta parte a Europei?

Am observat cresterea contingentelor militare care vin aici si care urmeaza sa fie stationate aici. Va fi mai mult de atat?

– Depinde… In primul rand, depinde de Rusia. Rusia trece printr-o criza economica grava. Nu pot plati pensiile, nici salariile si e din ce in ce mai rau.

– Dar platesc pentru armata.

– Exact! Iar asta-i poate face… Stiti, am scris recent un eseu in care am spus:

„Cu cat Rusia va fi mai slabita pe plan intern,” „cu atat va fi mai agresiva pe plan extern.”

Deoarece agresiunea pe plan extern e un mod de a oferi spectacol maselor. Siria, Ucraina… Arata ca Rusia e puternica, amplifica nationalismul rusesc, iar asta e exact ceea ce face un regim autoritar cand se confrunta cu o criza economica interna.

– Deci va asteptati la o crestere a agresivitatii Rusiei, in viitor?

– Pe termen scurt, da. De aceea cred ca SUA va deveni… Si vorbim aici despre Statele Unite, nu despre Europa sau NATO, deoarece NATO inseamna foarte putin fara impulsul dat de Statele Unite.

– Dar pe termen mediu sau lung?

– Pe termen lung, putem vedea… Repet, sunt doar speculatii.

Pe termen lung, Rusia s-ar putea transforma intr-o alta Iugoslavie: o versiune diluata a destramarii Iugoslaviei.

Ar deveni un sistem foarte slabit si oarecum haotic, ar pierde controlul Caucazului de Nord, ar pierde o parte din controlul administrativ in estul Rusiei. Rusia e realmente…

Perspectivele Rusiei nu sunt grozave, pe termen lung, deoarece sistemul nu e capitalist, e inca un sistem foarte similar modelului sovietic, cu un guvern modelat dupa Politburo, doar ca oligarhii au inlocuit comisarii.

Stiti, puterea si bogatia sunt extrem de centralizate, asa ca, daca apare o criza la varf, e posibil un adevarat colaps.

 

Cat de posibil este un razboi cu Rusia ?

 

Forme de agresiune ruseasca, de la inceputul secolului al XXI-lea.

 

 

 

 

Robert D. Kaplan la Dupa 20 de ani

Tratatul NATO nu apara Romania de Rusia

– Vreti sa spuneti ca o tara ca Romania nu poate fi aparata…

– Pentru ca e un articol ambiguu. Rusii vor nega, iar NATO va trimite o comisie de ancheta. NATO nu va raspunde direct la asa ceva. Statele Unite ar putea reactiona, daca se acumuleaza destule dovezi ca se intampla asa ceva.  SUA ar putea sa reactioneze.

De exemplu cu scutul antiracheta. Acesta e un raspuns. Sau poate trimite mai multe nave in Marea Neagra. Poate incerca sa suprime imprumuturile rusesti.

Poate aplica mai multe sanctiuni oligarhilor apropiati lui Putin, care se grabesc sa scape de propria lor valuta. Din acest motiv rusii cumpara proprietati in Londra si in alte zone.

Vor sa scape de propria lor valuta, pentru ca n-au incredere in ea. Isi prefera averea exprimata in dolari si euro.

 

Transformarea Uniunii Europene

 

– Discutam despre UE si un citat din ultima dumneavoastra carte. „Daca Germania si puterile din Uniunea Europeana” „nu pot tine piept Rusiei revansarde, daca UE se macina din interior,” „Romania, in conul sau de umbra, va avea necazuri,” „deoarece SUA nu mai poate oferi acelasi sprijin aliatilor sai,” „asa cum a facut-o in timpul Razboiului Rece.”

E o apreciere aspra, dar sa incepem cu o analiza a Uniunii Europene de azi. Noi, romanii, ne-am alaturat recent Uniunii Europene si, deja, perspectivele nu mai sunt grozave. Credeti ca UE va supravietui?

 

– Cred ca va supravietui, dar intr-o forma diminuata. Nu va fi un suprastat unidimensional, de la Lisabona pana la Marea Neagra.

Europa va evolua la viteze diferite, vom vedea o zona euro mai puternica, una mai slaba, tari in zona euro, tari in afara zonei euro, tari in Schengen, tari in afara spatiului Schengen.

Vom asista la cresterea in importanta a oraselor-state, a regiunilor…

– Orase-state?

– Exact. Prevad un fel de sistem medieval intr-o lume hi-tech. Suna negativ, dar nu uitati ca Vestul s-a nascut din Evul Mediu. A durat destul de mult si a fost un proces dureros.

Da, a durat destul de mult. E adevarat, a durat… Dar prin ce se caracteriza Evul Mediu, in realitate? Prin niveluri multiple de suveranitate, prin obligatii in afara sferei politice, prin Liga Hanseatica, alianta comerciala a statelor baltice, din zona Marii Baltice…

Deci suveranitatea era o notiune imprecisa, neclara si suprapusa, la fel ca si identitatea. Dupa mine, Europa se indreapta in aceeasi directie.

Revenim la o Europa-nucleu, un nucleu foarte bogat, in care sunt localizate principalele orase europene: Bruxelles, Haga, Maastricht, Strasbourg… Ce este aceasta Europa? E Imperiul Carolingian din secolul al IX-lea. Alaturi de el aveti Berlinul, care e fostul imperiu prusac, aveti Imperiul Habsburgic, foarte intins si multidimensional, de la Alpii Elvetieni pana aproape de Marea Neagra, Brasov… Si ce era dincolo de Carpati?

Aveati imperiile bizantin si turc, care aveau o baza institutionala mult mai vulnerabila, erau mult mai sarace, mai multa taranime decat burghezie. Si a ramas asa mult mai mult decat Vestul.

Da, de aceea va exista variatia aceasta. De ce colapsul din Grecia? De ce e tara din zona euro cu cea mai grava criza economica? Nu intamplator e Grecia.

Grecia e in sud-estul Europei, este copilul vitreg si sarac al despotismului otoman si bizantin, n-a avut partide politice moderne pana in anii ’70, n-a avut nici o clasa de mijloc moderna pana in anii ’70.

Deci era foarte mult inapoiata din punct de vedere social, institutional, politic decat nucleul Europei din nord si vest.

Asadar, nu e o surpriza ca Grecia nu s-a adaptat bine la provocarile lansate de zona euro.

– Unde credeti ca ne vom afla noi, Romania, pe aceasta noua harta europeana? Suntem deja mult in urma.

Incercam sa prindem viteza. Suntem departe de nucleul european, deci unde vom fi in aceasta noua Europa?

– Romania este inca mult inaintea Moldovei, mult inaintea Bulgariei, cred eu… In carte am un intreg capitol dedicat Moldovei.

Scriu acolo ca, revenind din Moldova in Romania, iti vine sa saruti pamantul, pentru ca Moldova e foarte haotica, foarte corupta, foarte nesigura, foarte saraca.

Iar apoi mergi in satele romanesti si vezi instalatii de irigatie de acelasi nivel tehnologic ca in Statele Unite, vezi drumuri noi, vezi benzinarii noi…

Practic, vezi tot mai mult modalitati de munca standard, iar toate astea se datoreaza Uniunii Europene, din 2007. Romania a facut progrese mari de cand a intrat in UE.

N-ar trebui sa uitam asta, dar ii fi greu Romanie sa atinga nivelul de dezvoltare economica din Olanda, de exemplu.

– Cat va dura ca Europa sa dezvolte acest nou model de organizare, cu un nucleu european si state in afara acestui nucleu, dar totusi in Uniunea Europeana?

– Se dezvolta deja. Procesul e lent, gradat. Nimeni nu-l va recunoaste, niciun reprezentat oficial al UE nu va recunoaste vreodata ca Uniunea European are un status diminuat.

Vor continua sa organizeze intalniri la varf, vor continua sa faca proclamatii, dar acestea vor conta tot mai putin.

Ultimul loc unde veti afla adevarul despre Europa este la intalnirile la varf al UE, in declaratiile lor oficiale.

Ce se va intampla daca Donald Trump e ales presedinte ?

– Acum, sa trecem de partea cealalta a Atlanticului, in America, unde, in prima joi din noiembrie, se va alege un nou presedinte.

Ce impact va avea noul presedinte asupra Romaniei? Ati descris efectul administratiei Obama asupra prezentei militare de aici, ati vorbi despre ce s-a intamplat in ultimii doi ani, lucruri pe care le-am vazut si noi. De fapt, Washingtonul e macar interesat de Romania, in urmatorul mandat prezidential? Viitorul presedinte are vreun plan legat de Romania?

– Cred ca Romania face parte din grupul relativ mic de tari care va fi foarte influentata de presedintele ales, deoarece Romania este un stat din prima linie a frontului impotriva Rusiei lui Putin, la fel cum tari precum Filipine si Vietnam sunt in prima linie in Marea Chinei de Sud, impotriva Chinei.

Cei doi candidati, de fapt cei doi candidati prezumtivi, Hillary Clinton si Donald Trump, au idei foarte diferite privind amenintarile, provocarile.

Hillary Clinton are opinii traditionaliste despre marile puteri, considerand ca Statele Unite are obligatii istorice fata de NATO, fata de UE, fata de Vest, in sensul apararii lumii vestice, apararii Europei, impotriva autoritarismului si agresivitatii Rusiei.

E o atitudine izvorata in mod organic, din amintirea Razboiului Mondial, din istoria Razboiului Rece, de problemele ce au urmat Razboiului Rece, precum interventia NATO in fosta Iugoslavie.

Hillary Clinton are o perspectiva istorica foarte bine formata si e posibil sa fie un aliat mai sigur decat administratia Obama.

Totusi, Donald Trump pare sa nu aiba nici cea mai vaga cunostinta istorica. Pare a fi un om care n-a deschis o carte in viata lui. Tot ce stie a invatat de la televiziune. Aproape… Cultura de consum… Spune: „Sunt un negociator. Voi negocia.”

E ca si cum ar spune ca n-are valori. Daca nu faci decat compromisuri, atunci care e pozitia ta reala? Ce esti dispus sa aperi? Unde refuzi compromisul?

Pare sa nu aiba nicio loialitate fata de NATO, ceea ce e o veste foarte proasta pentru Romania. Cred ca o tara ca Romania are o miza mare in aceste alegeri.

– Credeti ca Donald Trump ar negocia cu Putin? In privinta Romaniei, de exemplu…

– Si administratia Obama ar putea face o intelegere cu Putin privind interpretarea celui de-al doilea acord de la Minsk. Victoria Nuland, adjunctul Secretarului de Stat pentru Europa, se intalneste cu reprezentantii Rusiei. Deci o intelegere nu e neaparat rea, dar depinde de tipul de intelegere.

Sigur ca SUA va negocia mereu cu Rusia, indiferent cine e presedintele. Va incerca sa faca intelegeri, de cate ori e posibil, ca sa diminueze tensiunile si sa previna riscul de razboi.

Dar cred ca dumneavoastra va referiti la o intelegere care ar compromite securitatea tarilor din Europa de Est.

Cu Hillary Clinton, nu trebuie sa va temeti de asa ceva, dar cu Donald Trump da.

– Cred ca puteti considera noua dumneavoastra carte, „In umbra Europei”, ca un manual despre Romania pentru urmatorul lider american.

– Asa sper.

– Deci veti oferi cartea candidatilor prezumtivi? Ca sa citeasca despre aceasta parte a lumii si sa-si imbunatateasca abilitatile diplomatice?

– Sper sa o descopere.

– Vorbeam despre ultima dumneavoastra carte, „In umbra Europei”, care a fost tradusa recent in romana, ca un posibil manual pentru urmatorul presedinte american, asa cum a fost pentru Bill Clinton cartea dumneavoastra cea mai faimoasa, „Fantomele Balcanilor”.

– Sper sa nu interpreteze gresit aceasta carte, asa cum a facut presedintele Clinton cu „Fantomele Balcanilor”.

„Fantomele Balcanilor” prezenta o imagine foarte sumbra a Balcanilor si se pare ca el a spus: „Daca e asa de rau, nu putem face nimic.”

„N-ar trebui sa ne amestecam.” Era interpretarea cea mai gresita, pentru ca, in primul rand, te gandesti sa intervii in cele mai sumbre situatii.

Asta a demonstrat o lipsa totala de realism in administratia Clinton, in anii ’90, cand au spus ca, daca o carte descrie o situatie sumbra, nu trebuie sa faca nimic in privinta asta.

Nu asa decizi daca intervii sau daca nu intervii.

Terorismul nu poate fi invins

 

– Sa discutam un pic si despre terorism. In Europa urmeaza sa aiba loc un eveniment foarte important, Campionatul European de Fotbal. Va incepe peste cateva zile, in Franta.

Franta a fost victima unor atacuri teroriste sangeroase. Deci poate sa fie invins terorismul?

– Terorismul nu poate fi invins definitiv. Poate fi suprimat. La fel cum reduci simptomele malariei cu medicamente.

Nu exista leac pentru malaria, dar tii simptomele sub control prin tratament medicamentos.

Eu asa consider terorismul. Mentii terorismul la nivel scazut, astfel incat sa nu fie o amenintare strategica pentru bunastarea societatii occidentale. Atacurile cu victime numeroase sunt cumplite. Sunt absolut sfasietoare.

Dar probabil ca, in multe tari, anual mor mai multi oameni in accidente auto, decat intr-un atac terorist cu victime numeroase.

Deci chiar si asa trebuie sa pastram o perspectiva corecta. Terorismul trebuie combatut constant.

Terorismul isi datoreaza puterea erei digitale, deoarece un atac soldat cu 100-200 de morti domina stirile timp de o saptamana sau doua. Asta inseamna putere reala. Deci nu poate fi invins definitiv, dar poate fi suprimat.

– Credeti ca acest campionat european e o ocazie pentru teroristi de a lansa macar amenintari, daca nu si atacuri majore, impotriva Europei, acum?

– Terorismul are tendinta sa atace tinte facile. Teroristii presupun ca, la meciuri, masurile de securitate vor fi stricte, asa ca tind sa nu actioneze in aceste situatii. dar la doua, trei saptamani dupa campionat, cand toata lumea e cu garda jos, vor ataca o tinta la care nu se gandeste nimeni. Acesta tinde sa fie tiparul in cazul terorismului islamic.

– Sa vorbim despre China acum. Ne invartim pe tot globul. Ritmul de dezvoltare economica e tot mai lent. Ce urmeaza?

– Cred ca va continua sa fie tot mai lent, iar asta va provoca tot mai multe tensiuni, tensiuni sociale si etnice in China, iar asta va motiva regimul sa continue agresiunea lenta din Marea Chinei de Sud si Marea Chinei de Est.

La fel ca in cazul Rusiei, asa cum discutam mai devreme, cu cat situatia interna e mai fragila, cu atat creste posibilitatea agresivitatii pe plan extern.

– Care va fi efectul acestei incetiniri de ritm asupra economiei mondiale?

– Cred ca vedem deja efectul. Vedem o incetinire a dezvoltarii pe plan mondial, provocata de incetinirea dezvoltarii in China.

De exemplu: scade ritmul de dezvoltare in China, deci  cumpara mai putine materii prime din Africa, asa ca tarile africane al caror PIB a crescut vreme de cinci ani, poate, inregistreaza o scadere a PIB-ului.

Exista o legatura directa intre cresterea economica in China si cresterea economica pe plan mondial.

In China traiesc totusi 1,4 miliarde de oameni.

Romania trebuie sa faca lobby la Washington

– Revenim acum la Washington. Ce imagine au liderii politici romani in Washington?

– Romania e o tara de marime medie, de 23 de milioane de oameni. Nu trece printr-o criza militara sau politica, ca Siria sau Irakul…

Nu mai vorbim de complexitatea Turciei… Nu este asediata de refugiati, acum nu e marcata de vreo tragedie, asa ca nu i se acorda prea multa atentie, in Washington.

Atentia Washingtonului e foarte limitata si se concentreaza numai pe locurile unde se desfasoara crize majore. Asadar, la Romania nu se prea gandesc. Romanii trebuie sa se gandeasca sa influenteze o elita din Washington, care sa cuprinda poate 300-400 de oameni, care sunt implicati direct in relatiile cu Europa si cu Romania.

Oamenii din Departamentul de Stat, cei din Departamentul Apararii, cei de la Trezorerie… Expertii in studii europene din diferitele institutii… Cum tratam cu acesti oameni? Aceasta e marea intrebare.

Cum ii facem sa inteleaga ca Romania poate fi un loc atractiv? Autoritatile romanesti fac asta si vor continua s-o faca.

Trebuie sa considere ca misiunea lor la Washington e o misiune antreprenoriala, pentru ca Washingtonul nu va veni la ei, ei trebuie sa bata la aceste usi, ei trebuie sa initieze discutia, pentru ca toti cei din Washington au atentia distrasa, sunt mereu preocupati de criza momentului.

– Iar Romania nu e criza momentului.

– Categoric.

– Ce poate fi atractiv pentru americani, cum pot reprezentantii romani sa faca publicitate tarii lor? Petrol? Gaze naturale? Ce?

– Avem petrol, gaze naturale, avem cel mai stabil si mai sanatos mediu politic dintre toate tarile din prima linie impotriva Rusiei.

Suntem una dintre cele mai mari tari din prima linie. Avem iesire la Marea Neagra, care e mult mai sigura si mai mare decat a Bulgariei.

Iar cu noi veti avea mai putine crize, in esenta… Relatiile noastre sunt foarte bune.

Toate relatiile dintre state sunt complexe, dar sunt mult mai putin complexe decat relatia cu Turcia sau Polonia sau cu alte tari, unde exista probleme grave, probleme interne, cu care Washingtonul trebuie sa se confrunte.

 

 

 

21/08/2016 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Menţinerea hegemoniei marilor puteri si războaiele asimetrice

 

 

 

 

Războiul asimetric

 

 

 

 

 

 

 

 

„Lupta împotriva terorismului” – un erzaţ de luptă întru menţinerea un hegemonii care… nu mai există.

 

 

 

În tipologia războiului, conflictul asimetric este un concept formulat şi discutat în perioada de după cel de-Al Doilea Război Mondial.

În anii postbelici, războaiele din Algeria, Vietnam, Afghanistan etc. au impus, prin considerabilă disproporţie dintre forţele angajate în confruntare, forjarea noului concept: pe de o parte, o mare (Franţa) sau chiar o supraputere (S.U.A., U.R.S.S.), dispunând de o tehnică de lupta sofisticată, de cealaltă, mişcări de rezistenţă, recruntandu-şi combatanţii din societăţi cu structuri premoderne (arabii din Algeria, afghanii) sau ţări cu capacităţi militare mult în urmă adversarului lor (Republica Democrată Vietman, care a conlucrat permanent cu Vietcongul din Vietnamul de Sud).

În chip paradoxal, victoria a rămas de partea celor mai slabi .

Secretul izbânzii a stat în războiul de guerilă, care a pus în imposibilitate partea „tare” să-şi valorifice copleşitoarea superioritate tehnică.

În ţări democratice precum Franţa şi S.U.A., costul uman al războiului a declanşat controverse politice, care au scindat opinia publică în partizani şi adversari ai continuării intervenţiei militare.

Chiar în Uniunea Sovietică, nemulţumirea generată de pierderile umane ale războiului din Afghanistan a ţâşnit la suprafaţă pe măsură politicii gorbacioviste de glasnost (transparenţă), care a atenuat rigorile statului poliţist.

Această nemulţumire a exercitat o presiune de neignorat asupra Kremlinului în vederea retragerii Armatei Roşii din Afghanistan.

O condiţie ca partea slabă să poată prelungi conflictul până la istovirea politică şi morală a adversarului este că ea – această parte – să fie permanent aprovizionată din afară cu armament.

Frontul de Eliberare Naţională din Algeria a primit sprijinul lumii arabe, Vietcongul şi Republica Democrată Viteman au fost înarmate de U.R.S.S. şi Republica Populară Chineză, talibanii de Pakistan, Arabia Saudită şi S.U.A.

După opinia noastră, conceptul de conflict asimetric poate fi extrapolat şi în alte perioade istorice decât în cea postbelică.

Credem că un exemplu îl oferă îndelungată confruntare dintre ţările române şi Imperiul otoman, disproporţia de forţe (oameni şi tehnică de lupta) îndreptăţind caracterizarea de conflict asimetric, datade noi acestei confruntări.

Evident, societatea medievală a imprimat anumite aspecte specifice.

Mai întâi, în condiţiile logistice ale timpului, campaniile erau de durata limitată (imaginea unui Război de 100 de ani – care de fapt a fost mai lung de un secol: 1337-1453 – cu lupte în fiecare zi este total falsă!

Au existat lungi perioade fără ciocniri militare între francezi şi englezi). În al doilea rând, în absenţa unei opinii publice care să-şi facă simţită opoziţia faţă de război, suveranul trebuia să ţină seama de acordul clasei militare pentru continuare operaţiilor.

Dacă un Vlad Ţepeş sau Ştefan cel Mare au rămas, primul în 1462 şi cel de-al doilea în 1476, biruitori, în final, în faţa lui Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului în 1453, perfomanţa se explică prin capacitatea celor doi voievozi români de a împiedică pe sultan să-şi valorifice superioritatea în efective şi armament.

Şi unul, şi celălalt s-au retras din faţă invadatorului otoman şi au creat, prin evacuarea populaţiei şi distrugerea resurselor de aprovizionare, un gol demo-economic.

În Evul Mediu, o armata se hrănea pe seama teritoriului cucerit; ea nu putea fi aprovizionată – ca astăzi – prin poduri aeriene.

Izvoarele istorice arată că Vlad Ţepeş şi Ştefan cel Mare au incendiat satele abandonate, au ars recoltele, au otrăvit puţurile cu apă, punând astfel pe adversar într-o situaţie critică, în ceea ce priveşte aprovizionarea.

Aparent cuceritoare, pe măsură înaintării în teritoriul românesc, oastea otomană era slăbită ca urmare a greutăţilor întâmpinate în procurarea hranei şi a atacurilor de hărţuire date de mici corpuri de oaste ale românilor (a rămas vestit atacul de noapte dat de Vlad Ţepeş asupra taberei otomane).

În imposibilitate de a obţine o victorie clară şi sub presiunea dificultăţilor logistice, sultanul Mehmed al II-lea a fost constrâns (deşi, în cazul Moldovei, câştigase bătălia de la Războieni-Valea Albă) să se retragă din Ţară Românească (1462) şi din Moldova (1476).

Michael Bocignoli, un raguzan, înfăţişează sugestiv motivul retragerii otomane:

„De aceea, Mahomed, cum nu avea nici aprovizionare pentru armata şi cum nu voia să-şi primejduiască ostaşii […], a fost silit să se întoarcă pe unde venise, fără pradă, fără izbândă şi după ce a pierdut pe mulţi dintre ai săi”.

La fel, Giovanni Maria Angiolello, vistiernicul sultanului, participant la campania din 1476:

„Văzând sultanul că-şi pierde vremea şi că foametea e mare […] deoarece pâine nu se putea avea, nici nutreţ pentru cai,câmpul fiind ars peste tot […] s-a ridicat tabăra şi am plecat peste Dunăre”.

Această replică a românilor în conflictul asimetric ce i-a opus Porţii otomane explică de ce spre deosebire de greci, bulgari , sârbi, albanezi şi, in parte, unguri, ei şi-au asigurat un statut de autonomie când au recunoscut suzeranitatea otomană. Au menţinut astfel statul că armătură politico-administrativă şi militară şi, pe această cale, şi-au păstrat identitatea politică”.

Ultimele două conflicte asimetrice (raportate la anul scrierii textului, 2004 – s.r.) au fost acţiunile S.U.A. şi aliaţilor lor împotriva regimului talibanilor din Afghanistan şi a Irakului lui Saddam Hussein. Analistul Pierre Conesa a rezumat perfect cele două acţiuni în formulă:

„Victorie sigură, pace imposibilă”. Rapidă biruinţă militară nu a adus şi controlul deplin asupra teritoriului deţinut de adversar.

În Irak, piederile americane de după încheierea oficială a operaţiilor militare, sunt mai mari (şi cresc zilnic!) decât în timpul campaniei propriu-zise:

„Perioada de după război – scrie Pierre Conesa – a devenit mai primejdioasă decât războiul însuşi”.

Intervenţia militară dacă nu este însoţită şi de o soluţie politică a problemei, riscă să rămână o victorie pierdută.

O astfel de situaţie se conturează acum atât în Afghanistan, cât şi în Irak.

Erorile săvârşite de administraţia Bush nu au însă un caracter conjunctural, ci structural dacă este să dăm crezare lui Emmanuel Todd.

În finalul cărţii sale Apres l’empire el scrie:

„Să lăsăm America de azi – dacă asta doreşte – să-şi epuizeze energiile – câte i-au mai rămas -, în „lupta împotriva terorismului”, un erzaţ de luptă întru menţinerea un hegemonii care… nu mai există.

Dacă ea va dori cu obstinaţie să-şi demonstreze omnipotenţa, nu va reuşi altceva decât să-şi dezvăluie neputinţa”  .

 

 

Sursa:  http://www.cadranpolitic.ro  /Acad. Florin Constantiniu   –  Războiul asimetric, ieri şi astăzi

 

 

03/06/2016 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: