István Beke și Zoltan Szőcs, cei doi etnici secui din România condamnați pentru terorism, după ce au fost acuzați că au încercat să detoneze o bombă la parada de Ziua Națională a României, vor fi premiați de un ONG cu sediul la Budapesta, relatează publicația https://www.bizbrasov.ro.
Ceremonia de decernare a premiului va avea loc în ziua de 20 mai 2022, la Târgu Secuiesc, acolo unde István Beke și Zoltán Szőcs vor fi prezenți, iar la ceremonie va lua parte și senatorul UDMR din Parlamentul României, Laszlo Fejer.
Cei doi dețin și premiul Pál Vasvári încă din anul 2019, însă ei nu au putut primi distincția personal, pentru că se aflau în spatele gratiilor. Pál Vasravi, cel care a dat numele asociației care acordă premiul, a fost comandantul trupelor maghiare care au încercat străpungerea apărării românești în Munții Apuseni. El și-a pierdut viața pe câmpul de luptă, în timpul Bătăliei de la Fântânele, în 1849.
Acesta nu este primul premiu pe care cei doi condamnați pentru terorism îl primesc după ce au fost eliberați din închisoare. Anul trecut, István Beke și Zoltán Szőcs au primit diploma și medalia de onoare Moyses Marton din partea Consiliului Național Secuiesc, care le-a înmânat foștilor deținuți și o medalie cu inscripția ”Nevinovat pentru adevăr”.
Publicația Magyar Nemzet, considerată o apropiată a guvernului maghiar condus de Viktor Orban, scrie că Beke și Szőcs sunt considerați adevărați eroi care „au luptat pentru autonomia Ținutului Secuiesc și au fost condamnați la 5 ani de închisoare din motive politice”.
Ei sunt lideri locali ai Mişcării de Tineret 64 de Comitate si au fost condamnaţi, pe 4 iulie 2018, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la câte cinci ani de închisoare pentru acte de terorism şi instigare la acte de terorism.
Potrivit comisiei din cadrul închisorii. István Beke şi Zoltán Szőcs au dat dovadă de o conduită exemplară.
Beke Istvan Attila era membru marcant al grupării extremiste Mişcarea de Tineret 64 de Comitate. Acesta şi Zoltán Szőcs au fost prezentaţi în faţa instanţei după ce DIICOT concluzionat, în baza convorbirilor telefonice interceptate purtate de aceştia, că ar fi plănuit să detoneze o bombă artizanală la parada militară care a avut loc în piaţa centrală din Târgu Secuiesc, de 1 decembrie 2015, de Ziua Naţională a României.
Agenţii Serviciului Român de Informaţii şi procurorii de la combaterea terorismului au spus că Beke Istvan Attila se antrenase într-un poligon special, iaracasă la Beke Istvan Attila au găsit 250 de materiale explozive care ar fi putut să rănească mulţi oameni dacă erau detonate cum era planul.
Aceștia plănuiau un atentat cu bombă la parada de Ziua Națională a României, la Târgu Secuiesc, în 2015.
Într-o informare transmisă de Asociația Civică Pál Vasvári, se arată că mai multe personalități din Ungaria și România „au acționat pentru eliberarea prizonierilor politici născuți în Ținutul Secuiesc”.
Este vorba despre senatorul UDMR Laszlo Fejer și Zoltan Lomnici (fost președinte al Curții Supreme și actual șef al Consiliului pentru Demnitate Umană), care au adresat o petiție, în acest sens, președintelui României, Klaus Iohannis.
Organizația mai susține că István Bajkai, parlamentarul maghiar care reprezintă alianța de guvernare Fidesz-KDNP, i-a vizitat de mai multe ori în închisoare pe Beke și Szőcs.
Pe 21 ianuarie, în ziua instalării președintelui Donald Trump la Casa Albă, paralel cu imaginile de la festivitățile de inaugurare, televiziunile au arătat aspecte de la protestele care aveau loc la mică distanță.
Dar ceva a apărut ca neobișnuit. Unii dintre protestatari nu erau grupuri care manifestau cu pancarte și scandând lozinci, ei erau majoritatea îmbrăcați în negru, aveau fețele acoperite și erau vizibil concentrați pe acțiunile de distrugere și vandalizare.
În săptămânile următoare, acești protestatari de un tip nou, despre care am aflat că se numesc black bloc și că fac parte din organizația AntiFa (nume derivat de la termenul de antifascist) au fost din nou văzuți în acțiune la protestele universitare, mai ales cele de la universitatea Berkeley din California și la mitingurile pro-Trump, a căror desfășurare a fost oprită de ei prin violență.
ANTIFA, mișcarea de extremă stângă comunistă extrem de violentă și extrem de activă în Statele Unite.
ANTIFA (Anti-Fascist Action) este o organizație care provine din cele mai tenebroase și cele mai adânci păcate ale comunismului revoluționar al anilor ’20-’30 din secolul trecut.
Este o organizație internaționalistă care își are rădăcinile într-o ideologie nihilistă, teroristă și, desigur, criminală.
În cazul ANTIFA, deși numele definește această organizație ca fiind anti-fascistă, întâlnim atât germenii violenței fasciste, cât și germenii violenței comuniste, unite într-un singur scop: distrugerea statului, a ordinii constituționale și a ordinii sociale.
În SUA, ANTIFA reprezintă probabil cea mai completă îngemănare între comunism și fascism, între terorismul intern social și nihilismul criminal pe care cultura vest-europeană putea să o creeze. Numai acum câteva zile în Portland, Oregon, ANTIFA a dat naștere uneia din cele mai violente și uluitoare manifestații.
Exemplul dat de participanții la această primitivă manifestare a fost distrugerea principalelor simboluri ale statului american, inclusiv al unui centru de recrutare pentru soldații din Marină.
Organizația aceasta este practic reprezentanta de vârf a mai multor organizații nihiliste și violente cum ar fi Black Live Matter (BLM), mișcările de stânga împotriva celebrei organizații rasiste KKK, precum și, desigur, minusculele grupuri socialist-anarhiste pe care fostul partid comunist american le finanța cu bani sovietici.
Natasha Lennard (The Nation, ianuarie 2017) ne lămurește un pic dându-ne prime informații despre această mișcare, cu o existență mai veche, dar exacerbată de alegerea lui Trump.
AntiFa se definește ca o mișcare opusă fascismului. Ea introduce un set de strategii și practici, care s-au dezvoltat de la începutul secolului XX (antifascismul italian), ca un răspuns de confruntare a grupurilor fasciste… AntiFa combină mișcările de stângă radicală cu politica anarhistă și respinge rasismul, sexismul, homofobia, și islamofobia.
Cu alte cuvinte, AntiFa devine componenta de opoziție directă, prin acțiuni violente, la elementele țintite de campaniile cunoscute de multă vreme ca poliție a limbajului, înglobate în confruntarea ideologică numită corectitudinea politică.
Dar apare o problemă, care nu a fost, probabil, anticipată: protestatarii care se reclamă din ideologia și mișcarea antifasciste reintroduc în societatea contemporană procedee și metode aplicate tocmai de grupările de forță care au consolidat puterea politică a partidului nazist din Germania anilor ’30 și a partidului lui Mussolini în Italia de după primul război mondial.
Numai culoarea îmbrăcăminții îi deosebește pe agresorii antiFa, care poartă negru, de batalioanele de asalt (Sturmabteilung SA) germane, care purtau uniforme brune. Și acele forțe, ca și noii teroriști urbani din orașele americane, au ales bătaia, distrugerea și intimidarea ca argumente ale discursului politic. Jalnic…
Grupul extremist Antifa şi originile sale comuniste
Antifa – este o prescurtare de la AntiFascism iar numele respectiv a fost folosit pentru prima data în perioada interbelica, în cercuri de stânga, apropiate de doctrina comunista şi influenţate de Uniunea Sovietică.
Foto: Conferință AntiFa din anul 1932. Se observă, la loc de cinste steagurile comuniste
ANTIFA,o problemă fundamentală pentru democrație în lume
Vorbim de o organizație care este extrem de violentă din punct de vedere social. Este o organizație care își maschează membrii, la manifestații aceștia sunt îmbrăcați în negru, cu măști negre pe față, instruiți să reziste asalturilor poliției și capabili să-și ascundă identitatea cu acte false dacă sunt arestați, precum și printr-un întreg sistem, original este adevărat, de furt al identității de pe site-urile de dialog de pe internet.
Fiind o organizație internaționalistă care nu suportă granițele, care nu suportă existența poliției, armatei, serviciilor de informații și niciun fel de oponent ideologic la adresa ei, ANTIFA reprezintă astăzi simbolul violenței sociale pe care, extremiștii comuniști dacă îi putem numi așa, o promovează în întreaga lume.
Pentru că s-a vorbit în ultimele zile despre această organizație primitivă, crepusculară, provenită din marile ideologii criminale ale secolului XX, putem vorbi și despre o prezență în Europa a acestei asociații .
Dacă această asociație există în România, statul român ar avea o problemă fundamentală. Pentru că ea promovează terorismul intern. Promovează acțiunile de tip terorist, plantare de bombe, atacuri asupra magazinelor, atacuri asupra minorităților și în special antisemitismul pentru care este foarte cunoscută. Atacul împotriva oricui care se opune extremismului.
ANTIFA promovează o violență neobișnuită și nemaiîntâlnită din anii ’20-’30 ai secolului trecut, crima politică ca instrument de reglare a tensiunilor sociale, promovează crima etnică ca instrument de rezolvare a problemelor naționale, și, desigur, promovează o ideologie care distruge absolut orice formă de identitate sexuală, culturală, rasială, națională sau statală.
Che Guevara, eroul ANTIFA
ANTIFA reprezintă în secolul XXI, ceea ce partidul nihiliștilor din Rusia reprezenta în secolul XIX, sau partidul nazist din Germania reprezinta în secolul XX. Nu mai vorbim de terorismul comunist din anii ’50 până în anii ’70 din Grecia, din Filipine sau din alte state unde strămoșii acestor activiști de azi acționau cu pistolul în mână executând crime.
Nu de pomană eroul lor este Che Guevara, cunoscut pentru crimele sale uluitoare împotriva țăranilor din Bolivia, Paraguay și Uruguay.
Nu de puține ori propaganda lor promovează revoluția mondială care cere sânge, foc și fum pe străzile orașelor și țărilor în care acești reprezentanți ANTIFA acționează.
Ceea ce este foarte interesant este că această mișcare a extremelor în care s-a unit fascismul și comunismul, luptă împotriva fascismului, declarând orice opozant ideologic lor ca fiind fascist.
Pentru ei comunismul este foarta supremă de organizare a societății, iar crimele comunismului nu sunt deloc importante, ele fiind justificate de faptul că trebuie să dispară clase sociale pentru ca progresul să existe.
Revenind la istoria miscarii AntiFasciste, este de mentionat că până spre finalul anilor ’80, existenţa sa era legată intrinsec de cea a autorităţilor statale din lagărul socialist şi de partidele comuniste din restul Europei.
De abia, dupa unificarea Germaniei, mişcarea se va transforma intr-o subcultura adoptată de tineretul urban din ţările occidentale.
Liberalismul clasic avea ca piloni principali crezul în libertatea socială generală, libertatea inițiativei economice (liberalism economic), piața liberă și neîncorsetată de reglementări guvernamentale, reducerea la maximum a dimensiunilor și puterii guvernului, scăderea taxelor, statul de drept și drepturile civile.
Neoliberalismul american, care este de fapt o variantă a socialismului și care a căpătat o pondere mare în rândurile politicienilor democrați, militează pentru un rol dominant al statului (statalism), pentru reglementări stricte ale economiei (capitalism controlat de stat), pentru controlul guvernamental în toate domeniile societății şi pentru statului asistențial.
Multe dintre conceptele neoliberale americane derivă din curentul filozofic al marxismului cultural, inițiat de scoala de la Frankfurt și importat în Statele Unite de intelectualii refugiați din Germania și Austria, în frunte cu Herbert Marcuse.
Este o reacție constantă a stângii neoliberale să sancționeze cu epitetele „fascist”, „rasist”, „sexist”,”homofob” pe oricine se opune ideilor sale.
La inceputul anilor ’90, beneficiind de o relativa toleranță din partea autoritatilor, miscarea AntiFa a cunoscut o dezvoltarea puternica în state precum Germania, Italia, Grecia şi altele.
E interesant de observat ca aceasta dezvoltare a fost favorizata de existenţa în societate si în main streamul politic a unor discursuri socialiste cu puternic impact la public.
Exact acesta este motivul pentru care țările din estul Europei au ramas relativ imune la „reinventarea” antifascismului.
AntiFA(scismul) a devenit o adevarata subcultură cu atractivitate mare în rândurile tinerilor din clasa de mijloc.
Aparitia internetului şi ulterior a reţelelor de socializare, a facut posibila dezvoltarea acestui curent la un nivel superior şi patrunderea lui in zone care ar fi fost greu accesibile, în lipsa unor structuri organizatorice politice tradiționale.
Doctrina AntiFA(scistă) actuală este greu de definit, tocmai fiindca există extrem de multe grupuri şi grupuscule autonome fără documente definitorii, în sensul clasic.
Totusi, cateva aspecte tind sa fie general acceptate,în privinţa mişcării Antifa, care, în lipsa fascismului în forma sa istorică şi-a ales alte ţinte, împotriva cărora sa lupte.
Organizare paramilitară
Organizarea acestei mișcări ANTIFA este paramilitară, își are baza numai în violență și promovează numai violența.
Este poate important de înțeles de ce presa românească în ultimele zile s-a aplecat asupra acestui fenomen ANTIFA, pentru că evenimentele care s-au întâmplat în Piața Victoriei la manifestația din 10 august 2018, arată într-un fel o organizare paramilitară și o organizare de tip extremist cu care România încă nu a fost obișnuită.
Elementul fundamental după semnalul prezidențial de continuare a luptelor de stradă, acel al arderii mobilierului urban este caracteristic și tipic mișcărilor ANTIFA din lume: foc, fum și sânge pe străzi este exact ceea ce ANTIFA promovează.
Atacurile lor repetate în timpul manifestaților pașnice, în special asupra forțelor de ordine, este o caracteristică care singularizează această organizație. Poate că toată lumea ar trebui să se uite foarte atent dacă nu cumva falanga acestei organizații de terorism național, intern, dacă nu cumva această falangă a penetrat și România, acționând la comanda unor forțe care nu par a înțelege că țara nu este obișnuită cu un asemenea model de acțiune.
Dar faptul că după ce manifestația s-a încheiat, după ce ea a fost închisă de forțele de ordine, anumite grupuri au continuat prin a da foc mobilierului urban, prin a ataca forțele de ordine, prin a produce dezordini majore, construind imaginea unei violențe, ne duce cu gândul la organizarea specifică, tipică, mișcărilor teroriste de tip ANTIFA.
Iată un subiect la care ar trebui toată lumea să mediteze în mijlocul procesului de destatalizare care are loc în România.
Când se discută despre ofensiva militară lansată recent în zonele din nord-estul Siriei controlate de kurzi (Rojava) revine în actualitate, în special în ceea ce privește relațiile etnice și problema kurdă.
În cele ce urmează, situl maghar https://pangea.blog.hu/ kurdok_etnikai_terkepeken, prezintă câteva hărți etnice / etnografice, care ilustrează distribuția populației kurde și prezintă o serie de date importante privitoare la istoria postbelică a regiunii.
De asemenea, se încearcă evidențierea unor posibilele paralele cu Ungaria după pierderile teritoriale suferite în urma Tratatului de la Trianon.Războiul civil din Siria, care a început după primăvara arabă din anul 2011, și a crescut în amploare după 2017, odată cu statul islamic pare să înceteze să existe în sens teritorial, majoritatea militanților săi fiind prinși într-un război de gherilă.
Kurzii au preluat controlul asupra marilor zone din nord-estul Siriei, în principal în detrimentul statului islamic, controlând și fosta „capitală” a acestuia, Rakka.
Foto: 24 septembrie 2019 – Președintele turc Recep Tayyip Erdoğan prezintă limitele zonei de securitate planificate pe o hartă la o reuniune a ONU de la New York. sursă
Cu toate acestea, nu înseamnă că aceste zone din Siria au o populație kurdă uniformă în interiorul zonei care este ținta ofensivei turcești.
Pe de altă parte, turcii, care au ei înșiși o minoritate kurdă semnificativă pe terioriul lor, văd în kurzii sirieni ca o sursă de amenințare la adresa securității țării , fiind acuzați că ar avea legături cu PKK, o organizație pe care o califică drept grup terorist.
Harta: Teritoriile dominate de diferite grupuri etnice in Siria și nordul Irakului; sursă
Poporul kurd este estimat la 30 și 40 de milioane de persoane și reprezintă astăzi cea mai mare minoritate etnică din lume care nu are o țară. Din acest număr, aproximativ 15 milioane locuiesc în Turcia (15-20% din populația țării), 6-8 milioane în Irak (15-20% din populația țării), aceeași în Iran (10% din populația țării) și În Siria, 1-2 milioane de oameni, 5-10% din populația țării.
Alte surse au evaluat populația kurdă (dinainte de războiul civil) în Siria la 10% din totalul populației estimând-o la 2,4 milioane de oameni. În plus, numărul de diaspora este semnificativ, aproximativ 6-800 de mii de kurzi care trăiesc în Germania.
În Siria, kurzii trăiesc în principal în nordul, nord-estul țării, dar distribuția lor este departe de a fi uniformă majoritatea orașelor lor fiind înregistrată în în imediata apropiere a frontierei cu Turcia. Kurzii sunt musulmani, aproximativ 75% dintre ei fiind de confesiune sunită. Kurzii șiiti trăiesc și în anumite părți din Turcia, Irak și Iran.
Există, de asemenea, kurzi creștini, Jazid și Zoroastrienin.
Ei nu sunt complet omogeni din punct de vedere lingvistic, vorbind trei dialecte diferite ale limbii kurde, care face parte din familia de limbi indo-europene , kurzii din Turcia folosesc litere latine, în timp ce celelalte grupuri kurde utilizează scrierea arabă.
Au existat semne ale apariției sentimentului de conștiință naționale și de apartenenței lor în raport cu alte popoare încă din secolul al XII-lea, dar începând cu secolul al XVI-lea teritoriile kurde au fost împărțite între Imperiul Otoman și Persia, ceea ce a dus la lupte îndelungate.
În Orientul Mijlociu, conceptul de minoritate națională în sens european nu a fost cunoscut mult timp, întrucât minoritățile erau organizate în primul rând pe bază religioasă, în funcție de raportul dintre islamism, care este religia dominantă, și alte religii prezente în regiune.
Conducerea politică musulmană arabă și turcă privește creștinii și evreii drept „popoare ale cărții” (concept monoteist privitor la descendenții biblicului Avraam), astfel încât în cea mai mare parte a perioadei respective, credincioșii acestor religii ale lumii au coexistat mai mult sau mai puțin pașnic (fapt ilustrat și de cartierele confesionale existente în orașele istorice din Orientul Mijlociu).
Ideea unui stat kurd independent a apărut pentru prima dată în timpul șeicului Obajdalláh , la sfârșitul secolului al XIX-lea, mișcarea condusă de el fiind considerată prima mișcare naționalistă în sens european, care viza independența și unificarea teritoriilor kurde aflate atât sub dominația Turciei, cât și a Persiei. Mișcarea a fost strivită Imperiul Otoman în 1881 .
În același timp, kurzii au luat parte la Primul Război Mondialde partea turcilor și mai târziu au luptat și împotriva populației armene, diverse estimări evaluând numărul victimelor genocidului armean din Turcia între 300.000 și un milion și jumătate de oameni.
Soldații din jandarmeria turcă și luptători din triburile kurde au mânat armenii pe jos în lagărele din deșert aflate la granița dintre actualul Irak și Siria, unde mulți și-au pierdut viața din cauza lipsei de alimente și a brutalității soldaților turci din pază.
Deși genocidul armean este recunoscut oficial de aproximativ două duzini de state, existența acestuia este în continuare respinsă de Turcia.
Comunitățile armene derulează de mai multă vreme o intensă campanie de sensibilizare a opiniei publice în această privință, însă multe țări continuă inclusiv Ungaria refuză și acum să recunoască crimele și genocidul de care s-a făcut vinovată Turcia.
După Primul Război Mondial, Turcia a pierdut o parte semnificativă a teritoriului său sub tratatul de pace de la Sèvres, dar trupele lui Kemal Atatürk, cu sprijinul sovietic, au reușit să recapete teritorii semnificative și să lupte pentru un nou tratat de pace .
Tratatul de pace de la Sèvres, deși a fost anulat prin Tratatul de pace de la Lausanne, este încă unul dintre cele mai citate documente ale aspirațiilor de independență kurde, întrucât acesta a proclamat pentru prima dată posibilitatea autonomiei kurde și chiar a independenței.
Comisia stă la Constantinopol și este formată din trei membri desemnați de guvernele britanice, franceze și italiene, respectiv, redactează în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului tratat la sud de granița sudică a Armeniei, după cum se poate determina ulterior, iar la nord de frontiera Turciei cu Siria și Mesopotamia, astfel cum sunt definite la articolul 27 alineatele (2) și (3). Dacă unanimitatea nu poate fi asigurată cu privire la nicio întrebare, aceasta va fi transmisă membrilor Comisiei guvernelor lor respective. Schema trebuie să conțină garanții complete pentru protecția asyro-caldeenilor și a altor minorități rasiale sau religioase din aceste zone și, cu acest obiect, o Comisie compusă din britanici, francezi, italieni,
ARTICOLUL 64
Dacă în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, popoarele kurde din zonele definite la articolul 62 se vor adresa Consiliului Ligii Națiunilor pe un astfel de continent pentru a arăta că majoritatea populației din aceste zone dorește independența față de Turcia și, în cazul în care Consiliul consideră că aceste popoare sunt capabile de o astfel de independență și recomandă acordarea acestora, Turcia este de acord să execute o astfel de recomandare și să renunțe la toate drepturile și titlurile asupra acestor domenii. Dispozițiile detaliate pentru o astfel de renunțare vor face obiectul unui acord separat între Puterile Aliate Principale și Turcia. Dacă și când are loc o astfel de renunțare,
Ulterior, când în Turcia Kemalismul a devenit ideologia dominantă, a rezultat un sistem de stat bazat pe modelul francez.
În urma concepției naționale, oricine trăia pe teritoriul Turciei a fost considerat turc, însă această circumstanță a catalizat semnificativ aspirațiile kurde de secesiune.
Primul Război Mondial a adus, de asemenea, schimbări politice fundamentale în regiunea largă. Teritoriile de est ale Imperiului Otoman au fost împărțite între puterile Antantei (francezii și britanicii – cu acordul tacit al rușilor) încă din 1916 într-un acord secret, Convenția de la Sykes-Picot.
Deși convenția nu a fost implementată în primul tur, ulterior, în urma deciziilor Societății Națiunilor, logica convenției a rezolvat în mare măsură hotarele zonei. Ca urmare a convenției, au fost, de asemenea, hotărâte secțiuni de graniță care pot fi găsite în zonă până în zilele noastre și care reprezintă un punct dureros pentru arabi astăzi reprezentând un simbol al „trădării marilor puteri”.
Britanicii, i-au convins pe arabii aflați sub stăpânirea otomană, să atace turcii, promițând în schimb crearea unui stat arab, mare și unificat. În cele din urmă, kurzii nu și-au câștigat independența și chiar teritoriile kurde fragmentate dintre statele succesoare prezintă unele semne de dezintegrare istorică.
Deși există o conștiință națională kurdă unificată, au existat perspective destul de diferite pentru minoritățile kurde care trăiesc în zone diferite.
În timp ce în Iran, pentru o perioadă scurtă de timp după cel de-al Doilea Război Mondial, cu sprijin sovietic, a existat un stat kurd independent (Republica Mahabadi), care a fost curând abolit de guvernul central, în Irak, de exemplu, mai întâi de facto după Războiul din Golf și apoi în Irak, în 2003. au reușit, de asemenea, să obțină autonomie de jure după ce, cu toate acestea, referendumul pentru independență din 2017 a eșuat din punct de vedere politic și încă nu există șanse foarte bune de independență .Istoria kurzilor din Turcia s-a schimbat din nou diferit.
Populația kurda din teritoriile anatoliene recucerită de Atatürk s-a trezit confruntată cu un naționalism turc bazat bazat pe un model francez, unde naționalitatea cetățenilor este determinată de cetățenii țării (percepția statului-național), mai degrabă decât de cea lingvistică, culturală, religioasă se simt aparținând (percepția națiunii culturale) Această poziție de bază a redus semnificativ oportunitățile kurzilor din Turcia.
Cea mai semnificativă mișcare de rezistență până în prezent este Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) condus de Abdullah Öcalana fost marcat de o răscoală care a început în 1984. Öcalan a plasat inițial PKK ideologic pe o bază ideologică marxist-leninistă. Și în acest sens, considerații politice reale l-au determinat să câștige sprijinul Uniunii Sovietice.
Răscoala militară a pretins între 30 și 40.000 de vieți din 1984, iar membrul NATO Turcia a declarat PKK o organizație teroristă, urmată de câțiva membri aliați ai NATO. Aceasta are o serie de consecințe practiceexistă, iar acest impuls stă la baza afirmației turcești conform căreia ofensiva împotriva teritoriilor kurde din Siria, deși kurzii au luat cota unui leu în destrămarea Statului Islamic, face parte din lupta împotriva terorismului.
După prăbușirea Uniunii Sovietice, lupta armată a PKK a eșuat și Öcalan a fost încarcerat ulterior.
Până atunci, transformarea ideologică a PKK poate fi urmărită. În locul unei ideologii marxiste-leniniste, s-a urmărit un fel de concepție radicală de stânga asupra democrației, al cărei scop nu mai era (clar) obținerea independenței naționale, ci crearea unui fel de autonomie democratică și un sistem social alternativ bazat pe comunități mici și feminism.
Aceasta, pe de o parte, a ajutat PKK și Öcalan să supraviețuiască politic după revolta pierdută, iar pe de altă parte, a ajutat la câștigarea de noi susținători din comunitățile emoționale de stânga din lumea occidentală.
În Siria, unde trăiesc mult mai puțin de o zecime cât mai mulți kurzi ca în Turcia, gândurile politice ale lui Öcalan au influențat și chiar mai devreme, în baza acordului dintre regimul Assad și PKK, PKK ar putea folosi teritoriile kurde siriene ca bază.
La început, Ocalan era interesat doar de situația kurzilor din Turcia, nu și a sirienilor. Astfel, s-ar fi putut întâmpla ca regimul Assad, în timp ce sprijinea PKK, să fi suprimat kurzii din Siria.
În urma primăverii arabe și a izbucnirii războiului civil sirian, în vara anului 2012, YPG a luat puterea în mai multe orașe din nord-estul Siriei și a început să se poziționeze împotriva capitalismului promovând un soi de confederalism democratic , ale cărui obiective includ prezentarea unei alternative la statul național și la capitalism, bazat pe economia cooperativă și controlul democratic al mijloacelor de producție, luarea deciziilor de către comunitățile locale, comunele, consiliile și autodeterminarea organizațiilor de femei și etnice.
Mii de comune au fost organizate în zonă și există, de asemenea, un accent puternic pe reprezentarea politică a femeilor. În cele ce urmează , vom reproduce câteva hărți etnice ale regiunii.
Meyer, E .: Harta etnografică a Turciei în Asia care prezintă distribuția raselor. 1917thsursă
Harta ar fi putut fi făcută pentru raportul Fundației Rockefeller, ca inscripție, în 1917.
Naționalități subiecte ale alianței germane. 1917?sursă
Harta realizată în ultimii ani ai Primului Război Mondial arată relațiile etnice ale teritoriului puterilor centrale din punctul de vedere al Antantei.
Gruparea diferitelor etnii este oarecum neobișnuită: marcate cu negru sunt etniile care formează statul și nu au fost separate una de cealaltă, iar utilizarea negrului le-a dat un strat de semnificație clar negativ.În monarhia austro-ungară, în urma compromisului, maghiarii au fost considerați și un stat-națiune.
În schimb, minoritățile au fost, de asemenea, înfățișate într-un mod clar distinctiv, astfel încât mesajul principal al întregii hărți sublinia cât de diversificate etnic erau puterile centrale și numărul mare de minorități etnice din afara statelor naționale .Așa au fost reprezentați kurzii pe hartă ca una dintre cele mai mari minorități din Imperiul Otoman târziu.
Se poate observa că limitele etnice descrise pe această hartă și pe cea anterioară coincid practic, în ciuda faptului că hărțile folosesc o metodă de colorare a suprafeței în care nu este întotdeauna posibil să fie desemnată o limită clară, mai ales în zone slab populate sau care au o populație foarte amestecată.
Gabrys, J: harta etnografică a Europei. 1918 (detaliu)sursă
Schwabe, Ernst: Völkerkarte von Europa. 1919. (detaliu)colectie privata
Harta Turciei de Est din Asia, Siria și Persia de Vest (etnografic). 1919thsursă
Harta de mai sus a fost făcută ca parte a pregătirilor pentru pace după primul război mondial. Harta a fost întocmită de Secția Geografică a Diviziei de Informații Navale, care reunește activitatea geografică a pregătirilor de pace britanice.
Unitatea organizațională a funcționat alături de Universitățile din Oxford și Cambridge, iar activitatea sa principală a fost compilarea unei serii de manuale cu o serie de hărți cu o abordare geografic-statistică pentru fiecare țară și colonie.
Cu toate acestea, hărți mai mari au fost publicate într-un folder separat. Harta de mai sus se află într-un dosar tematic cu date etnice datate din aprilie 1919 ( hărți etnografice din Europa Centrală și de Sud-Est și Asia de Vest) a fost adăugată ca o a cincea foaie lângă harta cu patru secțiuni a situației etnice din Europa Centrală, indicând faptul că britanicii au arătat un interes crescut pentru situația etnică din cele două regiuni îndepărtate.
Conform legendei hărților, kurzii locuiau în zone marcate în galben și maro deschis, unde galbenul indică zona de așezare principală, iar maro deschis indică zone slab populate.
4. Harta întocmită conform hărții etnografice înaintată de guvernul britanic la Leauge of Nations în septembrie 1924. 1925.Locație: MTA CSFK FTI Library D-345 (Budapesta)
5. Harta întocmită conform hărții etnografice a Turciei de Est din Asia, Siria și Persia de Vest, publicată de Royal Geographic Society în 1910.Locație: MTA CSFK Biblioteca FTI D-346 (Budapesta)
6. Teleki, Paul: Harta etnografică a teritoriului în litigiu întocmită de Comisie conform ultimelor statistici elaborate de Guvernul Irakului. 1925th Locație: Biblioteca MTA CSFK FTI D-347 (Budapesta)
Din punct de vedere maghiar, de fapt, cele trei hărți de mai sus, în special cele din urmă, sunt cele mai importante documente cartografice legate de kurde. István Klinghammer, cartograf și fost secretar de stat pentru învățământul superior, a publicat mai multe articole pe această temă .
În 1924, cartograful ungur Pál Teleki a fost invitat să participe la Comisia Mossul cu trei membri, înființată de Liga Națiunilor pentru a soluționa problema frontierei turco-irakiene. Așa cum am arătat deja Imperiul Otoman a suferit mari pierderi teritoriale la sfârșitul Primului Război Mondial în urma tratatului de pace de la Sevres.
Turcia a pierdut marea majoritate a teritoriilor arabe pe care le stăpânise.
Cu toate acestea, trupele lui Kemal Atatürk au reușit să recâștige numeroase teritorii, fapt care a dus la renegocierea condițiilor de încheiere a păcii cu Antanta.
Cartograful maghiar Pál Teleki a avut un rol, punând la dispoziția comitetului materiale cartografice bazate pe cercetări personale în teren.
Figuri comparative din broșura explicativă a ediției în limba engleză a Hărții Roșiisursă
În cele din urmă, comitetul a propus împărțirea regiunii, astfel încât teritoriile kurde să rămână împreună și a sugerat, de asemenea, ca kurda să fie limba administrației în aceste zone.
Posibilitatea unui Kurdistan independent nu a mai fost discutată , comitetul acționând exclusiv în legătură cu problema zonei petroliere kurde Mosul-vilayet.
Decizia cu privire la propunerea comisiei a fost amânată în cele din urmă de Liga Națiunilor (câmpurile petroliere au jucat și ele un rol) și abia în 1926 s-a stabilit frontiera finală în Tratatul de la Ankara.
Conservatorii maghiari au, în general, simpatie pentru kurzi. Acest lucru se datorează în mare măsură faptului că văd paralele între vitejia națiune din Orientul Mijlociu și maghiarii care au fost, de asemenea, exploatați și abandonați de marile puteri din istorie, (…) Maghiarii de peste graniță (cu excepția Csángós) sunt moștenitorii jefuitori ai unui stat istoric continuu și recunoscut, dar kurzii nu au avut aproape niciodată propriul lor stat și niciun plan concret în acest sens.
Maghiarii pot fi considerați un popor unit în sens european, în timp ce nu se poate spune despre kurzi. (…)În mod inconștient, logica Wilson care a fondat Trianon este, de asemenea, preluată de partea conservatoare maghiară când vine vorba de drepturile naționale ale kurzilor.
Poate fi util să examinăm mai îndeaproape paralelele și diferențele dintre argumentul teritorial ungar și relația kurdo-turcă. În timp ce kurzii nu au un stat și – ținând cont de particularitățile și condițiile politice locale – problema poate fi descrisă practic pe linia unei aspirații de autonomie / independență bazate pe etnie pur, etnice, aspirațiile maghiare după pierderea teritoriului în primul război mondial au arătat o dualitate: atât discursurile politice în legătură cu discuțiile de pace, cât și discursurile politice din următorii douăzeci și cinci de ani s-au bazat esențial pe o abordare integrată, considerat că întreaga zonă pierdută ar trebui recuperată în contextul revizuirii teritoriale.
Revizuirea completă, integrală, deși nu este o realitate istorică, a jucat totuși un rol fundamental în consolidarea și legitimitatea regimului din Horthy, formând astfel baza propagandei oficiale de stat în perioada respectivă și, în acest sens, putem descoperi câteva paralele bazate în cea mai mare parte pe statalismulul în stil francez și pe fundalul ideologic al ideii hungarismului.
A fost ideea de stat a Sfântului Ștefan. Activitatea de propagandă bazată pe conceptul de națiune a fost puternic construită pe reprezentarea vizuală a Ungariei istorice, astfel încât diverse reprezentări ale hărților ar putea deveni unul dintre cele mai importante și mai des utilizate instrumente de propagandă de revizuire .
Argumentul nu ocolea considerentele religioase, iar paralelele biblice erau adesea folosite ca elemente de propagandă în prezentarea nedreptății tratatului de pace, în special în reprezentările răstignite ale Ungariei istorice, care putea fi găsită pe afișele sau copertele de carte contemporane.
Foto: Ottó Légrády: „Adevărul pentru Ungaria!” Greșelile crude ale lui Trianon c. copertă de carte din 1931.
Abordarea etnică a jucat un rol determinant în propaganda organizațiilor sociale susținute de stat, numărul maghiarilor trăitori peste graniță fiind întotdeauna un punct de referință important la nivelul propagandei.
O serie de materiale bazate pe etnie au fost create în institutele științifice din Ungaria (în special Institutul de Științe Politice), fiind apoi utilizate pentru prima și cea de-a doua decizii de la Viena în favoarea obiectivelor revizuirii granițelor.
Planul de revizuire din 1934 al lui Gyula Gömbös a avut ca scop recuperarea unor zone mai mici în comparație cu revizuirea integrală totuși, nu se bazează atât pe distribuția etnică, ci mai degrabă pe considerente de distribuție a materiilor prime și geografice.
Abordarea etnică, pe de altă parte, spre deosebire de abordarea integrală, este mult mai asemănătoare cu aspirațiile naționale ale kurzilor, cu toate acestea, în conformitate cu principiile Wilson, mulți români și slovaci sunt identificați și cu kurzii.
Deși partea maghiară nu s-a angajat într-o răscoală prelungită sau război de gherilă similar cu cel declanșat de PKK, au existat exemple de pași distructivi în Ungaria contemporană, cum ar fi scandalul de contrafacere francez din 1925 .
În cazul în care anumite cercuri, care se presupun că se întorc la guvernare, doreau să se răzbune în Franța prin falsificarea bancnotelor de 1.000 de franci la scară industrială (acest episod are și implicații istorice: bancnotele contrafăcute, ca să apară la mâna a doua, au fost călcate în subsolul Institutului de Științe Politice).
În acea perioadă, abordarea integrală și etnică în spațiul public rareori se contraziceau, dar opoziția era cu atât mai spectaculoasă.
Unul dintre cele mai bune exemple în acest sens poate fi găsit în domeniul cartografiei etnice în legătură cu harta etnografică din 1927 a Károly Kogutowicz.
Harta publicată în trei ediții a fost destinată publicului larg Kogutowicz, este una dintre cele mai cunoscute hărți etnice maghiare.
Institut français du Proche-Orient: Syrie și Liban. 1935thsursă
Services Spéciaux du Levant: Siria și Liban. Repartition par races and religions des divers groupements habitant les etats sous mandat francais. În jurul anului 1935. (detaliu)sursă
Afaceri externe: Zonele locuite de kurzi. 1946 sursă
De fapt, există o hartă etnică puțin a kurzilor înșiși, în care majoritatea apare la periferia hărților car4e înfățișează zone mai mari .
Până la 1924 au fost făcute puține hărți etnice ale zonei. Hărțile etnice ulterioare bazate pe un teritoriu mai restrâns, sunt aproape fără excepție bazate pe Convenția Sykes-Picot și statele succesoare ale acesteia.
O excepție din domeniu este harta etnică a lui Teleki din 1924/5 pentru Comisia Mosul, care, cu toate acestea, înfățișa doar zona vilayetului Mosul.
Prin urmare, putem vedea că lupta kurzilor de a deveni o națiune unitară și posibilitățile independenței lor, precum și organizarea lor socială, este o problemă destul de complexă.
Ofensiva turcă lansată recent este un episod extrem de trist al acestei istorii, dar interpretarea evenimentelor este extrem de politizată, bazată mai degrabă pe argumente retorice care pot servi interese conjuncturale de moment.
Despre kurzi și Orientul Mijlociu mai larg, există o mulțime de hărți suplimentare pe edmaps.com și, în mod special, hărți moderne ale etnicului Michael Izady legate de laturile proiectului Golful / 2000.
Bibliografie (surse):
Hărţi
4. Harta întocmită conform hărții etnografice înaintată de guvernul britanic la Leauge of Nations în septembrie 1924. 1925.
5. Harta întocmită conform hărții etnografice a Turciei de Est din Asia, Siria și Persia de Vest, publicată de Royal Geographic Society în 1910.
6. Teleki, Paul: Harta etnografică a teritoriului în litigiu întocmită de Comisie conform ultimelor statistici elaborate de Guvernul Irakului. 1925
Afaceri externe: Zonele locuite de kurzi. 1946th Gabrys, J: Carte etnografie a Europei.
1918 Institut français du Proche-Orient: Syrie și Liban. 1935thhttps://isis.liveuamap.com/Károly Kogutowicz: Harta etnografică a Ungariei.
1927 Harta Turciei de Est în Asia, Siria și Persia de VestMeyer, E .: Harta etnografică a Turciei în Asia care prezintă distribuția raselor. 1917 Narodü Perednej Azii.
1960 Divizia de Informații Navale Secțiunea geografică: Hărți etnografice din Europa Centrală și de Sud-Est și Asia de Vest.
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
CER SI PAMANT ROMANESC 