CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

PROPAGANDA COMUNISTA RUSA IN BASARABIA. MANIFESTE ANTIROMÂNESTI IN BASARABIA ANILOR 1919-1920

 Manifestu Biroului Basarabean al Comuniștilor (bolșevici) către muncitorii și țăranii Basarabiei cu apelul de a lupta pentru eliberarea Basarabiei

1. Foaie volantă comunistă ”Cine sînt bolșevicii?”

Muncitori din toate lumea, organizați-vă!

Cine sînt bolșevicii?

Burghezii și popii spun, că bolșevicii sînt hoți și războinici, care jefuiesc norodul, ca să se îmbogățească singuri. Nu, nu-i adevărat. Bolșevicii sînt un partid revoluționar, cel mai puternic din lume.

Bolșevicii sîntem noi, oameni muncitori, care lucrăm din zori pînă-n noapte la plug și la ciocan pentru burgheji.

Și muncitorii s-au încredințat, că ei au dreptate în lume, că pămîntul trebuie de dat la acei, care îl muncesc, iar fabricile – la acei, care muncesc în ele, atunci burghezii au văzut, că rămîn fără nimic și le vine rîndul să lucreze, au început a zbiera și a batjocori bolșevicii, ca să poată stăpîni pămîntul și fabricile în mînile lor, burghejii basarabeni au adunat ”Sfatul țării”, care acum se chiamă ”Casa noastră”, și ne-au vîndut la burghezi și la regele român foarte ieftin, cu 4 milioane de ruble, care le-a luat Inculeț și Ciugurean din ”Sfatul Țării”.

De cînd pe noi ne-au vîndut, noi o ducem foarte greu, că-ci ne-au luat bucățica de la gură și cămașa de pe noi, iar mulți sînt împușcați și închiși în închisori și după asta încă ne obligă să jurăm burghezilor și regelui României, iar după aceasta să ne ducă în Bucovina și în Transilvania, iar noi să omorîm muncitorii de acolo, care sînt vînduți ca și noi.

Acuma regele României, ca să nu izbucnească revoluția, ca să nu cadă în glod, vrea să dee pămînt cu bani, fiindcă cît veți trăi tot veți plăti bani și pămîntul tot nu-l veți răsplăti. Dar bolșevicii-muncitori declară, că fabricile trebuie de dat la acei, care lucrează acolo,iar pămîntul de împărțit fără nici un ban. Să vedem cum dau ei pămînt.

Ei nu dau pămînt cum se cuvine, dar numai ne înjugă ca să tragem la jug pînă vom muri pentru burghezi și regele românesc.

Acum, tovarăși, se vede prea bine cine-s hoți și razboinici, cine bea sîngele muncitorilor, acestea sînt burghezii. Noi, bolșevicii, sîntem muncitori și dorim să muncim cu adevărat, noi vrem să muncim toți ca unul și unul ca toți.

Trebuie să lucreze toți, dar nu o mie de muncitori să lucreze, iar un burghez să șadă, să bea sîngele din muncitori, după cum spuneau cîndva oamenii întunecați, că noi, muncitorii sîntem dați pe pămînt, ca să lucrăm pentru boieri. Aceasta nu înseamnă dreptate, trebuie să lucrăm toți, ca să nu fie unul boier, iar altul muncitor.

Trebuie să fie toți egali, după cum și este acolo, unde a biruit revoluția, în Rusia, în Germania, Austria și Bulgaria. Acuma acolo sînt toți ca unul, de acuma acolo nu-s boieri, toți lucrează după puterile sale. Așa trebuie să facem și noi, tovarăși, trebuie să facem dacă vrem să restabilim și la noi dreptatea.

Noi, toți muncitorii din sate și orașe, să dăm mîna unul altuia ca niște frați. Trebuie în orice sat, în orice oraș de comitetele revoluționare, ca să ne unim cu toții, să organizăm o putere de muncitori revoluționari. Cînd ne vom ridica să ne ridicăm toți odată, ca să alungăm criza asta, care ne-a cuprins. Să nu credeți, tovarăși, că noi sîntem cu toții vînduți boierilor și regelui român.

Aceasta poate să creadă numai acela, care se gîndește numai la pielea proprie. Pe așa muncitor și copii îl vor blestema, că n-a făcut nimic și i-a lăsat în mînile burgheziei și a regelui românesc.

Vă chemăm, tovarăși, uniți-vă toți în jurul celor, care vă deschid ochii și formați o putere voinică, cînd ne vom ridica, să ne ridicăm toți odată.

Comitetul bolșevic al muncitorilor din Basarabia și Ucraina.

Noi, muncitorii din Basarabia și Ucraina, vedem ce faceți voi, soldați români, franceji și poloneji, voi pentru bani omorîți muncitori ca și voi. Noi răbdăm pînă la un timp, iar repede va veni timpul cîns vă va părea rău de ceea ce ați făcut.

Comitetul bolșevic al muncitorilor din Basarabia și Ucraina.

(30 aprilie 1919)

(Arhiva Națională a Republicii Moldova [NARM], F. 679, inv. I, dos. 4869, filă 22)

2. Adresare a comitetului bolșevic al muncitorilor din Basarabia și Ucraina către soldații români cu chemarea de a nu lupta împotriva Armatei Roșii.

Nu mai tîrziu de 4 mai 1919.

Soldaţi, ţărani şi lucrători din toate ţările, uniţi-vă!

Către toţi soldaţii romîni din Basarabia.

Fraţi soldaţi romîni!

Guvernul boierilor voştri v-a trimis în Basarabia să răpiţi cu forţa drepturile şi libertăţile ţăranilor şi muncitorilor, care le-au căpătat prin fraţii lor ruşi, care au fost aici, uniţi în Soviete, adică în sfaturi de muncitori şi ţărani.

Aceste sfaturi au impărţit oriunde sînt pămîntul frăţeşte la toţi fără bani, căci voi aveţi dreptul la el, pentru că voi îl munciţi nu ei.

Boierilor din Basarabia nu le-a convenit ca pămîntul să fie în mîna ţăranilor şi s-au plîns boierilor din Romînia şi boierii din Romînia au avut şi ei frică ca să nu faceţi şi voi la fel, adică să luaţi pămînturile boierilor şi să le împărţiţi între voi.

Văzînd primejdia mare pentru ei, v-au trimis aici, să goniţi pe binefăcătorii acestei ţări şi să luaţi înapoi pămîntul din mîna ţăranilor şi să-l daţi tot boierilor trîntori. Vă întreb eu acum, aţi făcut voi bine, fraţilor, venind aici? V-au înşelat boierii întotdeauna şi voi tot îi credeţi şi-i ascultaţi.

Vă îndeamnă prin jurnale şi prin gura ofiţerilor voştri, care sînt tot lor vînduţi, ca să vă bateţi cu bolşevicii, că aceştia sînt duşmanii voştri. Nu, fraţilor, aceasta e o minciună nouă.

Bolşevicii sînt duşmanii boierilor din toată lumea şi prietenii sărăcimii din toate ţările asuprite de boieri; bolşevicii nu pot fi duşmanii voştri fiindcă şi ei sînt ţărani şi muncitori ca şi voi, numai că ei au văzut minciunile boierilor lor înaintea voastră şi i-au gonit de la bogăţiile ţării; ei sînt de acum liberi, în ţările lor nu mai sînt stăpîni şi slugi, bogaţi şi săraci, acolo toţi muncesc la fel şi aşa au făcut toţi ţăranii şi muncitorii din Rusia, Germania, Austria, Ungaria şi Bulgaria acuma s-a început în Franţa şi ei vor să facă şi în Basarabia, şi Romînia.

Sînt ei duşmanii voştri dacă vor să vie în Romînia şi să ia pămînturile de la boieri, dar muncite cu sudoarea voastră şi să le împartă la toţi ţăranii fără bani? Pot fi ei duşmanii lucrătorilor de la oraşe cînd predau fabricile şi atelierele în mîinile lucrătorilor, care le lucrează? Nu, fraţilor.

Ei sînt duşmanii boierilor, dar mari prieteni vouă. Ei vor să vă libereze şi pe voi de sub jugul boierilor voştri.

Fraţi romîni! Vă iertăm de greşelile făcute pînă acum, că n-ati ştiut, dar acum cînd ştiţi adevărul ce vrea această armată de ţărani şi lucrători uniţi, numită armata bolşevică, veţi mai lupta voi contra acestei armate?

Dar boierii cu ce vă răsplătesc?

Ei mănîncâ pînă se îmbolnăvesc şi fac chefuri împreună cu ofiţerii voştri şi pe voi vă lasă flămînzi şi desculţi; ei vă dau ciorbă cu mămăligă, care la boieri nici cîinii n-o mănîncă, voi vă îmbolnăviţi de oftică şi de pelagră; voi muriţi cu miile pe cîmpul de luptă pe cînd părinţii şi nevestele cu copiii voştri se sting acasă de foame şi mizerii, cu asta vă răsplătesc boierii voştri. Acum judecaţi şi voi cine vă e prieten şi cine duşman.

Fraţi romîni! Destul atîta sînge curs de muncitori pentru pofta boierilor, deschideţi ochii şi vedeţi ce au făcut ţăranii şi muncitorii din celelalte ţări.

Ei şi-au dat toţi mîna şi au doborît pe boierii trîntori luînd ei în mînă conducerea ţării şi dînd oamenilor o viaţă mai bună şi mai dreaptă.

Aşa trebuie să faceţi şi voi, nu trebuie să rămîneţi de rîsul lumii; arătaţi că ştiţi să luptaţi şi pentru voi singuri nu numai pentru boierii trîntori. Aţi văzut că soldaţii francezi, englezi, americani şi italieni nu vor să se mai bată cu bolşevicii, ei au văzut cine are dreptate.

Alăturaţi-vă de ei, faceţi şi voi sfaturi de soldaţi ca francezii şi ceilalţi şi veţi scăpa pentru totdeauna de jugul boierilor. Cînd ofiţerii vor comanda foc să-i spuneţi; noi nu mai tragem în ţărani ca în 1907.

Ei sînt fraţii noştri, ei vor binele nostru. Să n-aveţi frică, voi sînteţi mulţimea mare, ei nu pot să vă facă nimic; să lupte boierii dacă vor.

Faceţi aşa, şi veţi scăpa şi voi de trîntorii boieri, cum au scăpat şi ţăranii din Rusia, Germania, Austro-Ungaria şi Bulgaria, acuma vine rîndul Franţei şi Romîniei.

Trăiască înfrăţirea muncitorilor din toată lumea.

Trăiască Republica Sovietelor de muncitori şi ţărani ruşi.

Comitetul muncitorilor şi ţăranilor (bolşevici) din Basarabia şi Ucraina

(NARM, F. 679, inv. I, dos. 4867, fila 80)

3. Manifestu Biroului Basarabean al Comuniștilor (bolșevici) către muncitorii și țăranii Basarabiei cu apelul de a lupta pentru eliberarea Basarabiei.

Proletariatelor a toatei lumei unițivă!

Cître lucrătorii și țăranii Bessarabiei.

Valurile revoliuției proletariată a toatei lumei să au apropiat de Bessarabia noastră. In toatî lumea lucretorii și țeranii cei mai săraci să răscoalî în protiva bogătașilor și boierilor car veacuri au gonit. După Rossia, care în octombrie anului 1917 a rîdicat steagul roșu, steagul luptei proletariatului și țăranilor săraci pentru slobozenia din jugul burjuilor, s-a ridicat și mahalajița noastră steagul luptei proletariatului

Proletariatul Ucrainei care un an a suspinat sub cîrma pusului de imperialiștii Ghermaniei și pomeșicii Ucrainei ghetmanul Skoropadskii și alui calăi, au zvîrlit a ceastă cîrcă și au pus cîrma lucrătorilor și țăranilor săraci cîrma Sovetilor de deputați a lucrătorilor și țaranilor.

Capitaliștii a Franției, Angliei și Americei spămîntînduse de valurile mari a mișcherii narodului pentru slobozenia muncitorilor din jugul burjuilor au vrut se facî Ucraina dos pentru ca sî păstrezî interesela sale hoțești.

Dar nui putere în lume care ar putea se opreascî mișcarea biruincioasî proletariatului a toatei lumei spre soțializmul luminători a viitoriului.

În toate țările clasul muncitori, amăjit de burjuazia sa și chirmă a înțăles interesele sale adevărate și se răscoală în protiva cîrmei. În Vengria, Bavaria și Turția se fac mișcari mari a masselor muncitoare, care pun cîrma sa, cîrma muncitorilor, cîrma Sovetilor deputaților lucrătorilor și țăranilor.

Tovarăși lucrători și țărani a Bessarabiei!

Un an și ceva voi suspinaț sub rejimul grozav a oligarhiei românești. Pe voi vau vîndut în robie boerii și capitaliștii basarabeni, care au alcătuit Sfatul Țării, care fără nici un drept sa declarat ca fruntașii muncitorilor Bessarabiei. Dar fraților, a sunat ceasul slobozeniei voastră.

Deacu coloanele frumoasă a armiei lucrătorilor și țeranilor armiei roșe în care sînt și frații voștri și ficeorii voștri se apropiează și vin în ajutori fraților sei lucrătorilor și țăranilor a Basarabiei muncite.

Sa apropiat ceasul răsplaței pentru toate suferințele, care leaț suferit voi în timpul cîrmei jandarmului românesc.

Gătițivă să întîlniț oastea roșie, care vine să puie cîrmă nouă, cîrma țăranilor și lucrătorilor, cîrma Sovetilor a deputaților țerenești și lucrătorilor.

Partia Comuniștilor (bolișevici) care este glasul lucrătorilor și a țăranilor săraci, vă chiamî pe voi la lupta cei depe urmă și hotăritoare cu burjuazia vechi și putredî pentru alcătuirea o viațî nouă și luminată unde nu vor fi obijduiț și goniț, unde drept pentru viațî va avea numai aceala care va munci.

Alcătuiț Comitete revoliuționeră pentru luptă u oligarhia româneascî, daț ajutor oastei roșie care vă vine în ajutor.

Jos burjuazia a toatei lumei!

Jos boerii și capitaliștii Bessarabiei!

Jos jandarmii românești slujile burjuaziei a toatei lumei!

Să treascî cîrma Sovetilor a deputaților țărănești și lucrătorilor!

Să treascî Bessarabia roșie a Sovetilor!

Să treascî partia Comuniștilor (bolișevici)!

Biuroul Bessarabean a Comuniștilor (bolișevici)

(Центральний державний архів вищих органів влади та управління України, Arhiva centrală de stat a organelor superioare de conducere a Ucrainei, F. 2, inv. 1, dos. 291. fila 26).

4. Adresare a Comitetului Chișinăuean al Partidului Comunist din întreaga Rusie (al bolșevicilor) către muncitorii și țăranii Basarabiei cu apelul de a boicota alegerile în parlamentul românesc.

Nu mai tîrziu de 3 octombrie 1919

Proletari din toate ţările, uniţi-vă!

Tovarăşi muncitori şi ţărani ai Basarabiei!

În curînd se îndeplinesc 2 ani de cînd, înşelaţi de trădătorii laşi deputaţi ai Sfatului Ţării, am căzut sub autocratismul romînesc.

În curînd se îndeplinesc doi ani de cînd s-a întunecat pentru noi soarele revoluţiei, de cînd cizmele sergentului romîn calcă în noroi cuceririle revoluţiei din Basarabia.

În curînd se îndeplinesc 2 ani de cînd jandarmii romîni taie poporul şi chinuiesc tovarăşii noştri în dosul culiselor lor.

În acest timp «Siguranţa» cu persistenţă stăruieşte a dezrădăcina, prin încercări şi împuşcări, tendinţele noastre spre ţara liberă a muncitorilor şi ţăranilor — spre Rusia Sovietică. Trădătorii laşi — oprimatori spre a zăpăci conştiinţa lumii întregi, ţipă despre dorinţele poporului basarabean de a se uni cu «mama Romînia».

Poporul basarabean, adică muncitorii şi ţăranii basarabeni, niciodată nu au vrut această unire. Romînia pentru ei nu este o mamă, ci mamă vitregă, ca mamă ea este numai pentru inamicii poporului, pentru proprietari, pentru fabricanţi, pentru popi etc. Poporul basarabean însă are o singură mamă — Republica muncitoarească Sovietică!

Acum trădătorii perverşi ai poporului zămislesc o nouă lovitură contra poporului, o nouă nenorocire. Ei vreau să ne constrîngă a lua parte la alegerile pentru senatul romînesc şi constituanta.

Tovarăşi! Dacă vă sînt scumpe interesele voastre, dacă în voi trăieşte cel puţin o mică dorinţă spre o viaţă liberă şi fericită, dacă voi vroiţi oricum a protesta în faţa burgheziei jefuitoare antantiste care vă dă în labele călăilor romîni — boicotaţi alegerile!

Tovarăşi! Vouă vi se propun cîteva liste şi sînteţi constrînşi a vota pentru una din ele. Aceasta este provocaţie!

Noi nu putem vota nici pentru una din ele. Toate listele sînt pline de oameni vînduţi, de inamici ai poporului, care deja au vîndut odată acest popor.

Noi, muncitorii şi exploataţii basarabeni, nu avem nimic cu constituanta şi cu guvernul romîn.

Romînii vor să adune voturile noastre spre a ţipa în faţa lumii întregi că poporul basarabean iubeşte Romînia, votează pentru deputaţii ei, pentru parlamentul ei.

Tovarăşi! Nu vă duceţi spre urne. Ţineţi minte că nici un parlament nu vă poate ajuta. Ţineţi minte că salvarea noastră este în noi înşine, în comunism.

Tovarăşi! Romînii vă ameninţă cu amendă pentru abţinere de la alegeri. Dacă noi vom fi solidari ei nu vor putea amenda 2 milioane de basarabeni.

Şi dacă voi cu toate acestea vă temeţi de judecată şi de amendă, duceţi-vă la urne, însă în loc să puneţi ştampila tăiaţi toate listele, cu care veţi arăta că oamenii negri şi murdari sînt demni pentru un boicot negru.

Boicotaţi cu toate mijloacele alegerile de provocare!

Comitetul partidului Comunist (bolşevic) din Chişinău

(NARM, F. 679, inv. 1, dos. 45, f. 772—773).

5. Adresare a Comitetului Basarabean al Partidului Comunist din întreaga Rusie (al bolșevicilor) cu apelul către țăranii Basarabiei de a face propagandă revoluționară printre soldații români

Nu mai tîrziu de 16 noiembrie 1920.

Țărani basarabeni!

După ce ciocoii din România ne-au răpit toate drepturile, pe care ni le dase revoluția rusească, după ce au înăbușit cu puterea armelor glasul nostru, ne cer acuma tributul de sînge.

Copiii noștri sînt răpiți de la vetre și trimiși departe în Muntenia și Transilvania, pentru ca, precum zic boierii, să-și facă datoria.

Care-i datoria, fraților?

A îmbrăca haina înăbușitoare de soldat, a fi prefăcut într-un rob nefericit, care să fie o jucărie în mînile gradaților, se chiamă asta datorie?

Sau e poate datorie a îndura toate chinurile din cazarmă, toate batjocurile și bătăile ofițerilor?

Nu, țărani și muncitori basarabeni, față de boierii din România noi nu avem nici o datorie. Ei sînt uzurpatori, adică năvălitori; ei au răpit scumpa noastră Basarabie și au subjugat-o.

Ei ne-au pus lanțuri pe mîni și au trimis pe capul nostru jandarmi și slujbași români, care taie și spînzură în dreapta și în stînga. față de dînșii noi nu avem și nici nu putem avea vre-o datorie.

Noi nu avem altă datorie decît aceea față de părinții și copiii noștri, care ne spune să alungăm cît mai degrabă pe ciocoii români din Basarabia.

Și acuma, cînd jandarmii ne cheamă sub arme, noi nu trebuie să le dăm ascultare.

Frați basarabeni!

Românii o să caute să vă ieie cu deasîla de la acasele voastre și să vă ducă în cazarmele din România. În asemenea împrejurare voi trebuie să vă împotriviți. Iar dacă încercările voastre o să fie zadarnice, ascultați-ne pe noi ce aveți de făcut. Boierii și ciocoii români, simțind că se apropie ceasul cînd apăsații de pretutindeni o să unească sub scutele steagului roș, caută prin toate mijloacele să semene vrajbă între țăranii din Basarabia și cei din România și Transilvania.

Ei vor să vă dezbineze, penru ca să nu vă puteți înțelege și ei să poată prelungi stăpînirea lor de jaf și robie.

Gîndurile astea viclene trebuie să le zădărniciți. Țăranii și muncitorii români ne sînt prieteni; ei gem ca și noi sub jugul apăsătorilor și, ca și noi, așteaptă cu nerăbdare ceasul liberării.

Frați țărani!

Cu armele în mîni noi am alungat în 1917 pe țarul rusesc. Același lucru trebuie să facem acum și cu regele român.

Venind printre românii din partea cealalată a Prutului, noi trebuie să arătăm că numai revoluțua are să ne mîntuie și reuni și pe ceilalți.

Să ne împrietenim dară cu dînșii și să le arătăm calea adevărată a dezrobirii. Să-i îndemnăm la revoltă și la nesupunere față de ofițeri. Să-i sfătuim să alcătuiască Sovete de soldați, care să înlocuiască pe ofițeri. Toate astea să le spunem și soldaților români trimiși de dincolo la noi.

Țineți dar aminte, frați basarabeni! Dacă vreți să scăpați de jugul apăsătorilor, împrieteniți-vă cu soldații români să-i convingeți să facă revoluției. Nu uitați, că numai revoluția are să pună capăt tuturor nelegiuirilor.

Jos călăii poporului.

Trăiască înfrățirea dintre țărani și soldați.

Trăiască Sovietele de țărani, soldați și muncitori.

Comitetul Central al Partidului Comunist (bolșevic) basarabean

(NARM, F. 738, inv. 1, dos. 1345, f. 5)

6. Adresare a organizației comuniste din Basarabia către soldații români cu apelul de a trece de partea Armatei Roșii

Nu mai tîrziu de 6 ianuarie 1921

Proletari din toate ţările, uniți-vă!

Către soldaţii români şi basarabeni!

Tovarăşi soldaţi!

Greu vă e traiul sub jugul ciocoilor voştrii, încă mai greu vă e traiul în cazarmă sub biciul ofiţerilor, care se poartă cu voi ca cu nişte robi.

Acuma, pe deasupra, boierii voştri, ascultînd de porunca bogătaşilor de la Paris, au de gînd să facă din voi carne de tun, trimiţîndu-vă împotriva Armatei Roşii ruseşti, pe care ei o urăsc din tot sufletul.

Tovarăşi, cît timp veţi mai purta oare jugul asupritorilor voştri? Cît timp veţi mai răbda stăpînirea mişelească a conducătorilor noştri vitregi? Cît timp veţi mai vărsa sîngele pentru foloasele tiranilor?

Sfîrşiţi odată de a asculta orbeşte pe ofiţerii voştri, muncitori! Nu mergeţi împotriva fraţilor şi tovarăşilor voştri! Să ştiţi că Armata Roşie e armată de eliberare a asupriţilor şi apăsaţilor din toată lumea.

Cu armele în mîini treceţi de partea Armatei Roşii. În rîndurile ei veţi găsi întotdeauna o primire frăţească şi veţi avea toată libertatea.

Trăiască înfrăţirea dintre muncitorimea din Rusia şi România!

Comitetul central al partidului comunist (bolşevic) basarabean

(NARM, F. 738, inv. 1. d. 1320, f. 23).

PS. Scrisoare a unui moldovan, soldat în Armata Roșie către președintele grupului basaraben pe lîngă Comitetul Central al Partidului Comunist din întreaga Rusie (al bolșevicilor)

15 iulea 1920 g.
gor. Ekaterinburg

Frate predsedateli!

Eu îs moldovan din ținutul Chișinăului din Basarabia. Amu trăiesc în Ekaterinburg, slujesc în Uralskii okrug, Ocrujnoie voenno-veterinarnoe upravlenie, secretari comisara.

Aici eu trăiesc un an și jumătate. Am fost în Armia lui Nicolai luat la moscali în treisprezecelea an. După aceea am fost contujit de trei ori, după aceea m-a dus în Viatka să mă lecuiesc. După aceea, cînd m-am îndreptat m-a luat în Crasnaia Armia, mobilizat în 1918 god.

Am trăit eu așa jumătate de an. După aceea m-a luat în ocrug secretar lui voencom ocrvetupr. Priurvo și trăiesc aicea un an și jumătate.

Amu eu aș vrea să trec în Basarabia și să lucrez «podpolino», cum aș pute să ajut moldovenilor celor întunerici, care nu-și pot da socoteala ce este Sovetscaia vlasti și cum trăiesc oamenii roghitori
în Sovetscaia Rossia și ce programa spune și învață vlasti saracilor în Rossia.

Mult am trăit eu în Ros. și păn amu am fost bolnav și amu m-am îndreptat și vrau să trăiesc nu dejeaba, da să aduc măcar oleacă de bunătate cum ne-a lucra capu.

Eu am înștiințat, că în …

Cum să trec în Moscova, dacă se poate chemați-mă să vorbim, faceți zapros.

Mă închin de sănătate la toți frați comuniști, care sînt în Moscova din România și din Basarabia.

Iartă mă, că am scris pe bucată de hîrtie, mai bună n-am.

 

Surse:

(Центральний державний архів громадських об’єднань України [Arhiva centrală de stat a organizaţiilor social-politice din Ucraina] F. 1. inv. 5. dos. 427, f. 320), prin  Blogul de propaganda moldovenista  razboiulpentrutrecut.wordpress.com

21/07/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

GOLGOTA ROMÂNILOR BASARABENI IN TIMPUL OCUPAȚIEI SOVIETICE. VIDEO

 

 

 

 

 

 Calvarul sovietic al  Moldovei de răsărit

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Pe data de 26 iunie 1940, ambasadorul român la Moscova, G. Davidescu, a fost convocat la MAE al URSS de către Veaceslav Molotov, care îndeplinea funcţia de Comisar al Poporului pentru Afacerile Externe.

Acesta i-a înmânat ambasadorului român un document care prin cinismul, falsitatea şi obrăznicia sa, a întrecut orice imaginaţie.

Este vorba, desigur, de renumitul ultimatum, care poartă numele acestui ministru  sovietic.

În el se susţinea că Uniunea Sovietică a tolerat timp de 22 de ani ocupaţia Basarabiei de către România, exclusiv din cauza slăbiciunii sale militare, care „a rămas de domeniul trecutului”.

Mai departe urma o enormitate, precum că Basarabia ar fi locuită de o populaţie majoritar ucraineană care, chipurile, a dorit mereu reunirea cu „patria-mumă”.

Ca o „recompensă, şi aceasta nici pe departe suficientă, pentru ocupaţia de 22 de ani a Basarabiei”, figura … Bucovina de Nord, care niciodată nu a aparţinut statului rus, sau Uniunii Sovietice.

Pentru a umili şi mai mult România, Guvernului român i s-a „propus” în mod ultimativ să-şi evacueze armata şi administraţia din teritoriile vizate, în cel mult 48 de ore.

A priori, era clar că în termenii stabiliţi nu se va reuşi o retragere organizată şi totală.

Pentru a se asigura împotriva unei eventuale rezistenţe din partea României, Stalin a concentrat la graniţele acesteia o grupare de armate conduse de cel mai bun strateg sovietic al timpului, Gh. C. Jukov.

Superioritatea Armatei Roşii asupra celei române în forţă vie era mai mult decît covîrşitoare.

Ultimatumul sovietic a fost coordonat cu Hitler şi sateliţii germani, Ungaria şi Bulgaria.

Aceste ţări aveau şi ele pretenţii teritoriale faţă de România.

Inconjurată din toate părţile de duşmani şi rămasă fără aliaţi, România s-a văzut nevoită să cedeze în faţa colosului sovietic.

Cele ce au urmat, par a fi cadre dintr-un film de coşmar: paraşutişti sovietici la Bolgrad şi Ismail, podurile peste Prut blocate de ruşi, fortificaţii, depozite militare şi arsenale părăsite, ostaşi şi ofiţeri români dezarmaţi, bătuţi şi batjocoriţi de lichelele Moscovei din rândul localnicilor alolingvi, în special evrei, refugiaţi reţinuţi în gara de la Tighina şi urcaţi în vagoane de vite pentru a fi expediaţi în Siberia, exodul peste Prut al intelectualităţii, clerului şi funcţionarilor, jubilarea şi entuziasmul de nedescris care a cuprins mahalale evreieşti la văzul coloanelor Armatei Roşii („vin ai noştri !!!”), lepădăturile de mai ieri ajunse la putere şi, peste tot, portretele lui Stalin, Lenin, Molotov, Voroşilov şi Beria.

Aproape îndată după eliberare, în localităţile Basarabiei şi Bucovinei de Nord au început să lucreze secţiile NKVD-ului, a căror principală sarcină era depistarea şi anihilarea (prin nimicirea fizică şi „reeducarea prin muncă”) „elementelor duşmănoase puterii sovietice”, a „spionilor şi diversioniştilor trimişi de Siguranţă”.

 În aceste categorii sociale intrau ţăranii cât de cât înstăriţi, toţi cei cu şcoală veche, moşierii, oamenii de afaceri, funcţionarii, învăţătorii şi preoţii, care nu au reuşit sau nu au dorit să fugă peste Prut, încrezându-se în promisiunile mincinoase ale ocupanţilor, că totul  va începe de la o filă nouă.

Primii paşi întreprinşi de Moscova în teritoriile anexate au demonstrat că „eliberarea” Basarabiei nu a avut nimic în comun cu scopurile declarate şi vehiculate în presa sovietica  timp de două decenii.

Până la ultimatumul lui Molotov, propaganda sovietică perora lozinci de genul „eliberării poporului-frate moldovenesc asuprit de către boierii şi jandarmii români” şi a „reunirii celor două maluri ale Nistrului”.

 În nota ultimativă însă, despre „poporul moldovenesc asuprit şi oprimat” nu se mai pomenea nici un cuvânt.

În schimb, despre „populaţia ucraineană majoritară care vrea reunirea cu Ucraina-mumă” se vorbea atât în alineatele care vizau Basarabia, cât şi în cele care se refereau la Bucovina de Nord.

Mistificarea lui Molotov cu „ucrainenii majoritari” în Basarabia şi Bucovina de Nord, devenea  înţeleasă în momentul  demarcarii graniţei teritorial-administrative dintre RSS Moldovenească nou-creată şi RSS Ucraineană.

 Tinerei republici unionale i-au fost amputate cele mai importante raioane geostrategice: jumătatea de nord-est a judeţului Hotin şi triunghiul Bugeacului de Sud, cuprins între gura Prutului, Dunărea (braţul Sulina între Reni şi Vîlcov la gura braţului), ţărmul Mării Negre între gura braţului Sulina şi Limanul Nistrului, Limanul Nistrului şi satul Novoukrainka, situat la vreo cincizeci kilometri de Chişinău.

Rămasă fără ieşire la Mare şi Dunăre, RSS Moldova a ajuns din punct de vedere a infrastructurii transportului şi căilor de comunicaţii, la cheremul Kievului.

Ucraina a mai anexat cinci din cele unsprezece raioane ale fostei RASS Molddova, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa .

Pentru a justifica rapturile teritoriale la care a fost supusă RSS Moldoveneasca, au fost invocaţi factori „istorici” şi „etnici” inventaţi în pripă de către istoricii de buzunar de la Kiev şi Moscova.

Chipurile, în trecut, aceste teritorii ar fi aparţinut Rusiei Kievene sau cnezatelor „de udel”, în care aceasta tara s-a fărâmiţat în secolul XIII (este vorba de cnezatul Halici-Volînia).

Se susţinea că, din punctul de vedere al componenţei etnice, anume ucrainenii şi nu românii, ar fi alcătuit majoritatea populaţiei.

Dar:

– În primul rând, la momentul anexării, cel mai numeros grup etnic în aceste regiuni erau românii, iar în unele raioane, precum ţinutul Herţa, ei reprezentau o suta de procente!

– În al doilea rând, Moscova nu a luat în considerare niciodată factorul etnic la trasarea graniţelor administrative dintre subiecţii unionali. Astfel, regiunile răsăritene şi sudice ale Ucrainei sunt aproape în totalitate ruseşti; regiunile nordice ale Kazahstanului sunt locuite şi ele in  majoritate de ruşi;

Fertila vale Fergana, populată de uzbeci, a fost împărţită cu „generozitate” între toate celelalte republici central-asiatice limitrofe, iar oraşele tadjice, Samarkand şi Buhara, au fost incluse în componenţa Uzbekistanului.

Dacă ar fi să ne referim nemijlocit la delimitarea teritorială a Basarabiei, atunci este greu de înţeles cum de 80% din găgăuzi şi 20% din bulgarii basarabeni au rămas în Republica Moldova, iar ceilalţi – au trecut la Ucraina, deşi ei populează aceeaşi regiune?

De ce raionul Reni a trecut la Ucraina, daca românii basarabeni alcătuiau majoritatea absolută a populaţiei, la fel ca şi în raionul Vulcăneşti, rămas în componenţa Moldovei?

– În al treilea rînd: Ucraina nu a avut asupra acestor teritorii nici un fel drepturi istorice.

Interfluviul Pruto-Nistrean nu a făcut parte niciodată din Rusia Kieveană (al cărei succesor de drept pretinde că este Ucraina), sau vreun cnezat rusesc.

Acelaşi lucru se referă şi la celelalte teritorii străvechi româneşti anexate (Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa).

Prezenţa drujinelor (cetelor) cnejilor ruşi în aceste regiuni a avut doar un caracter episodic, de campanii scurte. Şi, în genere, până în anul 1918, lumea nu a auzit de un stat Ucraina.

Dimpotrivă, toate documentele istorice şi tratatele internaţionale (semnate şi de către Rusia, inclusiv), atestă drepturile inalienabile ale românilor şi ale statelor create de ei în diferite perioade (Ţara Moldovei, Ţara Românească şi România), asupra acestor teritorii.

După cum am mai menţionat şi în alte lucrări, în special în cele consacrate Bugeacului , Kievul a procedat imediat în regiunile anexatela schimbarea situaţiei demografice, în defavoarea românilor moldoveni. La conducerea RSS Moldovenesti  au fost aduse „cadre” de pe malul stîng al Nistrului şi din regiunile interne ale Ucrainei şi Rusiei.

Marea lor majoritate nu ştiau nici un cuvînt româneşte.

Cei şase sute de comunişti basarabeni existenti in momentul invaziei sovietice au fost parte – arestaţi, deportaţi şi executaţi (sub învinuirea standard de colaborare cu Siguranţa), parte – lăsaţi să vegeteze la nivelul secretarilor de selsovet (echivalentul sovietic al primăriilor – n. a.).

În cadrul autoconducerii locale, „activiştii” erau recrutaţi în regiunile anexate din rândurile lumpenilor locali, conformându-se principiului enunţat în imnul comunist „Internaţionala”: cine au fost odată „nime-n lume” – aceea vor fi fruntea („…Kto bîl nikem – tot stanet vsem!”)

Asemenea „cadre”, desigur că nu aveau nici un fel de remuşcări pentru politica înfăptuită de către Moscova în regiune, care altfel decît etnocid al naţiunii titulare nici nu poate fi calificată.

Etapele edificării comunismului în Basarabia, sânt în acelaşi timp şi treptele spre Golgota pe care le-a urcat românimea de la Răsărit de Prut după anul 1940 (iar cei de la Răsărit de Nistru – încă din anul 1917!).

Despre aceste chinuri s-au scris sute de tomuri cu un tiraj de milioane de exemplare.

 

1) 1940-1941 – În acest scurt răstimp, mii de români basarabeni au fost nevoiţi să se refugieze peste Prut.

Alte mii au fost supuse represiunilor, fiind împuşcaţi sau deportaţi în Siberia.

 După ce a fost introdusă grafia chirilică, milioane de români basarabeni au ajuns peste noapte „analfabeţi”, deoarece nu puteau să citească şi nici să înţeleagă acest simulacru de limbă numită în bătaie de joc „moldovenească”.

A avut loc mutilarea teritorială a Basarabiei, măsură la care nu  recursese nici „regimul antipopular”  ţarist.

 2) 1944-1947 – În această perioadă au fost consolidate „realizările puterii sovietice” întrerupte de război.

S-a încheiat procesul de nimicire a intelectualităţii şi clerului basarabean. Mâinile lungi ale NKVD-ului i-au ajuns şi pe cei care, în anul 1940,  reuşisera să se refugieze peste Prut. Prin foametea organizată din anii 1946-1947 a fost înfrântă voinţa de rezistenţă a ţărănimii basarabene.

3) 1947-1956 – În RSS Moldoveneasca  are loc colectivizarea agriculturii însoţită de deportările în masă a acelei părţi a ţărănimii, care mai era încă în stare să facă concurenţă kolhozurilor şi sovhozurilor.

Este  finalizata „revoluţia culturala” care în Moldova de la est de Prut a avut drept scop crearea unei naţiuni şi a unei limbi artificiale – „poporul sovietic moldovenesc” şi „limba moldovenească”,  diferită de cea română.

„Fabrica de oameni sovietici” ( sistemul de învăţămînt sovietic – n. a.), a purces la crearea unei noi intelectualităţi (???), devotată cu trup şi suflet regimului totalitar sovietic.

 În regiunile anexate de Ucraina se încheie procesul de schimbare a balanţei demografice în defavoarea populaţiei româneşti autohtone. După coloniştii germani şi polonezii plecaţi sau deportaţi încă în anii 1940-1941, Bucovina de Nord şi Bugeacul de Sud sunt părăsite si de evrei: parte – refugiaţi în republicile din spatele frontului, parte – internaţi în gheto-urile din Guvernămîntul Transnistriei, parte – emigraţi în Israel în perioada prieteniei sovieto-sioniste (cînd Stalin mai spera că evreii vor construi un stat socialist în Palestina), parte – deportaţi în Siberia, în cadrul campaniei de luptă împotriva cosmopolitismului.

Zecile de mii de locuinţe „eliberate” au fost imediat repartizate famililor de ucraineni şi ruşi  aduse din regiunile interne ale imperiului sovietic.

 Totuşi, pentru prima dată sunt publicate operele unor clasici ai literaturii române (desigur că strecurate prin sita cenzurii), inclusiv a acelor născuţi pe teritoriul Moldovei istorice (Eminescu, Alecsandri ş. a.) care până atunci erau etichetaţi ca „burghezi” şi „reacţionari”.

Limba maternă numită altfel („moldovenească”), nu a fost înlocuită de monstruoasa invenţie proletcultistă şantistă (şantist este  un cuvînt de ocară pentru rusificatii care stâlcesc frumoasa noastră limbă românească)

4) 1956–1968 – Această perioadă se caracterizează printr-un adevărat „dezgheţ” în problema lingvistică.

Populaţia RSSM incepe a avea acces liber la publicaţiile periodice şi beletristica românească de pe celălalt mal al Prutului.

A avut loc un congres al romaniştilor din URSS, la care s-a pus problema identităţii lingvistice română-moldoveneşti.

Culmea este că romaniştii ruşi de la institutul de limbi romanice din Leningrad (astăzi Sankt-Petersburg), au susţinut această identitate, pe cînd „specialiştii” de pe malurile Bîcului în frunte cu rău famatul „savant” I. D. Ceban, s-au pronunţat împotrivă.

La congresul al III- lea  al scriitorilor din RSSM din 1965, a fost înaintată propunerea revenirii limbii la grafia latină.

 5) Anii 1968-1987 – numită şi „perioada stagnării”. Începutul ei este marcat de intervenţia trupelor sovietice şi ale statelor-membre ale Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia (la care România nu a participat şi chiar a condamnat-o).

 În acest răstimp, RSS Moldoveneasca a devenit poligonul tuturor experimentelor făcute de către Kremlin asupra popoarelor Uniunii Sovietice.

Cuminţenia proverbială a moldoveanului (basarabean sau transnistrean) i-a permis regimului comunist sovietic să transforme „Moldova însorită” într-un adevărat laborator, iar pe locuitorii ei – în cobai.

Rusificarea sistemului de învăţămînt, chimizarea agriculturii, transformarea republicii într-o vilegiatura permanentă pentru militarii în retragere, nomenclaturiştii, minerii şi muncitorii regiunilor arctice care au atins vîrsta de pensionare (40-45 de ani!!!) etc. – iată numai cîteva dintre experimentele care în oricare altă republică sovietică ar fi provocat un val de proteste.

Republica a fost inundată de „specialişti” (de genul fochiştilor, agronomilor şi „cadrelor de conducere”), din republicile slave, în timp ce băştinaşii erau stimulaţi să „valorifice” întinderile nemărginite ale Kazahstanului şi Siberiei.

În problema limbii, orice aluzie la „afinităţile” existente între „limba moldovenească” şi cea română (nemaivorbind de popoare – n. a.), era calificată ca o manifestare de naţionalism şi sancţionată corespunzător.

O directivă specială a CC al PCM de pe timpurile lui I. I. Bodiul, califica drept manifestări ale „naţionalismului român burghezo-moşieresc”, simpla prezenţa în vestimentaţie ale celor trei culori de pe drapelul României, discuţiile în „moldoveneşte” în prezenţa unui rusofon, audierea muzicii folc, cărţile româneşti cu grafie latină etc., etc.

6) 1987-1991 – Trezirea conştiinţei naţionale la românii est-pruteni şi declanşarea mişcării de eliberare naţională. Din păcate, structurile KGB-ului, anticipînd evenimentele, au izbutit să pună „cadrele” lor  în fruntea acestei mişcări, reuşind să discrediteze ideea românismului.

Au apărut focare ale separatismului în raioanele de sud şi răsăritene ale Moldovei de Răsărit.

Urmările ocupaţiei sovietice au fost dezastruoase pentru conştiinţa naţională a populaţiei băştinaşe.

Românii basarabeni şi cei transnistreni au devenit, în mare parte, anti-unionişti şi chiar…românofobi (în sensul de Stat Român) !

RUSIA SAU UNIUNEA SOVIETICĂ, RUŞII SAU COMUNIŞTII ?

Niciodată Rusia ţaristă nu a recurs la genocid faţă de minorităţile naţionale şi popoarele regiunilor cucerite, precum puterile apusene.

Până în ziua de astăzi mai există regiunea numită Prusia, dar nu mai există pruşi.

Cancelarul prusac Bismarck, de pildă, spunea că Germaniei îi sunt îndeajuns douăzeci de ani ca să-i transforme pe polonezi în germani get-beget şi acestea nu erau vorbe de clacă.

După ultima împărţire a Rzeci Pospolita (Polonia), regiunile Poznan, Silezia şi Pomerania au fost într-atît de germanizate, încât către anul 1918 polonezii nu alcătuiau mai mult de zece procente din populaţie.

În Imperiul Rus, reprezentanţii minorităţilor naţionale aveau toate şansele să atingă cele mai înalte culmi ale piramidei ierarhice în administraţia imperială rusească, cu condiţia (nu întotdeauna obligatorie – n. a.) convertirii la Ortodoxie şi a cunoaşterii  limbii ruse.

Diferenţele rasiale, în genere, nu au fost un criteriu în selectarea cadrelor de conducere.

Rădăcinile arborilor genealogici ai unei bune părţi din aristocraţia rusă se duceau direct la mârzacii şi hanii tătari.

Apropo de aristocraţie: rândurile ei erau completate de oameni  de rînd care aveau merite deosebite în faţa tronului (aşa zisa „meritocraţie” – n. a.).

Un asemenea fenomen era de neântîlnit în Apus. Chiar şi în Marea Britanie putea să fie vorba numai despre titlul de „lord pe viaţă” (aşa numita „nobleţe viageră”).

Despre o nobleţe ereditară – nici vorbă !

Tatăl lui Vladimir Ulianov (Lenin), pentru meritele sale deosebite în domeniul învăţămîntului public, a fost învrednicit cu titlul de dvorean (nobil).

Faptul că el descindea din calmâci, iar soţia sa – din evrei suedezi creştinaţi, nu a împiedicat acordarea acestui titlu.

Străbunelul lui A. Puşkin (acesta era nu numai un mare poet, dar şi unul dintre cei mai înalţi nobili din camarila ţaristă), a fost un rob negru adus de prin Etiopia şi care  slujea la curtea ţarului Petru I ca bufon.

Pentru ţarul rus conta numai respectarea loialităţii sau cel puţin, a cuvântului dat.

Astfel, duşmanul de moarte al Rusiei, imamul wahhabit Şamil, care a purtat un război de uzură împotriva Rusiei, a fost graţiat şi chiar a obţinut dreptul de a face hadj la mormântul profetului (el a decedat pe pământul sfânt al islamului la reântoarcerea din pelerinaj şi a fost înmormântat la Mekka – n. a.).

În istoria Rusiei au fost de toate: mişcări de eliberare naţională înăbuşite cu cruzime, executarea, întemniţarea sau deportarea în Siberia a liderilor acestora, şcoli naţionale închise, interdicţia serviciului divin în limba maternă, lichidarea unităţilor teritorial-administrative autonome naţionale etc., etc.

Totuşi, comparativ cu politica naţională înfăptuită de către statele occidentale, cea a ţarismului părea a fi un model de liberalism.

După campania lui Oliver Cromwell în Irlanda, de exemplu, irlandezii au fost deposedaţi de pământ, devenind străini în propria lor ţară.

Amerindienii de pe teritoriul SUA au fost parte nimiciţi, parte – închişi în rezervaţii create în cele mai aride şi sterpe pustiuri ale acestui „Pământ al Făgăduinţei” (de altfel, Lumea Nouă într-adevăr a fost un pămînt al făgăduinţei, dar numai pentru lepădăturile şi aventurierii de pe bătrânul continent, nu şi pentru amerindienii băştinaşi).

În ceea ce priveşte URSS şi comuniştii, atunci ar trebui să o începem de la coadă, căci prima a fost opera secunzilor.

Comuniştii, la fel ca şi criminalii de drept comun, nu au naţionalitate şi nici patrie.

Pentru ei este caracteristică maxima „proles”-ului roman – „Ubi bene, ibi patria!” („Unde e bine, acolo e patria!”).

Lozinca lansată de către părinţii fondatori ai comunismului: „Proletari din toate ţările, uniţi-vă”, oglindeşte cum nu se poate mai bine această stare de lucruri.

Vechii romani îi numeau proletari („proles”) pe reprezentanţii păturilor marginale ale societăţii – boschetarii, cerşetorii, cei fără de casă şi pămînt.

Această pătură socială îi includea, bineînţeles, şi pe cei care alcătuiau lumea interlopă din polisul roman în perioada republicană. Dealtfel, criminali de drept comun erau destui şi în rândurile comuniştilor din „primul val”.

În aşa zisele partide comuniste naţionale reprezentanţii naţiunii titulare alcătuiau numai masa membrilor de rând.

Nucleul conducător al acestora (comitetele centrale) erau alcătuite, mai ales, din evrei: Leon Troţki, Zinoviev, Rîkov, Kamenev (Rusia), Bela Kun şi Tibor Samueli (Ungaria), Ana Pauker (România), Karl Marx, Libknecht şi Rosa Luxemburg (Germania).

Chiar şi Lenin a fost un fel de metis evreo-kalmuko-rus. Sionismul a dat naştere unui partid pe măsură sa – un fel de tărpani fără rădăcini mânaţi de vînt care se agaţă de orice le vine în cale.

Este caracteristic faptul că în anii ’20 ai secolului trecut orice afirmare a patriotismului (mai ales a celui rusesc) sau a interesului faţă de istoria naţională era tratată ca o manifestare a naţionalismului şi sancţionată ca atare.

Bolşevicii din generaţia lui Lenin-Troţki aveau idiosincrazie faţă de ceea ce era legat de Rusia.

Anume Lenin a fost autorul împărţirii teritorial-administrative a URSS care nu a avut nimic în comun cu criteriul etnic, istoric şi nici măcar geografic.  

Principiul autodeterminării pus de către Lenin la baza politicii sale naţionale nu a fost decît un paravan pentru a ascunde scopul său adevărat – distrugerea a tot ce ţinea de patriotism, cultură naţională, limbă, spiritualitate şi religie. Altfel spus, globalizarea în acţiune.

În ura lor faţă de tot ce ţine de popor, cultură şi limbă (indiferent care), bolşevicii aveau în proiect introducerea unei limbi artificiale (esperanto) în calitate de limbă de comunicare pentru proletariatul din întreaga lume în general şi a Uniunii Sovietice, în special.

Numai cheltuielile uriaşe legate de implementarea acestei idei monstruoase şi realităţile etno-lingvistice au împiedicat realizarea lui în practică.

În această încercare se încadrează şi planurile de distrugere a familiei, iniţiate de feminista exhibiţionistă înrăită Alexandra Kollontai.

Or, se ştie că anume în familie se educă o cultură a limbii materne, dragostea faţă de patrie, popor, cultură, religie şi limbă, adică a faţă de tot ce provoca bolşevicilor din generaţia lui Ilici adevărate accese de isterie.

Practica a dovedit, însă, că distrugerea familiei duce în mod inevitabil la dezintegrarea societăţii şi statului.

Către acel moment ideea revoluţiei mondiale şi-a demonstrat inconsistenţa sa şi bolşevicii s-au văzut nevoiţi să construiască comunismul într-un singur stat luat în parte.

Prin urmare, familia, în calitatea sa de celulă de bază a societăţii şi statului, trebuia încă păstrată.

Clica comunistă cosmopolită, care a uzurpat puterea în fostul Imperiu Rus, avea nevoie de o masă amorfă de oameni cu creierii bine spălaţi, un fel de zombi care nu ar avea nici un fel de memorie istorică.

În acest context, ea a fost duşmanul oricărui popor, cultură, limbă şi religie, adică a tot ce ţine de a fi om.

Iată din ce cauză este profund greşit de a confunda Rusia cu URSS şi poporul rus – cu comuniştii.

Comuniştii au fost, în egală măsură, duşmanul oricărui popor din Uniunea Sovietică, indiferent de faptul dacă acesta a fost cel rus (de o sută de milioane de oameni) sau tofalarii (care abia dacă mai sunt vreo şapte sute de inşi).

 

 

 

 

 

 

 

 

Romani basarabeni in lagarele din Siberia

 

 

 

 

Comuniştii au încercat să creeze un „om al viitorului” (vezi: „Codul moral al constructorului comunismului” din programul PCUS – n. a.).

Pentru a putea fi mai uşor manipulat, el trebuia lipsit de orice lipsit de orice „prejudecăţi” de ordin etnic, religios, lingvistic şi cultural.

Pentru a atinge acest scop, bolşevicii au procedat la nimicirea fizică a intelectualităţii şi clerului.

Fondul genetic al tuturor popoarelor care au avut neşansa să construiască comunismul a fost deteriorat iremediabil.

Jertfă a acestor experimente inumane au fost toate popoarele fostei Uniuni Sovietice, fără excepţie . 

Atunci cînd nemţii au ajuns la porţile Moscovei şi ştreangul călăului a devenit aproape palpabil, diriguitorii de la Kremlin şi-au amintit de „marele popor rus”.

Pentru a-l adula, s-au şters de colbul arhivelor chipurile lui Alexandru Nevski, Kutuzov şi Uşakov, s-au redeschis bisericile transformate în cluburi, muzee de ateism „ştiinţific” şi depozite.

Stalin a ordonat, chiar, ca la rubrica „naţionalitate” din paşaportul şi biletul său de partid să fie scris ca „rus” şi nu „gruzin”.

Războiul a fost cîştigat cu jertfa supremă a tuturor popoarelor Uniunii Sovietice, dar, laurii victoriei au fost uzurpaţi de aceeaşi clică criminală. După ce prima spaimă a trecut, s-a revenit la prigoana Bisericii Ortodoxe şi a culturii spirituale a popoarelor sovietice.

Măscăriciul de curte al lui Stalin, Nichita Hruşciov, a declarat în anul 1961, că peste douăzeci de ani, poporul sovietic va trăi în comunism, iar el personal îl va arăta la televizor pe „ultimul popă”.

Represaliile anti-creştine au fost reluate cu o forţă întreită. Hruşciov a închis vernisajul pictorilor de la centrul de expoziţii Manej, sub motiv că ele au fost organizate de „pidorasî” (cuvinţelul îi aparţine, vezi memoriile lui Vladimir Vîsoţki) şi a ordonat să fie ras cu buldozerele.

Cum, însă, Dumnezeu nu bate cu băţul, bustul său funerar de la cimitirul Vagansk a fost îndeplinit de către sculptorul Ernst Neizvestnîi care într-adevăr a fost homosexual.

Prima foamete organizată a fost cea din regiunile de pe Volga şi au suferit de pe urma ei, în primul rănd, ruşii.

Colectivizarea, valurile de represalii din anii ’30 ai secolului trecut au decimat toate popoarele Uniunii Sovietice .

Milioane de oameni au murit de foame în Kuban, Stavropol, Kazahstan şi în alte „republici-surori”.

Acelaşi lucru îl putem afirma şi despre foametea din anii 1946-1947, când şi-au pierdut viaţa şi sute de mii de români basarabeni.”

 

 

 

 

 

 

 A. Apolschi

Revista Moldova Noastra, Chisinau

 

 

 

 

 

VIDEO: GOLGOTA BASARABIEI

 

 

 

 

 

 

 

03/05/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

MARTURII ISTORICE: Primii romani basarabeni arestati de politia politica din fosta URSS

 

 

Anul 1920 – Primii romani basarabeni arestati politic in URSS

În urma accesării dosarelor care se păstrează în Arhiva Serviciului de Informaţii şi Securitate al R. Moldova, s-a constatat că cel mai vechi dosar al unei persoane supuse represiunii politice datează din anul 1920.

 Cum a ajuns acest dosar în arhiva SIS este greu de explicat. Probabil, odată cu venirea NKVD-ului în Basarabia, la 28 iunie 1940, discipolii lui Feliks Dzerjinski şi-au adus şi „rezultatele muncii” lor în RASS Moldovenească.

Totodată, deşi a fost dată o decizie de condamnare în anul 1921, dosarul respectiv a fost luat la evidenţă de fostul KGB al RSS Moldoveneşti abia în anul 1962.

 

Dosarul  numarul 9443/1920 priveşte trei persoane locuitoare în satul Roghi, plasa Lunga, judeţul Tiraspol de pe malul stâng al Nistrului şi a fost intentat la 28 iulie 1920 de Subsecţia Secretă Tiraspol a Comitetului Extraordinar (CK) din regiunea Odesa în baza unei informaţii venite de la un agent secret al CK-ului, secţia Dubăsari, aflat în misiune pe malul drept al Nistrului, în Basarabia (până la urmă, acesta nu a fost identificat şi nici interogat), precum că Palega Efimia Semionovna, de 16 ani, Pugaci Marfa Semionovna, de 35 de ani, şi Todirco Gheorghe Semionovici, de 32 de ani, toţi cetăţeni ai RSSF Ruse, transportă ilegal persoane peste Nistru, adică în România.

Arestate, aceste persoane au fost închise în aşa-numita „Casă de detenţie” din Tiraspol. Percheziţia efectuată la casele lor nu a dat niciun rezultat.

Redăm în continuare informaţia, după o Încheiere întocmită la 14 ianuarie 1921 de un oarecare Saşin, satul Roghi, plasa Lunga şi spionaj al secţiei Tiraspol a CK-ului.

Potrivit documentului, la primirea acestei informaţii, un agent secret al CK-ului din Tiraspol, însoţit de doi colaboratori ai acestei secţii – Osmanov şi Certkov – s-au deplasat în satul Roghi pentru investigaţii.

 Neajungând la casa Marfei Pugaci, cekiştii Osmanov şi Certkov s-au ascuns după un stog de fân, iar agentul secret a intrat în casa M. Pugaci, prezentându-se drept „prizonier austriac”, informând-o că a fost trimis de către fraţii ei, soldaţi în Armata Roşie, cu rugămintea să-l treacă peste Nistru, în Basarabia.

 Întrucât Pugaci nu cunoştea limba rusă, iar „prizonierul” – limba română, femeia a apelat la Gheorghe Todirco, cel care a vorbit cu „austriacul” în germană, căci acesta luptase pe frontul austriac. Ceva mai târziu, a venit şi Efimia Palega, sora Marfei, care a discutat cu „prizonierul” în limba rusă. Cei trei s-ar fi pus de acord că-l transporte pe „prizonier” peste Nistru pentru suma de 500 de lei, iar operaţia trebuia să o efectueze consăteanul lor Afanasie Stogul.

„Prizonierul” a mai comunicat că, atunci când el a scos din buzunar un pachet de 2.000 de lei, învinuiţii, crezând că el într-adevăr nu cunoaşte limba moldovenească s-au şoptit să-i sugereze lui Stogul ca, în timpul trecerii, să-l deposedeze de aceşti bani. În fine, susţine că Palega, Pugaci şi Todirco s-ar fi interesat de politica Rusiei Sovietice.

Palega, Pugaci şi Todirco nu recunosc acuzaţiile, spunând că, la solicitarea „prizonierului” de a-l transporta peste Nistru, aceştia l-au sfătuit să apeleze la soldaţii din cordonul de pe Nistru, care îl vor ajuta să treacă. „Prizonierul”, la rândul lui, le-a mărturisit că a încercat să vorbească cu militarii, care, în loc să-l ajute, l-au dezbrăcat. Referitor la suma de bani propusă, Todirco spune că străinul într-adevăr a scos din buzunar nişte bani, dar ce fel de bani erau aceştia el nu ştie, iar lei româneşti nu a văzut niciodată.

Pentru a-şi fundamenta acuzaţiile CK-iştii au găsit şi un „martor”, sătean cu învinuiţii, care a declarat că tot satul ştie că Afanasie Stogul transportă persoane peste Nistru, iar Palega, Pugaci şi Todirco îi sunt ajutori. Întrucât, consideră anchetatorul, vina acuzaţilor este demonstrată (pe baza informaţiei şi a unei singure declaraţii a unui martor), propune, în calitate de pedeapsă, ca Palega, Pugaci şi Todirco să fie deportaţi în lagăr pentru un termen de trei ani fiecare.

Ulterior, la 20 februarie acelaşi an, se întocmeşte o altă Încheiere de către împuternicitul pentru anchetă al secţiei Tiraspol a CK-ului, care, în fond, repetă cele din prima. Însă, în aceasta apar elemente noi, principiale: la infracţiunea imputată iniţial Efimiei Palega, Marfei Pugaci şi lui Gheorghe Todirco de „transport ilegal de persoane peste Nistru”, se adaugă şi cea de „spionaj” în favoarea României.
Având în vedere cele „confirmate”, anchetatorul propune drept pedeapsă ca Gheorghe Todirco să fie deportat într-un lagăr de concentrare pentru un termen de trei ani, Efimia Palega – pentru un an, iar Marfa Pugaci – pentru doi ani.

Decizia finală a fost pronunţată la 26 septembrie 1921, printr-un proces-verbal al Secţiei Secrete Tiraspol a Subsecţiei Odesa a Comitetului Extraordinar (ЧК) pentru lupta cu contrarevoluţia, specula şi infracţiunile de funcţie. Gheorghe Todirco este condamnat la un an de lagăr. „Judecătorii” au ţinut cont de recomandările anchetatorului, aşa încât Efimia Palega şi Marfa Pugaci au fost declarate „inconştiente” şi eliberate de pedeapsă.

La pronunţarea „sentinţei”, Afanasie Stogul se afla în arestul CK-ului.
Gheorghe Todirco a fost reabilitat de Procuratura R. Moldova la 1 martie 1996.

 

P.S. Arhiva SIS mai deţine alte două dosare datate cu anul 1921, inclusiv mai multe dosare intentate în anii 1924, 1926, 1927, 1928, 1929, 1930, la care se adaugă câteva mii de dosare ale Marii Terori din anii 1937-1938. Numărul total al dosarelor persoanelor supuse represiunilor politice ajunge la circa 25.000.

P.P.S. În ziarul TIMPUL md. din 9 decembrie 2008, adresam directorului de atunci al SIS, Artur Reşetnicov, întrebarea câte dosare mai deţine SIS care încă n-au fost în proces de reabilitare şi câţi ani va mai dura reabilitarea. Întrebarea a rămas fără răspuns.

Actualmente pe rafturile de arhivă ale SIS-ului sunt circa o mie de dosare şi soarta a câteva mii de persoane încă nereabilitate.

P.P.P.S. Întrebarea firească este de ce actualul SIS, care nu se identifică cu fostul NKVD şi KGB, mai ascunde asemenea crime şi când va face lumină deplina asupra celor petrecute acum aproape 100 de ani?

dr. în drept Mihai Taşcă,
secretarul Comisiei prezidenţiale pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din R. Moldova

 

Surse : timpul.md/Tribuna-Basarabiei

04/04/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: