Vecinii noştri dragi….ucrainenii

BUNII NOSTRI VECINI… UCRAINENII

 

1. In 1918 au dorit anexarea Basarabiei si doar prezenta militara a românilor a forțat retragerea acestei cereri;

2.  în 1945 au dorit anexarea Basarabiei si doar presiunea lui Stalin a forțat eliminarea acestei pretenții;

3.  în 1992 au participat cu trupe la războiul de pe Nistru, alături de trupele ruse împotriva celor românești, pentru a desprinde regiunea transnistreana, pe care si-o doreau atât de mult pentru ei;

4.  din 1992 până în prezent au fost parte activa din formatul de negociere pentru regiunea transnistreana;

5. în mod permanent au susținut poziția Rusiei si au făcut tot ceea ce este posibil ca negocierile sa fie formale si sa eșueze;

6. cea mai mare parte a mafiei ce a condus Republica Moldova după 1991 este reprezentata de ucraineni si nu de ruși; aceștia aveau rolul clar dat de la Kiev ca Republica Moldova sa eșueze pe toate planurile; cei care au condus regiunea transnistreana, care promovează separatismul la Bălti, Cahul si Găgăuzia sunt ucraineni şi nu ruși; ucrainenii au dus o politica de distrugere a identității românești din teritoriile ocupate, mai dura chiar decât Stalin în restul imperiului;

7.  in mod arbitrar, Ucraina deține următoarele teritorii românești: patru cincimi din Maramureșul istoric (ținuturile Apsei de Sus si de Jos, Barjavei, Izvoarele Tisei), nordul Bucovinei istorice, Bugeacul (Ismail, Cetatea Alba), Insula Șerpilor, cu toate dăruite lor de foștii sovietici

8. timp ce câțiva ani ne-am certat pe la Haga, iar acum ei sunt foarte suparăți pe noi pentru pierderea platformei continentale;

9.  una din problemele principale ce sta în calea reunirii celor doua state românești este tocmai Ucraina, ce manifesta o opoziție mai mare chiar decât Rusia;

10. ea vede în aceasta reunire eventuale pretenții teritoriale ale tarii noastre asupra teritoriului ucrainean

11. prima măsura luata de “europeniștii ucraineni” a fost aceea de a interzice limbile regionale, inclusiv limba română

12. Crimeea nu a aparținut niciodată Ucrainei, iar ucrainenii sunt minoritari acolo; ea a fost dăruita în semn de prietenie de către Nikita Hrușciov în perioada sovietica, un gest mai mult formal si niciodată efectiv;

13.  În Crimeea prezenta ucraineana era mai mult formala. Putin vrea de fapt înapoi ceea ce îi aparține, adică bunurile pe care le avea înainte de căsătorie. Cererea Rusiei este una normala (din perspectiva dreptului istoric si nu cel internațional) din moment ce aceasta era un inel de nunta.

14. sper ca nu ați uitat cazurile Canalul Bastroe si nava Rostok.

     

     Este interesant sa vezi ca român, ca întreaga noastră clasa politica si toți conducătorii noștri fraternizează azi cu clasa politica ucraineană fără să vadă ca Ucraina ţine azi între granițele ei teritorii românești care totalizează încă o Republică Moldova pe care ea, Ucraina, o ocupă în mod nejustificat.

    Oare de ce nu sufla politicienii noștri români nici o vorbulița despre aceste teritorii?

     Ucraina ar trebui să se mute la ea acasă, iar
    noi ar trebui să fim mai hotărâti cu cei care ne umilesc.

 

 

Sursa: Facebook – Meritocratia

Publicitate

Declarații uitate ale Parlamentului României referitoare la Basarabia

 

 

După revoluţia din decembrie 1989, puterea a fost preluată in România de gruparea „Ion Iliescu” fidelă Moscovei, prin urmare nici nu trebuia să ne aşteptăm la vreo atitudine prea naţionalistă din partea acestui guvern.

Lucrurile au stat puţin diferit în Parlament, unde au existat o serie de iniţiative lăudabile, intre care trebuie  să ne amintim două declaraţii :

„Declaratia din 24 iunie 1991 privind Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele acestuia pentru ţara noastră prin care pactul Ribbentrop-Molotov este declarat „nul ab initio” (nul din momentul semnării), ca şi urmările acestui act.

„Declaraţia din 28 noiembrie 1991 a Parlamentului României privind Referendumul din Ucraina din 1 decembrie 1991 prin care îi este amintit Ucrainei că în componenţa sa se află şi teritorii româneşti „anexate abuziv de fosta U.R.S.S., teritorii care nu au aparţinut niciodatã Ucrainei şi sunt de drept ale României.” 

Aceste două declaraţii au fost făcute cu scopul de a oferi generaţiilor următoare un precedent, precedent de la care să se poată începe ceva in viitor. Putem citi in cele ce urmeaza, Declaraţia Parlamentului României din 28 noiembrie privind referendumul din Ucraina din 1 decembrie 1991.

 

Situaţia la acel moment era următoarea : 

 
Ucraina şi-a proclamat independenţa pe 24 august 1991, una dintre primele acţiuni ale Ucrainei independente fiind organizarea unui referendum pentru a cunoaşte structura sa etnică. Referendumul a fost stabilit pentru data de 1 decembrie 1991, iar guvernul român emite, înainte de începerea referendumului, la 28 noiembrie, o „declaraţie solemnă” prin care proclamă acest referendum nul, pe teritoriile româneşti care nu aparţin de drept Ucrainei.

Declaraţia este de o deosebită importanţă, prin ea se afirmă poziţia statului român,cu privire la teritoriile incluse abuziv de Stalin în componenţa Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene, parte a URSS.

 

DECLARAŢIE din 28 noiembrie 1991 a Parlamentului României privind Referendumul din Ucraina, din 1 decembrie 1991.

1. Parlamentul României a luat cunoştinţă de hotărârea autorităţilor de la Kiev de a organiza la 1 decembrie 1991 un referendum asupra independenţei Republicii Ucraina.

 

Profund ataşat principiilor fundamentale ale respectării drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului şi ale popoarelor de a-şi hotărâri soarta, Parlamentul României salută hotărârea autorităţilor ucrainene de la Kiev de a organiza un referendum privitor la independenţa Republicii Ucraina.

Având în vedere că acest referendum ar urma să se desfăşoare şi pe teritoriile româneşti – Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa, Ţinutul Hotin, precum şi judeţele din sudul Basarabiei – Parlamentul României declara solemn că aceste teritorii au fost rupte din trupul ţării, iar Pactul Ribbentrop-Molotov a fost declarat nul şi neavenit, ab initio, de U.R.S.S. la 24 decembrie 1989 şi de Parlamentul României la 24 iunie 1991.

Desigur, este dreptul Ucrainei sa organizeze un referendum pentru independenta sa, dar acest referendum nu poate avea valabilitate în privinta teritoriilor româneşti anexate abuziv de fosta U.R.S.S., teritorii care nu au aparţinut niciodatã Ucrainei şi sunt de drept ale României.

 

2. Parlamentul României reintereaza atasamentul față de prevederile Actului înal al Conferintei C.S.C.E. de la Helsinki, care admite posibilitatea modificãrii frontierelor pe cai paşnice, diplomatice.

 

3. Parlamentul României, declară solemn că referendumul organizat de autoritãţile de la Kiev în teritoriile româneşti încorporate cu forța în cadrul fostei U.R.S.S. – respectiv în Bucovina de Nord, Tinutul Herta, Tinutul Hotin, precum şi în judeţele din sudul Basarabiei – este nul şi neavenit, precum şi consecinţele acestuia.

 

4. Parlamentul României cere parlamentelor şi guvernelor tuturor statelor care vor recunoaşte independenta Ucrainei să declare expres că aceasta recunoştinţã nu se extinde asupra teritoriilor româneşti menţionate.

 

5. Parlamentul României se pronunţa pentru începerea unui dialog cu Parlamentul de la Kiev în vederea examinãrii, împreunã a problemelor stabilirii unor relaţii de buna vecinãtate şi colaborare între România şi Ucraina şi invita, în acest scop, o delegaţie parlamentarã ucraineana urmeazã sa efectueze o vizita la Bucureşti, cât mai curând posibil.

 

6. Parlamentul României solicita guvernului tarii sa înceapã de urgenta negocieri cu autoritãţile de la Kiev în problema teritoriilor româneşti anexate cu forta de U.R.S.S.

 

Aceasta declaraţie a fost adoptatã de Parlamentul României în şedinţa din 28 noiembrie 1991, cu unanimitate de voturi.

 

 

 PREŞEDINTELE SENATULUI: academician ALEXANDRU BARLADEANU,PREŞEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAŢILOR: MARŢIAN DAN.

 

 

 

Istoria actualei graniţe

 

 

 

 Din punct de vedere istoric lucrurile stau astfel: După preluarea abuzivă a Basarabiei şi Bucovinei de Nord de către URSS, la 10 iulie 1940, în Şedinţa Biroului Politic al C.C P.C şi Consiliul Comisarilor Poporului din URSS, ţinută la Moscova, se ia decizia de “reunirea populatiei moldovenesti a Basarabiei cu populatia moldoveneasca din RASSM“².

La aceata sedintă printre alți au luat parte și I. V. Stalin, V. Molotov, K. Voroșilov, M. Kalinin, L. Kaganovici, G. Malencov, A. Andreev, A. Micoian, L. Beria, N. Svernic s.a.³

 

Urmările acestei ședinte nu au fost creerea unei ”Basarabii Mari” care să se intinda pe amandoua malurile Nistrului, ci crearea viitoarei RSSM fără Bucovina de Nord, Tinutul Hertei, sau judetele Vechi Basarabi ( Akkerman, Ismail, Hotin).

 

Acest fapt a fost consfințit 2 august 1940, cand sovietul suprem URSS hotărește creerea RSSM și înglobarea unor teritorii romanesti: Buceacul și Bucovinene în Ucraina.⁴ La acea dată RSSM avea o suprafață de 33.700 km2 și o populatie de 2.700.000 din care 70% erau români⁵

 

La 22 iunie 1941, România intră în razboi cu motivația dezrobirii teritoriilor ocupate abuziv de URSS. În cursul lunii august 1944, Moldova de dincolo de Prut este aproape în întregime ocupata de armatele sovietice.

La 2 august cand razboiul sovieto-român era încă în stadiu de desfasurare, autoritățile sovietice reinstalate refac vechea administrație cu un RSSM de 33.700km2. În timp ce judetele Ismail, Akerman, hotin ca și Nordul Bucovinei sunt reincluse în componența Ucrainei.

 Surprinzator, autoritatile comuniste din RSSM nu au renuntat ușor la aceste teritorii si, la 29 iunie 1956, conducerea RSSM ii trimite lui Stalin o scrisoare, din partea CC al PC (b) al Moldovei si Prezidiului Sovietului suprem și consiliului de ministri al RSSM, în care il roagă să studieze chestiunea privitoare la reintoarcerea fostelor judete Hotin, Ismail și Akerman în componența RSSM.

O cerere similara este trimisa dupa 1950 de cateva grupuri de intelectuali și veterani de razboi.

Toate aceste demersuri rămân fără răspuns.⁶

 

În data de 24 august 1991, Ucraina iși proclamă independența pastrând teritoriile primite abuziv de administratia defunctului URSS.

 

 În dreptul international, statul succesor nu este continuatorul statului predecesor și nu poate prelua teritorii ce erau stapanite abuziv de statul defunct. Indiferent dacă vorbim de Ucraina, Ungaria, Rusia moderna, acestea nu pot avea pretenții asupra teritoriilor deținute abuziv de Imperiu Austro-Ungar, Rusia Sovietica și respectiv Imperiu Țarist. Mai mult, singurul succesor legitim al URSS nu poate fi decât Rusia.

 

 Acesta a fost, dară, contextul politic în care s-a făcut declarația de mai sus, declarație care demonstrează oricui că România post-decembrista nu îi uitase total pe românii de dincolo de Prut (cel puțin în parlament, acolo unde intraseră o serie de foști deţinuţi politici precum Radu Câmpeanu, sau personalități de talia lui Ion Raţiu).

Mai mult, România nu isi uitase vechea sa hartă. O lecție si pentru noi, astazi, că România “Mare” nu înseamnă România comunista plus RSSM creata de Stalin in 1940.

 

 

 

 

 Istoricul Evenimentelor legate de noua granită:

• Reluarea relatilor Romano-Sovietice – 3 iulie 1934⁷ are loc un prim schimb de scrisori intre Titulescu si Litvinov

“Guvernele țărilor noastre iși garantează mutual plinul și întregul respect al suveranitatii fiecaruia dintre state noastre și abținerea de la orice imixtiune directa sau indirecta in afacerile interne și în dezvoltarea fiecaruia dintre ele”⁸

• Pactul de asistenţă mutuală între România şi URSS – a fost parafat in 21 iulie 1936, articol cu articol, actul fiind redactat în limba franceza

“Guvernul URSS recunoaşte că, în virtutea diferitelor sale obligaţii de asistenţă, trupele sovietice nu vor putea trece niciodată Nistrul fără o cerere formală a Guvernului Regal al României în acest sens, la fel cum Guvernul Regal al României recunoaşte că trupele române nu vor putea trece niciodată Nistrul spre URSS fără o cerere formală a Guvernului URSS.”⁹

• Protocolul Aditional Secret Sovietici-German – 23 august 1939 .

Art 3 al Protocolului Aditional secret “Referitor la Europa de sud-est, partea sovietică îşi accentuează interesul pentru Basarabia. Partea germană îşi declară totalul dezinteres faţă de acest teritoriu, deci nu are obiecţii faţă de eventuale schimbări de graniţă în favoarea Uniunii Sovietice“¹⁰

• Notele ultimative sovietice din 26-27 iunie 1940 – granița de Est a României este fixata abuziv, guvernul roman nu recunoaste justetea acestui act, mentionand în răspunsul sau că “se vede silit sa primeasca”, “pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forță”:

“Guvernul român, pentru a evita grele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forță și deschiderea ostilitatilor în această parte a Europei, se vede silit să primeasca conditiile de evacuare specificate in raspunsul sovietic”

• Tratatul de Pace de la Paris 1947 – granița de est a României din 1940, este reconfirmată, nu a exista o alta înțelegere sau alte negocieri care sa ia în calcul structura etnică a Basarabiei sau dreptul istoric.

Partea I Frontiera, Articolul 1 “Frontierele României, indicate în harta anexată Tratatului de faţă (Anexa I), vor fi cele care erau în fiinţă la 1 ianuarie 1941, cu excepţia frontierei româno ungare, care este definită în articolul 2 al Tratatului de faţă.¹¹”

• Denuntarea pactului Ribbentrop-Molotov – pactul Ribbentrop-Molotov a fost denunțat în 1989 de Sovietul Suprem al URSS, și la 24 iunie 1991 de Parlamentul Romaniei care il declara “ab initio nul și neavenit”.

• Recunoasterea Republici Moldova și implicit a actualei granite cu aceasta – în niste conditii extrem de tensionate, Marea Adunare Nationala de la Chisinau proclama independența Republicii Moldova. Parlamentul adopta Declarația de Independenta și fixeaza ca imn de stat “Desteapta-te romane”; în text se specifica “recunoscând că declaraţiile de către parlamentele multor state consideră acordul de la 23 august 1939, între Guvernul URSS şi Guvernul Germaniei, nul şi neavenit ab initio şi cer lichidarea consecintelor politico-juridice ale celor de mai sus să fie eliminat, fapt dezvăluit, de asemenea, de declaraţia de Conferinta internationala “Pactul Molotov-Ribbentrop si consecintele sale pentru Basarabia”. La nici o jumatate de ora, Petre Roman, primul ministru al României, fără nici o dezbatere publică sau consultare prealabilă cu celelalte puteri ale statului, recunoaste în numele Romaniei independenta Republicii Moldova, punând astfel statul român în imposibilitatea juridica de a mai emite pretenții asupra acestui teritoriu.

• Declaratia Parlamentului Romaniei din 28 noiembrie 1991 – prin care Parlamentul Romaniei reaminteste originea romaneasca a teritoriilor din dreapta Prutului moştenite de Ucraina de la fostul URSS.

• Cererea Guvernului Romaniei din aprilie 1993 adresata guvernului Ucrainei – prin care se atrage atentia asupra faptului, ca, prin dispariția URSS și aparitia a doua state noi la granița de est a Romaniei, Republica Moldova si Ucraina, fostul Tratatul privind regimul frontierei de stat romano-sovietice din 1961 a devenit caduc. Prin urmare:

“Partea romana isi manifesta disponibilitatea de a incepe negocieri cu partea ucraineana pentru un acord in acest domeniu.”

• Tratatul de la Neptun – in iunie 1997 este semnat tratatul de frontiera cu Ucraina. Presedintele Emil Constantinescu declanșase o adevarata isterie naționala privind aderarea imediata și neconditionata la NATO. În acea perioada s-au spus multe neadevaruri despre necesitatea unei alegeri istorice între teroriști și lumea civilizata, sau intre intoarcerea sub influenta Rusiei și prietenia Anglo-Americană.

“Suntem dispuși să recunoasem granițele actuale. Aceasta recunoastere a realităţii va forma, într-adevar , baza Tratatului […] Insula Serpilor este și ea teitoriu Ucrainean.” (interviu acordat de Emil Constantinescu postului de radio NovaMova din Ucraina )

 De adaugat că statul comunist român a evitat pe cât posibil luarea unei poziţii clare referitor la granița Romano-Sovietica, Insula Şerpilor, de exemplu, fiind “cedată” nu în urma unui accord, ci prin semnătura unui functionar. Mai mult, fostul dictator Nicolae Ceausescu a avut o prima poziţie oficiala împotriva Pactului Ribbentrop-Molotov la congresul XVI al PCR din Noiembrie 1989: “Romania consideră ca trebuie să se treacă la adoptarea măsurilor necesare soluționarii tuturor problemelor care nu s-au rezolvat încă. În primul rând, apare necesar sa se adopte o pozitie clară, fară echivoc, de condamnare si anulare a tuturor acordurilor încheiate cu Gemania hitlerista, tragandu-se concluzii practice pentru anularea tuturor urmarilor acestor acorduri si dictate”¹² 

La 9 decembrie 1989, Nicolae Ceausescu ridică problema anularii efectelor pactului Ribbentrop-Molotov, în timpul întâlnirii pe care a avit-o la Moscova cu Mihail Gorbaciov.¹³  

Putem deci concluziona că în perioadă comunistă statul Român s-a arătat rezervat în a recunoaste direct granița impusă de URSS, în 1947 s-a facut doar o simpla reconfirmare formală a graniței din 1940.

În continuare, s-a mers pe menţinerea graniţei menționate în Tratatul de Pace. Dupa 1989, statul roman a manifesta o atitudine curajoasa de nerecunoastre a graniței; in toata aceasta perioada s-a urmat aceeași politica, prin care România se arata nemultumită de efectele pactului Ribbentrop-Molotov.

Prima atitudine discordanta cu politica precedenta ii apartine presedintelui Emil Constantinescu și echipei sale (în frunte cu Zoe Petre), care, la scurt timp dupa castigarea alegerilor, s-a declarat pregatit sa faca “sacrificii istorice” pentru integrarea noastra în NATO.  

Tinand cont de toate precedentele prezentate mai sus, nu gasesc nici un motiv pentru o utilizare atât de larga a hărtii României actuale, alaturată de fosta RSSM sub denumirea de Romania Mare.

Mai mult, ţinând cont că în guvernul post-decembrist si-au găsit locul atât foști comuniști cât și alogeni, sau cozi de topor ale Rusiei Sovietice, nu gasesc o legitimitate reală în afirmatia unor români din dreapta Nistrului că Statul Roman (post-decembrist) nu a facut nimica în privinta teritoriilor luate abuziv prin pactul Ribbentrop-Molotov.

Statul român a făcut prin Parlamentul Țării ceea ce putea sa facă la acea data, cand președinte era Ion Iliescu, anume, au pus bazele juridice pentru o viitoare revendicare a acestor teritorii. Emil Constantinescu, născut la Tighina (19 noiembrie 1939), care era vazut de multi ca un adevarat al doilea „Ioan Cuza” şi care, prin originea sa „basarabeana” ar fi avut motive în plus să desavarsească idealul național, nu s-a ridicat la nivelul asteptărilor.

A fost un om slab, care a ratat un moment istoric important. În momentul de faţă teritoriile „negre” de pe harta așa zisei Românii Mari aparțin Ucrainei, cu binecuvântarea regimului de la Bucuresti din timpul lui Constantinescu, dar şi al guvernelor ce au urmat şi care doar au prelungit această stare de fapt.

 In cele ce urmeaza, voi cita şi declarația Parlamentului României de condamnare a pactului Ribbentrop-Molotov:

DECLARATIE din 24 iunie 1991 privind Pactul Ribbentrop-Molotov si consecintele acestuia pentru tara noastra 

 Evocăm în aceste zile momentele tragice traite de România în iunie şi august 1940, la numai doua decenii dupã împlinirea aspiratiei de veacuri a poporului roman-reîntregirea neamului prin Marea Unire din 1918 şi crearea Statului naţional unitar roman în hotarele lui fireşti, din punct de vedere istoric, etnic, social, politic şi cultural.

 Evocam acele dureroase evenimente, când pãrţi importante din trupul tarii au fost rupte cu forta şi anexate samavolnic prin implicarea directa sau complicitatea puterilor semnatare ale pactului, a politicii lor agresive, de revizuire a tratatelor de la Versailles, de schimbare a ordinii politice europene instaurate dupã primul rãzboi mondial.

În contextul acestor evolutii din Europa, de la sfârşitul deceniului al patrulea, nu doar sistemul de tratate şi alineate ale României, construit cu migala şi inteligenta de diplomatia româneascã şi ilustrul sau exponent, Nicolae Titulescu, dar şi sistemul general al Societãţii Naţiunilor s-au dovedit fragile.

În fata forţei brutale, a politicii agresive din Est şi din Vest, încercarea de înţelegere şi de preintampinare a conflictelor s-a dovedit inoperantã sau fãrã efect.

Atitudinea de cedare a unor tari în fata politicii statelor agresive a fãcut posibile Pactul Ribbemtrop-Molotov şi Dictatul de la Viena. În baza lor, Uniunea Sovietica anexa Basarabia, Tinutul Hertei şi Nordul Bucovinei, iar Ungaria Hortysta anexa o treime din Transilvania – sfinte pamanturi româneşti.

 Prin jertfa de sânge a poporului roman, unul din aceste odioase aranjamente – Dictatul de la Viena – a fost abolit. Celelalte teritorii româneşti continua sa fie înstrãinate.

 Nici un fel de politica, nici chiar cea stalinista de înstrãinare a populatiilor din aceste teritorii, nu a putut anihila constiinta apartenentei Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Tinutului Hertei la România.

 Pactul Ribbentrop-Molotov, prin care U.R.S.S. şi Germania îşi stabileau “sferele de interese” de la Marea Baltica la Marea Neagra – hotãrând, cu de la sine putere, destinele unor state suverane, între care şi România-, contravine în mod flagrant principiilor şi normelor fundamentale ale dreptului internaţional.

 În consecință  în numele poporului roman, parlamentul condamna acest pact ca fiind ab initio nul şi neavenit. Tot astfel trebuie sa fie consideratã şi consecinta directa a acestor înţelegeri secrete dintre Stalin şi Hitler – Notele ultimative ale Guvernului sovietic din 26 şi 27 iunie, urmate de ocuparea cu forta la 28 iunie 1940 a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Tinutului Hertei, împotriva voinţei populaţiei din aceste stravechi teritorii româneşti, acţiune care a reprezentat o încãlcare brutala a suveranitãţii, independentei şi integritãţii teritoriale a României.

 Pactul Ribbentrop-Molotov a fost şi este repudiat de cancelariile multor state. La 24 decembrie 1989, Congresul Deputaţilor Poporului din U.R.S.S. a condamnat “semnarea Protocolului adiţional al Tratatului din 1939… şi a altor înţelegeri secrete cu Germania” şi a recunoscut ca acestea “sunt, din punct de vedere juridic, lipsite de temei şi valabilitate, din momentul semnãrii lor”, venind “în contradictie cu suveranitatea şi independenta unor state terţe”.

 Împărtășim aprecierea din Hotãrârea Congresului Deputaţilor din U.R.S.S., potrivit cãreia protocoalele sovieto-germane “au fost folosite de Stalin şi anturajul sau pentru a da ultimatumuri şi a exercita presiuni, prin recurgerea la forta asupra altor state, încălcând obligaţiile juridice asumate fata de acestea”.

 Privite retrospectiv, aceste acte constituie o pregnanta manifestare a politicii imperiale de anexiuni, a dictatului şi agresiunii fatise, expresia cea mai grava a încãlcãrii moralei internaţionale şi a dreptului internaţional, cea mai condamnabila conduita în relaţiile internaţionale.

 Noile relaţii şi evolutiile pozitive ce au loc în Europa şi în lume creazã premise favorabile pentru identificarea modalitãţilor vizând înlãturarea pe cale paşnicã a consecinţelor nefaste ale actelor nedrepte ce au la baza protocoalele secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov, în consens cu principiile statuate în Actul final al Conferintei pentru securitate şi cooperare în Europa şi în Carta de la Paris pentru o noua Europa, cu normele moralei şi dreptului internaţional.

Parlamentul României afirma hotãrât poziţia sa de a aborda cu deplina responsabilitate aceasta problema. În acest sens, solicita Preşedintelui tarii, Guvernului României, tuturor forţelor politice din ţara noastrã sa acţioneze în spiritul acestei declaraţii, în vederea implinirii nazuintelor legitime ale populaţiei din teritoriile româneşti, anexate cu forta în urma înţelegerilor secrete stabilite prin Pactul Ribbentrop-Molotov.

Parlamentul României îşi exprima convingerea ca deplina afirmare a aspiratiilor legitime ale romanilor – astfel cum istoria, justiţia şi morala le consacra de drept – trebuie sa reprezinte o misiune nobila şi inaltatoare pentru toate forţele responsabile ale tarii, indiferent de opţiunea lor politica.

 Aceasta declaraţie a fost adoptatã de Parlamentul României în şedinţa din 24 iunie 1991, cu unanimitate de voturi.

  PREŞEDINTELE SENATULUI: academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU,PREŞEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAŢILOR: MARŢIAN DAN. (MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 27 iunie 1991)

Note:

1) Declaraţie făcută mie de un băiat care punea un astfel de afiş la Piaţa Unirii, Bucureştihttps://cersipamantromanesc.files.wordpress.com/2015/02/2a0ff-4752_500.jpg şi pe care l-am întrebat : “Unde e Basarabia istorică pe hartă ?

2) RASSM adica Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, RASSM Structura statala creata de Stalin la 12 octombrie 1924, pentru a justifica o vitoare unire a „moldovenilor„ de pe cele doua maluiri ale Nistrului sub „protectia„ rusa.

3) Pag 26

4) Petre Turlea, N.C.

5) Petre Turlea, N.C.

6) Ibidem

7) Vezi si: http://limbaromana.md/index.php?go=articole&n=1422

8) Petre Tutea, N.C.

9) Pactul de asistenta mutuala intre romania si URSS 218-219http://istorie.uab.ro/publicatii/colectia_bcss/bcss_1/32_gheorghe.pdf

10) Pactulhttp://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/df/Tajny_protoko%C5%82_23.08.jpg

11) Tratatul de Pace http://dediserver.eu/hosting/ethnodoc/data/RO19470210-1.pdf

12) Petre Turlea N.C.

13) Petre Turlea N.C. Op cit.

autor: Victor Dogaru, sursa: Blogul personal

HARTILE STATELOR ROMANESTI DE- A LUNGUL TIMPULUI

Sa recapitulam…

Cel mai mare teritoriu deținut de România vreodată nu a fost la 1 decembrie 1918, după Marea Unire, ci în 1919. În acel an se adăugaseră două comitate (județe), Cenad și Bichiș / Bekes, aflate la NV de Arad. Tot ca urmare a destrămării Imperiului Austro-Ungar, și tot în 1919, România alipește nordul Maramureșului. Trecerea a fost cât se poate de democratică, făcându-se gradual, în diverse consilii locale reprezentative. Primele care au votat unirea au fost consiliile preponderent românești din sudul Maramureșului (1 decembrie 1918), dar îi urmează și reprezentanții sașilor și șvabilor (15 decembrie 1918). Ambele erau națiuni germanice și preferau să se alăture noului stat român, având experiența maghiarizării, din perioada austro-ungară. Tot de partea românilor se vor situa și rutenii (cunoscuți și ca „rușii carpatini”). La acea dată, România ajunsese să se învecineze în acel punct cu Cehoslovacia, și să își dispute militar teritoriile maramureșene, aflate acum la nord de frontieră. Pentru câteva luni, România a deținut întreg Maramureșul, iar marele om politic Ion I C Brătianu pleacă jignit de la conferința de pace de la Versailles, când se propune împărțirea în două a acestei regiuni. Fără Brătianu, puterile învingătoare în primul război mondial decid ca nordul Maramureșului să revină Cehoslovaciei. Urmare și a acestui eșec, guvernul IC Brătianu demisionează în septembrie 1919 Lupta diplomatică e dusă mai departe de Alexandru Vaida-Voievod, care în martie 1920, obține cedarea teritoriului din partea Cehoslovaciei.   Harta Romaniei dupa 1 decembrie 1918 Înfruntările politice interne au făcut ca succesorul, generalul Alexandru Averescu, susținut de IC Brătianu, să piardă de facto această bucată de pământ, iar granița de nord în zona Maramureșului să ajungă așa cum o știm astăzi. Acest teritoriu, la nord de Sighetul Marmației, va deveni ulterior parte din Uniunea Sovietică, în prezent, Ucraina. Tot la Ucraina a ajuns și partea de nord a Bucovinei, inclusiv orașul istoric, Cernăuți. În ce privește estul Moldovei, cunoscut și ca Basarabia, trebuie amintit că granița sa se oprea la Nistru. Bucata de la est de Nistru (Transnistria), din componența actualei Republici Moldova, a fost adăugată de Stalin, în cadrul politicii sale uzuale de rusificare, prin modificarea granițelor istorice și crearea de enclave și teritorii-problemă, cu ajutorul cărora imperiul să poată reclama controlul unor provincii vecine. La sudul României fusese adăugat regatului Cadrilaterul, abia în 1913.in urma celui de-al doilea razboi balcanic. Pentru a marca noua achiziție teritorială, Regina Maria va construi la  Balcic, superbul său domeniu si castelul, aflat acum în Bulgaria. Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920 consfințește granița dintre România și Ungaria în limitele actuale. Dispar așadar cele două comitate de la NV de Arad și partea de N a Maramureșului, dar România își vedea consfințite în genere teritoriile Marii Uniri, care mai mult decât dublase populația regatului de dinainte de război.

​

• 20 iulie 1927, moare regele Ferdinand, iar norocul proverbial al României Mari începe să se stingă. Din 1938, la putere vine aventurierul Carol al II-lea, tentat de un stil de conducere autoritar, chiar totalitar, pe alocuri.

• 23 august 1939, Hitler și Stalin cad de acord să împartă Europa în zone de influență ale celor două forme totalitare de socialism. Miniștrii de externe Ribbentrop și Molotov semnează la Moscova tratatul, ce va permite declanșarea celui de-al doilea război mondial. Polonia e prima victimă, sfâșiată începând din septembrie 1939, între naziști și comuniști.

• 26 iunie 1940: Uniunea Sovietică a lui Stalin transmite României că trebuie să evacueze Nordul Bucovinei și Basarabia în 48 de ore, sau Uniunea Sovietică va declanșa războiul.

• În consiliul de coroană al lui Carol al II-lea se votează răspunsul la acest ultimatum abuziv. 20 de membri votează pentru acceptare și resemnare, considerând că forțele României sunt prea slabe pentru un război cu URSS, sperând să nu implice țara în războiul mondial. Între ei, se aflau și personalități de marcă, precum Petre Andrei, Constantin Argetoianu, Constantin C Giurescu, Mihai Ralea. Prim-ministru era Guță Tătărăscu, o figură tragică a liberalismului românesc, care a făcut parte și din guvernul Petru Groza, sfârșind în închisorile comuniste, alături de membri ai familiei sale. Totuși, 6 membri votează pentru respingerea ultimatumului: Nicolae Iorga, Ernest Urdăreanu, Ștefan Ciobanu, Silviu Dragomir, Victor Iamandi, Traian Pop.

• Cu excepția Turciei, aliații României dau răspunsuri evazive, fără să asigure de vreun sprijin militar, în cazul unei invazii armate sovietice.

• Retragerea armatei române din Basarabia și Bucovina a avut ca urmare un adevărat exod, de tipul purificărilor etnice, apoi masacre, deportări și abuzuri tipice instaurării regimurilor comuniste de nuanță stalinistă

• Singurii care au aplaudat această pierdere teritorială au fost puținii comuniști de pe teritoriul regatului. Între ei și tânărul Nicolae Ceaușescu (22 de ani), arestat la încercarea de a organiza o manifestație de solidarizare cu Uniunea Sovietică.

• Restul populației a privit evenimentul ca pe o catastrofă și a început să se radicalizeze către dreapta intolerantă a spectrului politic.

Carol al II-lea încearcă să urmeze acest val popular și caută o apropiere de Germania lui Hitler, numindu-l ca prim-ministru pe Ion Gigurtu, personaj cu vederi naziste. În guvernul său vor fi incluși și câțiva lideri legionari. Șeful Guvernului, Ion Gigurtu, se întâlnește personal cu Hitler și își anunță compatrioții că România va trebui să facă sacrificii teritoriale, pentru o alianță cu Germania nazistă. Mai vechiul aliat al lui Hitler, Miklos Horthy, are câștig de cauză la arbitrajul Fuhrerului, iar România cedează Ungariei inima Transilvaniei, cu o populației preponderent maghiară. Pierderile teritoriale către Ungaria, consimțite de Ion Gigurtu, vor fi marcate și prin Dictatul de la Viena, din 30 august 19 Tot guvernul lui Ion Gigurtu, va fi de acord și cu retrocedarea Cadrilaterului, teritoriul de sud al Dobrogei, către Bulgaria, lucru parafat prin tratatul de la Craiova, de la 7 septembrie 1940 Urmare a acestor pierderi teritoriale succesive și din multe alte motive, situația din țară devine explozivă. Regele Carol al II-lea hotărăște să cedeze total puterea unui guvern, care să poată începe războiul de recuperare a Basarabiei și Bucovinei de la sovietici Din guvernul Ion Antonescu au făcut parte pentru aproximativ 3 luni și legionarii, pe timp de război. Ei au dat și coloratura ideologică a guvernului, proclamând vremelnic România Stat Național Legionar. Naționaliștii români sperau că dovedind atașament față de Hitler vor putea recupera și teritoriul transilvănean pierdut în 1940, lucru care s-a și întâmplat, dar în alte circumstanțe. Armata condusă de Antonescu a recuperat nu doar teritoriile de est ale României, dar, printr-o decizie controversată, a continuat avansarea în teritoriul sovietic. Armata română a ocupat inclusiv Odesa, unde s-a dedat la masacre grave, ca răspuns la crimele din vremea retragerii și a războiului. Ocupația sovietică a menținut o vreme centrul Transilvaniei sub titulatura de Regiunea Autonomă Maghiară, acceptând ca zona respectivă să se întoarcă la România în februarie 1947. În 1948, URSS mai rupe României un mic teritoriu de deltă, la nord de Sulina. Teritoriile din estul Moldovei istorice, administrate de URSS, vor fi împărțite între republicile componente, Moldova, căreia i se alipește Transnistria, respectiv Ucraina, care primește nordul Bucovinei și județele din sudul actualei republici Moldova, Cahul Bolgrad și Ismail.

Harta Romaniei in 1942

• În 1948, URSS mai rupe României un mic teritoriu din Deltă, la nord de Sulina.

• Teritoriile din estul Moldovei istorice, cotropite de URSS, vor fi împărțite între RSS. Moldoveneasca (creata pe teritoriul fostei provincii romanesti, Basarabia), căreia i se alipește o parte din Transnistria (fosta Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca creata in 1924 peste Nistru), respectiv Ucraina sovietica, care primește nordul Bucovinei și județele Cahul Bolgrad și Ismail, si partea ramasa din fosta RASS.Moldoveneasca de peste Nistru.

  Romania de azi

Surse:

http://www.zum.de/

http://blog.webphoto.ro/