Cel mai performant serviciu de spionaj din lume

Potrivit Washington Post, spionajul informatic chinez provoacă economiei americane pagube cuprinse intre 24 si 120 de miliarde de dolari anual.

Din împărăția cocorului tăcut

Operațiunea ultrasecretă Barbarossa avea ca scop invadarea printr-o operațiune fulger a URSS și cucerirea zonei europene a imperiului comunist de către Germania nazistă. Hitler o planificase în cele mai mici detalii și-n cel mai mare secret.

Rușii nu trebuiau să știe nimic deoarece totul avea să se petreacă „peste noapte”. Ei erau deja adormiți cu un tratat de pace prin intermediul căruia împărțiseră Polonia în două cu nemții, făcându-se părtași la prada Continentului. Operațiunea Barbarossa a început în 22 iunie 1941. Însă Stalin fusese prevenit încă din luna mai a acelui haotic an 1941.

Cine-o făcuse? Un individ pe care nu-l cunoaște multă lume, pe numele său Yan Baohang, un spion chinez de elită care, de altfel, îl va ajuta pe Stalin și cinci ani mai târziu pentru a declanșa operațiunea fulger împotriva japonezilor.

Cu siguranță lui Stalin îi mai sosiseră semnale și din alte părți, însă Yan Baohang a fost cel care l-a avertizat în „stadiul incipient”. Mai credeți că spionii chinezilor sunt slabi?

Realitatea e că avem de-a face cu – de departe – cel mai performant serviciu de spionaj din lume, scrie https://trenduri.blogspot.com/din-imparatia-cocorului-tacut.

Faptul că n-ați auzit de ei este, de asemenea, o performanță. E aproape imposibil să intri în măruntaiele acestui conglomerat care arată ca un adevărat labirint înșelător.

O să vă spun că toate tentativele de infiltrare ale occidentalilor au fost eșuate.

La un moment dat disperarea legată de imposibilitatea spionării Chinei a fost atât de mare încât australienii au folosit simplii turiști pentru a afla informații. Nu vă gândiți că-i recrutau înainte. Nu, îi lăsau să se ducă și abia la întoarcere făceau cu fiecare în parte un debriefing preluând informațiile.

Operațiunea a primit și o denumire, anume „exodul topografilor australieni”. Vă vine sau nu să credeți, aceasta a fost cea mai eficientă „penetrare” în China anilor 70!

Dacă în ceea ce privește spionarea Chinei, prin prisma exemplelor vă puteți face o idee în ceea ce privește „zidul de netrecut”, persistă întrebarea referitoare la ce anume face China în afara granițelor sale. Pe scurt, vă spun că face prăpăd!

Capacitatea sa de penetrare e fantastică. Înainte de a trece mai departe, vă voi spune că chinezii sunt într-o oarecare măsură exact ca evreii.

Așa cum orice evreu e un potențial agenta al Mossad-ului, la fel e și cu chinezii: oricare dintre ei e un potențial agent al serviciilor secrete. Inclusiv dizidenții! Rețineți chestia asta!

În 1978 Deng Xiaoping a creionat „Politica în 16 caractere”.

Numele vine de la faptul că întreaga doctrină este scrisă în 16 ideograme (vezi imaginea), câte patru pentru fiecare principiu:

• Combinăm societatea militară cu cea civilă
• Combinăm pacea cu războiul
• Acordăm prioritate producției militare
• Societatea civilă sprijină armata

Este un soi de înrolare a întregului popor în mega-structura militarizată care este China. De aceea vă spun că, pe zi ce trece, chinezul devine din ce în ce mai mult o albină din stup și din ce în ce mai puțin un individ de sine stătător(asta oricum era tradițional, dar acum integrarea merge spre perfecțiune).

Spre deosebire de evrei, care sunt legați rasial (aici putem avea o discuție) și religios, chinezii sunt legați total de stup.De aceea vă spuneam că inclusiv dizidenții, după ce sunt rupți de stup, instinctual caută protecția stupului și devin slujitori ai săi. 

Ca idee generală, structura de securitate a Chinei este asigurată de trei piloni: Guoanbu (Ministerul Securității Statului), DIM(Departamentul de Informații Militare) și AEP (Departamentul de informații al Statului Major).

Aparent e o structură săracă de informații. Doar că acestea sunt vârfurile aisbergului, structurile care centralizează și diseminează informațiile. Culegerea de date este asigurată de o infinitate de surse.

Companii, ONG-uri, instituții culturale, institute de cercetare s.a.m.d. Trebuie să fii naiv să crezi că dacă iei „Laboratorul din Wuhan” într-un proiect științific de cercetare, chinezii își vor vedea, precum furnicuțele, de tema dată. Cu siguranță vor săpa ca să înțeleagă amploarea proiectului și implicațiile sale.

După ce au înțeles că urmează un război biologic și-au făcut impecabil temele fiind pregătiți pentru orice. Uitați-vă numai cum se pregătesc pentru următorul val!

Probabil cel mai înfiorător document pe care-l puteți citi este Raportul Cox care în 1999 constată cum China a reușit să penetreze toate secretele americane în domeniu de securitate.

Spionii chinezi au sufocat Administrația Clinton, agățându-l pe cel care urma să fie președintele SUA într-un restaurant chinezesc în care Clinton nu-și plătea niciodată consumația.

Citindu-l, constați că americanii încă de atunci sunt la cheremul Chinei. Și atunci nu penetraseră nici pe departe atât de adânc precum o fac acum. 

Ca o idee generală, întreg deep-state-ul american mustește de oameni ai chinezilor. Ceea ce se petrece acum în SUA este o aterizare controlată. Sosirea lui Trump la Casa Albă poate fi considerată a fi fost un accident.

Nu m-ar mira dacă, peste mult timp, vom înțelege că a fost un fel de test de reziliență pentru structurile plasate acolo.

Așa cum abia acum începem să înțelegem că scandalul Monica Lewinski a fost de fapt unul menit acoperirii scandalului generat de Raportul Cox. Iar acel raport, vă spun sigur că este primul și ultimul document de acest tip din zona americană.

Ceea ce vă pot spune este că China deține deja supremația în ceea ce înseamnă războiul electronic. Modul în care și-au făcut „Marele Zid Electronic” ne demonstrează că ei lucrează la un nivel care în zonele noastre nici măcar nu e parțial înțeles. Ceea ce face Inteligența Artificială la chinezi e deja mult înaintea tuturor încercărilor din Vest.

Combinația Big Data – AI este una desăvârșită și stăpânită extrem de bine de serviciile chinezești de informații. Mai mult, au capacitatea de a acționa prin intermediul marilor lor companii tehnologice. 

Probabil îmi veți replica că până acum chinezii nu au arătat că au capacitatea de a face un procesor. Chiar așa, dacă sunt atât de buni, de ce în cazul componentelor esențiale sunt încă dependenți de americani? Dacă vă puneți această întrebare n-ați înțeles nimic: în 1970 chinezii se mândreau că fiecare familie avea acces la un bol de orez pe zi, iar în 1980 abia reușiseră cât de cât să rezolve problema caloriilor zilnice. Acum aveți pretenția să fabrice procesoare?

Priviți doar la zgârie norii care populează fiecare oraș și gândiți-vă că pe-acolo, în anii 60, unii copii se hrăneau și cu fecale. 

Dar totuși de ce nu fac tehnologii înalte? Răspunsul e mai simplu decât credeți: fac! Doar că, spre deosebire de cei care se dau de ceasul morții să arate lumii că s-au prins de-o chestie, chinezii au alt stil: fură tehnologia, o replică și apoi se apucă să lucreze la dezvoltarea ei.

Pe măsură ce fac progrese, le compară cu cele făcute de cei de la care au furat. Și abia după ce știu că stăpânesc domeniul, ies la suprafață prin firme care mai de care mai necunoscute. Un răspuns în ceea ce privește evoluția electronică a Chinei îl veți intui în momentul în care veți afla că există o Universitate de Știință și Tehnologie a AEP, care pregătește cadre dedicate războiului electronic.

Însă, pe aceleași bănci se pregătesc atât hackerii penetratori de rețele și sisteme, cât și experții în design hardware și tehnologii înalte. Înțelegeți nivelul? O întreagă universitate care pregătește cadre pentru o singură secție a unuia dintre serviciile chinezești de informații. 

În ciuda sofisticării extreme a domeniului spionajului, o să vă spun că marile succese ale chinezilor au o constantă: strategia fetei frumoase. Dacă ați studia istoria serviciilor secrete de acolo, ați vedea-o repetată până la paroxism. Și chiar mai mult de-atât.

Certitudinea pe care-o am este aceea că strategia aceasta a funcționat și va funcționa mult timp de-acum înainte. Chinezii au un stil specific de-a face scenariul, iar chinezoaicele implicate sunt actrițe mai mult decât desăvârșite.

Există în capitala Chinei o școală specializată în așa ceva, iar când treci pe lângă ea, dacă ai norocul să vezi cursantele, simți instantaneu că-ți pică plombele. Și când te gândești că toată lumea aia care trece pe-acolo știe că e vorba de un „institut de modă”…

Însă asta nu-i face pe chinezi invulnerabili. În 2010 au avut parte de cea mai mare penetrare a Guoanbu. Li Hui, secretar al unui ministru adjunct al serviciului a picat în Hong Kong sub vraja unei chinezo-americance irezistibile. Nu doar că astfel a fost atras în colaborarea cu CIA, dar s-a apucat să recruteze și alți agenți de rang înalt, între alții chiar și pe șeful său.

Atunci au reușit americanii să elimine o groază de cârtițe chinezești. Însă, modul de organizare a serviciilor secrete de acolo este extrem de avansat, contraspionajul făcându-și din plin datoria.

Li Hui, împreună cu întreaga sa rețea recrutată, au fost identificați rapid și condamnați la moarte.

Mișcarea a fost una de-a dreptul isterică – specifică rasei. S-a mers atât de departe încât serviciile au pus la bătaie recompense publice(făcând astfel apel la „lupta întregului popor”)  de aprox. 77 000$ oricui ar ajuta la prinderea unui spion. A fost o perioadă de purificare cum nu s-a mai văzut până atunci.

Închei aici, chiar dacă mai sunt multe de spus. Ceea ce ar trebui să înțelegeți este că performanța serviciilor secrete chinezești ține de un instinct natural al acestui popor. Tradițional ei se grupează în organizații secrete care și astăzi împânzesc China.

Fără să aparții unei asemenea organizații ești un nimeni. Și, imaginați-vă că aceste societăți au tradiții de mii de ani, unele dintre ele fiind imposibil de penetrat din exterior. De-aceea – dacă mai țineți minte – prin Bucureștiul nostru ne mai trezeam cu câte un chinez „la valiză”. Oficial se spunea că au fost reglări de conturi între organizații mafiote.

O păsărică mi-a șoptit o coincidență ciudată: chinezii de „la valiză”, absolut toți, acceptaseră să mai ciripească și pe la băieții noștri cu ochi albaștri.

Chinezii sunt extrem de stricți și, când vine vorba de ciripeală, devin isterici, iar pedepsele pe care le aplică trebuie să fie în sine un spectacol. Pentru a-i preveni pe eventualii membri care ar fi tentați să ciripească.

ADDENDA

---

Spionajul american va acorda o atenţie sporită Chinei. CIA a anunţat crearea unei noi structuri 

Publicația DefenseRomania consemnează că directorul Agenţiei Centrale de Informaţii americane (CIA), William Burns, a anunţat recent înfiinţarea unei unități speciale care vizează sporirea atenţiei asupra Chinei, într-o perioadă de relaţii tensionate între cele mai mari două economii ale lumii.

Potrivit lui Burns, China Mission Center ”intersectează toate domeniile misiunii agenţiei”, CIA fiind îngrijorată că ”ameninţarea este de la guvernul chinez, nu de la oameni”, informează Reuters.

În primele luni de mandat ale administraţiei Biden, relaţiile cu Beijingul s-au înrăutăţit din cauza divergenţelor asupra a numeroase dosare, printre care drepturile omului, Hong Kong şi Marea Chinei de Sud. 

Publicitate

VIITORUL ÎMPĂRAT

Foto: Jacques-Louis David – „Încoronarea lui Napoleon”

Sosirea împăratului

În ultimii 20 de ani, în timp ce dormeați, s-a petrecut un eveniment fabulos. Veți spune că au fost mai multe: Criza Dotcom, 9/11, Criza Subprime s.a.m.d. Vă spun din nou: n-ați privit unde trebuie! Ați dormit!

Nu există decât un singur eveniment colosal care s-a petrecut în liniște, în timp ce înfundați fotoliul din living privind unde nu trebuie, anume la TV sau citind ziare.

Nu mai fac apel la memorie deoarece a fost amorțită în perioada asta în care s-a schimbat liderul.

Pe scurt: în anul 2000 80% dintre țările lumii făceau comerț preponderent cu SUA. După doar 20 de ani, această valoarea a scăzut la 25%.

Doar țările din America de Nord mai fac comerț preponderent cu SUA! Asistăm la cea mai mare inversare economică a istoriei. China e noua capitală a lumii și noi nu ne-am prins de asta!

Arhitectul acestei construcții este actualul președinte al Chinei, Xi Jinping, scrie https://trenduri.blogspot.com/sosirea-imparatului.html

Dacă mai țineți minte, primul lucru pe care l-a făcut a fost să declanșeze o campanie internă anticorupție prin intermediul căreia a lichidat orice opoziție din PCC. Apoi a trasat directivele programului „Made in China 2025”.

Când s-a întâmplat asta? În 2015! Dinamicul premier Li Keqiang a prezentat strategia de trecere a Chinei de la „fabrica lumii cu muncitori prost plătiți” la „fabrica tehnologică” a lumii, păstrând aceleași prețuri mici de producție, dar nu prin salariile mici ale angajaților săi, ci prin tehnologie și integrare.

Saltul tehnologic al Chinei a fost fantastic în acești cinci ani! Uitați-vă doar la clasamentul producătoarelor de telefoane mobile: din Top 10, 7 sunt producători chinezi.

Apple este deja pe locul 3 și va continua să scadă. Probabil veți spune că nu-i mare lucru, dar nu priviți unde trebuie. Mai știți unde se afla China în 2015? Vă spun eu, făcea imitații ieftine de iPhone și Blackberry. De Blackberry nici nu vă mai amintiți! Ce fac giganții electronici ai Chinei? Dau noi direcții în domeniu.

Apple a anunțat că vrea să integreze comunicația prin satelit în noile modele de telefoane pe care le lansează. Xiaomi deja are tehnologia!

Camerele cu cea mai mare rezoluție din lume sunt integrate în telefoanele aceluiași Xiaomi, necunoscut în urmă cu câțiva ani. Probabilitatea să aveți un robot de aspirare de la Xiaomi este extrem de mare întrucât firma a ajuns pe locul 3 la nivel global, lăsând în urmă „legendele” domeniului. Iar Xiaomi nu e singura.

Mai avem Huawei, Oppo, Vivo s.a.m.d. În plus, o grămadă de startup-uri de care n-a auzit nici naiba, dar care promit să revoluționeze câte un domeniu.

Sunt doar câteva exemple care arată limpede dinamismul extraordinar al Chinei.

Singurul politician care a văzut clar trendul a fost Donald Trump. Iar singurul lucru pe care l-a reușit – prin mijloace cât se poate de penibile însă – a fost să-și protejeze zona sa de influență, anume America de Nord.

Schimbarea lui Trump, printr-o scamatorie electorală grosolană, trebuie văzută tot ca o victorie a Chinei întrucât întreaga șleahtă de globaliști – pornind de la cei de rang internațional precum Klaus Schwab și până la cei de prin diversele cotețuri oengistice americane – joacă acum cartea Chinei.

Practic, America de Nord va fi inevitabil invadată de China. Tot ce vedeți acum acolo ați văzut în Revoluția Culturală a lui Mao și e un pas esențial pentru spălarea creierului și reeducarea în noua ideologie. 

Pe zi ce trece, hălci întregi din domeniul industrial sunt înghițite de China. Acolo sunt rentabile deoarece lucrează integrat, în timp ce peste tot în lume sunt „energofage” sau nerentabile deoarece nu fac față prețurilor.

China a trecut la viitoarea civilizație industrială. Pot trece și ceilalți, dar doar după ce acceptă botezul ideologic al noii lumi. Spre deosebire de SUA care a impus cu forța comunismul din Rusia, China are o altă abordare: lentă, dar vicleană ca un virus.

Să luăm domeniul tehnologic. Care-i diferența dintre China și SUA? Ați văzut anul trecut prăbușindu-se imperiul lui Jack Ma. El însuși a dispărut vreun an, luând lecții de pictură. Ciudat pentru un om care înghițea domenii diverse cu o rapacitate rar întâlnită. Ce s-a întâmplat?

După ce imperiul său mediatic a început să-i promoveze ideile – unele absolut contrare politicii de stat – autoritățile antitrust au intrat în el ca-n brânză, determinându-l să se dea la fund. Și ca el mulți alții. S-a ajuns astfel la o cădere a întregului domeniu. Căderea am spus?

Am greșit. Între timp TikTok este prima platformă video a lumii detronând YouTube. Mai mult, devine lider al live-urilor, domeniu pe care se băteau atât YouTube cât și Facebook. Iar acesta e abia începutul.

Ceea ce trebuie să remarcați e însă un aspect crucial: în China statul(adică PCC) domină companiile tehnologice, în timp ce în SUA companiile tehnologice domină statul. Iar când transnaționalele domină statul se întâmplă exact ceea ce a prezis Marx!

Iată de ce China a intrat cu bocancii în cele mai mari companii ale sale. Iată de ce se dărâmă, în lacrimi de sânge pentru mulți mici investitori, Evergrande. În China ai voie să crești, dar doar până la o anumită dimensiune dincolo de care te lovește statul astfel încât să te facă mai suplu. 

Istoria ne arată niște chestiuni cât se poate de simple. În primul rând că picajul economic este urmat indubitabil de cel militar. Acolo se află SUA. Ce mai știm din istorie e că pentru o putere economică ascendentă, finanțarea unei armate de top nu-i grea. Toate puterile lumii s-au înălțat pe spatele unor modele economice avansate, armata ajungând să servească solidificării modelului. Armata așadar a venit după, în momentul în care modelul economic a avut nevoie de ea. China deja are o armată care, cu toate că e dotată strategic, încă nu a făcut pasul către statutul de super-armată. Însă nu va fi o problemă s-o facă!

Puterile momentului, SUA și Rusia, sunt de domeniul trecutului. Odată ce nu ai un model economic funcțional, armata e un fals refugiu deoarece ajunge să-ți mănânce cote din ce în ce mai mari dintr-un buget care se micșorează continuu. Dar asta nu se întâmplă în SUA – veți spune.

Așa e, nu se întâmplă deoarece SUA încă au tiparnița care însă le va fi luată de către globaliști,. împinși acum să fixeze un „sistem financiar just”. Tradus, asta înseamnă „să ne salvăm fundul pentru a-i parazita pe chinezi după același model cu care i-am parazitat pe ruși și pe americani”.

Și cum se poate face asta altfel decât prin prăbușirea financiară a SUA? Uitați-vă puțin la structura datoriei și, mai ales, la „clienții” care cumpără datorie a SUA. Nu prea mai sunt! FED-ul cumpără datorie de la Trezorerie, ce-i drept mascându-și prezența sub diverse forme. Asta însă nu înseamnă că nu avem de-a face cu o schemă ponzi care, mai devreme sau mai târziu, va face implozie. 

O altă direcție strategică pe care am văzut-o a fost alianța surprinzătoare anunțată de Casa Albă: SUA-Anglia-Australia. Pare un front anti-chinez. În fapt este o încercare disperată de a smulge Australia din ghearele economice ale Chinei.

Și, în același timp, o tentativă de regrupare a  complexului militaro-industrial american care, iată, își vede comenzile din ce în ce mai afectate de noua structură economică. China, prin modelul economic pe care-l propune, vine cu propuneri de pace.

Modelul său economic e similar celui impus de cuceririle arabe: tu vezi-ți de treabă, noi te apărăm și îți dăm framework-ul care te conduce spre integrare. Iată lumea industrială 3.0 denumit modelul economic „Belt and Road”!

Când China propune Afganistanului exploatarea resurselor naturale n-o face pentru a-i păcăli, așa cum fac americanii: tu ne pui la dispoziție resursele și forța de muncă ieftină, noi luăm profitul și, în final,te scoatem și dator. Ăsta e modul banditesc de a face business.

Chinezii spun altfel: voi aveți resursele pe care noi le putem integra într-un model economic care funcționează; așadar, noi vă putem pune la dispoziție know how-ul astfel încât să vă vindeți resursele la prețul pieței.

Asta vă va permite să vă integrați economic, să vă dezvoltați infrastructura s.a.m.d. Vi se pare că e o diferență? Da, e una mare. Singura chestie pe care nu o vedeți e „cheia mecanismului” care rămâne mereu în China și care, de asemenea, forțează schimbarea ideologică a lumii.

Ce urmează? NATO e precum Pactul de la Varșovia. Va face implozie lăsându-i cu buza umflată pe gușterii care au crezut în el. Dar întotdeauna trebuie să existe proști ai istoriei. Rusia e puternică pentru că joacă exclusiv cartea Chinei.

Putin încearcă să se repoziționeze în noua lume ca putere independentă, dar e lipsit de tehnologii.

Doar alianța ruso-germană ar putea face ceva, dar între cele două puteri complementare au fost în toată istoria suspiciuni care au făcut imposibilă alianța.

Asta se va întâmpla și acum! Nu neg faptul că, la un moment dat, vom vedea o opoziție, însă aceasta nu va apărea acum.

Deocamdată, noul stăpân al lumii este invitat să-și ocupe tronul. Ăsta e spectacolul pe care-l vom vedea începând cu 2024.

Era obsedantului control și pușcăria ce vine

 

 

Pușcăria ce vine sau era obsedantului control

În timpul nebuniei, când toate privirile sunt ațintite spre „marea amenințare” – întotdeauna promovată pe canale oficiale – trebuie să ai puterea să te rupi pentru a putea privi acolo unde nu se uită decât mult prea puțini.

Celor care încă mai cred că oficialii noștri nu pot dormi nopțile din pricina amenințării la adresa sănătății noastre le aduc în față doar câteva elemente:

– lăsarea personalului medical fără protecție astfel încât spitalele s-au transformat în vectori de răspândire a bolii(oare n-o fi fost voită?);
– achizițiile de echipamente făcute doar cu gândul la maximizarea propriilor profituri;
– încălcarea sfidătoare a normelor de izolare și distanțare socială atunci când li s-a ordonat pe cale diplomatică să trimită sclavii în Germania.

În doar două ore(!!!) de la solicitarea Germaniei, exceptarea de la restricții a sclavilor zilieri trimiși „la sparanghel” a fost concretizată sub forma unui articol în ordonanța militară cu pricina. Doar două ore, după care au urmat convoaiele circulând „în consemn” și fără restricții pe timp de noapte pentru a nu întârzia la destinație.

Suntem SINGURA ȚARĂ DIN LUME care a permis așa ceva!

Nu vă lăsați păcăliți și să priviți critic spre vocile oficiale. Aveți în prezent suficiente dovezi că nu e ceea ce pare a fi și că, mai mult, ceea ce se pregătește e suspect.

Mulți îmi spun că nu pot fi în halul acesta de îngrijorat în condițiile în care aceleași măsuri se iau la nivel mondial.

Ei bine, absolut totul se petrece concertat și se merge cu dezinvoltură în aceeași direcție.

Iată câteva repere pe care le-am trăit cu toții.

În anii ’90, din laboratoarele militare s-a lăsat „scursă” spre public o nouă tehnologie: internetul. „Rețeaua rețelelor” promitea o libertate fără precedent în condiții de anonimitate aproape totală. Publicul era fascinat.

Cel care în timpul zilei era un funcționar modest și disciplinat, aflându-se în spatele ecranului se transforma radical: ba își lua vreun nume de terorist, ba poza în mașină sexuală, ba-și lua identitate de femeie misterioasă în căutare de aventuri facile.

Anonimitatea rețelei îți permitea asta.

Apoi au apărut comunicațiile mobile: o altă dimensiune a libertății. Nu mai erai „legat de un fir”, puteai fi sunat de oriunde și puteai suna oriunde, fără ca cineva să aibă habar de unde suni.

Nimeni din generațiile anterioare nu s-ar fi putut gândi la așa ceva. Apoi, atât internetul cât și comunicațiile mobile au evoluat: web, web 2.0, cloud respectiv 2G, 3G, 4G și, iată 5G.

Cu toate că au apărut separat, cele două tehnologii s-au dezvoltat sinergic, contopindu-se una în cealaltă.

Prin 2010, când lumea încă nu se dezmeticise din criza în care fusese târâtă, un misterios personaj care-și spunea Satoshi Nakamoto, a prezentat un concept de ban electronic eliberat de teroarea băncilor centrale, autogenerat și de încredere.

Bitcoin promitea să fie banul imposibil de manipulat care, mai mult, îți aducea o anonimitate în tranzacții.

În fața ta nu-i decât un număr – codul public al cifrului tău, nu nume, detalii personale sau alte chestii care-ți sunt cerute cu insistență la bancă.

Mai mult, dacă te-ai plictisit de identitatea ta financiară, poți să-ți faci oricâte altele. Astfel, un „portofel” îl poți folosi pentru cumpărături diverse, iar altul pentru chestiile mai puțin ortodoxe gen droguri, sex sau alte „plăceri păcătoase”. Eliberare, nu-i așa?

Mulți și-au pus speranțele în „libertățile” promise. S-au aruncat cu tărie în vâltoarea anonimității internetului pentru a-și promova agendele radicale, altădată ascunse celor mulți sau pentru a demara tot felul de activități ilegale.

Mai țineți minte povestea „Silk Road”, a magazinului ilegal ascuns în „deep web” prin intermediul căruia se cumpărau pe bitcoin droguri, arme și alte chestii interzise?

Anonimitate totală. Dacă mai punem în balanță și faptul că cel care pusese bazele magazinului își accesa contul de la biblioteca publică – pentru anonimitatea totală – ne putem imagina cât de „blindat” era omul.

Atât de blindat încât a fost descoperit de FBI în aproximativ o lună și totul a fost blocat. Ciudat nu? Aici e capcana libertății care v-a fost dată cu dărnicie. Ea e, în realitate, sclavie.

Știți ce au în comun tehnologiile de comunicație mobilă 2G, 3G, 4G și 5G? Obsesia pentru control.

Tehnologia telematică – de localizare – e inclusă în toate aceste standarde.

La 2G era mai rudimentară, detectându-se doar pe baza celulei căreia îi erai alocat. Nu era atât de rudimentară pe cât ați crede.

Era capabilă de triangulație, astfel încât eroarea de 500 metri se reducea la câțiva zeci de metri. Pe măsură ce tehnologia s-a dezvoltat, localizarea a devenit mai precisă.

Încă de la 4G, combinând datele GSM cu cele GPS și cu wifi-urile din proximitate obții o poziționare cu o eroare de 1-2 metri. Asta în condițiile în care eroarea GPS-ului este de câțiva zeci de metri(din rațiuni militare).

În cazul 5G, multitudinea de site-uri de comunicație aduce după sine o granularitate mult mai mare, putându-se ajunge la o localizare cu o eroare de nivelul centimetrilor.

Și, să nu uit, vei putea fi localizat cu precizie inclusiv în interiorul clădirilor.

Știai că cel mai mare spion din casa ta e routerul wifi? Prin intermediul său nu se cunoaște doar că tu ești acasă, ci un urmăritor poate identifica chiar că vecinul tău e pe cale să ajungă acasă.

Ca să nu mai vorbesc că, studiind perturbațiile câmpului, un personaj din afara casei tale poate să știe cu exactitate câte persoane sunt în casă și pe unde se află fiecare.

Ciudat nu?

Dar, probabil, îmi veți spune că e o necesitate să te poziționeze bine pe hartă. Doar aplicațiile de navigație trebuie să funcționeze bine. Și ce sens are să te sperii, mai ales că asta nu e o dovadă de „obsesie pentru control”.

Serios? Hai să mai dăm la o parte încă un văl. Tehnologia 2G permitea, prin intermediul unui protocol bazat pe SMS-uri invizibile, o urmărire teribilă a posesorului.

I se putea lua jurnalul apelurilor, se comandau de la distanță camera și microfonul aparatului și multe alte chestii care și acum multora li se par SF-uri.

Dezvoltarea tehnologiei a permis îmbunătățirea protocoalelor de control. Serviciile secrete nici nu mai au nevoie de amplasarea de microfoane ambientale întrucât propriul dispozitiv face asta de minune. Și, de fiecare dată se află în preajma ta.

Cu 5G, totul va trece la un nivel nemaivăzut. Întreaga ta viață îți va putea fi înregistrată din mai multe „puncte de vedere”, nu doar de pe telefon. Frigiderul va avea viziunea sa, mașina de spălat, plita electrică și chiar întrerupătorul de la lumină.

Totul va fi conectat și te va raporta mai bine decât a făcut-o orice informator din istorie.

Toate se vor interconecta în momentul în care banul va deveni electronic.

El este deja, dar nu la nivelul necesar, anume acela în care „semnul de mâna dreaptă sau de pe frunte” îți va permite să vinzi sau să cumperi.

Ce are atât de special criza actuală? Doar anunțul oficial asupra permanentizării „stării de necesitate”.

Nu întâmplător ai nevoie de „declarație pe propria răspundere” atunci când ieși din casă, ci pentru a conștientiza că , de azi înainte, trebuie să-ți declari intențiile. Încă nu vi s-a spus oficial că declarația de intenție poate fi verificată.

Că telefonul pe care-l porți în buzunar îți cunoaște traseul făcut, precum și pe cei cu care te-ai întâlnit.

Milițianul pe care-l detești îți va putea demonstra în orice clipă că traseul pe care l-ai urmat nu e cel pe care l-ai declarat și, ghici ce?, asta va deveni faptă penală, avertizează https://trenduri.blogspot.com/ puscaria-ce-vine-sau-era-obsedantului.html

Probabil v-a înflorit ideea: poate fi lăsat telefonul acasă și faci ce vrei.
Cool, doar că mașina ta va fi legată la aceeași rețea nevăzută.

Ca și bicicleta sau trotineta ta electrică de „salvator al planetei”.

Poate te gândești să renunță la acestea, dar uiți că semnul îl ai pe tine: fața ta te dă de gol.

Camerele video cu identificare facială pot face ceea ce fac toate device-urile care te înconjoară: identificare, localizare și supraveghere. Iar camerele sunt precum puricii și se vor înmulți.

Iată tâlcul acestei crize: conștientizarea supravegherii exercitate de toate tehnologiile care v-au permis „libertatea”. Asta vă e pușcăria, asta vă e înrobirea.

Considerați-mă conspiraționist, deviant sau cum vreți voi. Însă țineți cont că, cineva micuț și insignifiant vă spionează mereu de prin vreun ungher. Iar ăsta e abia începutul. 

Ceea ce urmează e, așa cum spune Snowden, o arhitectonică globală de supraveghere și control.
De-aceea mă îngrozește sincronizarea acțiunilor la nivel global. E transparent ceea ce se pregătește.