O TELEVIZIUNE de propagandă a Kremlinului susține trecerea economiei Rusiei la un sistem de „socialism militar”
Revista Newsweek relatează că Rusia ar cheltui cca. 900 de milioane de dolari pe zi pentru războiul din Ucraina.
Un calcul simplu arată că cheltuielile făcute în 74 de zile de război, ar însemna în jur de 66,5 miliarde de dolari risipiți cu ,,operatiunea militară specială”din Ucraina și, cum Putin nu ii poate spune războiului pe nume, nici economia de razboi nu poate fi catalogată în termeni militari, așa că a fost inventată denumirea bizară de ”socialism militar”.
Televiziunea de știri https://www.digi24.ro, spune că sancțiunile internaționale afectează tot mai mult finanțele Moscovei și că mai nou, la postul public de televiziune Rossia-1 a început să se discute deschis despre economia de război.
Un analist militar rus, Konstantin Sivkov, a cerut în direct la această televiziune de propagandă a Kremlinului, trecerea Rusiei la un sistem de „socialism militar”:
„Actualul nostru sistem economic nu este pregătit să îndeplinească nevoile forțelor noastre armate, și în aceste condiții întreaga țară nu poate primi ce are nevoie.
Trebuie să încercăm trecerea la un alt sistem pe care propun să-l numim „socialism militar”, dar poate avea și alt nume, nu asta contează.
Toate resursele strategice fără excepție, precum pământul nostru, fabricile și tot ce mai există, trebuie să fie plasate sub control guvernamental și dezvoltate conform unui plan centralizat.
Fără o astfel de evoluție, nu putem asigura producția de care au nevoie forțele noastre armate. Ați analizat obiectivele artileriei noastre?
Au loc 1.500 – 1.600 de misiuni de tragere pe zi. Fiecare dintre ele presupune tragerea a cel puțin 40–50 de proiectile. Înmulțiți acești factori.
Ajungem la aproximativ 50.000 de proiectile pe zi. Acestea trebuie să fie produse. În fiecare zi, artileria noastră folosește de la 5 – 6 până la 10 – 15 rachete. Și acestea trebuie să fie fabricate. Reușim să producem atât de multe pe zi?
Avem nevoie urgent, urgent să ne adaptăm industria la cerințele unei economii pentru vreme de război.”
Au existat speculațiică președintele rus Vladimir Putin ar putea anunța o mobilizare în masă, pentru războiul din Ucraina, în timp ce Rusia a negat că va declara oficial război vecinului său est-european. Publicația Newsweek a raportat săptămâna aceasta că guvernul rus recrutează personal pentru „specialişti în mobilizare în timp de război”. Un analist politic a declarat recent la Radio Europa Liberă că, dacă Putin anunță mobilizarea în masă, aceasta ar putea însemna pierderea sprijinului pentru război în rândul propriului popor.
Un studiu sociologic comandat de HISTORY România evidențiază faptul că deși uitarea nu este un remediu, românii se refugiază în trecut …
În anul Centenarului, 41,9% dintre românii chestionati consideră Marea Unire ca fiind evenimentul istoric din ultimii 100 de ani cu cel mai mare impact pozitiv asupra ţării.
Un număr similar de respondenţi indică, însă, alte două evenimente – Revoluția din decembrie 1989 (22,8%) și Aderarea la UE (20,4%), ca având un impact extrem de important asupra României.
Pe următoarele două locuri se situează restituirea pământului colectivizat și a proprietăților expropriate (18,3%) și privatizarea și tranziția la economia de piață (17,1%).
În acelaşi timp, un procent semnificativ (14,5%) consideră industrializarea în socialism ca fiind evenimentul economic cel mai benefic din ultimii 100 de ani, cu toate ca doar 3,8% dintre români cred că instaurarea comunismului a avut un efect benefic asupra ţării.
Clasamentul literaturii românești din ultimii 100 de ani este dominat de Mircea Eliade (28,7%), urmat de Marin Preda (23,5%), Liviu Rebreanu (16,9%) și Nichita Stănescu (10%), iar in domeniul științei, 34,2% dintre români îl plasează pe Henri Coandă în topul personalităţilor cu cel mai mare impact pozitiv în ultimii 100 de ani, în timp ce aproximativ o cincime i-a indicat pe Ioan Cantacuzino(19,4%) și Ana Aslan (18,1%).
Pe de altă parte, unul din 10 români nu a știut să indice unele mari nume importante pentru știința romanească, precum Emil Racoviță sau Nicolae Paulescu, obținând sub 9%.
In randul personalităților din muzica românească a ultimilor 100 de ani primul loc in aprecierile romanilor il ocupa George Enescu (57,1%), urmat la o distanță considerabilă de Maria Tănase (14,7%) și trupa Phoenix (10,4%), iar artiști de muzică ușoară cu impact pozitiv asupra muzicii romanesti sunt considerati Tudor Gheorghe, Gică Petrescu și Ion Dolănescu fiecare înregistrând între 3% şi 6% dintre voturi.
Vedem asadar ca romanii raman un popor nostalgic si ca idealizeaza multe evenimente si personalitati din trecut.
Stim ca după 1944, țara a fost ocupată de ruși, care, cu sprijinul unor trădători care s-au găsit întotdeauna printre români, au distrus elita intelectuală a țării, pe care au băgat-o în pușcării și lagăre de muncă forțată, au obligat România la plata unor despăgubiri de război înrobitoare și au adus la conducerea țării indivizi hrăpăreți, complet lipsiți de responsabilitate față de destinul acestui Neam.
Regele Mihai, care a stat pe tronul Romaniei intr-o perioada nefastă datorată razboiului mondial si a dezastrului care a urmat după acesta, a fost in centrul evenimentelor de la 23 august 1944, a coabitat o vreme cu comuniștii și apoi a părăsit țara. A avut o atitudine destul de pasivă în exil, nereușind sau nedorind să coaguleze într-un front comun toate forțele care se opuneau regimului tradator comunist instalat de sovietici.
Nicolae Ceaușescu s-a înconjurat de securiști și activiști PCR, și-a promovat propria familie în funcții de conducere și a acceptat un cult grețos al personalității, concomitent cu instaurarea unei atmosfere de teroare, in timp ce populatia a fost obligata sa suporte lipsuri de toate felurile.
Opiniile nostalgice care idealizeaza un trecut plin de suferințe pentru poporul roman, se datoreaza in principal faptului ca politicienii cațarati la putere dupa revolutia anticomunista din decembrie 1989 au făcut în așa fel încât oamenii să regrete acele vremuri.
Mitul perioadei interbelice, a vârstei de aur a României, persistă ajutat de faptul că multi dintre respondenţii la aceasta analiza sociologica nu a trăit în acea perioadă, iar istoria populară este încă departe de a fi demontată sau modulată de istoria academică.
Surse:
https://www.forbes.ro/studiu-history-peste-jumatate-dintre-romani-considera-ca-george-enescu-avut-cel-mai-mare-impact-pozitiv-muzica-romaneasca-
https://alba7.ro/studiu-history-regele-mihai-si-ceausescu-in-topul-personalitatilor-din-ultimul-secol-preferate-de-romani/
https://pongogonzo.wordpress.com/2018/12/02/romanii-se-simt-mai-bine-in-trecut-decat-in-prezent-dar-uitarea-nu-e-un-leac-universal/
https://www.activenews.ro/stiri/Ceausescu-si-Regele-Mihai-in-topul-personalitatilor-preferate-de-romani-din-ultimii-100-de-ani.-Marea-Unire-de-la-1918-considerata-evenimentul-istoric-cu-cel-mai-mare-impact-pozitiv-asupra-tarii-153569
Decalogul manipulării. Strategii şi tehnici ale conducătorilor lumii pentru a manipula opinia publică şi societatea. VIDEO
Noam Chomsky, născut în anul 1924, este un foarte respectat lingivst american, profesor emerit la Instititului de Tehnologie din Massachusetts (MIT), considerat o persoană cheie în cadrul stângii politice din Statele Unite.
Cu toate că a revoluţionat întreg sistemul lingvistic modern prin celebrele sale modele generative, Chomsky este deosebit de cunoscut în lumea întreaga datorita activitatii sale politice, desfăşurate îndeosebi în ceea ce priveşte critica violentă la adresa politicii externe a Statelor Unite ale Americii, dar şi la adresa guvernelor unor altor mari puteri.
Evreu de orientare anarhistă, Chomsky susţine ca ’’libertatea de exprimare este mai importantă decat orice versiune a faptelor susţinută de ordinea stabilita, oricare ar fi raportul pe care aceasta îl intreţine cu adevarul faptelor în sine”.
El este adesea comparat cu Bertrand Russell, un alt om de ştiinţă care a activat în plan social.
A fost preocupat de studierea tehnicilor de manipulare şi, în primul rând de strategia diversiunii, care constă în deturnarea atenţiei publicului de la problemele importante şi de la schimbările hotărâte de elitele politice şi economice, prin supunerea acestuia la un flux continuu de distracţii şi de informaţii neînsemnate.
Cele mai cunoscute lucrări ale lingvistului sunt legate de analiza mass media şi modul cum este aceasta folosită pentru a manipula populaţie, precum „Iluzii necesare: Controlul gândului în societăţile democratice (Necessary Illusions: Thought Control in Democratic Societies), Limbaj şi Politică (Language and Politics), Controlul mass media (Media Control), Ordinea mondială: veche şi nouă (World Orders: Old and New).
El a identificat şi a explicat, într-o formulare pe înţelesul tuturor, regulile de bază ale manipulării pe care se bazează puterea politică în criza de legimitate şi pe care el le numeşte strategii ale diversiunii.
Lui îi este atribuit şi aşa-zisul „decalog privind strategiile de manipulare prin mass-media“, cunoscut publicului larg sub numele de
Decalogul manipulării
1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate Pentru aceasta: Să distragi permanent atenţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional.
2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii Pentru aceasta inventează false ameninţări, ori creează probleme grave, care îngrijorează real opinia publica, iar apoi oferă soluţiile. Un exemplu: Favorizează insecuritatea cetăţenilor, apoi guvernarea providenţială salvează naţiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu preţul limitării propriilor libertăţi democratice.
(Aceasta metoda se mai numeste si ’’ problema – reactie – soluţie”.
La început, se creeaza problema, sau „situaţia”, prevazută să suscite o anume reacţie a publicului, pentru ca tocmai acesta să ceară măsurile mai stabilite din vreme, pentru a fi acceptate.
De exemplu: o creştere intenţionată a violenţei urbane sau organizarea de atentate sângeroase, pentru ca publicul sa ceară legi represive, în detrimentrul libertăţii).
3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău, iar pentru aceasta, mecanismele propagandei “albe” (oficială, integral asumata de guvern), “gri” (parţial asumată) şi “negre” (niciodată asumată), trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permamenţă preocupat de ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului.
Politicile antipopulare dure se vor aplica gradual, pentru a se preveni ori atenua protestele sociale. În acest fel, cel mai mare rău devine suportabil, dacă e administrat în doze anuale, conform unui program anunţat.
(Pentru ca publicul sa accepte masurile inacceptabilă, este de ajuns ca acestea să fie aplicate în mod progresiv, în ’’degradeu”, pe parcursul mai multor ani. Somaj masiv, imigraţie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizari, salarii care nu mai asigură un venit decent, iată schimbările care ar provoca o revolte daca ar fi aplicate în mod brutal).
4. Poporul trebuie să creadă că ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trăi mai rău, este tot pentru binele său. Pentru aceasta trebuie obţinut acordul de moment al poporului pentru măsurile economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi măsura respectivă e amânată.
(Este o manieră de a obliga publicul sa accepte o hotărâre nepopulară este de a o prezenta ca “dureroasa, dar necesara’’, obţinând acordul publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor. Este mult mai uşoară acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia imediat, în primul rând, pentru ca efortul nu trebuie facut în prezent, apoi, pentru că publicul are mereu tendinţa de a nădăjdui că ’’totul va merge mai bine mâine” şi că sacrificiul care i se cere va putea fi evitat.
În fine, aceasta maniera lasă publicului timp pentru a se obişnui cu ideea schimbarii, pe care o va accepta cu resemnare atunci când momentul totuşi va veni).
5. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu îi permită sesizarea legăturii dintre cauze şi efecte Pentru aceasta trebuie să te adresezi oamenilor ca şi cum ar avea cu toţii o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepti mulţimile spre un tip de gândire superficială, naivă şi cu predispoziţie la intoxicări informaţionale.
(Cea mai mare parte a publicatiilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje şi un ton absolut copilaresti, infantile, ca si cum spectatorul ar fi un copil sau un handicapat mental.
Daca ne adresam unei persoane ca si cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate si cu o oarecare probabilitate, va avea un raspuns sau o reactie tot atât de lipsita de simt critic, ca al unui copil de 12 ani).
6. Poporul trebuie obişnuit să acţioneze sub impulsul emoţiilor şi dezobişnuit să problematizeze realitatea. Pentru aceasta trebuie să se facă tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune şi încurajate reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manipulat.
(Este o tehnică clasica pentru a stopa analiza raţionala şi, deci, simţul critic al oamenilor.
Ïn plus, folosirea emotionalului deschide accesul la subconstient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinte, spaime, pulsiuni sau comportamente).
7. Poporul trebuie obişnuit cu satisfacţii ieftine, care să îi ocupe timpul şi să îl demotiveze în atingerea unor idealuri superioare Pentru aceasta: Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţional este instrumentul ideal de a ţine cetăţenii în ignoranţă şi a manipula opiniile colective după bunul-plac.
(A face în asa fel ca poporul sa nu înteleaga tehnologiile si metodele folosite pentru controlarea şi aservirea lui.
Calitatea educatiei claselor inferioare trebuie sa fie cât mai slaba, astfel încât prapastia de neştiinta, care separă clasele de jos de cele de sus sa fie si sa ramâna nesesizată de cele dintâi).
8. Poporul nu trebuie să aibă acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă şi obiectivă Pentru aceasta: Să încurajezi financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul şi îl ţin legat de emisiuni şi seriale vulgare, ce trag inteligenţa în jos.
(A încuraja publicul sa creada ca e ”bine” să fii vulgar si incult. A-l îndopa cu seriale stupide si emisiuni de aşa zisă tele-realitate.)
9. Poporului trebuie să îi fie indus spiritul turmei Pentru aceasta: Să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin o turma şi sunt uşor de controlat.
(Astfel, în loc sa se ridice împotriva sistemului, individul se sub-estimeaza si se învinovăţeste, ceea ce creaza o stare depresivă, având ca efect abţinerea de la acţiune. Si, fara acţiune, nu exista revoltă !)
10. Poporul nu trebuie să creadă în existenţa strategiilor şi mijloacelor oficiale de manipulare Pentru aceasta: Să apelezi la toate cuceririle ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp, să discreditezi aceste cunostinţe prin mass-media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.
(Ïn ultimii 50 de ani, progresele fulgeratoare ale ştiintei au săpat o prapastie crescânda între cunostintele publicului si acelea deţinute şi folosite de elitele conducatoare.
Multumita biologiei, neurobiologiei si psihologiei aplicate, ”sistemul” a ajuns la cunoasterea avansată a fapturii omenesti, fizic si psihic.
Sistemul cunoaşte individul mediu mai bine decât se cunoaşte el însuşi. Aceasta înseamnă că, în majoritea cazurilor, sistemul deţine un control mai mare şi o putere mai importantă asupra oamenilor decât ei înşişi.
Tehnica este cu atat mai eficientă, cu cât ne dăm seama mai puţin că ea este aplicată pentru influenţarea noastră).
Ïn ultimii 50 de ani, progresele extraordinare ale ştiintei au creat o falie profundă între cunoştintele publicului şi acelea deţinute şi folosite de elitele conducătoare.
”Decalogul manipulării” a fost publicat în mediul online pentru prima dată în limba franceză, în 2002, şi a fost semnat de Sylvain Timsit .
Articolul intitulat „Strategii şi tehnici ale conducătorilor lumii pentru a manipula opinia publică şi societatea” a apărut pe un site specializat în teorii ale conspiraţiei (http://www.syti.net), iar cele 10 reguli nu erau atribuite lui Noam Chomsky ci lucrării „Armes silencieuses pour guerres tranquilles” („Arme tăcute pentru războaiele tăcute”).
Explicaţiile privind această lucrare apar tot pe siteul amintit: documentul ar fi fost reprodus în 1991 în cartea publicată de autorul american William Cooper, în care sunt prezentate mai multe teorii ale conspiraţiei.
Cooper susţine că „decalogul” ar fi fost găsit de un angajat al Boeing în 7 iulie 1986 într-un copiator IBM, cumpărat de la baza aeriană McChord Air.
„Arme tăcute pentru războaie tăcute” subtitrat „Un manual de programare introductivă , Operations Research, Manualul tehnic, TM-SW7905.1” este un document tulburătoar scris în limba engleză despre manipularea maselor (“programare socială”), folosind tehnici numite metaforic “ arme silențioase”.
În ciuda credinței populare conform căreia la originea documentului este William Milton Cooper, autorul acestui document este de fapt Hartford Lyle Van Dyke, Jr. , închis în 2011 la Institutul de Corecție Federal Waseca din Minnesota , o închisoare cu nivel scăzut de securitate.
Hartford Lyle Van Dyke, un activist american care a scris despre diferite teorii ale conspiraţiei. Un alt indiciu asupra faptului că „decalogul” nu-i aparţine lui Chomsky este faptul că el apare în forma arătată pe siteuri dubioase atât în limba engleză, cât şi în alte limbi.
În plus, pe aceste situri se susţine pe de o parte că decalogul ar aparţine lui Chomsky, iar în dreptul unora dintre cele 10 reguli se arată că ar fi extrase din lucrarea „Arme silenţioase pentru războaiele tăcute”, în condiţiile în care lingvistul american nu a scris o carte cu acest titlu.
Textul face un bilanț a ceea ce se numește „ Al treilea război mondial “ – războiul elitelor împotriva poporului .
În introducere apare un avertisment în ceea ce priveşte procesul de „automatizare a societății” cu ajutorul „armelor silențioase” și prin nerespectarea vieții umane presupusă de o astfel de abordare (http://www.rexresearch.com/dyke/slntwpn.htm)
[Notă: Aceste reflecții atribuite lui Noam Chomsky, devenite la momentul publicării virale pe Internet, au fost respinse de către Noam Chomsky însuși, care consideră că acestea reflectă parțial și distorsionează viziunea sa asupra manipulării în masă scrie Le Grand Soir, 11 octombrie 2010].
CITIŢI ŞI:
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/05/15/ziua-de-15-mai-in-istoria-romanilor/
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/05/15/o-istorie-a-zilei-de-15-mai-video-3/
Surse:
http://radiocatch22.com/cele-10-strategii-de-manipulare-a-maselor/
parisis.files.wordpress.com
http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/cum-ajuns-manipulate-informatiile-decalogul-manipularii-atribuit-noam-chomsky-
http://www.secretulnumerelor.ro/10-idei-simple-si-obligatorii-pentru-a-manipula-un-popor/
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 