Femeia care nu stie ce este frica. Woman who cannot feel fear may help in treating PTSD

Doamnelor,nu va speriati,e doar un paianjen !

O femeie care nu poate simti frica din cauza unei structuri cerebrale inexistente  în creierul sau, ar putea ajuta oamenii de stiinta sa  descopere  tratamentul tulburarilor de stres post-traumatic (PTSD).

O cercetare publicata în revista Current Biology ,a arătat ca acea femeie nu a  simţit nici o teamă într-o varietate de situaţii  înfricoşătoare, care includeau expunerea la şerpi şi păianjeni uriasi , vizionarea unor filme de groază şi o plimbare printr-o „casa bantuita”.

Femeia simte alte emoţii, dar spune ca nu a avut niciodată simtamantul  fricii.

Ea este primul caz cunoscut al unei persoane care este imuna la  frica.

Cercetatorii din cadrul Universitatii din Iowa sunt de parere ca incapacitatea femeii de a simti frica, se datoareaza lipsei din creierul sau a unei structuri specifice, denumita in limbaj stiintific Amygdala.

Dupa parerea specialistilor, simpla supravietuire a acestei femei este un adevarat miracol, deoarece ea nu poseda abilitatea de a simti, si de a identifica si evita pericolele care o inconjoara, astfel incat se protejeaza de acestea doar rational.

Cercetatorii de la Universitatea  Iowa, din Iowa City, au observat şi înregistrat răspunsurile femeii în situaţii care ar face majoritatea oamenilor se simta frica.

Ea a privit o serie de filme horror,s-a dus intr- o casa bantuita si intr-un  magazin de animale de companie exotice  unde s-a jucat cu  şerpi pericul si  şi a cerut să se ocupe de o tarantula.

Pentru ca nu  a arătat nici o teamă, a trebuit să fie împiedicata să atingă tarantula din cauza riscului ridicat de a fi muscata.

Când a fost întrebată de ce ea a vrut să atingă ceva care stie este periculoasă, ea a răspuns că ea a fost depăşită cu curiozitate.

Cercetătorul Justin Feinstein a spus: „Este  remarcabil că ea este încă în viaţă.”

Oamenii de stiinta  spera ca prin studierea comportamentului acestei femei sa  poata înţelege modul în care  frica este perceputa de creier.

Acest lucru ar putea fi util în tratarea pacienţilor care suferă de PTSD – cum ar fi soldaţii din zonele de conflict.

Cercetatorii spera sa puna la punct  tratamente  selective pentru diverse  zone ale  creierului care sa poate permite tratarea fricii.

Woman who cannot feel fear may help in treating PTSD

A woman who cannot feel afraid because of a missing structure in her brain could help scientists discover treatments for post-traumatic stress disorder (PTSD).

Research published in Current Biology showed the woman felt no fear in a variety of scary situations.

These included exposure to snakes and spiders, horror films and a „haunted house”.

The woman feels other emotions but said as an adult, she had never felt afraid.

She is the first known case of someone who is unable to process fear.

Researchers at the University of Iowa said her inability to feel frightened was because she is missing a structure in her brain called the amygdala.

The structure has long been associated with emotional learning – experiments in animals have shown that removing it makes them fearless.

However, it has never been observed in a human before.

Tarantula risk

The woman experienced fear as a child and knows that some situations should be frightening.

As an adult she has been in various frightening situations, including being threatened with a knife and held at gunpoint

These did not make her afraid.

Researchers at the University of Iowa, in Iowa City, observed and recorded the woman’s responses in situations that would make most people feel fear.

She watched a series of horror films, went to a reputedly haunted house and to an exotic pet store – where she handled dangerous snakes and asked to handle a tarantula.

She showed no fear in any of the situations and had to be prevented from touching the tarantula because of the high risk of being bitten.

When asked why she wanted to touch something that she knows is dangerous, she replied that she was overcome with curiosity.

Lead researcher Justin Feinstein said: „Because she is missing her amygdala, she is also missing the ability to detect and avoid danger in the world.

„It is quite remarkable that she is still alive.”

Adam Perkins, a postdoctoral researcher at the Institute of Psychiatry, King’s College London who specialises in researching the causal basis of anxiety and fear looked at the research.

He said the study was interesting because it suggested the amygdala is the neural seat of fear – and specifically responsible for generating feelings of fear, rather than emotions in general.

The researchers hope that by studying the woman they can understand how the brain processes fear.

This could be useful in treating patients suffering from PTSD – such as soldiers who have been serving in conflict areas.

Mr Feinstein added: „Their lives are marred by fear and they are often-times unable to even leave their home due to the ever-present feeling of danger.”

By studying the woman, researchers hope to create treatments that selectively target the brain areas that can sometimes allow fear to take over.

Sursa: BBC News

Publicitate

Un numar tot mai mare de femei din Anglia isi”repara”virginitatea

 

Un număr tot mai mare de femei  „reconstruiesc  virginitatea ”  prin operaţii de himenoplastie  înainte ca acestea să se căsătorească .

Mii de femei platesc   până la  4000 £   pentru  intervenţii chirurgicale efectuate cu titlu privat în fiecare an.

În sectorul privat, un medic a pretins că efectueaza  chiar si  trei operaţii de acest gen  pe zi.

 Un medic care pretinde pentru  o hymenoplastie   1850  £ , a declarat ca i   s-a triplat în ultimii ani clientela. 

Operaţiile in sine dureaza  doar o jumătate de oră .

 Medicii au susţinut ca aceasta  creştere a cererii  a fost cauzata în mare parte de femei disperate musulmane, care doresc  sa  lase  iluzia că  nu au mai facut  sex inainte de noaptea nuntii lor.

Procedura  consta in   coaserea sau reconstituirea himenului , astfel încât acesta  se va rupe şi sângera din nou in noaptea nuntii femeii.

Multe femei dau nume şi adrese false , iar unele chiar isi cumpăra  certificate de castitate, pentru a ” dovedi ” că sunt virgine.

Ginecologul  Dr. Magdy Hend  efectueaza himenoplastia sub anestezie locală la Clinica sa  din Londra pe Harley Street.

El a spus : ” În trecut ,  faceam una sau două operaţiuni de reconstrucţie  a himenului pe  săptămână . Uneori, acum,  avem două sau trei femei pe zi care doresc aceasta. Cererea sa triplat .

” Majoritatea clientilor nostri sunt femei musulmane . Ele isi  fac  griji pentru ca  au facut sex şi se feresc de  logodnicul şi familia lor .

” Este mai degrabă  o chestiune cultural- religioasa. În cazul în care mireasa nu este o fecioară şi nu sângera în noaptea nunţii , este o ruşine mare pentru familia sa  .

” Femeia se teme că soţul va da  divorţ sau o va umili tota toata viata. Au fost  si crime de onoare  .

„Este o intervenţie chirurgicală simplă, care durează doar o jumătate de oră . Ele nu trebuie să dea numele lor real şi adresele . Sunt  plăţi care pot ajunge până la £ 4000 la alte clinici . „

Chirurgul  Mosahebi Ash , care efectuează  operatii  la diverse clinici din Londra , a declarat că a observat o creştere  a cererii de circa 40 la suta .

El a spus: „Există un conflict intre cultura în care femeile musulmane sunt crescute si  noul mod de viaţă occidental .

Criticii , inclusiv a grupurile  musulmane moderate , vad in aceasta  tendinţa un semn de răspândire a fundamentalismului islamic în Occident.

Imamul  Dr. Taj Hargey , preşedinte al Centrului Educaţional Musulman din Oxford , a cerut comunităţii musulmane sa încerce să inverseze această tendinţă.

El a spus : ” creştere a numărului acestor operaţii  în Marea Britanie este o tendinţă foarte deranjanta.

” Situaţia este foarte frecventa în Orientul Mijlociu  unde se produc  scandaluri  imense care pot duce la divorţ sau  la crime de onoare .

” Este foarte regretabil faptul că femeile musulmane din această ţară  simt nevoia de a duce o viaţă dublă , de a recurge la chirurgie ca  subterfugiu .

” Acest lucru nu este propice nici starii lor  de sănătate psihologică sau spirituală şi este in  fapt ipocrizie şi  viata in standard dubue , deoarece barbati musulmani se poarta  după bunul plac cu femeile.

” Comunităţile  musulmane, ar trebui să constientizeze  problema cu care se confruntă , mai degrabă decât sa se prefaca a  crede ca astfel de lucruri nu se întâmplă. „

Cele mai recente statistici oficiale au fost compilate de informaţii date de Centrul de sănătate şi asistenţă socială.

 Daily Mail Reporter
 29 iulie 2010

Read more: http://www.dailymail.co.uk/news/article-1298684/Surge-virginity-repair-operations-NHS.html#ixzz0v7XcFtnb

Mafia italiana,cartea Gomorra si cazul scriitorului Roberto SAVIANO

 

Pentru Roberto Saviano, “Gomorra” reprezinta de-acum cartea care l-a condamnat la exil si din cauza careia de trei ani incoace traieste sub escorta politiei, in urma repetatelor amenintari cu moartea transmise de Camorra Prin intermediul acestei carti, care a readus in lumina reflectoarelor la nivel mondial chestiunea criminalitatii organizate, ani de-a randul “indulcita” mediatic, Roberto Saviano a ajuns una dintre cele mai cunoscute persoane din Italia. Dar si una dintre cele mai controversate.

Pentru Roberto Saviano, „Gomorra” reprezinta de-acum cartea care l-a condamnat la exil si din cauza careia de trei ani incoace traieste sub escorta politiei, in urma repetatelor amenintari cu moartea transmise de Camorra Prin intermediul acestei carti, care a readus in lumina reflectoarelor la nivel mondial chestiunea criminalitatii organizate, ani de-a randul „indulcita” mediatic, Roberto Saviano a ajuns una dintre cele mai cunoscute persoane din Italia. Dar si una dintre cele mai controversate.

„I hate Gomorra”: Urasc Gomorra, o detest din toata inima. In luna august a acestui an, Roberto Saviano a ales un ziar britanic pentru a declara ca-si uraste capodopera, „lichidata” scurt de propriul ei autor ca „o carte blestemata”. „Duc o viata de rahat”, marturisea cu amaraciune absolventul de filosofie, scriitor si jurnalist, in varsta de 29 de ani. Reflectand la succesul avut – doua milioane de exemplare vandute in Italia, aproape 4 milioane in lume, in cele 42 de tari in care a fost tradus, si o ecranizare a cartii premiata in 2008 la Cannes -, admitea totusi: „Am obtinut ceva la care viseaza orice scriitor”. Dar intrebat daca regreta ca a scris cartea, spunea ca „da”: „Raspund din perspectiva omului, si din cea a scriitorului. O fac pentru a demonstra ca mi-a mai ramas o farama de responsabilitate civica. Dar adevarul e altul. Urasc . O detest. Cand o vad in vitrina unei librarii intorc capul. Daca as fi stiut ce ma asteapta n-as fi scris-o niciodata. Dar ramane faptul ca am scris-o si ca platesc pentru asta in fiecare zi”.
Iar acum, cea mai mare temere a lui Saviano, dupa cum declara, este aceea ca „vor reusi sa-mi distruga credibilitatea, sa-mi murdareasca numele”. „De indata ce presa nationala se intereseaza de existenta ta, incep zvonurile si povestile ambigue. In lumea mea esti vinovat pana la proba contrarie.”

„In fond, la ce serveste Saviano? La a informa? A informa pe cine? Oare noi nu stim deja totul? Exista cineva care nu aflase de existenta Camorrei? Sau care-i subevalua agresivitatea? Pentru ca asta ne spune Saviano: ca exista un lucru numit camorra si ca e un lucru foarte foarte rau. Asta-i tot. Ceea ce ar fi necesar sa aflam este omis” – cam asa suna nu putine comentarii postate pe net de contestatari de-ai lui Saviano, desigur conationali. „Gurile-rele” spun ca Saviano a scris o alta (a cata?!) inutila carte-denunt in care sunt enumerate fapte criminale cunoscute si rascunoscute.

Un titlu inspirat, o campanie de presa adecvata, si ulterior amenintarea cu moartea i-au confirmat succesul. Dar curajul nu ti-l da o amenintare cu moartea, ci forta de a scrie adevaruri absolute, puternice, revelatoare, au tunat detractorii, spunand ca Saviano ar fi trebuit sa scrie despre originea camorrelor si a mafiilor si nu despre dari de seama judiciare si despre analize sociologice facute de altii cu zeci de ani inainte. Pentru ca, la Casal di Principe (localitatea denuntata in roman) se intampla ceea ce in zeci de localitati micute din Sicilia, Calabria si Campania se intampla cu aceeasi gravitate feroce, nepedepsita. Iar Statul complice, cel care a creat mafiile si camorrele, prin deceniile de fraude, complicitati, speculatii imobiliare, eco-devastari, prin „onorabilii” de la dreapta si de la stanga esichierului politic, este acum solidar cu Saviano care, in mod paradoxal, este in pericol tocmai din cauza a ceea ce Statul italian a creat si tinut in viata.

Aceleasi voci mai spun si ca Mafia si Camorra nu fac parte nicidecum din zestrea genetica a populatiilor din sudul Italiei, si cu atat mai putin apartin glorioasei istorii a Greciei Magna, a ducatelor longobarde si bizantine din Sud, sau a regatului Italiei si al celor doua Sicilii; ele reprezinta tot un „cadou” facut de politicieni de-a lungul timpului populatiilor meridionale. Sistematicele spolieri de orice bogatie, politica minutioasa de saracire economica, culturala si sociala, complicitatea dintre institutii si delincventi, ele au transformat sudul Italiei intr-un pamant al nimanui; un sistem de putere si control al societatii in care la varf s-au aflat ierarhii politice si economice din Sud, supuse vointei elitelor economice si financiare nationale si transnationale care chiar si astazi nu prevad pentru sudul Italiei decat mizerie si disperare.
In fine, mai cred contestatarii lui Saviano, camorristii din Casal di Principe sunt persoane eficiente, dintr-o bucata: daca ar fi vrut sa-l ucida pe Saviano ar fi facut-o si basta. Cel care vrea sa te omoare nu te previne.

Tavalugul mediatic

In 2008, dupa doua zile pe parcursul carora lumina reflectoarelor – mediatice, judiciare, emotionale – a fost toata indreptata asupra scriitorului Roberto Saviano, victima predestinata pana la Craciun, a unui atentat camorrist, o stire „de ultima ora” anunta: nu e adevarat nimic. Alarma falsa. Prompt, ziarele schimbau atunci macazul, magistratii deschideau un nou filon de ancheta, opinia publica isi impaturea batistele punandu-le la loc in buzunar. Drama national-populara a celui mai popular dintre tinerii scriitori italieni capata in doar 48 de ore accente de farsa, dupa ce Carmine Schiavone, fostul mafiot convertit in „collaboratore di giustizia”, indicat intr-un raport transmis de magistratura ca sursa din care provenea stirea iminentului atentat impotriva autorului best-sellerului Gomorra, hotara sa-si schimbe declaratia.

Si daca a fost considerat o sursa extrem de credibila cand a facut marturisirea, logica spune ca ar trebui sa ramana credibil si cand dezminte. Sau nu? Interogat intr-o locatie secreta de procurorul Franco Roberti si de Antonio Ardituro de la Directia districtuala antimafia, Schiavone a negat totul, declarand ca n-a auzit niciodata de vreun atentat indreptat impotriva lui Saviano; si cu atat mai putin ar fi impartasit cuiva intentiile camorrei de a-l ucide pe scriitorul napolitan. Stirea a ajuns in redactiile ziarelor din pensinsula in timp ce Saviano se afla in studiourile de televiziune ale Canale 5, pregatindu-se sa inregistreze o editie one-man-show a emisiunii Matrix, o editie speciala pe tema atentatului. In acelasi timp, procuratura incepea cercetarile pentru a clarifica modalitatile de raspandire a delatiunii. Si in timp ce Saviano comenta ca „este dificil ca un sa admita ca mai are inca relatii cu clanurile mafiote”, liderul Casalesilor, «Sandokan» Schiavone, il avertiza pe scriitor prin intermediul unui fax sa nu faca afirmatii false si calomnioase, „asociindu-ma unor domni pe care nu i-am cunoscut niciodata”.

Multi se mai intreaba inca ce sens au avut cele intamplate pe parcursul celor doua zile in care in Italia nu a existat si nu s-a comentat o alta stire decat cea legata de Saviano, de Gomorra si Camorra: dezvaluirea atentatului, stupoarea generala, efluviile de indignare, solidaritatea generala, anuntul soc al scriitorului napolitan publicat in paginile cotidianului La Repubblica – „Parasesc Italia pentru a-mi reavea inapoi propria viata: nu vad niciun motiv pentru care ar trebui sa ma incapatanez sa traiesc ca un prizonier, al meu insumi, al cartii mele, al succesului meu” -, ploaia de reactii, apelurile, strangerea de semnaturi ale parlamentarilor pentru a-l invita in Camera, asigurarile date de Napolitano, presedintele Italiei: „Statul vegheaza asupra ta”, sustinerea colegilor scriitori „bine faci ca pleci din tara asta”, a fanilor care i-au transmis mesaje de „nu te da batut”.

Unora, desi il respecta pe Saviano, nu le vine totusi sa subscrie convingerii oarbe a majoritatii italienilor ca scriitorul ar fi una dintre putinele autoritati morale ramase in Italia, ridicat de-acum la rolul de pretios si de neinlocuit „lider de opinie”, unicul abilitat sa tina dizertatii pe tema situatiei din sudul Italiei. Constienti ca fac parte dintr-o minoritate absoluta si risca aproape sa fie acuzati de delict de lezmajestate. Exista dubiul, foarte consistent, ca in jurul lui Saviano si al „Gomorrei” sale s-a creat o adevarata isterie colectiva, vehiculata in mod sistematic si obsesiv de mass-media din Italia. Ca doar multi, de-a lungul vremii, au denuntat netrebniciile si plagile meridionale, din pacate fara nicio rezonanta si fara exaltarea de acum. De ce oare, avand in vedere ca au fost tratate acelasi subiecte si ca (spun tot gurile-rele) unele pasaje din „Gomorra” sunt bazate sau inspirate de scrierile altor autori? Sa fie stilul literar al lui Saviano atat de elocvent si de inegalabil? Pura valenta stilistica sau suprematie etica si morala?

Piero Ricca, jurnalist freelance si blogger, implicat activ in viata politica italiana scrie pe blogul lui ca l-a cunoscut pe Roberto Saviano cand acesta nu era inca star-ul de azi. Tocmai publicase Gomorra si se afla la Milano pentru a o prezenta. „Este un tanar curajos si un scriitor de calitate care merita solidaritatea italienilor pentru amenintarile care-l constrang sa traiasca ca un prizonier” , considera Ricca, in opinia caruia chiar si numai faptul ca Saviano a readus infernul unui pamant devastat de criminalitate in atentia intregii lumi si tot este un lucru meritoriu. Exista totusi ceva ce pe Ricca nu-l convinge in tot acest fenomen mediatic construit in jurul numelui lui Saviano si al cartii sale. „Aparitii, premii, interviuri-fluviu, editii speciale in prime-time; a devenit chiar omul anului in opinia realizatorilor jurnalului de stiri de la Italia Uno. Vizibilitatea a creat best seller-ul, iar best seller-ul alimenteaza vizibilitatea. Factorii de decizie din televiziuni au inteles ca merg la sigur cu Saviano: personajul place publicului si povesteste intr-un stil incisiv far-west-ul mafiei din campania si contextul acestuia. Oprindu-se aici. Nespunand nimic despre complicitatea politicii si a finantelor, numele si mecanismele puterii. Numai ca faptul ca se opreste aici este o limita pusa in calea dezvaluirii adevarului si risca sa favorizeze, contrar intentiilor tanarului scriitor, o viziune distorsionata a fenomenului, eficienta in a genera consens in cadrul sistemului mediatic si politic dominant.”.

„Nu vreau sa politizez”, declara Saviano intr-un interviu. Dar pot fi oare analizate cauzele profunde ale puterii bandelor criminale fara „a politiza”?

Descopera.ro