CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

26 ianuarie 1859: Anunțul privind încetarea activității căimăcămiei din Țara Românească și formarea unui guvern provizoriu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru adunarea electiva a valahiei photos

 

 

 

 

 

 

Anunțul formării guvernului provizoriu în Țara Românească din 26 ianuarie 1859

În 26 ianuarie 1859, Nicolae Golescu, numit de Cuza ministru de interne, anunță Principatele Unite încetarea activității căimăcămiei din Țara Românească.

Totodată, Golescu înștiințează că domnitorul l-a însărcinat cu formarea unui guvern provizoriu.

Principatele Unite

Moldova și Țara Românească

Onorata obșteasca Adunare Electivă, constituită la 24 Ianuarie curent, a și ales prin toate formele legale prevăzute de Convenție, cu unanimitatea voturilor de Domn Stăpânitor al Țării Românești pe Înălțimea Sa Alexandru Ion I, Domnul Moldovei. Această alegere a fost aclamată de națiune și de oștire.

Onorata obștească Adunare, comunicând îndată prin depeșe telegrafice votul ei Înălțimii Sale, Măria Sa a răspuns că primește cu mândrie și recunoștință a fi șeful Românilor de dincoace de Milcov, precum este și al fraților noștri de dincolo de Milcov.

Cu numirea dar a Domnului Stăpânitor, Căimăcămia constituită de mai înainte pentru executarea operațiilor electorale, încetând din funcție, Măria Sa Domnul a numit President al Consiliului Administrativ și Ministru Secretar de Stat al Departamentului Justiției, pe d-l Ioan Al. Filipescu, iar pe subsemnatul ca Ministru Secretar de Stat al Departamentului din Năuntru, invitându-i totodată a lua cârma Guvernului și a compune un minister provizoriu.

Acest Înalt ordin îndeplinindu-se, Înălțimea Sa a și întărit pe:

  • D-l Barbu Catargiu, ca Ministru al Finanțelor.

  • General Barbu Vlădoianu, ca șef al Miliției.

  • Ioan C. Cantacuzin, ca Ministru al Cultelor și Instrucțiunii publice.

  • D-l Gr. Filipescu, ca Ministru al Controlului, și

  • Dimitrie Brătianu, ca Ministru din Afară.

Acesta este noul ordin de lucruri ce s-au așezat în Țara noastră și asupra căruia subscrisul se simte dator să arunce o căutătură de ochi, ca înțelegându-l să putem păși cu toții pentru îndeplinirea datoriilor noastre cu înțelepciune și energie.

Românii din aceste două țări declaraseră prin organul Generalelor lor Adunări din anul 1857, că întrunirea acestor două principate întru-un singur Stat cu un șef dintr-o familie domnitoare din Europa, este condiția principală ca să putem merge cu pas sigur, pe drumul regenerării și împuternicirii naționale. Înaltele Puteri Garante nu găsiră mijloc în conferințele de la Paris, a acorda cererea noastră în toată întregimea ei, însă ne deschise drumul ca noi înșine să putem ajunge la ținta dorită, de aceea deși lasă o administrație deosebită pentru fiecare Principat, însă le înseamnă legi identice, le dădu instituții comune, și chiar de multe ori o acție comună.

Onorata obștească Adunare Electivă de astăzi, alegând de Domn Stăpânitor al Țării Românești, pe Înălțimea Sa Alexandru Ioan I, Domnul Moldovei, a făcut un pas înainte spre Unire, fără însă a călca nici litera nici spiritul Convenției, căci unirea se face numai în persoana Șefului Statului, lucru ce nu este nicidecum poprit de Convenție, iar nu și în administrația din năuntru a țărilor ce rămâne conform Convenției osebite.

Așa dar onorată Adunare Electivă, dându-ne de Șef al Statului pe alesul Moldovei, a făcut mai mult decât a ne da un Domn, ea a consfințit un principiu, care este înrădăcinat în inimile tuturor Românilor; principiu ce, în aplicare sa dezleagă una dintre cele mai mari greutăți ce înfățișa Convenția de la Paris, adică o acție comună în amândouă principatele executată de doi Șefi; mai putem adăuga că, cu această alegere am dat cea mai vie și ce mai mare dovadă de dragoste și încredere fraților noștri din Moldova.

Astfel, cu alegerea Măriei Sale Alexandru Ioan I, nu numai am înființat condiția cea mai însemnată pentru întărirea politică a Țării, adunând cu un mod frățesc într-o singură mână puterea acestor două Principate, ci am întărit și societatea noastră, căci prin alegerea anonimă a Înălțimii Sale, unindu-se toate clasele într-un același sentiment, într-o aceeași idee, unitatea societății noastre, de acum înainte este asigurată pentru totdeauna, de vom ști să o prețuim îndestul și să ne aducem aminte că “Unirea face puterea” și că slăbiciunea societății în genere este vătămătoare și fatală tuturor claselor și mai cu osebire celor avute.

Fiind dar învederat, că această nouă situație este cea mai firească, cea mai legală, și totodată cea mai fericită și cea mai frumoasă ce putem aștepta, suntem încredințați că toți, fără osebire, atât cetățeni cât și funcționari, se vor pătrunde de misea și de noile îndatoriri ce ea impune tuturor cetățenilor în genere și mai cu osebire acelora cărora este încredințat aplicarea legilor. Onoarea, probitatea, patriotismul, activitatea, energia și blândețea trebuie să prezide de acum înainte la toate actele noastre publice și particulare. Dar, fraților, cu cât o poziție este mai înaltă, cu cât avantajele ei sunt mai mari, cu atâta și datoriile trebuiesc îndeplinite cu mai multă scumpătate și sfințenie; să ne silim dar, să ne punem toate puterile ca să ne arătăm demni de poziția ce am dobândit-o cu ajutorul Europei și care ne urmează astăzi cu o privire îngrijită și plină de amor, în toate actele noastre naționale; să ne arătăm cum suntem din natura noastră, iar nu cum cum tristele condiții ce ne apăsară așa de greu și întru-un timp așa de îndelungat, ne făcuse să fim, să dovedim prin sacrificiile noastre de toate zilele pentru binele comun, prin respectul nostru pentru legile noi, că într-adevăr amorul patriei ne-a santificat și ne-e ridicat la o înălțime unde interesele egoiste nu pot să ne mai atingă.

Noi, mai cu osebire care suntem funcționari publici, să facem pe toți cetățenii să creadă, că de azi înainte au o patrie liberă, unde legea este dreaptă și ocrotitoare.

Dumnezeu este cu noi, fraților, să fim și noi cu credință la dânsul și România va fi tare și ferice.

Să trăiască Principatele Unite!

Să trăiască Alexandru Ioan I, Domnul Moldovei și al Țării Românești.

Ministrul din Năuntru, Nicolae Golescu.

Reclame

07/02/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cum i-a masacrat Mihai Viteazul pe creditorii turci

 

 

 

 

Născut în anul 1558  la Targul de Floci, situat la vărsarea Ialomiţei în Dunăre, localitate azi dispărută.    Mama lui Mihai, Teodora sau Tudora, a fost, după unele surse, de neam grecesc (din vechea familie bizantină a Cantacuzinilor era sora lui Iane Epirotul, care a ajuns ban al Olteniei şi reprezentantul (capuchehaia) domnului Munteniei la Constantinopol, fiind o persoană foarte influentă. 

Identitatea tatălui lui Mihai este disputată. Unii cercetători consideră că el este fiul legitim al domnului muntean Pătraşcu cel Bun, alţii că a fost fiul nelegitim al acestuia.

Mihai Viteazul, cunoscut și ca Mihai Bravu,fost bănișor de Strehaia, stolnic domnesc și ban al Craiovei, apoi Domn al Țării Românești și, pentru o perioadă (în 1600), conducător de facto al tuturor celor trei țări medievale care formează România de astăzi: Țara Românească, Transilvania și Moldova.

 

 

 

Pentru a fi înscăunat pe tronul Țării Românești,  Mihai a oferit  sultanului si nobililor turci care  i-au facilitat intrarea la suveranul otoman 1,5 milioane de galbeni, o sumă fabuloasă pentru acele vremuri.

Așa se face că in octombrie 1593, noul domnitor al Valahiei a intrat in Bucuresti însoțit de un alai de creditori dornici să își recupereze cât mai repede investițiile făcute pentru înscăunarea domnului Mihai pe tronul Țării Românești.

În acea perioadă, la iniţiativa Papei Clement al VIII-lea şi a împăratului Rudolf al II-lea al Imperiului Romano-German, în Europa apuseană se constituise Liga Creştină, o alianţă antiotomană  la care au aderat Spania și  ducatele italiene Toscana, Mantua şi Ferrara.

Popoarele din Balcani îşi legau speranţele de eliberare şi independenţă de acţiunea marilor puteri creştine.

Dovedind o intuiție caracteristica doar marilor lideri militari si politici, Mihai nu  a ramas indiferent la mișcarea antiotomană care cuprinsese Europa si, atras de idealul eliberarii țării sale de turci,  el a  hotărât să se alăture Ligii Sfinte europene. 

Nu a așteptat sa fie invitat ci, fapt ce îl caracteriza din plin, ia inițiativa și trimite el însuși soli în Ardeal si Moldova, precum și la boierii Buzești, pe care îi cheamă alaturi de el in lupta antiotomană. Rezultatul a fost o intelegere deplina între cele trei țări românești.

 La 13 noiembrie 1594, la doar un an dupa înscăunarea sa, Mihai i-a chemat pe toți creditorii la vistieria domnească pentru a „încheia socotelile”. Dar socotelile sale erau mai mult decât sângeroase. Tunurile au lovit în plin in mulțimea celor adunați să își primeasca banii. Supravietuitorii au fost masacrați de oștenii domnului, după care au urmat cei  circa 2000 de ieniceri, întreaga garnizoana turceasca din București, in frunte cu emirul.  La Harsova, Silistra si Targul de Floci, turcii suferă infrângeri zdrobitoare.

In Moldova, domnul  Aron Voda, aliat în secret cu Mihai, îi măcelerea la rândul său pe toti otomanii din Iași și dadea semnul unei răscoale generale. 

Lupta antiotomană declanşată de Mihai odată cu  uciderea creditorilor turco-levantini şi masacrarea garnizoanei turceşti din Bucureşti (1594) va continua imediat cu  atacarea şi incendierea cetăţilor de la Dunăre ocupate de garnizoane otomane şi înfrângerea armatelor turco-tătare (venite să-l mazilească pe domn) la Putineiu, Stăneşti şi Serpăteşti (ianuarie 1595). Sunt eliberate Rusciuc, Silistra şi Brăila.

 Este începutul odiseei marelui domn al românilor care avea să se încheie odată cu asasinarea sa pe Câmpia Turzii, din ordinul generalului Basta (1601).

Se încheie în acest fel, destinul celui care va deveni peste secole un simbol al luptei eroice pentru unitatea românilor.

 

 

 

 

CITIȚI ȘI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/01/30/o-istorie-a-zilei-de-30-ianuarie-video-3/

30/01/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Românii basarabeni aflaţi sub ocupaţia rusească, „un popor care n-are drept la limba sa părintească”

 

 

Imagine similară

 

 Scrisori din Basarabia: „Iată-ne un popor care n-are drept la limba sa părintească”!

Congresul literatorilor de la Viena a finit lucrările sale şi a redigiat un voluminos volum în care vor intra toate discursurile prin care s-a pledat cauza muncitorilor condeiului. 

Proprietatea literară a fost proclamată sus şi tare că trebuie neatinsă. Otărârea congresului e justă; a nega dreptul scriitorului asupra fructului muncii sale este tot aceiaşi ca şi a nega proprietatea în general.

D. Ulbach, preşedintele congresului, nu poate fi subsonat de socialist şi, după opţiunea mea, este îmbucurător a vedea o manifestaţiune aşa de francă şi aşa de majestoasă făcută tocmai în momentul de faţă de către pionierii civilizaţiunii…

Dar este un ce trist în toate acestea; pe când literatorii Occidentului să preocupau de garantarea intereselor proprii, pe când să propuneau şi să luau fel de fel de măsuri în favoarea lor personală, nici o voce măcar nu s-a ridicat pentru a apăra interesele popoarelor întregi călcate în picioare, batjocorite şi nimicite!

Aşa, de exemplu, îmi veţi permite a poza următoarea cestiune simpaticului reprezentant al României, dl. Djuvara, care putea să ridice vocea sa pentru noi – basarabenii!…

Guvernul rus a interzis orice scriere în limba română în Basarabia, poporul român din această parte integrantă a României să află condamnat la o pedeapsă din cele mai crude – la ignoranţă eternă! Nici un ziar românesc, nici o operă literară, nici un cântec bătrânesc nu poate fi tipărit în tipografiele noastre, ba încă ceva şi mai mult, cărţile bisericeşti şi cărţile didactice române sunt sechestrate şi arse .

O grupă de tineri basarabeni ghidaţi de nişte sentimente nobile, a crezut de cuviinţă d-a aduce în Basarabia câteva exemplare din cărţile didactice editate pe la Bucureşti şi Iaşi, cu singurul scop de a învăţa carte prin satele de unde se trag ei.

Poliţia, fiind avizată despre aceasta, arestă pe tinerii români şi sechestră cărţile care fură imediat arse. Tinerii sunt arestaţi şi în momentul de faţă.

Aşadar, iată-ne un popor care, după opinia guvernului autocrat din Moskva, n-are drept nu numai la operile sale literare, dar şi la limba sa părintească.

Pentru ce dar literatorii întruniţi la Viena n-au voit să rădice această cestiune mult mai mare decât aceea rădicată de către dânşii, pentru ce dar d. Djuvara nu s-a rădicat să ne apere printr-un discurs plin de un avânt patriotic.

Ah!, ce bine ar fi ca pionierii civilizaţiunii contimporane să fie mai puţin egoişti şi mai magnanimi, mai umani, atunci asemenea crime ca cele ce se comit în faţa lumii de către guvernul rusesc n-ar fi posibile, sub frica d-a fi pedepsite cu dispreţul franc al societăţii culte a Europei întregi, pe când, în momentul de faţă, pe baza oportunismului, operile criminale a unui guvern întreg zac ascunse sub vălul întunericului…

Cine din români nu-şi aduce aminte despre bogăţia cântecelor populare a românilor din Basarabia; aceste cântece, creaţiunea inspiraţiunii poetice a poporului însuşi, zac în uitare, fiind interzisă culegerea lor… Guvernul rus crede posibil a deznaţionaliza prin aceasta un milion de români. (…)

 

 

Imagini pentru romanii din basarabia photos

Basarab,
Chişinău, 2 octombrie 1881

Din ARHIVA TIMPUL md., 4 aprilie 2012

 

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/10/31/ziua-de-31-octombrie-in-istoria-romanilor/

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/10/31/o-istorie-a-zilei-de-31-octombrie-video/

31/10/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: