CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Biserica de sub sutana lui Putin

 

 

 

Foto: Episcopul de Ungheni și Nisporeni binecuvântând din avion  

 

 

 

„Țara Moldovei” de sub sutana lui Putin

 

Trăim s-o auzim și pe asta:

„Preasfințitul PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni, a înconjurat Țara Moldovei, cu icoana Maicii Domnului Făcătoare de Minuni și Sfinte Moaște”!

 

Acesta este titlul unui comunicat al „Episcopiei de Ungheni și Nisporeni” din cadrul „Mitropoliei Chișinăului și Întregii Moldove” (supusă Patriarhiei de la Moscova), din care aflăm că episcopul în cauză „a făcut înconjorul țării noastre Moldova” la bordul unui avion, cu ,,Icoana Maicii Domnului Făcătoare de Minuni de la Hârbovăț” și cu Icoana Maicii Domnului ,,Kasperscaia”, și „s-a rugat din suflet ca oamenii să capete tămăduire, iertare de păcate, ferire de boală și întărire în prevenirea și lupta cu virusul COVID-19”.

 

Este salutară orice rugăciune rostită din suflet în aceste zile de grea încercare pentru toată lumea, dar mare păcat este ca, în loc de rugăciuni, să înalți minciuni„către Dumnezeu-Vindecătorul, către Maica Domnului, Ocrotitoarea noastră și către toți sfinții”.

Căci minciună este și ipocrizie este să spui că ai „înconjorat Țara Moldovei” și te-ai rugat pentru binele ei!

Pentru că „Țara Moldovei” din mintea „episcopului” moscovit numai „rugăciune din suflet” nu este, ci curată și „din suflet”provocare și propagandă rusească este!

Pentru că Republica Moldova (ca și restul teritoriilor românești înstrăinate în urma Pactului Ribbentrop-Molotov), peste care Biserica Rusă s-a extins și o stăpânește necanonic de la 1944 încoace prin „Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove” în frunte cu Mitropolitul Vladimir, nu are cum să fie „Țara Moldovei” sau Principatul Moldovei cu teritoriul său care „apare în 1359 între Nistru și Marea Neagră la est, culmile Carpaților Orientali la vest, râurile Ceremuș și Nistru la nord, râurile Milcov, Putna, Siret și fluviul Dunărea la sud”, teritoriu asupra căruia Moscova jinduieșete azi a-și extinde controlul cu ajutorul aceleiași structuri ecleziastice, a agenților ei în sutană de mitropolit sau episcop și a avioanelor puse la dispoziția acestora pe timp de epidemie!

Și, bineînțeles, cu ajutorul uriașei și înspăimântătoarei mașinării propagandistice rusești și cu implicarea directă a lui Dodon din fotoliul său de șef de stat, care, profitând de starea de urgență instituită în legătură cu epidemia de coronavirus, creează toate condițiile necesare Moscovei pentru a-și înteți expansiunea.

Potrivit credinței noastre ortodoxe, o viață trăită în minciună este mai rea chiar decât moartea însăși și, de aceea, o condiție sine qua non pentru salvarea noastră este lupta pentru adevăr – luptă necruțătoare împotriva minciunii, din noi și din afara noastră.

Cei care nu trăiesc în adevăr sunt considerați de către Mântuitorul Hristos a fi fiii celui rău: „Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8.44).

Iar adevărul este că „episcopul” urcat în avion să se roage „înconjorând Țara Moldovei” face propagandă rusească, expansionistă, de esență stalinistă, și reprezintă o structură ecleziastică străină de neamul românesc şi necanonică, creată de Moscova ca rezultat al ocupării unei părți de teritoriu românesc.

La ortodocși, Biserica este una cu Neamul!

Conform legilor canonice (Canonul 34), fiecare enoriaș trebuie să asculte de ierarhul neamului său.

Din punct de vedere canonic, ierarhul superior al românilor din stânga Prutului,  este Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Daniel, reprezentat aici la noi de Mitropolia Basarabiei, singura structură ecleziastică canonică în acest teritoriu!

Conform acelorași norme canonice, eparhia condusă de Mitropolitul Vladimir, poate avea jurisdicţie numai asupra credincioşilor ortodocşi ruşi din Republica Moldova, atâta vreme cât se supune jurisdicţiei Patriarhiei Moscovei.

„Însăşi titulatura oficială a Bisericilor Ortodoxe autocefale conţine numele etniei sau neamului pe care îl slujeşte Biserica respectivă. De aceea, pretenţiile unei Patriarhii Ortodoxe a unui neam sau popor anume, de a avea jurisdicţie peste ortodocşi de alt neam, care au propria lor Patriarhie, sunt necanonice şi nedrepte, fiind motivate secular-politic, nu spiritual-pastoral”, spunea, la 13 mai 1993, PF Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, într-o scrisoare adresată PF Alexei al II-lea, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse.

În definitiv, „Țara Moldovei”„înconjorată” cu avionul (sub pretextul că se roagă pentru ea) pe timp de epidemie de agenții în sutane ai lui Putin, este teritoriu românesc în care s-au născut și trăiesc românii, numele neamului nostru ce face parte din titulatura oficială a Bisericii noastre naționale – Biserica Ortodoxă Română !

 

 

 

Sursa:

https://secareanu.wordpress.com/

06/04/2020 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Atenţie la pravilele cele vechi! Glava 23 din Pravila lui Vasile Lupu: „Cum şi când poate bărbatul să-şi bată muiarea şi în ce chip”

 

 

Ce prevedeau pravilele cele vechi ?

Bărbatul avea voie să-şi pedepsească legal nevasta, însă „cu măsură şi fără vrăjmăşie“ : „după deală ce va fi făcut, şi atunce cu măsură, cu blândeaţe, iară nu cu vrăjmăşie”.

„Poate să îndirepteadze şi să cearte bărbatul pre muiare-ş, pre lucru adevărat şi pre direptate, iară nu cu înşelăciune şi fără de cale şi încă să o bată şi când va fi cu vină, după deală ce va fi făcut, şi atunce cu măsură”

În situaţii extreme, când era înşelat sau victimă a unei tentative de asasinat, bărbatul avea dreptul să-şi lege cu fiare nevasta.

Pravila lui Vasile Lupu este considerată a fi una dintre primele scrieri care stabileau pedepse pentru diverse fapte ilicite comise în zona Moldovei. Lucrarea conţinea şi un capitol destinat acelor situaţii în care soţii aveau dreptul să-şi pedepsească soţiile.

În Pravila domnitorului moldovean erau tolerate sancţiunile fizice aplicate de bărbat asupra soţiei sale, cu condiţia să nu fie vorba de „vrăjmaşie”.

Documentul stabileşte un set de reguli pe care bărbatul trebuia să le respecte atunci când îşi pedepsea nevasta.

De pildă, soţul avea dreptul să-i aplice o corecţie partenerei de viaţă atunci când aceasta era vinovată de ceva, în opinia soţului ei. Însă şi atunci cu măsură, deoarece pravila prevedea că femeia trebuie bătută „fără vrăjmaşie şi cu multă măsură”, în caz contrar femeia avea dreptul de a cere desfacerea căsătoriei.

Ultima reglementare o apăra pe femeie de abuzuri: „Muiarea poate să să desparţă de bărbatul său sângură, cu putearea ei, când o va bate des şi fără vină; şi daca să vor despărţi, să cade să o hrănească bărbatul şi să o îmbrace, cum să cade”, după cum se arată în pravilă.

În cazul în care îl înşela sau era prinsă planuind moartea bărbatului, femeia putea fi pusă de bărbatul ei în temniţă sau legată cu fiare.

 

 

 

„Carte romănească de învățâtură de la pravilele înpărâtești și de la alte giudeațe...” (Iași, 1646)Pravila lui Vasile Lupu 1

 

 Foto: Pravila lui Vasile Lupu, „Carte romănească de învățâtură de la pravilele înpărâtești și de la alte giudeațe…” (Iași, 1646)

 

 

Iată şi capitolul referitor la „cum şi când poate bărbatul să-şi bată muiarea şi în ce chip”, aşa cum era scris în Pravila lui Vasile Lupu în  Glava 23:

„Cum şi când poate bărbatul să-şi bată muiarea şi în ce chip”

„1. Poate să îndirepteadze şi să cearte bărbatul pre muiare-ş, pre lucru adevărat şi pre direptate, iară nu cu înşelăciune şi fără de cale şi încă să o bată când va fi cu vină, după deală ce va fi făcut, şi atunce cu măsură, să nu o prea treacă, cu blândeaţe, iară nu cu vrăjmăşie, fără vină şi fără ispravă.

2. Doaă lucruri oarecari sprijinesc pre bărbat să nu să cearte, cându-ş va bate muiarea: când o va fi bătut pre vina ei; a dooa, când o va bate puţinel.

Pentru că de o va bate fără vină sau când o va bate cu vrăjmăşie, să va certa şi mai vârtos când va fi vina micşoară; iară de va fi vina mare, ce să dzice, de o va afla în vreun lucru de-a preacurviei, sau de o va găsi făcând vreun vicleşug spre moartea lui, atunce macar cu ce vrăjmăşie o va bate, nu să va certa întru nemică de la giudeţ.

3. Muiarea ce o bate bărbatul cu vrăjmăşie şi mult fără de măsură, poate să-ş ceară la giudeţ să să desparţă; iară să cade să fie despărţeala cu leage, să fie bătaia aşea de mare şi într-acesta chip, cât să stea lucrul în cumpănă, de va fi vie, de nu să va despărţi de dânsî; pentru că de va fi bătaia micşoară, nu să vor despărţi.

4. Cela ce va fi vrăjmaş şi cumplit spre muiarea lui, bătându-o fără de vină, sau o va bate cu vrăjmăşie pentru puţintea vină, să va certa într-aceasta chip: să piardză a treia parte den darurile ce-i va fi dăruit muiarea; iară de nu-i va fi dat daruri, să va certa să dea muerii sale a patra parte de câtu-i va fi dzeastrea. Aceasta iaste, când nu vor mai treace dzeastrele de trei sute de galbeni; iară de vor fi dzeastrele mai mult, atunce-i va da numai o sută de galbeni, şi dzeastrele fie cât ştie.

5. Muiarea poate să să desparţă de bărbatul săusângură, cu putearea ei, când o va bate des şi fără vină; şi daca să vor despărţi, să cade să o hrănească bărbatul şi să o îmbrace, cum să cade.

6. Fără de măsură şi cum nu să cade şi cu vrăjmăşie să cheamă bătaia, când să face cu toiagul şi mai vârtos când să va svărâma lemnul, sau să facă cu acesta rane să margă sânge, sau când o va lovi cu lemnul în obraz, sau în cap: atunce de pururea să va certa bărbatul pentru vrăjmăşia lui.

7. Bărbatul poate să-ş bată muiarea cu măsură pentru vina ei, macar de are avea şi zapis să nu o bată.

8. Nu să cheamă bărbatul vrăjmaş muerii sale, de o va bate numai o dată. Iară de o va bate de pururea şi de mai multe ori, fără de vină, atunce să dzice că iaste cu vrăjmăşie asupra ei.

9. De-ş va bate neştine muiarea cu pumnul, sau cu palma, nu să cheamă că iaste cu vrăjmăşie asupra ei, de o are bate cât de mult şi de des.

10. Bărbatul poate să-ş pue muiarea în hiară, sau să o închidză, cum are fi în temniţă, numai pentru doaă vine: dece, una iaste cându o va afla făcând preacurvie, iară a dooa când o va găsi că-i face hicleşug să-l omoară; iară dirept alte vine nu va putea, nici să o închidză, nice să o bage în here.”

 

Sursă :

https://tiparituriromanesti.wordpress.com/tag/pravila-lui-vasile-lupu/

imagini: www.dacoromanica.ro

01/03/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Miron Costin, Cronica țărilor Moldovei și Munteniei, 1677 (cu un dicționar latin-român)

 

 

 

 
 

  Marele cărturar  moldovean Miron Costin (n. 30 martie 1633 – 1691), a fost fiul hatmanului Iancu Costin şi al Saftei, din cunoscuta familie de boieri a Movileştilor .

A fost un mare reprezentant al culturii româneşti din secolul al XVII-lea, un om de o aleasă cultură si  un adevărat poliglot, posedând în aceeaşi măsură limbile română, polonă, ucraineană, slavă veche şi latină.

Îndeplinind multe funcţii pe lângă domnii moldoveni, M. Costin a fost martor şi în acelaşi timp participant, la multe evenimente din istoria Ţării Moldovei, pe care în mare parte le-a reflectat în cronica sa.

Miron  Costin a lăsat posterităţii o bogată moştenire spirituală …

Principala sa operă este “Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron-voda  încoace de unde este părăsit de Ureche , vornicul de Ţara de Jos, scos de Miron Costin, vornicul de Ţara de Jos, în oraş Iaş, în anul de la zidirea lumii 7183, iar de la naşterea mîntuitorului lumii Iisus Hristos, 1675 meseţă …dni“.

O altă remarcabila  lucrare a sa este “Cronica Moldovei şi a Munteniei“, scrisă în 1677.

In ultimii ani de viaţă, Miron Costin a lucrat la opera sa  intitulata “De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor“.

Erudit, cunoscător de limbi străine și conștient de rolul culturii în evoluția statelor, Costin a trecut în eternitate lăsând posterității o operă valoroasă atât din perspectivă istorică, documentară, cât și din punct de vedere literar.

Activitatea dregătorului, a diplomatului ce se remarcă prin patriotism și ură împotriva asupritorilor nației sale, cunoașterea tuturor aspectelor politicii din vremea sa, experiența luptătorului s-au împletit cu preocupările cărturarului, ale istoricului devotat pământului strămoșesc și ale scriitorului deschizător de drumuri în literatura română

 

Blogul Tipărituri Româneşti (https://tiparituriromanesti.wordpress.com), 

având ca sursă: polona.plredă un fragment din lucrarea „Miron Costin, Cronica țărilor Moldovei și Munteniei, 1677 (cu un dicționar latin-român)” 

Traducerea după: Miron Costin, Opere alese, București, 1966

 

 

 

 

miron-costin-cronica-polona-1miron-costin-cronica-polona-2

 

„Despre limba volohă sau rumânească

Cea mai strălucită dovadă a acestui popor, de unde se trage, este limba lui, care este adevărată latină, stricată, ca și italiana. Am avut un ban de aramă găsit în pământ lîngă Roman, pe care erau foarte lămurite cuvintele acestea: hereditas romana, iar acum moldovenii numesc hereditas – herghelie, așa s-a stricat acea limbă în vremea îndelungată, care ce nu schimbă și nu strică pe lume?

Totuși, întreaga temelie a vorbirii și până astăzi se ține pe limba latină, și o parte din cuvinte stau neschimbate nici măcar cu o literă.

Cea mai mare parte însă a cuvintelor este la fel sau la început, sau la mijloc, sau la sfârșitul cuvântului; o parte însă mai mică, și substantive și verbe, au în sine împrumuturi din toate limbile vecine, dar mai mult din cea slavă, iar mai puțin din limbile ungurească și turcească. Înfățișez și o probă a acestei limbi:

 

 

 

 

 

miron-costin-cronica-polona-3

 

 

 

Substantive:

homo – omul
sanguis – syndzie (sânge)
caput – capul
mens – mynte
frons – frunte
scientia – szcynca (șțiința)
supercilia – sprinczene (sprâncene)
oculus – okiul
nasus – nasul
facies – faca (fața)
ora – gura
bacia – budza
lingua – limba
dentes – dincy (dinți)
mustax – mustaca (mustața)
barba – barba
pectus – pieptul
anima – inima”

17/02/2017 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: