OMENIREA ESTE ÎN CĂUTAREA ALTOR TIPURI DE IMPERII

Încă de de la începutul istoriei omenirii, până în zilele noastre, în lume au existat imperii.

Astăzi, o mare parte a planetei, inclusiv noi, suntem în cătarea altor tipuri de imperii: Marile corporații, imperiile mascate ale noilor vremuri.

Așa cum probabil știți, există corporații care sunt mult mai puternice financiar sau ca influență globală decât o țară ca România. Adică societăți comerciale cu cifre de afaceri mult mai mari decât PIB-ul României și cu pârghii de influență în diverse guverne, de pe toată planeta.

De altfel, orice observator inteligent a înțeles deja că o parte dintre legile care se votează la noi sau în alte țări, au o formă și un conținut menit să servească interesele corporatiste, iar corporațiile acumulează tot mai multe active pe toată planeta, în detrimentul națiunilor lumii.

O consecință a acestor vremuri dominate de acest tip de imperialism, este faptul că România, o țară foarte bogată, cu resurse mari de orice fel și cu un potențial turistic de poveste, are datorii imense și tot mai puține active care să îi aducă profit.

Asta înseamnă că, în acest ritm, nu vom putea plăti niciodată datoria externă, care va tot crește și, probabil, ne vom pierde chiar și puțina suveranitate pe care o mai avem.

Forbes: O poveste despre patru imperii/ Ce au reușit Marea Britanie, Franța și Spania și de ce a eșuat Rusia?

O analiză semnată de Frank Lavin, pentru Forbes

Imperiile britanic, francez și spaniol au dispărut, toate trei, iar aceste puteri imperiale istorice care au marcat istoria ultimei jumătăți de mileniu s-au împăcat de mult cu această evoluție, chiar dacă i s-ar fi putut opune, în timp ce aceasta se derula.

Deși pierderea imperiului a fost uneori dureroasă, iar retragerea uneori dezordonată (sau sângeroasă), a existat o dezlegare reușită, chiar dacă a fost nevoie de decenii pentru a fi implementată.

Spania a trebuit să se împace cu Simon Bolivar și cu sentimentul crescând al națiunii în America Latină.

Franța a experimentat aceeași mișcare anticolonială, cel mai puternic în Vietnam și Algeria. Marea Britanie și-a dat seama, după cel de-al Doilea Război Mondial, că imperiul nu mai era sustenabil sau convenabil, iar retragerea cu demnitate a fost cea mai bună cale.

Și sfârșitul imperiului s-a dovedit a fi cel mai bun nu doar pentru fostele colonii, ci și pentru fostele puteri coloniale.

Cu unele excepții, toate cele trei țări se bucură de relații pozitive și chiar ocazional de bunăvoință cu fostele lor posesiuni imperiale.

Nu s-a pus niciodată în colonii prea mult întrebarea dacă Londra, Paris și Madrid au ceva de oferit pentru o relație, dar alte considerații precum suveranitatea și autonomia au contat mai mult. Conducătorii coloniali au avut resentimente, dar cu independența și cu puțin timp, majoritatea țărilor au fost fericite să negocieze cu fosta putere colonială.

Commonwealth-ul se mândrește cu 54 de membri, Organizația Internațională a Francofoniei are 88 de membri.

Și Spania are relații constante cu alte douăzeci de țări vorbitoare de spaniolă, pe chestiuni variind de la politica de vârf, la fotbal.

Cu alte cuvinte, țările apreciază aceste relații istorice, dacă pot discuta cu puterea colonială, în propriile lor condiții.

Dacă sunt tratate cu respect, dacă sunt autentice consultările, poate exista o utilitate considerabilă în aceste organisme – atât pentru fostele colonii, cât și pentru fosta putere colonială. Argumentul meu nu este că aceste trei puteri au fost fără vină. Argumentul meu este că s-au împăcat cu greșelile lor.

Foto:

Foto:Soldați rușiîn Piața Roșie din Moscova. MLADEN ANTONOV/AFP 

De ce a urmat Rusia o cale atât de diferită în călătoria către o lume post-imperială? Când Uniunea Sovietică s-a prăbușit și națiunile din acel imperiu sovietic au fost libere să facă alegeri, multe dintre ele au manifestat o dorință puternică de a evita legăturile strânse cu Moscova.

Niciunul dintre cei șase aliați ai Uniunii Sovietice, națiunile din Tratatul de la Varșovia – Bulgaria, Cehoslovacia, Germania de Est, Ungaria, Polonia și România (Albania s-a retras în 1968) – nu a ales să mențină un tratat militar cu Moscova.

Această respingere generală trebuie să fi fost greu de acceptat pentru Moscova. La urma urmei, Uniunea Sovietică a furnizat toate antrenamentele și armament acestor țări, zeci de ani, dar pare să fi eșuat în cultivarea de prietenii sau a unei relații de durată.

Germania de Est a fost absorbită pașnic în Germania de Vest, iar toate celelalte națiuni din fostul Pact de la Varșovia s-au alăturat NATO între 1999 și 2009.

Acest model s-a repetat în afara Pactului de la Varșovia, întrucât trei foști membri ai Uniunii Sovietice s-au înscris și ei în NATO: Lituania, Letonia și Estonia.

Cu toate acestea, Rusia nu a eșuat complet. A stabilit propria sa alianță, Organizația Tratatului de Securitate Colectivă, prin care alte cinci țări (Belarus, Armenia, Kazahstan, Kârgâzstan și Tadjikistan) s-au alăturat Rusiei într-un pact de securitate reciprocă.

De ce în general Marea Britanie, Franța și Spania au reușit, iar Rusia, în general, a eșuat în relațiile post-coloniale? Unii susținători ai lui Putin încearcă să susțină că acest colaps s-a datorat provocărilor SUA sau altor intenții de rău augur.

Permiteți-mi să ofer câteva explicații alternative.

În primul rând, imperialismul este atât o atitudine, cât și o structură politică. Franța, Marea Britanie și Spania au oferit scuze și ajutor fostelor lor colonii. Rusia respinge orice greșeală și, în ceea ce privește Polonia, de exemplu, afirmă că subjugarea ei a fost pe cât de necesară, pe atât de binevenită.

În al doilea rând vine experiența internă cu societăți deschise și sisteme politice deschise. Marea Britanie, Spania și Franța se laudă cu democrații înfloritoare, cu libertăți larg stabilite. Aceste țări se simt confortabil cu diferențele de opinie și au obrazul gros atunci când întâmpină divergențe. Rusia, din păcate, a devenit mai puțin tolerantă și mai puțin deschisă pe plan intern, sub Putin. Nu ar trebui să fie o surpriză că are o viziune mai puțin tolerantă față de criticile venite din fostele sale colonii.

În al treilea rând e incompetența soft power. Rusia are un număr extraordinar de mari maeștri de șah și ingineri de talie mondială. De ce nu oferă propria sa bursă Rhodes pentru ingineri? Unde este programul său Fulbright pentru matematică?

Rusia a avut relații comerciale dominante cu fostele sale colonii. SUA au oferit privilegii comerciale unilaterale națiunilor din Caraibe. Unde este Inițiativa Rusiei de tipul celei din Bazinul Caraibelor, pentru Europa de Est și Asia Centrală?

În sfârșit, e conducerea personală. Harold Wilson a scris despre „Vântul schimbării” și a reușit să scoată Marea Britanie din colonialismul din Africa, iar De Gaulle și-a pus președinția – și viața – la bătaie pentru a realiza retragerea Franței din Algeria.

Acești doi oameni de stat știau că ceea ce făcea ca o Mare Putere să fie „mare” nu era atât afirmarea puterii, cât controlul puterii.

Vedem că toate acestea se desfășoară, din păcate, în Ucraina. Rusia pare incapabilă să se împace cu sfârșitul imperiului, incapabilă să încerce să ajungă la o relație de egalitate cu fostele sale colonii și încă susține miturile imperiale potrivit cărora ar fi fost bine primită în teritoriile pe care le-a ocupat. Rusia are nevoie de un de Gaulle. Are un Bonaparte.

sursa: Forbes (traducere: Rador/ C. Zaharia)

Publicitate

RUȘII AU UN PROVERB ÎNȚELEPT: ”oricât l-ai hrăni pe lup, el tot spre pădure se uită”!

… Cu prilejul Zilei Independenței R.Moldova, Televiziunea M-1 a readus în atenția publicului de peste Prut, Marea Adunare Națională din 27 august 1991.

Jurnalistul Constantin Tănase scrie în prestigioasa publicație de la Chișinău https://timpul.md:

”Mi se pare incredibil faptul că, deși de atunci au trecut 31 de ani, încă nu putem spune tot adevărul despre ceea ce s-a întâmplat atunci și ceea ce se întâmplă acum cu noi, cu R. Moldova.

Camerele de luat vederi au fixat pentru istorie – iar acest fapt nu mai poate fi negat și speculat politic -, marea de oameni care fremăta în Piața Marii Adunări Naționale și se revărsa în spațiile adiacente.

Când comentatorii de astăzi constată emoționați că în acea zi în Piață se adunase toată Moldova matură, ei nu exagerează prea mult. Un lucru însă nu precizează aceștia și anume care Moldovă se adunase în acea zi în centrul Chișinăului, fiindcă atunci, ca și acum, există mai multe Moldove”…

Măcar în ceasul al doisprezecelea trebuie să spunem lucrurilor pe nume: în acea zi de 27 august 1991 în centrul Chișinăului ieșise Moldova moldovenească (românească) și democratică (anticomunistă și antisovietică).

Cealaltă Moldovă – Moldova rusească (a minorităților naționale) și comunistă stătea închisă în case, cu obloanele trase, de frică și de ură.

De ură față de ”moldovenii proști” care îndrăzneau să-și ceară niștre drepturi și de frică, frică aproape irațională, că își vor pierde privilegiile și statutul politic special de frate mai mare.

În acea zi (zile) minoritățile naționale, cele care și astăzi își revendică un statut special și îi scriu scrisori lui Putin, ca să le apere drepturile, nu au fost cu noi în Piața Marii Adunări Naționale, nu au strigat împreună cu noi ”Libertate!” și ”Independență!”, nu au cerut statalitate…

Nici până în acea zi minoritățile nu au participat la mitingurile anticomuniste, nu s-au culcat sub tancuri, cerând indpendență.

Dimpotrivă, atunci minoritățile erau împotriva independenței și statalității R. Moldova, ei se adunau sub ”pavilionul” Interfrontului rusesc și încercau să-i blocheze pe moldoveni, să nu iasă în Piață.

Astfel, minoritățile nu au fost alături de noi, de moldoveni, în nici una dintre revendicările înaintate – suveranitate, independență, limbă, alfabet, tricolor, monedă și armată națională, sărbători naționale, stabilirea orei locale etc..

Unii dintre aceia care azi apar pe la unele televiziuni pe post de analiști politici independenți, patrioți și stataliști, în acea zi nu erau cu noi, ci în împotriva noastră, în tabăra adversă.

Cei care atunci ne numeau ”turmă”, ”țipălăi”, ”extremiști” și cereau să fim băgați în pușcării pentru ”manifestări antisovietice”, astăzi ne numesc ”unioniști” și ”antistataliști” și cer, în cel mai bun caz, expulzarea noastră în ”România voastră”.

Mai simplu vorbind, minoritățile, au preluat sub același ”drapel” rusesc și comunist, principalele lozinci de atunci ale moldovenilor, ca să ne închidă gura. Frica și ura foștilor interfrontiști față de noi nu s-au stins. Dimpotivă.

Fostul ambasador al R. Molodva în România, Emilian Ciobu, a constatat o legitate: cozile ”noastre” de topor întotdeauna s-au bucurat de atenția presei rusești, ele întotdeauna au servit intereselor rusești.

Astăzi drumul R. Moldova spre Europa e barat tot de ei. Deși au trecut 21 de ani de atunci, ei nu au devenit parte integrantă a R. Moldova…

Rușii au un proverb înțelept: ”oricât l-ai hrăni pe lup, el tot spre pădure se uită”!

Nu vi se pare că anume asta se întâmplă și cu minoritățile din R. Moldova?

Preşedintele Senatului României consideră că oficialii şi ambasadorii străini ar trebui să fie mai rezervaţi când comentează despre România

 

 

 

 

Presedintele Senatului, Calin Popescu-Tariceanu, a declarat ieri seara, la Antena 3, că oficialii şi ambasadorii străini ar trebui sa fie mai rezervati cand critica ceea ce se întamplă în România, relatează Agerpres.

„Atitudini ale unor ambasade la Bucuresti sau chiar ale unor oficiali straini se intampla pentru ca ei vor merge atat de departe cat li se va permite. Daca in ultimii ani in Romania nimeni nu i-a atras atentia ambasadorului x sau y: „Vedeti ca v-ati depasit limitele mandatului!” (…) Daca nu i-a spus nimeni si a vazut ca o data, de doua ori merge, se simte liber sa faca in continuare. Este ridicol. Vine presedintele Franţei, pentru care am tot respectul şi aşteptări foarte mari pentru că eu vreau sa reuşească să readucă  Franţa la un nivel care să poată să contribuie la funcţionarea motorului european cu doi cilindri – Franţa si Germania, vine la noi şi pledează (…) şi când se intoarce in Franţa are alt discurs. (…) Există totuşi o minimă decenţă. Nu vii în alta parte şi incepi să dai lecţii.

Uita-te la tine, în ograda proprie, şi fii putin mai rezervat. Dar nu e valabil numai pentru Franţa. E valabil şi pentru celelalte ţări care am vazut ca s-au grăbit”, a afirmat luni seara Tariceanu, la Antena 3.

El a susţinut ca unii ambasadori străini au criticat legile Justiţiei, fără ca acestea sa fie publicate sau să ajungă la forma finală.

„Semnarea de catre cei sapte ambasadori a acelei scrisori cu sfaturi, mie mi-a demonstrat un lucru, pentru ca am vazut ca au replicat foarte prompt: „Avem si noi serviciile noastre de traduceri!”.

Aveti servicii de traduceri? Inseamna ca sunteti la curent cu ceea ce s-a legiferat. Nu aveau cum sa fie la curent cu ceea ce s-a legiferat pentru ca nu erau publicate (n.r. legile Justitiei) si nu sunt in forma definitiva.

Când este sesizată Curtea Constituţională ele mai pot suferi modificari. Atunci cum te pronunţi, cum te antepronunţi? Pe ce bază?

Care nu ma duce decât la o concluzie: ca este o atitudine rau-voitoare. (…) Nu vad unde e problema. Se pune sub semnul intrebarii suveranitatea Parlamentului in elaborarea legilor? In alte tari nu am auzit asa ceva”, a mai spus politicianul român.

Tăriceanu nu a fost acum pentru prima dată critic la adresa unor ambasadori străini. Ne amintim că în urmă cu doar câteva luni, în septembrie 2017, acesta se declara profund dezamăgit de atitudinea ambasadei americane şi în general a ambasadorilor străini la Bucureşti:

„În România s-a creat un sistem paralel de putere”, a spus Tăriceanu, care a mai afirmat că anumite „forțe încearcă cu disperare să-și păstreze pozițiile obținute în ultimii zece ani”.

„Sigur că nu pot să nu fac o referire directă la atitudinea unor ambasade și ambasadori. Mă surprinde și mă dezamăgește profund atitudinea ambasadei americane, pentru că și eu, ca și alți români, am privit cu admirație și la o Americă care este prin esență țara libertăților. Dacă un demnitar român ar promova o firma românească ar fi imediat acuzat, bineînţeles, de trafic de influenţă.

Dar ambasadele străine au văzut că nu există aliat mai bun în acest demers al lor de a-şi promova firmele şi interesele lor decât DNA-ul. Ei nu mai au nevoie să mai facă altceva decât să vină pe această piaţă în care toate firmele româneşti au fost decapitate, toţi au fost trimişi la plimbare, nu mai există o firma importantă de lucrări publice românească, toate contractele de lucrări publice sunt câştigate de firmele străine”, a declarat preşedintele Senatului României.

https://www.antena3.ro/politica/calin-popescu-tariceanu-mesaj-categoric-pentru-ambasadorii-straini-la-bucuresti-sa-se-uite-in-451937.html

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/c-p-tariceanu-ma-dezamageste-profund-atitudinea-ambasadei-americane-787182