CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

SUPERSPIOANELE KGB- ULUI

A murit una dintre cele mai celebre spioane a Rusiei 

 

 

  Nu se cunoaste ca alte servicii secrete sa fi acordat o mai mare atentie resurselor si retelelor informative umane, asa cum au facut-o cele sovietice.

Se estimeaza ca la jumatatea anilor ’70 numai personalul K.G.B.-ului însuma circa 500000 de oameni, fara efectivele trupelor de graniceri (aproximativ 300000) si trupele speciale (circa 120000). Agentura K.G.B.ului, interna si externa, se estima a se cifra la un milion de informatori.


Rusii au practicat o recompensare generoasa a agenturii externe, îndeosebi a celei recrutate în interiorul serviciilor adverse, Fondurile destinate platii agenturii nu au putut fi estimate nici macar aproximativ deoarece si cele ale organizatiei în ansamblu au fost apreciate între 3 si 20 de miliarde de dolari. În mod firesc, baza informatiilor era asigurata de agentura formata din barbati.


Serviciile secrete sovietice au dat asa cum s-a mentionat si anterior o importanta cu totul speciala agentilor feminini. Pentru a nu atrage atentia ele aveau, de regula, profesii dintre cele mai modeste. Galeria femeilor spion în solda K.G.B.-ului este formata si din cele care au devenit celebre în urma descoperirii si arestarii lor. Din aceasta categorie de celebritati feminine ale spionajului sovietic fac parte:

 

 

– Contabila Gerda Scroder din München, pe numele ei adevarat Sofia Anatolievna Kuzmin, care a fost implantata ilegal în R.F. Germania, cu scopul de a conduce o retea de spionaj cu ramificatia în Frankfurt, Hamburg, Stuttgart, Berlin si alte orase importante.
Pâna la descoperirea retelei, la Moscova au fost transmise cantitati importante de informatii microfilmate si sub forma micropunctelor.

 

– Ospatarita Paula Huber dintr-un restaurant elvetian frecventat îndeosebi de bancheri si oameni de afaceri, care a condus o retea de 27 de informatori în slujba Moscovei, asigurând si sistemul de legatura cu centrala cu ajutorul unor mijloace de comunicare radio, ce nu au putut fi interceptate. Reteaua a fost arestata.

 

– Frumoasa guvernanta Kioni din Tokio, care timp de opt ani a furnizat informatii privind apararea strategica a Japoniei si rezultate ale cercetarilor stiintifice. Ea a fost arestata împreuna cu întreaga retea, alcatuita din 28 de agenti si informatori, succesul contraspionajului japonez fiind desavârsit.

 

– „Femeia eterica”, Pamela Mason o secretara din New York, care, sub aparentele unui comportament extrem de comun, a reusit sa devina confidenta unor politicieni, diplomati, oameni de stiinta, militari, adica niste furnizori de informatii valoroase care timp de multi ani au alimentat serviciile secrete sovietice. A fost descoperita de F.B.I. si condamnata.

 

– Coafeza Marlene Kirchner, o refugiata din fosta Germanie de Est, stabilita în R.F. Germania, care a constituit si condus o retea de 200 de agenti si informatori.
Reteaua a fost anihilata. Marlene fiind surprinsa în momentul realizarii unei legaturi impersonale, prin depunerea informatiilor într-o ascunzatoare.

 Elizaveta Mukassei –  UNA DINTRE CELE MAI MARI SPIOANE ALE SOVIETICILOR

QuantcastA format impreuna cu sotul ei un cuplu de spioni legendari ai perioadei sovietice. Decesul Elisavetei Mukassei  a survenit  la un an dupa  cel al sotului ei , mort  in august 2008 la varsta de 101 ani.

Cuplul  de spioni si-a inceput activitatea in anii ’40, in perioada lui Stalin, si s-a incheiat in anii ’70,  in c cei doi  actinand  – sub numele de cod “Zefir” si “Elza” -in  numeroase misiuni de infiltrare, ale caror detalii nu au fost niciodata facute publice, potrivit NewsIn.

“Sub numele de cod fals candide, ei au servit Rusia timp de peste 50 de ani, loial si discret, uneori riscandu-si vietile”, a declarat purtatorul de cuvant al SVR, Serghei Ivanov.

Se stiu  foarte putine lucruri  despre cariera acestei spioane, care  intre  1939-1943 a lucrat la Los Angeles, unde sotul ei era oficial consul adjunct al URSS.

Se mai stie ca  1955, ea a adus la indeplinire  cea mai importanta misiune a sa, potrivit SVR, “activitate de spionaj in circumstante deosebite in strainatate” intr-un stat occidental neidentificat.

 Sotii  Mukassei  s-au intors  la Moscova  abia in 1977.

Surse:9a.m news; Revista Magazin.ro

13/02/2013 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , | Lasă un comentariu

UN SCHIMB DE SPIONI CEL PUTIN CIUDAT

Mascarada schimbului de spioni 

Mascarada schimbului de spioni  

De ce au jucat teatru Rusia si SUA

Mult trambitata afacere de spionaj dintre cele doua mari puteri ale lumii ascunde de fapt esecul unor negocieri, sunt de parere expertii in serviciile de informatii * Kremlinul si-ar fi dorit  in realitate eliberarea megaspionilor Aldrich Ames si Robert Hansen * Atat presa de la Washington, cat si cea de la Moscova se intreaba de ce s-a facut atata tam-tam pentru niste „plevusca” a spionajului

Zece agenti rusi au fost deportati vineri 9 iulie din Statele Unite. Ei au fost pusi intr-un avion cu destinatia Viena, unde s-au intalnit cu un alt avion, in care erau imbarcati cei patru spioni americani destinati schimbului. Rusii au zburat toti spre Moscova, in timp ce americanii s-au impartit in doua destinatii: doi au ajuns in Marea Britanie, doi au zburat spre Washington. Asa a luat sfarsit un episod colorat despre care agentiile de informatii au crezut de cuviinta ca este necesar sa fie cunoscut de opinia publica, cu riscul de a parea o caricatura a situatiilor din timpul zilelor Razboiului Rece.

Majoritatea expertilor si-au exprimat opinia ca ceea ce a fost lasat sa se vada reprezinta doar un fragment al povestii. Debka se intreaba de exemplu de ce Casa Alba a fost informata inca din februarie asupra unui posibil schimb care implica 11 agenti rusi iar capturarea acestora s-a petrecut doar sase luni mai tarziu. Era mult mai normal ca totul sa se desfasoare in spatele usilor inchise: „cartitele” sa fie ridicate in liniste si trimise pe sest la Moscova in schimbul americanilor, fara ca afacerea sa fie facuta publica.

Sursele Debka sustin ca negocierile s-au purtat de fapt cu multe saptamani inainte, daca nu luni, pentru ca Rusia nu a tinut mortis la repatrirea celor 11 „cartite” aflate aproape „in adormire”, ci la doua piese mult mai importante, care chiar au facut rau Americii. Este vorba de spionul Aldrich Ames – prins la mijlocul anilor ’90, cand ajunsese deja ofiter de rang inalt in CIA, care livra KGB-ului cele mai importante secrete ale agentiei americane si de Robert Hansen, de la FBI, care se presupune ca a reluat treaba de unde a fost nevoit sa o abandoneze Ames, de pe pozitia de cel mai important agent ilegal din America. Ambii au fost condamnati la inchisoare pe viata fara posibilitatea de eliberare conditionata.

Serviciile secrete rusesti ridiculizate

Rusia nu a renuntat niciodata la ideea de a-i elibera pe cei doi mega-spioni si a initiat, cel mai probabil, schimbul cu Statele Unite doar pentru acest scop. Refuzul autoritatilor americane de a intra in joc ar putea fi explicatia pentru finalizarea unei afaceri nu prea consistente, care nu este in beneficiul nici al Rusiei, nici al Americii si care pare incheiata in graba, inainte ca relatiile dintre cele doua tari sa aiba si mai mult de suferit.
Conform intelegerii, Moscova a eliberat patru agenti acuzati ca au spionat pentru CIA si MI6: Igor Sutyagin, condamnat la 15 ani de inchisoare, Serghei Skripal, un fost colonel de armata si doi fosti ofiteri ai SVR, urmasul KGB de dupa Razboiul Rece, Alexandr Zaporozhsky si Ghenadi Vasilenko.

Valoarea scazuta in termeni de spionaj a schimbului a permis mediilor occidentale sa ridiculizeze anacronicele serviciile secrete rusesti, blocate in anii ’70, ale caror misiuni de acum nu mai au gloria de odinioara. Washington Times, de exemplu, nu a ratat momentul pentru a comenta malitios la adresa serviciului condus candva de Vladimir Putin, precum si la adresa actualului premier rus in persoana.

Cel mai răsunător scandal de spionaj dintre Rusia şi SUA s-a încheiat în 11 zile, printr-un schimb: Washingtonul i-a eliberat pe cei zece deţinuţi care lucrau pentru serviciile ruseşti, iar Moscova a oferit patru condamnaţi ce au „activat” pentru Occident, scriu ziarele moscovite de sâmbătă, întrebându-se care va fi de acum înainte soarta celor patru cetăţeni, graţiaţi de Kremlin, odată ajunşi în Vest, potrivit Agerpres.

Ciudateniile semnalate de Moskovski Komsomolet

Moskovski Komsomoleţ notează că în acest caz există o serie de ciudăţenii: începând de la personalităţile spionilor (se ascundeau sub chipul unor persoane obişnuite, care nu aveau acces la secrete, duceau o viaţă cât se poate de obişnuită). Relatările despre alfabetul Morse, cerneala invizibilă, pe care le-ar fi utilizat aceştia par scoase din paginile îngălbenite ale cărţilor de aventuri despre război. În secolul nanotehnologiilor, nici spionajul din Zimbabwe nu mai lucrează demult cu asemenea instrumente. Şi chiar dacă deţinuţii şi-au recunoscut vina şi faptul că aparţin SVR /serviciul rus de informaţii externe/ şi şi-au spus numele adevărate, rămâne întrebarea: ce beneficiu puteau aduce pensionari şi casnice serviciilor speciale ruseşti? Şi încă o bizarerie: alegerea persoanelor pentru realizarea schimbului. Uimitor este nu că pe unii spioni îi schimbă cu alţii. Aici totul este clar. Dar de ce anume pe aceştia? Pentru libertatea a zece spioni, Moscova a plătit patru trădători condamnaţi anterior, scrie Moskovski Komsomoleţ, într-un articol intitulat „Cursul de schimb – 10:4”.

Procesul agenţilor ruşi, la tribunalul din Manhattan, a durat 1 oră şi 45 de minute, relatează Kommersant. Acuzaţii, contrar normelor, au fost aşezaţi nu alături de avocaţi, ci separat, în loje pentru juraţi. Unii dintre acuzaţii de spionaj au apărut în cămăşi albastre-închis, iar celorlalţi, în ciuda cătuşelor, li s-a permis să rămână în blugi şi în tricouri. Intrând în sala tribunalului, acuzatul Richard Murphy nu s-a putut abţine să nu zâmbească şi chiar a încercat să comunice prin gesturi cu cineva din public, ridicând două degete în formă de „V”. Ceilalţi arătau liniştiţi, doar acuzata Vicky Pelaez şi-a şters lacrimile pe durata întregului proces.

Komsomolskaia Pravda se întreabă ce soartă vor avea de acum înainte cei patru agenţi trimişi din Rusia. Toţi sunt cetăţeni ruşi, care au lucrat pentru serviciile străine din diferite raţiuni. Şi lor nimeni nu le-a interzis să se întoarcă în patrie. Dmitri Medvedev i-a graţiat, dar nu s-a vorbit şi despre retragerea cetăţeniei ruseşti. Ei se pot întoarce în Rusia, mai devreme sau mai târziu. Acest lucru depinde doar de voinţa lor, remarcă publicaţia.

Schimbul ar imbunatati relatiile celor doua tari

Avionul rusesc Iakolev Iak-42, care transporta cele patru persoane graţiate de Moscova, a aterizat pe aeroportul din Viena aproximativ în acelaşi timp cu avionul Vision Airlines Boeing 767-200 care venea de la New York cu agenţii ruşi. Televiziunile au prezentat imagini cu cele două avioane postate alături pe pistă. Scări acoperite au fost aduse la fiecare avion şi schimbul de agenţi nu a putut fi văzut. Corespondentul BBC la Viena a spus că un schimb realizat pe pistă înseamnă că nimeni nu a intrat oficial în ţară. Anterior, un oficial rus a spus că agenţii ruşi vor ajunge acasă vineri. Un judecător din New York a ordonat ca cei 10 să fie expulzaţi, în schimbul a patru persoane acuzate de spionaj în Statele Unite şi graţiate de preşedintele Dmitri Medvedev, potrivit CBS.

Cei zece agenţi ruşi au pledat „vinovat” la acuzaţia de „complot pentru a acţiona ca un agent neînregistrat pentru o ţară străină”. Acuzaţiile iniţiale de spălare de bani care le fuseseră aduse au fost retrase.

După eliberarea prizonierilor, SUA au declarat că încarcerarea celor zece nu ar fi adus niciun beneficiu ţării, iar prin acest gest au putut fi eliberate persoane care avea sentinţe mari în Rusia, unii dintre ei cu o stare de sănătate precară.

La rândul său, Ministerul de Externe rus a făcut o declaraţie prin care arată că schimbul dintre Serviciile de Informaţii Externe ruseşti şi CIA a fost făcut „în contextul îmbunătăţirii legăturilor dintre SUA şi Rusia”. (S.A.)

10 iulie 2010

Sursa:.agentia.org/

15/07/2010 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Femeile si spionajul.Tradate,deconspirate,deceptionate

Odata cu incheierea Razboiului Rece, ar fi fost de asteptat ca, pe fondul diminuarii confruntarilor informative, sa scada si gradul de implicare a femeilor in activitatile de spionaj. Dar s-a intâmplat oare asta sau „razboiul spioanelor” a continuat?

Cea mai nociva „cârtita”

Atunci când a comparut in fata unui complet de judecata, Ana Belen-Montesa recunoscut ca a spionat pentru Cuba timp de 16 ani, fiind considerata cea mai nociva „cârtita” (agent inflitrat) a regimului de la Havana care a actionat vreodata pe teritoriul Statelor Unite.

 Detinuse functii dintre cele mai importante in cadrul sistemului de securitate al SUA, lucrând inclusiv in cadrul Biroului de Informatii al Departamentului de Justitie.In 1992, devine analist pe „problemele cubaneze” in cadrul acestui organism. Se presupune ca deja fusese racolata de Havana in jurul anului 1986. Investigatiile au aratat ca ea transmisese cubanezilor „detaliile unui program special de acces la informatii legat de sistemul de aparare al Statelor Unite”, care privea modul de colectare a datelor cu ajutorul satelitilor si al agentilor.

De asemenea, ea a dezvaluit identitatile si misiunile unor agenti americani aflati in Cuba sub acoperire.

De fapt, Ana Montes fusese demascata in 2002 si acceptase sa colaboreze cu autoritatile americane, in schimbul unei pedepse de „numai” 25 de ani de inchisoare.

A declarat anchetatorilor ca a spionat doar din convingere, nu pentru profituri materiale:”Cred ca politica Guvernului american fata de Cuba este cruda si nedreapta „.

O agenta motivata

Cele mai active spioane din perioada de dupa incheierea Razboiului Rece (sau a caror activitate a fost facuta cunoscuta in anumite contexte) au apartinut agentiilor civile (CIA, FBI) sau militare ale Statelor Unite.

Connie Huff Allen poate fi considerata una dintre agentele de mare succes ale spionajului militar al Statelor Unite, in cadrul caruia a indeplinit misiuni de o deosebita importanta, ajungând pe trepte superioare ale ierarhiei acestuia si fiind considerata una dintre agentele cele mai motivate. S-a distins mai ales in activitatile de formare & instruire a agentilor, dar a indeplinit si misiuni directe in cadrul operatiunii „Furtuna in desert” din Irak.

Connie Allen a contribuit, in mod concret, la perfectionarea unor tehnici de investigare si interogare in domeniul contraspionajului, coordonând unele dintre cele mai importante misiuni in acest domeniu.

De asemenea, a fost membra a organsimului insarcinat cu teoretizarea activitatilor informative, activând in cadrul Centrului pentru Studii de Contrainformatii si Securitate.

…”tradata”

  

Dar nu toate spioanele care au actionat pentru CIA, chiar, la un moment dat, cu rezultate dintre cele mai bune, s-au considerat, in cele din urma, satisfacute de felul cum au fost tratate de Agentie, ajungându-se, in unele cazuri, la despartiri, „divorturi” de aceasta, uneori spectaculoase.

 

Se parea ca, dupa o cariera de 23 de ani in CIA ca agent acoperit, insotindu-si sotul diplomat in diferite misiuni peste hotare, intre Valerie Plame si Agentie nu putea interveni nici un conflict, mai ales ca ea furnizase informatii deosebit de pretioase privind potentialul atomic al diferitelor state.

Totusi, in 2005, Valerie Plame isi da demisia, caci activitatea sa de agenta, desi secretizata, fusese dezvaluita in presa ca rezultat al faptului ca informase ca Iranul nu poseda, la acea data, armament nuclear, fapt ce nu corespundea intentiilor Administratiei SUA de a interveni, la un moment dat, in aceasta tara care facea parte din „axa raului”.

Valerie Plame se considerase „tradata” chiar de Casa Alba, desi ea facuse „un joc cinstit”, asa cum reiese si din titlul volumului sau de memorii, „Fair Game: My Life as a Spy, My Betrayal by the White House”.

…”deceptionata”

 

O alta agenta CIA care a intrat la un moment dat in conflict cu conducerea CIA a fost Melissa Mahle. De la ea provine informatia dupa care, desi femeile constituiau 40% din personalul Agentiei, doar 17% aveau gradul de ofiteri superiori in cadrul acesteia, ceea ce o face pe Mahle sa se simta „deceptionata”.

Un alt motiv de insatisfactie pentru Mahle, care lucra sub acoperire de arheolog in Orientul Mijlociu, a fost felul in care CIA a actionat in cazul unei persoane implicate in atentatul de la World Trade Center din 1993, identificata de ea, care, in cele din urma, a reusit sa scape.

Mahle face cunoscute aceste puncte de vedere in volumul „Denial and Deception: An Insider’s View of the CIA from Iran-Contra to 9/11”, aparut in 2004. Urmarea: CIA ii cere sa demisioneze, caci ea ar fi facut publice informatii clasificate din interiorul Agentiei.

…”deconspirata”

 Se parea ca Lindsay Moranera destinata unei cariere de succes in cadrul CIA. Intrase in Agentie din convingere si urmase un program de pregatire foarte intens. In 1998, ea a fost trimisa in Macedonia, sub acoperire diplomatica, unde a cunoscut toate avatarurile prin care trece un spion, fara viata personala si pusa mereu in situatia sa se ascunda fata de cei in mijlocul carora traia.

Se pare ca aceasta experienta a fost decisiva, caci, dupa numai cinci ani de activitate ca agenta, Moran demisioneaza in 2003. Mai mult decât atât, in anul urmator, publica o carte, „Blowing My Cover – My Life as a CIA Spy (Deconspirarea – Viata mea ca spion CIA)”, despre dezamagirile sale ca spioana, comparându-si conditia cu aceea a prostituatelor: „Nu imi facea placere sa scormonesc in vietile oamenilor si sa profit de slabiciunile sau de necazurile lor… Este o munca murdara, pentru ca ii minti pe oameni si te folosesti de ei. Asta este realitatea spionajului”.

…”Eroina a spiritului uman”

Publicarea, in 2008, a volumului „Spionul care a incercat sa opreasca un razboi” de catre Katharin Teresa Gun, translatoare in cadrul GCHQ, un organism informativ al Marii Britanii, a stârnit un adevarat scandal, caci aducea in discutie unele activitati ale SUA si ale altor state privind presiunile ce fusesera exercitate asupta unor tari membre ale Consiliului de Securitate ale ONU pentru a le determina sa voteze pentru interventia militara in Irak.

In opinia sa, asemenea actiuni violau drtul international si statutul diplomatic, asa cum era el stipulat in Conventia de la Viena.

De fapt, Gun comparuse, inca in 2004, in fata justitiei, fiind acuzata de a fi violat legislatia privitoare la secretele de stat si de a fi desfasurat actiuni de spionaj, dar o serie de personalitati i-au luat apararea, considerând-o o „eroina a spiritului uman”. In cele din urma, cazul a fost inchis.

 Desigur, Gun nu a reusit sa opreasca Razboiul din Irak, dar actiunea sa râmâne un exemplu in ceea ce priveste necesitatea ca spionajul (fie el si diplomatic) sa nu fie implicat in politica internationala.

Spioane pentru China…

In 2003, Katrina Leung, emigranta din Taiwan si devenita agenta FBI, a fost arestata pentru faptul de a fi transmis informatii clasificate, din domeniul tehnologiei, Republicii Populare Chineze. De fapt, ea fusese identificata inca in 1984 si fusese obligata sa actioneze ca agent dublu. Totusi, contraspionajul american si-a dat seama ca Leung juca doar un „rol”, caci actiona cu prioritate pentru China, având relatii chiar in conducerea partidului comunist. Se pare ca unele informatii le obtinea chiar de la un agent FBI cu care intretinea relatii sentimentale.

Au fost insa identificate si agente care au spionat pentru Taiwan, mai ales dupa ce aceasta tara nu a mai fost recunoscuta de SUA. Este vorba, de exemplu, de Yu Xin Kang, care a fost considerata un „caz tragic”, deoarece fusese silita sa transmita informatii prin constrângere.

…si pentru Orient

Oricât ar parea de ciudat, au existat si agente in SUA care au spionat pentru state din Orientul Mijlociu, considerate adversare dintre cele mai dure ale Statelor Unite.

Astfel, cetateana americana Susan Lindauer a spionat, pentru o recompensa nu prea mare, pentru Irak, in perioada in care la conducere se afla Saddam Hussein, cândva si el agent pentru SUA.

Iar Nadim Prouty Nada a reusit performanta sa se inflitreze atât in CIA, cât si in FBI, transmitând informatii cater catre ramura organizatiei teroriste Hezbollah din Liban.

„Prima doamna a spionajului”

  

Stella Remington

…o numea postul BBC pe Stella Rimington, care a indeplinit cea mai inalta functie in ierahia spionajului: director general al serviciului de informatii britanic MI5. In acelasi timp, ea a „concurat” pentru o alta postura in care se afirmasera doar barbatii, aceea de scriitoare, autoare de romane de spionaj.

 De fapt, Stella Rimington se pregatise pentru aceasta meserie, obtinând, in 1958, diploma in literatura engleza la Universitatea din Edinbourgh, ceea ce nu reusisera alti colegi ai ei spioni.

In 1969, Stella Remington este recrutata de MI5 si avanseaza in ierarhia agentiei, pâna când, in 1991, primul-ministru, John Major, o numeste director al serviciului de informatii MI5, fiind prima femeie din lume care a ocupat un asemenea post.

Dupa retragerea din MI5, Stella Remington se reintoarce la activitatea universitara si debuteaza ca scriitoare la 66 de ani, in 2004, publicându-si memoriile sub titlul „At Risk”.

 Cartea a reprezentat intr-adevar un risc, stârnind un adevarat scandal: Stella Remington este acuzata ca desconspira unele aspecte din activitatea MI5, periclitându-i astfel actiunile.

De fapt, asa cum a declarat, „Mi-am dorit dintotdeauna sa ii ajut pe oameni sa inteleaga mai bine lumea spionajului…. Nu am lucrat 27 de ani pentru a-mi apara tara ca sa ma apuc sa o pun acum in pericol”.
 

In aceasta situatie, nedorind sa renunte la scris, ea se hotâraste sa devina autoare de romane de spionaj, cu personaje fictive, dar care, de fapt, sunt inspirate de unele reale. Seria de romane publicate o face sa devina autoare de succes international in genul „fictiunii de spionaj”, care câstiga tot mai mult teren. Poate ar trebui sa amintim ca titlul ultimului sau roman, publicat in 2009, este „Pericol prezent”.

Zf.ro

02/02/2010 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: