CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

După capturarea sa de către autoritățile de la Chișinău, separatistul transnistrean rus Igor Smirnov declara că: ”Destinul Moldovei este să se unească cu România. Voi aveți aceeași cultură, aceeași istorie, vorbiți aceeași limbă. Vă este predestinat să vă uniți cu România”

 

 

 

 

Igor Nicolaevici Smirnov ( n. 23 octombrie 1941, Petropavlovsk-Kamceatski) este un politician transnistrian de origine rusă, care a îndeplinit funcția de președinte al autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene între anii 1991-2011.

În anul 1987 a fost transferat de către autoritățile sovietice în Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, pentru a ocupa postul de director la întreprinderea de construcții de mașini “Elektromaș” din Tiraspol.

Venit din partea de est a URSS, Smirnov a acceptat serviciul oferit în apropiere de granița de vest a Uniunii. Peste trei ani, Smirnov a ajuns să conducă acest oraș  transnistrean ca președinte al Sovietului Suprem și peste încă un an a ajuns să îndeplinească cea mai înaltă funcție din cadrul auto-proclamatei republici separatiste transnistrene

În vara și toamna anului 1990, Igor Smirnov,  devenit lider la nivel regional, i-a îndemnat pe politicienii și activiștii din Transnistria să militeze pentru independență față de RSS Moldovenească .

Când primul Congres extraordinar al deputaților din Transnistria a înființat o zonă economică cu autoguvernare în iunie 1990, Smirnov a fost ales ca președinte al Consiliului de coordonare însărcinat cu pregătirea proclamării independenței.

Un al doilea congres ținut la 2 septembrie 1990 a proclamat crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești Nistrene (RSSMN), iar deputații l-au ales la 3 septembrie 1990 pe Smirnov ca președinte al Sovietului Suprem Provizoriu al republicii separatiste.

Imediat după proclamarea independenței, separatiștii au început să ia cu asalt sectoarele de poliție și instituțiile guvernamentale în Transnistria, fapte care au culminat într-o luptă îndelungată între poliția și forțele armate moldovenești și separatiștii în apropierea orașului Dubăsari la 2 noiembrie 1990 . La data de 15 noiembrie 1990, liderii separatiști, sprijiniți de formațiuni paramilitare proprii și de trupe ale armatei sovietice, au organizat alegeri legislative pentru „Sovietul Suprem” al “Republicii Sovietice Moldovenești Nistrene”.

La prima sesiune a Sovietului Suprem al RMN desfășurată la 29 noiembrie 1990, Igor Smirnov a fost ”ales” ca președinte al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești Nistrene.  

La data de 19 august 1991, ca urmare a puciului de la Moscova, guvernul RSSMN a proclamat starea de urgență la Tiraspol și Tighina. Gardiștii nistreni patrulau prin orașe, iar drumurile erau  blocate. Liderii RSSMN cereau populației locale să sprijine puciul care are loc la Moscova pentru a menține Uniunea Sovietică. Unii lideri transnistreni, cum ar fi Igor Smirnov și G. Pologov, au fost arestați de către forțele moldovenești, aduși la Chișinău de câțiva luptători ai Frontului Popular, dar au fost eliberați câteva zile mai tâziu de către președintele Mircea Snegur la presiunile Moscovei.  De asemenea, RMN „a amenințat să întrerupă furnizarea de gaz și electricitate către restul Moldovei”.

Operațiunea de capturare a lui Igor Smirnov: „Destinul Moldovei este să se unească cu România”

A fost reținut pentru „dezmembrarea teritorială intenţionată a R. Moldova”, însă o lună mai târziu a fost eliberat, iar cele peste 30 de volume din dosarul penal intentat pe numele său și-au pierdut urma. Chiar și așa, spun cei care l-au arestat și l-au anchetat pe Igor Smirnov, fostul lider separatist nistrean, acesta este pasibili de răspundere penală pentru încercarea de a dezmembra teritoriul R. Moldova.

Același tratament trebuie să-i fie aplicat și actualului „prezident” al așa-zisei republici nistrene, Evghenii Șevciuk. 

„Atunci când a fost arestat la Kiev, toți cei din gașca lui, activiști din Tiraspol, Dubăsari, Bender, au început să se împrăștie, să fugă din Moldova ca niște șobolani. După ce a fost Igor Smirnov, era foarte confuz și primul lucru care ne-a întrebat după arest a fost: ce se va întâmpla cu el.

Nimeni nu știa cum se vor termina lucrurile, dar am rămas șocat să aflu că după ce ne-am pus viețile în pericol pentru a-l captura, a fost eliberat la scurt timp și a rămas nepedepsit până astăzi”, remarcă colonelul în rezervă Chiril Panteleev, pe atunci locotenent colonel de poliție în cadrul MAI, cel care coordonat operațiunea de arestare a lui Igor Smirnov.

 

Misiunea de reținere a demarat la 27 august

 

În dimineața zilei de 27 august 1991, când în Chișinău trebuia să aibă loc Marea Adunare Națională și să fie proclamată Independența R. Moldova, colonelul Panteleev a fost chemat de urgență la ministrul Costaș.

„Era și ziua mea de naștere. Habar nu aveam ce se va întâmpla. La ora 10, de la gardă m-au sunat și mi-au zis să mă prezint imediat la ministrul Costaș. În biroul lui se mai afla lucrătorul de la procuratură, Pavel Lutenco. Acolo dumnealui mi-a dat ordonanța de arest în care era scris că Smirnov a săvârșit crima prevăzută de art. 67 Cod Penal de atunci, a întreprins acțiuni de dezmembrare a teritoriului R. Moldova pentru ce trebuie să fie arestat.

La acel moment, MAI avea informații că Smirnov este plecat la Kiev ca să ceară de la conducerea Ucrainei ca Transnistria să fie primită în componența acesteia ca o republică autonomă separată.

Ca să nu atrag atenția mi-am luat doi carabinieri înarmați, mi-am luat și eu arma din dotare, ne-am urcat în mașină și am plecat în Kiev să-l căutăm”, își amintește colonelul Chiril Panteleev.

Pentru că echipa operativă nu știa unde se ascunde fostul lider nistrean, locotenent- colonelul a apelat la ministrul de Interne al Ucrainei. „Și-n Ucraina atunci erau tulburări în masă. Pe ministru nu l-am găsit, am dat peste prim-viceministrul, general-locotenentul Berdov, care-mi spune: „Fiule, cară-te acasă, că altfel te arestăm”. Am mai avut tentative să le cer ajutorul, dar n-au vrut să mă ajute”, povestește colonelul, subliniind faptul că ulterior, din această cauză, autoritățile ucrainene au intentat un dosar penal pe numele lui și a fost persecutat el și familia lui și a fost pus sub urmărire penală de către Procuratura Generală a Ucrainei.

Smirnov se ascundea la Kiev sub alt nume

În paralel, a demarat lucrul operativ de depistare a lui Smirnov. Astfel s-a luat legătura cu oamenii din Servicii Secrete ale Ucrainei „pe care i-am convins că acest Smirnov este un terorist care vrea să ajungă la președintele Kravciuc, are intenții rele, fiind periculos și pentru Ucraina”, subliniază colonelul Panteleev.

Astfel, l-au identificat pe Smirnov în hotelul „Ucraina”, unde era cazat sub alt nume – Volînski, și că avea pază de corp nu mai puțin de 7-8 oameni, iar „la el veneau unii deputați ai sovietului suprem al Ucrainei care-l consultau și-l pregăteau pentru întâlnirea cu președintele Kravciuc, întâlnire care trebuia să aibă loc a doua zi după ce a fost depistat de polițiștii moldoveni

„Am văzut că-i multă zarvă, am făcut legătura cu generalul Costaș și am cerut să-mi trimită grupa de reținere, mai ales că eu deja eram în vizorul autorităților ucrainene. După sosirea acesteia, am convenit cum va decurge operațiunea de reținere. S-a decis înscenarea apelului de la administrația ucraineană, și când a ieșit din hotel, a fost reținut.

La reținere s-au tras câteva focuri de armă în aer. Și ca să mă asigur că nu se vor lua pe urmele lor, am mai stat la Kiev câteva ore, timp în care am fost urmărit de autoritățile ucrainene.

Între timp, la Kiev a demarat operațiunea „Lacătul”, când a fost dat ordin să fie închise drumurile de ieșire din oraș. Noi, însă, am reușit să schimbăm numerele moldovenești pe cele ucrainene. Ulterior, Smirnov a fost transportat pe alt traseu, pe la Soroca, la Chișinău, și închis în izolatorul poliției orășenești”, povestește colonelul Chiril Panteleev.

Oficial, Moscova susținea arestarea lui Smirnov

Cel care a pregătit ordinul de arest, iar ulterior a instrumentat cazul lui Smirnov, până la eliberare, era fostul anchetator pe cazuri excepționale din cadrul Procuraturii R. Moldova, Pavel Lutenco.

El menționează că procesul penal de atunci a fost intentat nu doar împotriva lui Smirnov, dar împotriva tuturor activiștilor separatiști din Tiraspol. În dosar figurau și alte nume precum Popov, Maracuță, Porojan, Pologov –principalii activiști pentru separarea Tiraspolului. Mai mult, paralel cu factorii de decizie din Tiraspol, în cadrul altui dosar, au fost arestați și liderii din Găgăuzia.

„Era o perioadă foarte complicată. Noi de facto și de iure atunci încă eram în componența URSS și toate structurile statale se supuneau direct Moscovei și fiecare acțiune, inclusiv dosarul lui Smirnov, trebuia coordonat cu Moscova. Dar, cel puțin oficial, n-am avut impedimente, într-adevăr a fost încălcată legea, acțiunile persoanelor în cauză erau îndreptate spre dezmembrarea teritorială a țării și atunci n-a zis nimeni din procuratura uniunii că-i intentat dosar ilegal. Deși era o împotrivire din partea anumitor cercuri din Moscova și Tiraspol care susțineau acțiunile lui Smirnov, făceau greve, blocau șinele de tren, poziția oficială a structurilor statale a URSS era că Smirnov trebuie să fie tras la răspundere”, povestește fostul anchetator, Pavel Lutenco.

Smirnov, confuz și speriat

Cu toate acestea, își amintește Chiril Panteleev, „imediat ce a fost emisă ordonanța de arestare a lui Smirnov, Moscova l-a informat, iar el, împreună cu soția a fugit la Kiev și nu avea intenția să se întoarcă degrabă. Mai mult, când am fost la viceministrul Berdov, mi-a zis: „Fiule, Tiraspolul este pământ ucrainean și noi vouă nu vi-l cedăm”.

După arest, Igor Smirnov a fost transferat la penitenciarul nr. 3 unde a stat până la eliberare. „El era derutat, se afla acolo ca un deținut de rând, stătea cu capul plecat și întotdeauna întreba cu ce o să se termine totul. Printre altele, această întrebare și-o puneau toți, nu doar Smirnov”, remarcă Pavel Lutenco. Potrivit lui, Smirnov a căutat sprijin nu atât în cercurile moscovite, cât în cercurile de la Kiev. Cât s-a aflat la Kiev, a obținut un permis special în arhiva națională a Ucrainei cu scopul de a ridica documentele privind proclamarea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești în cadrul Ucrainei. Ei voiau să pună la baza Transnistriei decizia despre proclamarea RASSM, iar mai târziu Moscova a început deschis să susțină separatiștii.

Unirea cu România, destinul Moldovei

„A stat închis mai mult de-o lună. Cum își motiva acțiunile? Mi-amintesc o declarație de-a lui: „Tovarășe anchetator, destinul Moldovei este să se unească cu România. Voi aveți aceeași cultură, aceeași istorie, vorbiți aceeași limbă. Vă este predestinat să vă uniți cu România și alt drum nu există pentru voi dacă Uniunea Sovietică se prăbușește. Dar cu ce se va alege Transnistria din aceasta? N-are nimic în comun ținutul transnistrean cu România”.

Se vede că l-au înarmat cu argumente, pentru că el nefiind din zonă era departe de istorie, el nu știa nimic despre regiunea asta când a venit din Nijnii Taghil în Moldova”, explică Pavel Lutenco. El remarcă faptul că în paralel se lucra și cu alți activiști.

Pologov – președintele comitetului executiv din Bender, la fel a fost arestat. „Eu l-am interogat tot în acest dosar. El tot era derutat, nu știa ce o să se întâmple mai departe cu el”, spune Pavel Lutenco, după care adaugă: „Dar după o lună și un pic noi am fost nevoiți să-l eliberăm pe Smirnov. Presiuni se exercita asupra conducerii țării.

A sosit în Moldova un grup de deputați ruși care aveau o petiție, prin care cereau conducerii „să găsească o posibilitate” de a-i schimba măsura de reprimare lui Smirnov întru ameliorarea situației. În acest timp erauu deja grupuri de activiști în frunte cu Andreeva, care au început să blocheze căile ferate.

Deputații ruși au spus că ei vor ameliora situația în Tiraspol și în regiune, dacă se va găsi posibilitatea de a-i schimba măsura de reprimare”, afirmă Pavel Lutenco.

În căutarea dosarului dispărut

Potrivit lui, anchetarea a continuat pentru determinarea acțiunilor de dezmembrare a teritoriului. „Pe urmă eu m-am ocupat de alte dosare, iar acesta a rămas în secție. Anul trecut am aflat cu stupoare că dosarul a dispărut”, subliniază fostul anchetator pe cazul dat. Același lucru susține și colonelul Panteleev, care s-a adresat la Procuratură să vadă dosarul lui Smirnov.

„Mi-au zis procurorii: Chiril, nici urmă de dosar nu e și nimeni nu știe cum a dispărut. Dar în arhivă ar trebui să fie registrul, să scrie cui i s-a dat dosarul, cine l-a luat. Chipurile că l-a luat cineva din Securitate și a dispărut. Ori au vândut dosarul, ori l-au nimicit. Dar crima de dezmembrare a teritoriului nu are termen de prescripție. Până în ziua de astăzi republica este dezmembrată, și Șevciuk continuă politica lui Smirnov”, afirmă Panteleev.

Cei doi, Pavel Lutenco și Chiril Panteleev, își exprimă nedumerirea, cum este posibil ca un dosar format din peste 30 de volume să dispară fără ca cineva să știe ce s-a întâmplat. „Dosarul nu era dintr-o pagină, era extrem de voluminos, peste 30 de volume. Toate probele lor de a căuta sprijin la Kiev ca ei să-i susțină, erau în dosar. Din câte am înțeles, din tot dosarul a rămas doar o informație din Penitenciarul nr.3 că el s-a aflat în detenție acolo. În afară de dosarul penal propriu-zis, conform procedurii, atunci era și un dosar de supraveghere, unde se anexau cele mai importante acte procesuale. Și acea ordonanță cu privire la aplicarea măsurii de arest în privința lui Smirnov… am înțeles că și acesta a dispărut”, se arată nedumerit anchetatorul Lutenco.

Despre incompetența autorităților

Mai mult, cu doi ani și ceva în urmă jurnalistul-cercetător Gheorghe Mârzenco a făcut și el tentativa de a găsi dosarul lui Smirnov la Procuratura Generală. „Am găsit altele, dar pentru dosarul lui Smirnov ne-au răspuns că nu există”, spune Mârzenco. El a fost și singurul jurnalist care a obținut o întrevedere cu Smirnov, pentru a stabili un eventual interviu, atunci când acela se afla în penitenciar.

„Eu l-am vizitat pe Smirnov împreună cu Pavel Lutenco la penitenciar. Când am intrat în celulă, el arăta foarte derutat, cu capul plecat, ca unul care se împăca cu situația sa de deținut. Dar când a văzut că-i solicită interviu un jurnalist, a prins la curaj. A zis că ne dă interviu numai alături de televiziunea TSN din Moscova”, a remarcat jurnalistul.

În acest context, Mârzenco a amintit declarația din 2002 a lui Ghenadie Selezniov, președintele Dumei de stat a Rusiei, „Noi v-am organizat războiul din Transnistria, ca voi să nu vă uniți cu România. Să fiți legați tot timpul, cu acțiunile și cu mentalitatea, de zona Nistru, ca să nu vă uniți și nici să vă gândiți la unirea cu România”.

„Uite că ei înțeleg, poate chiar știu bine că R. Moldova trebuie să se unească cu România, dar politicienii din Chișinău se fac a nu auzi asemenea declarații, continuând să se scalde în „independență statală”.

Ce le mai trebuie politicienilor de la conducerea acestei țări să înțeleagă că atâta timp cât nu va fi unirea cu România vor avea la Nistru un conflict declarat de Selezniov, iar atâta timp cât Basarabia nu se va uni cu România, va rămâne hărțuită de toți smirnovii și formuzalii”, a subliniat jurnalistul Gheorghe Mârzenco.

Ce-ar fi fost dacă…

Întrebați fiind, care ar fi fost deznodământul dacă fostul lider nistrean ar fi fost condamnat la închisoare, părerile s-au împărțit. Astfel, fostul anchetator Pavel Lutenco este de părere că „dacă Smirnov rămânea în arest nu avea să schimbe nimic. Dacă a fost plămădită concepția de ruși, un Smirnov putea fi lesne înlocuit, și oricum realizată. Altă chestie e că nu s-a procedat corect, pentru că Smirnov trebuia pedepsit pentru faptele sale. Dar să zicem că dacă ar fi fost el închis, n-am fi avut situația actuală din Transnistria, nu e adevărat. Dacă nu era Smirnov, era altul”, susține anchetatorul.

Pe de altă parte Panteleev consideră că dacă Smirnov ar fi rămas în detenție, lucrurile s-ar fi redresat. „În timp ce Smirnov era arestat, susținătorii lui au început să fugă ca șobolanii. Conducerea R. Moldova trebuia imediat să introducă un plan de măsuri de a contracara orice alte acțiuni de destrămare a teritoriului.

Cum? Trebuia imediat puterea legală să fie declarată și arătată în Tiraspol, în Bender și celelalte localități ale regiunii. A crescut o nouă generație acum, tineret care absolut nu știe nimic. În partea transnistreană s-a dus lucrul ideologic, că peste Nistru sunt români, că ei vor răul transnistrenilor, nu-i adevărat. Trebuie să se ducă un permanent lucru cu populația.

Dar nu se întreprinde nimic. Și atunci ne întrebăm, dacă se mai vrea ca să fie republica împreună, sau să fie lăsat în voia sorții și noi cândva ne-om uni cu România. În primul rând, poporul trebuie să spună dacă vrea sau nu acest lucru, dar nu politicienii de la conducere. Dar în situația când a fost arestat Smirnov și altă conducere, trebuia de reacționat și nu mai aveau chef să vină alții și să ceară teritorii. Iată aceasta este vina cea mare”, subliniază colonelul Panteleev.

Șevciuk și Formuzal, pasibili de închisoare

Gheorghe Mârzenco, de asemenea consideră că „dacă Smirnov nu era în modul acesta banal eliberat, lucrurile ar fi putut decurge altfel. Smirnov a semnat o fițuică că el mai mult nu va face politică și „dacă îmi dați drumul nu mai fac asta”.

Și ceilalți când au văzut fițuica l-au eliberat. Incompetența conducerii a agravat situația și a determinat lanțul de acțiuni incompetente ce au dus la război”, a conchis jurnalistul.

Mai mult, analizând situația actuală din țară, oamenii legii au afirmat că și actualii lideri din stânga Nistrului ori din Găgăuzia pot fi trași la răspundere într-un dosar similar.

„Liber poate fi intentat dosar pentru destrămarea teritorială pe numele lui Șevciuc sau Formuzal și alții care militează pentru separare. Mai mult, nici dosarul lui Smirnov nu este finalizat și poate fi continuat. Dar autoritățile trebuie să răspundă la întrebarea: ne mai trebuie nouă pământul transnistrean? Și dacă da, atunci întreprindeți măsuri, pentru că procesul de dezmembrare se continuă până în ziua de azi. Și trebuie făcute acele acțiuni necesare”, declară colonelul în rezervă, Chiril Panteleev.

El face referire la practica internațională, și se întreabă de ce nu se deschide dosar penal pe numele lui Șevciuk și nu este anunțat în căutare internațională, să nu poată ieși din țară, să fie imediat reținut și adus în fața instanței.

 

 

 

Sursa: 

http://www.  Timpul md.

Ala Coica 

03/03/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

Preoţi ortodocşi din România, R.Moldova, Bulgaria şi alte ţări, antrenaţi de Moscova în acţiuni de propagandă antioccidentală. VIDEO

Moscova folosește preoți ortodocși din România pentru a face propagandă antiamericană 

 

 

Moscova folosește preoți ortodocși din România și Bulgaria pentru a face propagandă antiamericană Kremlinul se folosește de preoţi ortodocşi din România pentru a alimenta protestele împotriva fracturării hidraulice, informeaza televiziunea Digi24, care citează un raport recent prezentat în Congresul American pe tema eforturilor Rusiei de a destabiliza democrațiile europene.

Potrivit sursei citate nu doar în România, dar şi în Bulgaria, Kremlinul s-a folosit de preoţi ortodocşi pentru a alimenta protestele faţă de fracturarea hidraulică, îndreptate împotriva companiei americane Chevron.

Raportul de 206 de pagini, vorbește și despre felul în care Biserica rusă a devenit un instrument al statului şi e folosită pentru promovarea şi legitimarea intereselor Kremlinului.Raportul, intitulat „Atacurile asimetrice ale lui Putin impotriva democratiei in Rusia si in Europa: implicatii pentru securitatea nationala americana”, prezinta pe larg parcursul si metodele lui Vladimir Putin, pe care il acuza, alaturi de regimul lui, de coruptie şi spălare de bani, propaganda, legaturi cu crima organizata si comandarea de asasinate politice.

Capitole ale raportului descriu tentativele rusesti de ingerinţă în diverse procese electorale din Europa prezentând şi recomandări. (hotnews.ro)

Vladimir Putin este calificat drept o ameninţare gravă la adresa Statelor Unite pe care Donald Trump preferă să nu o ia în seamă.

Documentul acuza legaturile dintre Ministerul rus de Externe si Biserica Ortodoxa rusă pentru a promova interesele Kremlinului.

Biserica Ortodoxa rusa se bucură de un sprijin puternic din partea oligarhilor conectaţi la Kremlin, Konstantin Malofeev si Vladimir Yakunin, ambii supuşi sancţiunilor americane.

„In Bulgaria si România, Kremlinul ar fi cooptat preoţi ortodocşi pentru a conduce proteste anti-fracturare hidraulica”, o referire la manifestaţiile impotriva explorării si exploatarii gazelor de şist care au avut loc in 2012 in Romania.

Vârful acestor proteste a fost în 2013, iar mişcarea anti-gaze de şist a avut în centrul ei şi membri ai clerului din Moldova. Ei bine, Moscova şi-a aplicat planul descris prin intermediul Bisericii Ortodoxe Ruse. Asta potrivit unui scenariu, care apare într-unraport al senatorilor democraţi din Statele Unite.

Cercetarea vorbeşte, printre altele, despre felul în care Biserica rusă a devenit un instrument al statului şi e folosită pentru promovarea şi legitimarea intereselor Kremlinului. Totul, pentru reafirmarea noii ordini internaţionale dorite de Vladimir Putin.

Dincolo de felul în care Biserica Ortodoxă Rusă e considerată un agent al haosului rusesc, cum e numit acest război de influenţă, raportul publicat de Comisia pentru Afaceri Externe din Senatul american arată cum amestecul Rusiei în alegerile prezidenţiale din Statele Unite nu e ceva nou.

 

 

El face parte dintr-un tipar vechi de aproape două decenii al regimului Putin de a ataca democraţia şi statul de drept în ţări europene, dar şi în Statele Unite.

Potrivit raportului, în Republica Moldova, preoţi de rang înalt au „lucrat pentru a opri integrarea tarii cu Uniunea Europeana (conducând manifestarile anti-homosexuali si chiar pretinzând că noile pasapoarte biometrice pentru UE sunt satanice deoarece au un cod numeric format din 13 cifre), iar preoţii din Muntenegru au condus eforturile pentru a impiedica aderarea tarii la NATO”.

 

preot

 

În total, raportul detaliază atacurile ruseşti din 19 ţări. E vorba de exemplu, de campanii de dezinformare, atacuri cibernetice, finanţarea de mişcări politice de extremă dreapta sau de folosirea resurselor energetice drept armă politică.

Sunt ameninţări care se văd şi la Bucureşti.

Ministrul român de Externe a avertizat chiar în urmă cu câteva zile că statele şi societăţile din regiunea noastră sunt un „poligon de încercare” al Rusiei, care foloseşte toate aceste tactici hibride şi accentuează astfel, o spirală a instabilităţii regionale.

Încă în 2014 au fost date declaraţii la nivelul cel mai înalt al NATO potrivit cărora:

„Am intalnit aliaţi care pot confirma că Rusia, ca parte a sofisticatelor sale operaţiuni de informare si dezinformare, s-a implicat activ impreuna cu asa-numitele organizaţii neguvernamentale – acele organizatii de mediu ce duc campanii impotriva gazelor de sist – pentru a mentine dependenta Europei de importurile de gaz rusesc. ”

Uniunea Europeană şi NATO, precum şi organizaţii nonguvernamentale au luat măsuri pentru contracararea campaniilor ruse în scopul dezinformării în România, Polonia şi ţările baltice, iar Bucureştiul a exprimat preocupare privind dependenţa energetică de Rusia, arată un raport al Congresului SUA.

„În urmă cu peste 20 de ani, Vladimir Putin a obţinut şi a consolidat puterea prin exploatarea practicilor de şantaj, temerilor de terorism şi război. Începând de atunci, liderul rus a combinat aventurismul militar şi agresiunile în străinătate cu propaganda şi actele de reprimare politică la nivel intern, pentru a convinge publicul intern că va restabili măreţia şi poziţia respectabilă a Rusiei pe scena mondială.

Vladimir Putin a oferit putere serviciilor de securitate şi le-a folosit pentru a-şi consolida controlul la nivel politic, social şi economic (…)”, se arată în raportul intitulat „Atacul asimetric al lui Vladimir Putin asupra democraţiei în Rusia şi Europa: Implicaţiile pentru siguranţa naţională a SUA”, elaborat de membri democraţi ai Comisiei pentru Relaţii Externe din Senatul SUA.

Sistemele democratice precum Statele Unite şi naţiunile din Europa sunt considerate provocări de către Vladimir Putin, din cauza sancţiunilor adoptate contra Rusiei, deoarece „sunt alternative atrăgătoare la sistemul său corupt şi infracţional” şi pentru că ţările care au guvernare transparentă, stat de drept şi presă liberă rezistă mai bine corupţiei răspândite în afara graniţelor Rusiei, precizează raportul.

„Prin urmare, Vladimir Putin a fixat ca o prioritate a regimului său atacarea democraţiilor din Europa şi SUA şi subminarea alianţei transatlantice de care depind de peste 70 de ani pacea şi prosperitatea Europei. Liderul rus a utilizat serviciile de securitate, presa, companii publice şi private, grupuri de crimă organizată, organizaţii sociale şi religioase pentru dezinformare, influenţarea alegerilor, alimentarea corupţiei, ameninţarea securităţii energetice (…)”, se arată în document.

Raportul constată că Uniunea Europeană şi NATO au luat măsuri pentru contracararea ingerinţelor Rusiei. „Şi unele organizaţii nonguvernamentale şi institute de cercetare au lansat programe regionale pentru contracararea dezinformării. (…)”. Un efort de acest gen este „Iniţiativa de Informare privind Instrumentele utilizate în Conflicte, administrată de Centrul pentru Analizarea Politicilor Europene (Center for European Policy Analysis – CEPA), un institut american care are filiale în Europa. Programul monitorizează conţinutul şi tehnicile pentru dezinformare folosite asupra Belarusului, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei şi României. În afara monitorizării, Iniţiativa oferă asistenţă liderilor politici pentru dezvoltarea de strategii în scopul contracarării dezinformării”, se arată în raport.

„Ţări europene au exprimat opoziţie puternică faţă de proiectul Gazoductului Nord Stream 2, care ar putea face Europa mai dependentă de resursele energetice ruse şi ar diminua semnificativ veniturile obţinute de instituţiile guvernamentale din Ucraina prin taxele de tranzit pe teritoriul ucrainean.

În vara anului 2016, liderii din Croaţia, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia şi România i-au trimis o scrisoare preşedintelui Comisiei Europene în care exprimau preocupare că proiectul gazoductului Nord Stream 2 ar putea genera «consecinţe geopolitice destabilizatoare» şi ar «prezenta anumite riscuri privind securitatea energetică», în special prin creşterea dependenţei ţărilor central şi est-europene de gazul rusesc”, subliniază raportul.

 

 

 

 

 

SURSE: 

https://www.flux24.ro/raport-al-unor-senatori-democrati-americani-rusia-a-folosit-preoti-din-romania/

https://www.ziarulnational.md/moscova-foloseste-preoti-ortodocsi-din-romania-si-bulgaria-pentru-a-face-propaganda-antiamericana/

https://www.europalibera.org/a/28968583.html

https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/raport-american-preoti-ortodocsi-romani-a-lucreazaa-pentru-vladimir-putin–179573.html

12/01/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Preşedintele slugă rusească – Igor Dodon, afirmă că enorma datorie de 6 miliarde de dolari a separatiştilor transnistreni la Gazprom, ar fi parte a datoriei totale a Repubicii Moldova ! VIDEO

 

 

 

 

Gigantul rus Gazprom susţine că datoriile de miliarde dolari acumulate de Transnistria sunt ale R.Moldova

Republica Moldova rămâne dependentă energetic de Federația Rusă, iar scandalurile din ultimii ani de la Moldovagaz au demonstrat că există şi interese din interiorul R.Moldova în legătură cu profitul pe care îl aduce gazul rusesc.

Recent, gigantul rus al gazelor naturale, Gazprom, a anunțat că Arbitrajul Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț din Federația Rus, a satisfăcut încă în luna august 2017, o nouă cerere a sa privind încasarea a unei noi datorii de 768,7 milioane de dolari de la Moldovagaz. 

Potrivit raportului  Gazprom pentru trimestrul trei din anul 2017,  datoria R.Moldova cumulează costurile aferente gazului natural care a fost livrat încă în anul 2014. 

După cum scrie publicaţia mold-street.com, aceasta este deja a 12-a decizie în favoarea Gazprom adoptată de instanţa de arbitraj de la Moscova în ultimul deceniu. 

Datoriile față de Gazprom, au ajuns astăzi la 6,5 miliarde de dolari şi includ cele 1,1 miliarde de dolari acumulate până în anul 2006, şi care au fost cesionate de Gazprom firmei Faktoring-Finance.

Din această sumă practic doar 5-10% sunt restanțe ale Chișinăului. Restul sunt datorii acumulate de regiunea transnistreană, care din anul 2006 nu achită nici-un ban pentru gazulmetanul livrat de Gazprom. Singurele costuri sunt cele pentru pomparea gazelor ce tranzitează regiunea.

Gazprom deține 50% din întreprinderea mixtă moldo-rusă Moldovagaz, 35,33% revenindu-i Guvernul Moldovei, 13,44% – administrației de la Tiraspol, iar restul de 1,23% unor mici acționari. Actualmente, concernul rus este practic unicul furnizor de gaze naturale în țară, livrând Republicii Moldova în 2016 aproximativ trei miliarde metri cubi de gaze.

Această afacere a fost mereu profitabilă, deoarece R. Moldova nu are alternativă, iar din cauza neînțelegerilor cu Tiraspolul, dar și a nenumăratelor greșeli manageriale, începând cu 1992, Chișinăul a început să acumuleze datorii față de Gazprom, care au ajuns astăzi la 6,5 miliarde de dolari.

Aceste datorii au fost mereu un măr al discordiei și un instrument de șantaj pe care concernul rus îl folosea ca să-și menţină monopolul.

Subiectul datoriei istorice a revenit în discuție la începutul anului, când președintele R. Moldova, Igor Dodon, aflat în vizită oficială la Moscova, s-a întâlnit cu Vladimir Putin și cu șeful Gazprom, Alexei Miller. Atunci, Dodon a spus că Chișinăul are pregătită o schemă de restructurare a datoriei la gaz. După aceea subiectul a mai fost abordat în cadrul vizitei la Chișinău a șefului adjunct al Gazprom, Valerii Golubev.

Potrivit propunerii, Moldova este pregătită să plătească partea sa din datorie, iar datoria transnistreană, de 5,8 miliarde USD, să şi-o asume Tiraspoltransgaz. Totuși, această schemă nu le-a fost pe plac rușilor, iar Golubev a declarat că acceptă doar plata integrală, fără a face diferențiere de unde s-a acumulat datoria.

Astfel, Rusia a confirmat că nu dorește să soluționeze problema, menținând astfel pârghiile de influență asupra Chișinăului, chiar cu prețul nerecuperării banilor datorați.

 

 

 

O datorie cât PIB- ul R.Moldova

 

 

 

Un studiu realizat de Expert-Grup susţine că „încet-încet, datoria Moldovei pentru gazul de la Gazprom a ajuns să fie de practic 7 miliarde USD, sau cât tot PIB-ul țării, adică tot ce produce economia Moldovei într-un an”.

„O asemenea datorie nu va putea fi plătită niciodată, ceea ce înseamnă fie că Gazprom poate cere oricând altceva în schimbul ei (conducte de gaze, alte active), fie va putea șantaja inclusiv deciziile politice ale guvernului de la Chișinău (”dacă nu faceți X, tăiem gazul”)”, se arată în studiul Expert-Grup.

Specialiștii în domeniu mai afirmă că dacă gigantul rus al gazelor dorea cu adevărat recuperarea acestor datorii, atunci mergea mai departe. Potrivit lor, decizia instanței de arbitraj este mai degrabă o procedură necesară pentru a lua de pe umerii Gazprom eventualele probleme de ordin contabil și fiscal pe teritoriul Rusiei create de aceste restanțe, scrie mold-street.com.

În același timp, experții nu exclud însă că problema recuperării datoriilor a fost și este utilizată de Gazprom și Rusia pentru a face presiuni asupra conducerii Republicii Moldova, astfel încât aceasta să accepte, de exemplu, renunțarea la vectorul european sau, cel puțin, la proiectele energetice comune cu UE.

În raportul gigantului  mai este specificat şi faptul că datoria este a Republicii Moldova.

„Din cauza neplății gazului de către consumatorii din Transnistria datoria Republicii Moldova a crescut și mai mult. Neplata gazului de către aceşti consumatori de gaze duce la o lipsă de fonduri pentru Gazprom”, se spune în raportul citat. 

Anterior administrația Moldovagaz susținea că datoriile pretinse de Gazprom sunt acumulate de Tiraspoltransgaz și că nu are posibilitatea de a influența compania din Tiraspol să achite pentru consumul de metan din stânga Nistrului.

Din 1992 şi până în prezent regiunea din stânga Nistrului consumă gazul rusesc gratuit, crescând datoria Moldovagaz, adică a R.Moldova. Autoritățile nerecunoscute de la Tiraspol nu și-au manifestat niciodată preocuparea faţă de datoria care crește pe zi ce trece şi nici concernul rus nu a pus presiune pe Transnistria.

Totodată, prețul la gaze în regiunea transnistreană pentru consumatori este unul mai mic, iar autoritățile separatiste folosesc în scopuri propagandistice acest instrument. 

 

„Care a fost motivul creşterii datoriilor? În primul rând mecanismul de acumulare a acestor datorii se bazează pe faptul că Moldovagaz procură gaz atât pentru malul drept, cât și pentru cel stâng al Nistrului. Astfel, teritoriul transnistrean nefiind controlat, nu achită absolut nimic pentru gazul consumat, de aceea aceste datorii se acumulează în continuare.

De ce s-a mers pe această cale? Nouă ni se spunea: „Sunteți o țară? Doar nu recunoașteți Transnistria ca entitate separată? Și, atunci, trebuie să procurați gaze pentru toată țara”…

Chișinăul a mers pe această logică vicioasă, cu toate că R.Moldova nu era obligată să procure gaz și pentru Tiraspol.

La aceasta se adaugă și managementul vicios al companiei Moldovagaz. Noi avem o întreprindere care are datorii doar de aproximativ de 500 de milioane de dolari față de Gazprom, dintre care 200 de milioane sunt recuperabile. Și atunci apare problema – unde sunt 300 de milioane de dolari?

Astfel, în condițiile în care cetățenii achită tarifele la gaze, nu este corect de pus pe seama lor această datorie, care a fost acumulată din cauza deturnării de fonduri de la Moldovagaz.

Banii au fost cheltuiți prin off-shore-uri și pe anumite plăceri şi nu au fost achitate în conturile concernului rus”, a declarat Victor Parlicov, expertul în politici energetice de la „IDIS Viitorul”, pentru DW.

 

Vicepreședintele Gazprom, Valerii Golubev, a declarat că nu va schimba actuala schemă de livrare a gazelor spre R. Moldova, iar relația dintre Moldovagaz și Tiraspoltransgaz este una bună și fiecare companie își îndeplinește funcțiile.

Prin actualele scheme contractuale, atât Gazprom, cât și autoritățile de la Chișinău finanțează regimul separatist de la Tiraspol, atâta vreme cât banii sunt încasaţi de Tiraspoltransgaz și transferați la bugetul regiunii separatiste Transnistria, în loc să fie achitați către compania Moldovagaz.

„Rusia nu dă bani direct Transnistriei, dar în schimb le dă gaz pe gratis. Vânzând acest gaz consumatorilor din regiune, sub formă de energie produsă de centrala electrică MoldGRES, Tiraspolul colectează banii necesari ca să finanțeze regimul separatist.

Consultând bugetele Transnistriei în perioada 2006-2016 se poate constata că 35% din cheltuielile bugetare sunt acoperite din acumulări din vânzarea gazului. Mai mult, întreprinderile care activează în regiune beneficiază de gaz ieftin, iar producția o vând la prețuri de piață.

Deci, putem spune că Gazprom folosește Moldovagaz pentru a legaliza finanțarea separatismului. Totodată, cel mai mare consumator de gaze din stânga Nistrului este centrala electrică MoldGRES, care produce energie şi pentru R. Moldova.

Până în anul 2014, centrala primea gaz direct de la Tiraspoltransgaz şi vindea energie electrică fără intermediari către operatorii din R. Moldova. Noi achitam facturile pentru energie electrică la operatorii noştri, aceștia plăteau costul energiei către MoldGRES, iar ultima achita costul gazului către Tiraspoltransgaz, iar de acolo banii ajungeau tot în bugetul transnistrean”, a menționat în exclusivitate pentru DW, expertul  Sergiu Tofilat.

 

Preşedintele slugă rusească – Igor Dodon, afirmă că enorma datorie a Transnistriei la Gazprom ar fi a Repubicii Moldova !

 

 

Preşedintele Republicii Moldova, Igor Dodon, a recunoscut, într-o declaraţie din timpul uneia din vizitele sale oficiale la Moscova, datoriile Transnistriei pentru gazul natural, drept parte din „datoria totală a Moldovei”, relatează Radio Chişinău.

În replică, preşedinta Partidului Acţiune şi Solidaritate, Maia Sandu, fosta contracandidată a lui Dodon la ultimele alegeri prezidenţiale  a scris, într-o postare pe Facebook, că :

„Dodon ne mai face un “cadou”: îşi asumă, în numele nostru, o datorie de 6,5 miliarde dolari americani faţă de Gazprom. În loc să caute miliardul furat din sistemul bancar, ne pune în cârcă alte şase miliarde.
Aceste datorii nu sunt ale noastre. Noi ne-am plătit facturile la timp. Nouă nu ne-a furnizat nimeni nici gaze naturale şi nici energie electrică fără plată.

Dacă Dodon şi aliaţii lui de la guvernare au datorii – pentru banii primiţi din offshoruri ca să-şi finanţeze campaniile electorale, pentru schemele prin care produc energie electrică fără să achite gazul consumat, dar luând de la noi preţ deplin şi multe altele -, nu au decât să-şi plătească singuri poliţele”, a  afirmat Maia Sandu.

 

Alternative energetice

 

 

O alternativă pentru rezolvarea problemei dependenței R. Moldova de gazele rusești a fost inaugurarea cu fast a gazoductului Iași-Ungheni. Cu toate acestea, fără cel de-al doilea tronson Ungheni-Chișinău, R. Moldova nu va putea beneficia de această sursă. Odată cu finalizarea acestui proiect, Chișinăul va putea negocia la rece cu Gazprom, inclusiv achitarea datoriei istorice și asigurarea securității energetice a țării.

„R. Moldova are mai multe soluții de rezolvare a problemei gazelor. În primul rând, sperăm că gazoductul de interconexiune cu România va fi finalizat cât mai rapid, deoarece Moldova nu are o alternativă și soluție de moment de a ieși de sub influența F. Ruse.

Prelungirea gazoductului până la Chișinău ne va da posibilitatea să procurăm gaze și din altă parte. O altă soluție ar fi dezvoltarea energiei regenerabile, însă care nu ne va rezolva definitiv problema.

Un al treilea aspect ține de partea juridică dintre Moldova-Moldovagaz-Gazprom, precum și negocierile contractuale cu Moscova. Sigur că ne va fi greu, deoarece Rusia folosește pârghiile economice pentru a-și atinge scopurile politice, iar noi am putea fi puși în situația să facem anumite cedări pe alte segmente”, a declarat în exclusivitate pentru DW, Alexandru Fală, expertul Centrului Analitic Independent „Expert Grup”.

Reamintim că Daniel Ioniță, ambasadorul României la Chișinău, s-a arătat convins, într-un interviu pentru DW, că gazoductul Iași-Chișinău va fi finalizat în 2018, iar la începutul lui 2019 va fi dat în exploatare.

 

 

 

 

 

Surse: 

http://www.dw.com/ro/datoria-moldovei-la-gaze-o-afacere-profitabil%C4%83-pentru-trei-juc%C4%83tori/a-37697967

http://unimedia.info/stiri/gazprom-sustine-ca-datoriile-de-miliarde-dolari-acumulate-de-transnistria-sunt-ale-moldovei-143107.html

 

20/11/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: