Propaganda rusă CONTINUĂ SĂ DEVERSEZE MINCIUNI NERUȘINATE : ”Dacă Basarabia rămânea parte a României, ar fi fost o regiune subdezvoltată, cu o populație de analfabeți aserviți românilor”
Foto: ©EPA/ROBERT GHEMENT- Studenți moldoveni flutură steaguri naționale și scandează sloganuri în timpul unui protest după cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale din țara lor natală, Republica Moldova, în fața sediului ambasadei Republicii Moldova la București, România, 14 noiembrie 2016.
Dezinformare
Potrivit unei narațiuni false lansate de o publicație pro-rusă, populația Republicii Moldova ar fi fost una de analfabeți, forțată să îi slugărească pe români, dacă teritoriul acesteia rămânea în componența României.
Narațiunea a fost lansată după ce într-o localitate din Republica Moldova au fost comemorați militari români uciși în Al Doilea Război Mondial.
ȘTIRE: „Să ne imaginăm pentru o secundă că în cel de-al Doilea Război Mondial ar fi învins nazismul.
Hitler ar fi fost totul pentru noi, iar comunismul și evreii – răul mondial, iar românii în Moldova, pardon, ar fi fost în Basarabia domnii, „rasa superioară” și stăpâni. Maximum la ce ar fi putut spera actuala noastră clasă politică ar fi fost două-trei clase în școala bisericească, ca să poată să semneze, să scrie denunțuri și să numere vacile.
De ce i-ar fi trebuit „turmei” care trebuia să îngrijească vacile și berbecii educația de calitate? Ca să stai la coada vacii e suficient să numeri până la 100 și să poți citi ordinele „domnilor”. Și nu am fi avut nici școli, nici universități, nici Academia de Științe”.
Realitate
NARAȚIUNE: Dacă Republica Moldova ar fi fost parte a României, era o regiune subdezvoltată, cu o populație de analfabeți aserviți românilor.
CONTEXT/ETOS LOCAL: În Republica Moldova au fost reabilitate sau construite mai multe cimitire sau monumente dedicate ostașilor români care au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, acțiuni care au fost criticate de unii politicieni sau mass-media rusă și/sau pro-rusă, care le califică drept semne ale unei renașteri a fascismului. Criticile au fost însoțite de reluarea unor narațiuni utilizate prima oară de propaganda sovietică.
În istoriografia, literatura și cinematografia sovietică, militarii români care au luptat în Al Doilea Război Mondial au fost prezentați ca fasciști care au nimicit populația locală, această narațiune fiind o continuare a uneia similare apărute imediat după 1918 despre „jandarmul român” care a bătut basarabenii după unirea Basarabiei cu România.
La fel, perioada dintre 1918-1940, după unirea Basarabiei cu România este considerată de sursele respective drept ocupație, în conformitate cu tezele moldovenismului privind existența a două limbi și popoare diferite.
OBIECTIV: Să readucă în memoria colectivă asocierile promovate în perioada sovietică dintre România/români și fascism și să elogieze perioada sovietică.
DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Unirea Basarabiei cu România a fost decisă în primul rând la Chișinău, fiind votată de Sfatul Țării, în contextul în care, pe fondul prăbușirii Imperiului Țarist și al războiului civil, teritoriul dintre Prut și Nistru era în pericol, așadar nu a fost vorba de o „ocupație românească”. De notat că teritoriul respectiv nu se unise benevol cu Imperiul Țarist, care îl capturase în cursul expansiunii sale către vest. În Imperiul Țarist, Basarabia a fost tratată ca o gubernie îndepărtată, subdezvoltată, cu populația locală (românească) concentrată în zona rurală. Fenomenul nu a dispărut după ce Basarabia a fost capturată de URSS, când populația românească a fost ținta unor persecuții la scară largă (deportări în masă, arestări, execuții). Atât în perioada țaristă cât și în cea sovietică, elitele provinciei au fost în cel mai bun caz rusificate, atunci când nu erau aduse direct din afară. Mai mult, teritoriul care reprezentase Basarabia din RSSM a fost păstrat ca o zonă predominant agricolă, dezvoltarea industrială fiind rezervată Transnistriei. Având în vedere toate aceste argumente, se poate spune că subdezvoltarea e un fenomen asociat mai degrabă cu ocupația țaristă și cu cea sovietică.
După prăbușirea URSS, România a devenit țara care a investit cel mai mult în educația tinerilor din Republica Moldova. Anual oferă locuri în universitățile și liceele sale pentru tineri din Republica Moldova, oferindu-le burse mai mari decât cele din Republica Moldova. În cadrul unui acord de grant oferit Republicii Moldova, România reparase peste 900 de grădinițe și a investit pentru reparația și extinderea Liceului „Mihai Eminescu” de la Comrat, capitala autonomiei găgăuze, o regiune rusofilă.
Pentru a avea un indiciu cu privire la care ar fi fost nivelul de dezvoltare al teritoriului dintre Prut și Nistru dacă ar fi făcut în continuare din România, ne putem uita la gradul de dezvoltare a acesteia. PIB-ul României pe cap de locuitor, de pildă, este de peste două ori mai mare decât cel al Republicii Moldova și l-a depășit și pe cel al Federației Ruse.
De notat însă că astfel de exerciții de istorie alternativă sunt futile, fiind folosite în acest caz în scop strict propagandistic.
SÂMBURE DE ADEVĂR: România a fost, într-adevăr, aliată cu Germania nazistă în timpul războiului purtat de aceasta cu Uniunea Sovietică, care a izbucnit la aproape doi ani după ce cele două state totalitare declanșaseră cel de-Al Doilea Război Mondial atacând Polonia. De-a lungul anilor în care a fost aliată cu Germania, înainte de a întoarce armele împotriva acesteia, România a avut o conducere care a adoptat politici si un discurs similar cu cel al Berlinului, atât în ceea ce privește poziția față de comunism, cât și cea față de evrei; de altfel, prin jandarmeria, armata și administrația sa, statul român a participat la Holocaust. Comuniștii și evreii din Basarabia au fost victime ale statului român.
Surse:
POATE DEVENI UCRAINA UN AL II-LEA AFGANISTAN PENTRU RUSIA ?
UCRAINA AL DOILEA AFGANISTAN PENTRU RUSIA ?
De la declansarea actiunii militare rusesti in Crimeea, pe un plan mai larg impotriva Ucrainei, evidenta deja de vineri , 28 februarie, calificata neintarziat drept agresiune nu doar de catre statul tinta, dar si de majoritatea comunitatii internationale, presa internationala abunda in articole si studii care incearca sa patrunda in viitorul imediat.
Se va instala starea de razboi intre cele doua mari state slave, ca urmare a agresiunii evidente rusesti ? ;
Care va fi atitudinea SUA , UE si NATO in probabil cea mai grava criza intervenita in Europa dupa sfarsitul Razboiului Rece, daca nu chiar de la finele ultimei conflagratii mondiale? ;
Care vor fi urmatoarele ‘miscari’ ale Rusiei in actiunea deja declansata?;
Care sunt implicatiile actiunii ruse asupra relatiilor dintre Moscova si Occident ?;De ce a riscat Putin sa piarda printr-o asemenea actiune castigul de imagine realizat prin Olimpiada de Iarna de la Soci ?
Se va instala un nou Razboi Rece , similar celui precedent, intre Vest si Est ? ; Cum se explica sprijinul populatiei rusofone in partile de est ale Ucrainei fata de o astfel de actiune armata agresiva indreptata impotriva independentei si integritatii teritoriale a Ucrainei ?; Va interveni o federalizare, confederalizare, oricum o dezmembrare a statului ucrainean? ; A devenit Crimeea deja un ‘conflict inghetat’ ? etc. etc.
Fiecare dintre aceste intrebari isi gaseste azi nu doar unul ,ci foarte multe raspunsuri in presa internationala, evident pentru ca evenimentele in curs au o clara implicatie globala. In plan regional, mai ales, impactul lor este evident , astfel incat vecinii vestici ai Ucrainei se simt, la randu-le, amenintati de actiunea agresiva rusa.
Nu se vor aventura oare fortele rusesti mai departe spre Vest? ; Nu vor folosi liderii rusi carenta de reactie puternica a Vestului la unvazia din Ucraina – mai ales in primele zile- ca un semnal pentru asemenea inaintari in fostul spatiu sovietic, chiar in imperiul exterior ?
Intr-un editorial publicat la 4 martie in ‘Washington Post’, Zbigniew Brzezinski, scria “ If Ukraine is crushed while the West is simply watching, the new freedom and security in bordering Romania, Poland and the three Baltic republics would also be threatened.”
Ca nu este doar o simpla speculatie ridicarea unei asemenea ipoteze este dovedit nu doar de declaratiile unor lideri ai acestor state –vezi Polonia-, dar si de istoria recenta.
La urma urmei, chiar Parteneriatul Estic, inchegat in 2009 , a aparut ca efect al unei alte actiuni rusesti in forta in 2008, impotriva Georgiei.
Iar acest scenariu devine si mai verosimil , pentru ca daca acceptam ca posibil rezultat al actualei crize o dezmembrare a Ucrainei , atunci harta politica a regiunii capata o alta configuratie a carei noutate va implica o lunga perioada de tranzitie catre normalitate cu impact nemijlocit asupra regiunii, inclusiv militar .
Estul Europei va putea sa devina peste noapte Balcanii inceputului secolului XX, renumit ca fiind “butoiul cu pulbere” al continentului .
Ceea ce presa internationala a abordat doar colateral si , in orice caz, fara a se fi produs un torent de analize , este de ce Rusia a riscat o asemenea actiune militara avand experienta esecului din Afganistan in anii ’80 ai secolului trecut ? .
Dupa cum acum se stie la detaliu, datorita documentatiei facute publice, invazia URSS in Afganistan in decembrie 1979 a impins Moscova intr-o izolare externa fara precedent , costisitoare atat moral, cat si material.
Iar pierderile masive inregistrate de fortele sovietice in Afganistan in lupta impotriva insurgentilor au declansat o criza interna accelerata si de tranzitia de leadership la Kremlin , care a determinat ‘perestroika’ si ‘glasnosti’, in final esuate in prabusirea URSS in 1991.
Desigur, nu doar invazia rusa in Afganistan a pus in miscare intregul proces, cauzele prabusirii URSS fiind multiple, dar este incontestabil ca razboiul purtat acolo a precipitat intregul fenomen de disolutie socio-statala.
Se stie acum ca decizia de invazie din 1979 nu a intrunit consensul in forul decizional sovietic- Politbiro-ul partidului comunist – care curand a trebuit sa recunoasca faptul ca actiunea a fost o greseala care trebuie reparata.
Chestiuni de prestigiu de mare putere intai de toate- ce vor zice aliatii /satelitii despre recunoasterea infrangerii intr-o tara a lumii a treia a superputerii sovietice ?; dar adversarii in competitia bipolara ? – au amanat decizia de retragere din Afganistan pana cand deja s-a vadit a fi prea tarziu, iar criza interna pe care aceasta actiune a accelerat-o nu a mai putut fi stavilita.
Lectia invata atunci in Afganistan se pare ca a fost uitata azi de planificatorii politicii Kremlinului cand au invadat Ucraina.
Natiunea rusa insa nu a uitat istoria.
Un sondaj desfasurat luni 3 martie pe 1600 de subiecti din intreaga Rusie a dat urmatoarele rezultate la intrebarea : “Should Russia react to the overthrow of the legally elected authorities in Ukraine ?: 73 la suta “Nu” ; 15 la suta-“Da” .
In cazul studentilor procentajul negativ a fost si mai ridicat ( 77 la suta ).
Interventia militara in Ucraina a intampinat deja impotrivirea clara a conducerii legitime a statului ucrainean , care a calificat-o drept agresiune.
Incercarea Moscovei de a ocoli aceasta realitate-prin invocarea legitimitatii presedintelui demis , Yanukovich, care ar fi facut o solicitare de sprijin pentru a se apara de fortele extremiste din tara- este chiar nefundamentata de logica evenimentelor -, iar perspectiva unui nou Afganistan este evidenta.
Chiar daca in raportul de forte militare clasic intre cele doua state precumpaneste Rusia, in acest caz , ca si in Afganistan, nu asa trebuie sa fie privit ansamblul eventualei confruntari militare.
Armata ucraineana, admitand ca va lupta, va putea fi repede invinsa, dar luptele vor continua –asa cum s-a vadit frecvent dupa Razboiul Rece, pentru a referi doar la perioada apropiata- sub diverse forme de insurgenta , vadite deja formidabile in confruntarea cu armate clasice.
Irakul post-2003 si Afganistanul post-2001 sunt exemple care trebuie studiate foarte atent de planificatorii politici ai Kremlinului atunci cand vor lua decizii in zilele urmatoare.
Nu exista sansa unui castig militar intr-o asemenea confruntare.
Dar va presta natiunea ucraineana un asemenea efort militar de genul insurgentei ?.
Istoria ne vadeste ca raspunsul nu poate fi decat pozitiv.
Nu facem referiri la exemplele din 1918-1922 sau 1944-1953, desfasurate in conditii de izolare internationala si de ajutor strain limitat in acele perioade.
Dar luam in calcul vointa vadita recent de intreaga natiune ucraineana de a fi independenta si suverana , de faptul ca are o conducere legitima si apare cu totul probabil ca – desi traumatizata de varsarea de sange de pe Euro-Maidan – nu va pregeta sa angajeze o lupta de rezistenta imediata .
Sprijinul pe care comunitatea internationala il acorda in aceste zile Ucrainei, independentei si integritatii sale teritoriale este un alt indicator de intarire a deciziei de a opune hotarat rezistenta in cazul in care Rusia nu va lua deciziile corecte .
Rusia, intr-o astfel de citire a evenimentelor recente de la Kiev si din Crimeea , nu are alta optiune decat a se conforma legalitatii internationale si a lua masurile in consecinta pentru a evita un alt Afganistan in Ucraina.
M.HARESHAN
basarabialiterara.com.md
POSTUL DE RADIO VOCEA RUSIEI SE INTREABA RETORIC DACA ROMANIA VREA SA INGHITA MOLDOVA
Sub titlul “Vrea România să înghită Moldova?”, este inserat pe website-ul postului de radio “Vocea Rusiei”, în limba engleză, fiind precizată şi provenienţa sa – cotidianul electronic “Timpul Moscovei, in care premierului român Emil Boc îi este atribuită o declaraţie care ar fi fost făcută , probabil cu ocazia prezenţei sale la a 65-a Adunare Generală a O.N.U., prin care acesta îşi exprima speranţa că graniţa României cu Moldova va dispărea la un moment dat, dar numai după aderarea celui de-al doilea stat român la Uniunea Europeană.
Această declaraţie – se semnalează în materialul menţionat – survine într-un moment în care republica dintre Prut şi Nistru este afectată de o criză politică, iar România este încercată de o dificilă situaţie economică, un context în care a atras atenţia societăţii moldoveneşti şi a unor politicieni din alte state. Bla, bla, bla…
Dacă autorul materialului ar fi trecut graniţa dintre Austria şi Italia ar fi văzut, pe partea dreaptă, un panou albastru, cu stelele galbene ale Uniunii Europene, în mijlocul căreia scrie simplu: Italia. Asta pentru turiştii ce vin de pe teritoriul austriac, mai precis de pe cel al Tirolului de Nord. Dincolo de frontieră există Tirolul de Sud, cu o populaţie majoritară germană. Cele două state menţionate fiind membre ale U.E., între acestea nu mai există grăniceri, puncte de control ale trecerii frontierei şi alte elemente tipice unor epoci apuse.
În articolul menţionat se mai afirmă că declaraţia premierului completează pe aceea a preşedintelui Traian Băsescu, care a afirmat, în repetate rânduri, că nu va semna un tratat prin care să recunoască graniţa de pe Prut, o consecinţă directă a Pactului Molotov-Ribbentrop din 1939, când – recunoaşte autorul rus – Basarabia şi Bucovina de Nord au fost “separate” de România.
Uitând să amintească că era vorba de o ocupaţie militară bazată pe superioritatea numerică a trupelor dictatorului Stalin.
Se inoculează cititorilor naivi şi ideea că “acum Băsescu sugerează că Moldova ar trebui să se unească cu România ca parte a Uniunii Europene.”
Rea voinţă vizibilă!
Republica Moldova, ca viitoare membră a U.E. va fi unită, în egală măsură, cu România, ca şi cu Germania! Dar, autorul acestei operaţiuni de influenţare psihologică susţine că la Chişinău unii nu sunt pregătiţi pentru un asemenea pas, în timp ce alţii îl susţin cu putere.
Şi, pentru a îi da un plus de credibilitate precizează că este opinia lui Andrei Vlasov – exprimată într-un interviu acordat postului de radio Vocea Rusiei , actualul director-general al Centrului pentru Studii privind Spaţiul Post-Sovietic. Corect ar fi fost Ex-Sovietic.
Domnul Vlasov a mai constatat că România sprijină forţele politice din Moldova, care fac presiuni pentru relaţii mai strânse între Chişinău şi Bucureşti. Anterior, eu unul nu am citit vreo opinie a lui Andrei Vlasov, când Rusia sprijinea formaţiunile politice din Ucraina, care presau guvernanţii de la Kiev să aibă relaţii mai apropiate cu Moscova.
Probabil că nu ocupa această funcţie…O bilă albă totuşi merită Vlasov, deoarece recunoaşte că ponderea electoratului pro-România este destul de mare, îndeosebi în rândul intelectualilor.
Apoi, în articolul cu pricina este readusă în atenţie problema Transnistriei, care şi-a proclamat independenţa pentru a evita, la începutul anilor ‘90, unirea cu România, ca parte a Republicii Moldova.
Se reia placa demagogică cu Rusia, ca garant al soluţionării conflictului transnistrean, adică de blocare totală a oricărei evoluţii contrare doleanţelor Kremlinului, nu de ieri, nu de azi, ci de un deceniu!
Aşa girant, al încremenirii în proiectul imperial, mai rar…
Culmea demagogiei? Sunt frazele:”Dar declaraţiile iresponsabile pot semăna mai multe seminţe de duşmănie în societatea moldovenească.
Mai mult, declaraţiile liderilor români vin în contradicţie cu principiul de inviolabilitate a frontierelor, astfel cum sunt stabilite în 1975, prin Actul Final de la Helsinki.” Peste Ocean, autorul unei asemenea gogomănii ar fi fost dat afară de la Departamentul de Stat, fără nicio remuşcare.
Propaganda rusă minte prin omitere, “uitând” inteligenţa lui Mihail Gorbaciov, care nu s-a opus unificării Germaniei pe cale paşnică.
Una consfinţită prin ratificarea acordului de unire de către parlamentele celor două state germane. La finalul verii anului 1990, în Berlinul de Est, Wolfgang Schäuble, ministrul de interne al RFG, şi Günther Krause, delegatul prim-ministrului din RDG, semnau tratatul prin care Germania redevenea un singur stat, democratic.
Pentru cine nu ştie, abia în iulie 1990, Kremlinul a acceptat unificarea Germaniei şi pătrunderea noului stat în NATO, cu condiţia ca trupele aliate să nu fie redislocate în landurile răsăritene. U.R.S.S. a mai solicitat limitarea efectivelor forţelor armate germane unite la 370.000 de soldaţi, oferind în schimb retragerea trupelor proprii de pe pământul german.
În plus, RFG urma să furnizeze statului sovietic, sub pretextul unui ajutor financiar substanţial, multe milioane de dolari.
Doar noul parlament al Germaniei unite urma să recunoască, prin tratat, frontiera cu Polonia, pe traseul Oder-Neisse, chit că dincolo de acesta erau şi sunt teritorii care au fost în istorie, de drept, parte a statului german.
Prin urmare, Moscova aşteaptă o ofertă, mai ales că a început captarea celui de-al doilea stat românesc în comunitatea euro-atlantică, cu un sprijin american subtil, dar constant. Rusia nu are ce limitări de efective să impună României, pentru că aceasta este un stat membru al NATO, cu trupe care au acţionat eficient în teatrele de operaţii ex-iugoslav şi irakian, iar acum are un solid contingent militar în Afganistan.
Cât priveşte tratatul de recunoaştere a noii frontiere, a Uniunii Europene şi a NATO, acesta va fi semnat imediat după validarea sa pe… Nistru.
“Vrea România să înghită Moldova?”. Nu.
Rusia înghite greu trecerea ireversibilă a Basarabiei în comunitatea Europei Libere de despotismul luminat.
Sursa:basarabialiterara
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 